Lumina mea

Sa-ti scriu eu tie poezie ?
Caci este prima oara ce-ncerc asa ceva a scrie.
De dragul tau voi incerca,
S-astern in versuri iubirea ce-anceput asa :
Un chip comun eram si eu si tu,
In lumea ce frenetic alearga-ncoace si incolo;
Mergand haotic sau poate cu speranta,
Crezand ca va gasi iubirea macar odata-n viata.
Lung sir de ani am cautat asa,
Crezand ca-n departare a aparut ceva.
Era doar o naluca ce-a disparut in zare.
Asa cum aparuse,ca Luna dupa Soare.
Aveam lumina aproape,langa mine,
Doar am deschis portita si am simtit ca vine.
Navalnic a patruns,sa risipeasca
Din sufletu-mi naluca ce-aproape ma sfarsise.
Ea nu voia decat sa-mi lumineze calea,
S-o stiu ca e a mea.
Incet incet m-am ridicat din bezna.
Si ,am inaintat spre ea
O ! dulce contopire,de trupuri si de soapte,
Destinul ne-a unit si nu mai este noapte.
Esti dar divin,esti frumusete,puritate.
Esti raza mea de Soare,ce incalzeste toate.
Lumina mea,iubita mea sa nu ma lasi vreodata,
Si jur pe Dumnezeu sa te urmez oriunde,
Voi fi manat de soarta.
Nevoia de a da ?nevoia de a lua ? ce ne calauzeste oare ?
Imi dai lumina ? imi esti Soare ?
Pot oare eu sa-ti fiu vreodata caluza ?
Cand tu vei lumina ?lumina pura nu difuza.
Acum e seara,inca esti cu mine.
In zori vei reveni,placuta si senina.
Si iar astept,o zi,un an,mai multi.
Nedespartiti sa trecem si dincolo de munti.
Sa ma ridici la cer,cu tine,acolo unde este Dumnezeu.
Iubita mea,lumina mea,sa fiu mereu al tau !

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=13dK5tBgwl4&w=425&h=349]