Ce
copil nu vrea sa se joace? Ce ar fi copilaria fara joaca si joc?
Miracolul
copilariei e joaca. Asa cu nu ne mai putem intoarce in copilarie nu
ne mai putem juca acele jocuri la inceput prea simple si fara
reguli. Ne-am maturizat si, desi in sufletul nostru e un copil,
jocurile de azi au mai multe reguli, ne limitam la gluma si
gesticulari. Ce ar insemna sa vezi un adult colorand haotic un
perete? Copilul creste si odata cu el cresc si numarul de reguli care
fac parte dintr-un joc si mai apoi ajung sa creioneze ritualul zilnic
din jocul vietii.
Mai
intai ne jucam fara reguli, un prim joc ar fi datul din palme imitand
pe mama, sau imitand simple sunete de animale cand ti se cere. Apoi
inveti sa mananci singur, sa spui „pa”, „apa” cand trebuie.
Acel „ cand” si „cum trebuie” evolueaza adugand si alte
reguli, si impreuna cu jocul evoluam si noi.
Invatam
prin joc sa numaram, sa scriem, sa comunicam, sa citim. Toate astea
pentru ca, mai apoi jocul „De-a invatatoarea” sa ajunga a se
dezvolta, cumuland cunostintele de mai tarziu in planul de servici al
invatatoarei de mai tarziu, intr-un cel mai fericit scernariu.
In
concluzie jocul ne ajuta sa evoluam si sa ne descurcam in cel mai
provocator joc- al vietii.