FATIMA
     Evenimentele care au avut loc la Fatima la începutul secolului trecut sunt, într-adevăr, tulburătoare. Ele s-au petrecut sub ochii plini de uimire ai unor copii "simpli", fără şcoală, cât şi sub privirile uluite a mai multe zeci de mii de oameni. La momentul respectiv, revelaţiile făcute atunci de Fecioara Maria au destabilizat destul de mult instituţia ecleziastică, într-atât de serios încât au fost permise toate alterările şi toate interpretările posibile. Apariţiile de la Fatima au generat o admiraţie încă şi mai intensă decât evenimentele de la Lourdes, în Franţa. Dacă mesajul marial primit de Bernadette Soubirous în 1858 la Lourdes a fost foarte scurt, constând în numai câteva fraze de natură strict religioasă şi chiar de natură intimă, în schimb mesajul adresat micilor păstori de la Fatima se repeta la intervale regulate, în faţa unor mulţimi din ce în ce mai mari. Şaptezeci de mii (70.000!) de persoane au văzut cu ochii lor Soarele "dansând pe cer" înainte de a se prăvăli în mod vertiginos spre cei prezenţi, dându-le tuturor senzaţia că se va izbi de pământ.

Dincolo de toate acestea, mulţi dintre cei care interpretează fenomenul de la Fatima se mai întreabă încă, în mod simplist, de ce Fecioara le-a arătat oamenilor Soarele prăvălindu-se peste pământ? Alţii se întreabă de ce a minţit cu seninătate Vaticanul cu privire la cel de-al treilea secret lăsat de Lucia, mica prezicătoare de la Fatima? De ce la moartea acesteia, în 2005, cardinalul Ratzinger (alias Papa Benedict al XVI-lea) a dispus să fie imediat sigilată chilia ei de la mănăstirea carmelită din Coimbra?

"Secretul de la Fatima trebuie îngropat în locul cel mai ascuns, cel mai adânc, cel mai întunecat şi cel mai inaccesibil de pe Pământ", a afirmat la un moment dat cardinalul Ottaviani, în 1967.

După celebra "Profeţie a Papilor" a Sfântului Malachia –numită şi "Profeţia Sfântului Malachia" şi atribuită unui călugăr irlandez devenit arhiepiscop de Armagh, prieten al Sfântului Bernard de Clairvaux, fondator al ordinului cistercian – se pare că ne aflăm deja în vremurile din urmă.

În 1139, Malachia a mers la Roma să dea seamă Papei Inocent al II-lea pentru treburile diocezei sale. În timpul şederii la Roma, el a avut o viziune dumnezeiască, în care i s-a dezvăluit un lung şir de 111 suverani pontifi ai Bisericii romano-catolice, începând cu anul 1130. Manuscrisul său cuprindea 111 scurte sentinţe profetice în latină, fiecare dintre ele portretizând lapidar, într-un mod foarte semnificativ, o anumită trăsătură dominantă a câte unui Papă din lunga înşiruire şi, în final, o descriere a ultimului Papă, care urma să domnească în vâltoarea vremurilor din urmă.

Papei Benedict al XVI-lea îi corespunde a 111-a caracterizare simbolică, şi anume "Gloria olivae" ("Gloria Măslinului"). Actualul Papă Benedict al XVI-lea ar fi deci, în conformitate cu această profeţie, al 111-lea suveran pontif. Despre ultimul Papă, "Petrus Romanus" ("Petru Romanul"), profeţia Sfântului Malachia ne revelează că: "În timpul ultimei persecuţii la care va fi supusă sfânta Biserică Romano-Catolică, ea va fi condusă de Petru Romanul. El va păstori turma credincioşilor în vâltoarea a numeroase frământări, care vor culmina cu distrugerea cetăţii celor şapte coline (Roma), iar apoi Judecătorul cel de temut va judeca poporul". În timpul stăpânirii sale, Roma şi Biserica sa îşi vor afla sfârşitul. Sintagma "Judecătorul cel de temut" este în general interpretată ca o referire la Ziua Judecăţii de Apoi.

Există o profeţie similară din 1962, primită prin inspiraţia Sfintei Fecioare la Garabandal, în Spania:"După moartea Papei Ioan al XXIII-lea, vor mai fi încă trei papi, iar unul dintre ei va avea o domnie foarte scurtă. După aceea vor veni vremurile din urmă, dar nu şi sfârşitul lumii". Or, putem observa că după Papa Ioan al XXIII-lea a fost Papa Paul al VI-lea, urmat de Papa Ioan Paul I şi de Papa Ioan Paul al II-lea. Privind lucrurile din acest punct de vedere, domnia Papei Benedict al XVI-lea ar corespunde chiar vremurilor din urmă...

Profeţia lui Malachia este luată atât de în serios de către Biserica Romano-Catolică, încât, de teamă sau din cauza superstiţiilor, niciun suveran pontif nu şi-a luat numele de Petru atunci când a fost uns. Daniel Réju, autorul cărţii Moartea papilor şi Apocalipsa, emite cu privire la aceste aspecte presupunerea că: "desemnarea unui nume pontifical a fost prevăzută în protocolul Papal pentru a se evita venirea unui prelat numit Petre care să acceadă la Scaun şi să trebuiască să poarte acest nume". Iar autorul se întreabă: "Ce tabu misterios să fie într-atât de puternic, încât să fie respectat cu atâta stricteţe? Ce interdicţie învăluie prenumele Petru cu o forţă capabilă să întreţină această teamă aproape supranaturală?". Sfântul Malachia a înfăţişat era noastră ca fiind jalonată de Papi şi iată că ne apropiem de sfârşitul acestei serii...

Deşi semnificaţia sa reală este aceea de "revelaţie", cuvântul "apocalipsă" a ajuns să însemne astăzi aneantizare, haos, luptă escatologică, finală, între forţele binelui şi cele ale răului.

În Apocalipsa sa, Ioan a precizat că vremurile din urmă vor fi vestite de către îngeri. Or, apariţia Fecioarei Maria, care s-a revelat micuţilor păstori de la Fatima, a fost pregătită de un înger, şi nu de către orice înger, ci chiar de însuşi Sfântul Arhanghel Mihail!

MIRACOLUL ULUITOR CE A AVUT LOC LA FATIMA

În primăvara lui 1916, în locul numit La Loca du Cabeco, Arhanghelul Mihail s-a arătat în faţa a trei copii care erau cu oile la păscut: Lucia de Santos, în vârstă de 10 ani, şi cei doi veri ai săi, Jacinta (7 ani) şi Francisco (10 ani), toţi trei provenind dintr-o familie de ţărani sărmani şi analfabeţi. Cei trei mici păstori au avut de trei ori viziunea unui"înger al păcii" care avea ca misiune să îi pregătească pentru venirea Fecioarei Maria. Cu fiecare apariţie, Arhanghelul Mihail îi chema pe copii să se roage: "Oferiţi-I fără încetare Celui Prea Înalt rugăciuni şi jertfe". Sfântul Arhanghel Mihail s-a prezentat ca fiind îngerul păzitor al Portugaliei. Cu ocazia ultimei sale apariţii, în toamna lui 1916, Arhanghelul Mihail i-a dat ostia (împărtăşania) Luciei, iar celor doi veri le-a dat să bea din conţinutul unui vas, spunându-le:"Iată trupul şi sângele lui Iisus Hristos, care a fost chinuit groaznic de către nişte oameni nerecunoscători. Îndreptaţi păcatele lor şi împăcaţi-L pe DUMNEZEU!". De remarcat că Lucia nu a menţionat cuvântul "înger" decât în 1930, adică paisprezece ani mai târziu.

Anul următor a marcat începutul unei lungi serii de viziuni dumnezeieşti, care s-a întins de pe 13 mai până pe 13 octombrie. Duminică, 13 mai 1917, de sărbătoarea Înălţării, în timp ce cei trei copii erau cu oile la păscut aproape de satul Fatima situat în dioceza Leiria, în Portugalia, privirile le-au fost atrase de strălucirea intensă care lumina cerul. În faţa unui arbore se afla o "frumoasă Doamnă", înveşmântată într-o capă de un alb strălucitor şi ţinând mătăniile pentru rugăciune în mână. "Nu vă temeţi", le-a spus ea, "sunt coborâtă din Ceruri (...). Am venit la voi ca să vă spun să veniţi aici şase luni la rând, în zilele de 13, la această oră. Mai târziu vă voi spune cine sunt şi ce doresc". Şi a adăugat: "Rugaţi-vă în fiecare zi pentru pacea lumii şi pentru sfârşitul războiului". Imediat după aceea, Doamna s-a ridicat la ceruri şi a dispărut. De remarcat că exact în acelaşi loc, pe 13 august 1385, regele Juan I al Castiliei, aflat în dificultate cu armata sa, a invocat cu pioşenie protecţia Fecioarei Maria şi a jurat, în cazul unei victorii, să ridice o mănăstire în onoarea ei, ceea ce regele a şi făcut. El a construit atât o biserică consacrată Sfintei Fecioare a Victoriei, cât şi o mănăstire, Mănăstirea Bătăliei, aparţinând ordinului măicuţelor dominicane.

Într-o primă etapă, Lucia a hotărât să nu vorbească despre această apariţie, însă Jacinta nu s-a putut abţine să nu spună tuturor. După o lună, în ziua a treisprezecea, la ora stabilită, copiii au venit în acelaşi loc, însoţiţi, de data aceasta, de cam o sută de ţărani. Către prânz, un mic nor luminos a coborât din cer şi a plutit la înălţimea unui arbore. Doar copiii au putut să o vadă pe Doamnă. Aceasta îi spuse lui Lucia: "Îi voi lua în curând la cer pe Jacinta şi pe Francisco, însă tu vei mai rămâne o vreme aici. Iisus vrea să Îl serveşti, pentru ca oamenii să mă cunoască şi să mă iubească". Profeţia s-a îndeplinit, căci Francisco a murit la vârsta de zece ani, pe 4 aprilie 1919, iar Jacinta, pe 20 februarie 1920, la vârsta de nouă ani. Apoi, Doamna a dispărut. Cei prezenţi au mărturisit că, în momentul în care norul s-a ridicat către cer, au auzit un vuiet foarte mare (ceea ce pare uşor neobişnuit pentru o apariţie marială). Vestea s-a răspândit cu repeziciune. Mica parohie rurală din Fatima a devenit peste noapte celebră, la fel ca şi cele o mie cinci sute de suflete ale satului. Biserica a cules primele mărturii şi le-a considerat un mesaj care îndeamnă lumea creştină, aflată în plin război, la pace, la rugăciune şi la speranţă.

Pe 13 iulie 1917, mai multe mii de oameni s-au prezentat la locul stabilit. Lucia i-a cerut Doamnei să facă un miracol, astfel încât toată lumea să creadă, iar aceasta a spus că "în octombrie, va spune cine este şi ce doreşte şi va face un miracol pentru ca toţi să creadă. Rugaţi-vă pentru păcătoşi şi repetaţi adesea... «O, Iisuse, fac toate acestea pentru iubirea Ta, pentru îndreptarea păcătoşilor şi pentru iertarea păcatelor»". Lucia a spus că a avut o viziune amănunţită a infernului, povestind astfel:"În această mare pluteau demoni şi suflete care apăreau ca având trup uman, negre de funingine şi arzând cu vâlvătaie, şi care semănau cu un jăratic aprins. Ridicate în flăcări, cădeau apoi în toate părţile, ca nişte scântei într-un mare incendiu, fără greutate, fără echilibru, totul petrecându-se pe fundalul ţipetelor stridente şi al urletelor de durere şi de disperare care te făceau să tremuri de spaimă (...) Demonii se distingeau de sufletele umane prin forma lor oribilă şi respingătoare, de fiare nemaivăzute şi înspăimântătoare, dar încinse precum cărbunii aprinşi".

Cu ocazia celei de-a treia apariţii, Fecioara Maria le-a făcut cunoscute trei profeţii care, la vremea respectivă, au rămas trei secrete foarte bine păzite. Două dintre acestea au fost divulgate abia în 1942, iar al treilea a rămas învăluit în mister timp de optzeci de ani. Lucia a întrebat-o pe "Doamnă" cine este. Ea nu a răspuns la întrebare, dar a spus că Primul Război Mondial urma să se termine în curând şi le-a cerut copiilor "să se roage pentru a-I cere lui DUMNEZEU sfârşitul războiului", prezicând totodată debutul unui nou conflict: "Războiul (1914-1918) se apropie de sfârşit. Dar dacă vom continua să Îl supărăm pe DUMNEZEU, nu va trece mult timp şi, sub următorul Papă, va începe un alt război, şi mai sângeros". Doamna a mai spus că începutul celui de-al Doilea Război Mondial va fi anunţat de o lumină ce va apărea pe cerul nopţii. Şi această profeţie s-a îndeplinit, întrucât aurora boreală s-a produs în emisfera nordică pe 25 ianuarie 1938. După spusele Fecioarei Maria, singurul mod de a evita războiul ar fi fost ca Rusia să revină la credinţa creştină care fusese crunt reprimată de regimul comunist. Iar după aceea, a mai spus Sfânta Fecioară, lumea va cunoaşte o perioadă de pace.

Să ne amintim că toate acestea se petreceau în ajunul Revoluţiei Socialiste din octombrie. Lumea ajunsese să afle despre existenţa acestor mesaje din memoriile Luciei publicate într-o lucrare, în 1941, dar şi graţie declaraţiilor cardinalului Schuster, din 1942.

Apariţia de pe 13 august a fost perturbată de arestarea arbitrară a celor trei copii. Cum, după părerea lui, ordinea publică a fost tulburată, primarul satului, Arturo d’Oliveira Santos i-a obligat pe cei trei copii să urce în maşina lui şi i-a sechestrat timp de trei zile. I-a interogat şi i-a ameninţat cu moartea în scopul de a-i determina să mărturisească toate secretele. Deci a patra apariţie a fost ratată, căci lipseau copiii, care jucau rolul de mijlocitori. În absenţa lor, s-au adunat totuşi aproximativ 18.000 de oameni la locul deja ştiut, aceştia asistând la fenomene precum tunete, fulgere, halouri de lumină alb strălucitoare...

Duminică, 19 august, după slujbă, Lucia, Jacinta şi Francisco au mers cu oile la păscut în locul în care mergeau de obicei. O scurtă viziune în care i-a apărut Fecioara a anunţat-o pe Lucia că trebuie să continue "să se roage, să se roage mult şi să facă ofrande pentru iertarea păcătoşilor". Doamna le-a spus că la a şasea apariţie a ei, se va produce acel miracol care îi va face pe toţi să creadă.

Pentru a asista la apariţia supranaturală din 13 septembrie au venit nu mai puţin de 30.000 de oameni. Copiii au reuşit cu greu să îşi facă loc printre ei.

Oamenii se prosternau în faţa micuţilor "mesageri", implorându-le ajutorul pentru a se vindeca. Lucia îi ceru din nou Fecioarei Maria să facă un miracol, însă primi acelaşi răspuns: "În octombrie voi face un miracol (...) DUMNEZEU este mulţumit de rugăciunile şi de sacrificiul vostru de sine". Sfânta Fecioară i-a anunţat pe copii că în luna octombrie vor asista la venirea Domnului, a ei, a Sfântului Iosif cu pruncul Iisus... Data de 13 octombrie 1917 va rămâne întipărită în amintirea tuturor... Fără maşini, fără autobuz, pe o ploaie torenţială, mai mult de 70.000 de persoane au înfruntat mlaştinile pentru a ajunge pe dealul Cova di Iria, unde aveau loc apariţiile, pentru a vedea miracolul promis. Şi nu au fost dezamăgite.

Către orele 10 dimineaţa, o coloană de fum s-a ridicat deasupra capetelor copiilor şi apoi s-a evaporat. Fenomenul s-a repetat de trei ori. Lucia le-a cerut credincioşilor să îşi închidă umbrelele pentru a se putea ruga şi să fie cât mai atenţi la apariţia Fecioarei. Aceasta apăru şi i se prezentă copilei ca fiindSfânta Maică a Rozariului, cerându-i totodată să construiască o capelă în numele Său. Mai adăugă: "Continuaţi să vă rugaţi şi să mă chemaţi în fiecare zi. Dacă poporul se căieşte, războiul se va termina. Să nu Îl supărăm şi mai tare pe Domnul nostru!". Apoi îi spuse Luciei să "vindece mai mulţi bolnavi şi să convertească păcătoşii". După aceea s-a ridicat la ceruri, iar ploaia a încetat. În acel moment, Lucia le-a spus oamenilor să privească Soarele. Acesta a fost văzut ca un astru strălucitor de culoarea argintului mat, putând fi privit fără senzaţia de orbire. În momentul în care astrul a început să se învârtă, producând o jerbă multicoloră, cei prezenţi, înspăimântaţi, au crezut că Soarele se va prăvăli peste ei. Acesta se mişca tot mai vertiginos, schimbându-şi brusc direcţia, precum o roată de foc şi a coborât aproape de pământ de trei ori la rând în decursul unui sfert de oră, schimbându-şi culorile de fiecare dată.

Unul dintre martori a spus că a văzut "un disc clar conturat, cu o coamă luminoasă şi intens strălucitoare, fără însă a fi obositoare pentru ochi. Avea aspectul unui disc plat şi neted, tăiat în sideful unei cochilii. Nu semăna cu Soarele aşa cum apare el când este acoperit de ceaţă (de altfel, nici nu era ceaţă în acel moment), căci nu era nici întunecat, nici difuz, nici acoperit, profilându-se sub forma unui disc sidefiu, care se rotea în jurul propriei axe. Nu era vorba numai de strălucirea unui astru plin de viaţă, ci şi de rotaţiile realizate cu o foarte mare viteză (...) Soarele se desprinsese de pe cer şi, roşu ca sângele, cobora către pământ, ameninţând să ne zdrobească sub greutatea imensei sale mase de foc. Au fost câteva secunde cumplite. Privind acest Soare, am remarcat că totul se întuneca în jurul meu (...) Obiectele, cerul şi stratul atmosferic aveau toate aceeaşi culoare..."

Acest miracol s-a produs de trei ori, de fiecare dată cu o mişcare de rotaţie şi mai rapidă. Lumina a devenit din ce în ce mai strălucitoare şi mai colorată. Cei prezenţi au spus că au văzut raze galbene, verzi, albastre, roşii... Spectacolul a durat mai puţin de un sfert de oră, dar, în tot acest timp, care le-a părut multora dintre cei prezenţi o eternitate, mulţimea a avut impresia foarte vie că Soarele se va desprinde de pe cer şi se va prăvăli peste oameni. Unii au îngenuncheat pentru a se ruga, alţii au strigat înspăimântaţi. Pierre Jovanovic semnalează un element interesant: leoarcă de apă după ploaia torenţială de dimineaţă, hainele oamenilor s-au uscat instantaneu în acele momente. Entuziasmul a fost apoi indescriptibil.

Aerul a devenit violet şi apoi galben. Mulţimea ţipa de spaimă, iar în câteva momente, totul a revenit la normal. Fecioara a reapărut, de data aceasta însoţită de Sfântul Iosif, de pruncul Iisus, binecuvântând lumea şi făcând cu mâna gestul crucii.

Oamenii plângeau, descoperindu-şi capul în faţa "miracolului". Citind mărturiile, este evident, spune jurnalistul Pierre Jovanovic, că ceva "absolut extraordinar, unic, neomenesc, s-a petrecut atunci, depăşind orice explicaţie ştiinţifică, fie ea de domeniul opticii, al gravitaţiei, al cosmosului sau al meteorologiei (...) Iar ceea ce mulţi autori uită să menţioneze (fiind în mod voit lipsiţi de obiectivitate) este că hainele ude ale celor 70.000 de persoane s-au uscat în mod miraculos într-o fracţiune de secundă!"

În concluzie, cu excepţia datei de 13 august, când copiii au fost sechestraţi de primarul răuvoitor, Fecioara a apărut în fiecare lună, pe data de 13, timp de şase luni. Francisco o putea vedea, dar nu o putea auzi. Jacinta o vedea şi o auzea, dar nu îi putea vorbi. Numai Lucia putea să o vadă, să o audă şi să vorbească cu ea. Pierre Jovanovic face un rezumat al evenimentelor astfel: "Este pentru prima dată în istoria umanităţii când o fiinţă divină anunţă cu 90 de zile înainte că va face un miracol, dând, în plus, data şi chiar şi ora când se va produce respectivul miracol. Apoi, nu numai că miracolul se produce, dar, în plus, este şi văzut, descris şi raportat de jurnaliştii prezenţi, între care se numărau inclusiv cei de la ziarul anticlerical O Seculo (Secolul), trimişi la faţa locului, ca să nu mai vorbim de cei 70.000 de martori."

Mulţi s-au întrebat de ce Fecioara a ales să le prilejuiască oamenilor această experienţă cu mişcarea ameninţătoare a Soarelui, făcându-i astfel pe oameni să creadă că este "sfârşitul lumii". Să ne amintim că acest Soare căzător a fost văzut pe o rază de 50-60 de kilometri în jurul Fatimei. Cum se explică această anomalie solară complet suprarealistă, din moment ce Soarele s-a aflat în tot acest timp la locul său, pe cer, pe toată durata evenimentului?

Să amintim acum profeţiile făcute de Sfânta Fecioară la Fatima şi care s-au realizat întru totul:

– Jacinta şi Francisco au murit curând, iar Lucia a trăit mai mult. De remarcat că trupul Jacintei nu a intrat în descompunere, ceea ce este un semn de sfinţenie.

– Primul Război Mondial s-a terminat la scurt timp după aceea;

– Sub pontificatul lui Pius al XI-lea, a avut loc al Doilea Război Mondial, care a fost încă şi mai sângeros;

– Începutul celui de-al Doilea Război Mondial a fost marcat de apariţia pe cer a unei lumini neobişnuite;

– Rusia şi-a propagat ideile greşite, provocând războaie şi persecutând Biserica. Au fost oameni care au fost martirizaţi şi popoare care au fost distruse;

– Pacea a revenit în lume.

Fecioara i-a făcut cunoscute Luciei şi alte evenimente ce aveau să se petreacă, dar interzicându-i să le dezvăluie înainte de 1960.