Floarea rosie

autor necunoscut

Într-o zi un baietel s-a dus la scoala. Baietelul era mic, iar scoala era mare. Dar când

baietelul a vazut ca intrarea în clasa lui se facea printr-o usa direct din curte a fost

foarte fericit… iar scoala nu i s-a mai parut atât de mare ca la început.

Într-o dimineata când baietelul se afla în clasa, profesoara le-a spus copiilor: “Astazi

o sa facem un desen”. “Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea foarte mult sa

deseneze. Stia sa deseneze o multime de lucruri: lei si tigri, pui si vaci, trenulete si

vapoare. Si si-a scos cutiuta cu creioane colorate si a început sa deseneze…

Dar profesoara a zis “Asteptati!”, “Nu începeti înca!”. Si a asteptat pâna când i s-a

parut ca toti copiii sunt pregatiti. “Acum o sa desenam o floare”, a zis profesoara. “Grozav” s-a

gândit baietelul, caci îi placea sa deseneze flori. Si a început sa deseneze flori

frumoase, si le-a colorat în roz, portocaliu, albastru.

Dar profesoara le-a zis copiilor: “Asteptati, va voi arata eu cum sa colorati”. Si a

desenat o floare rosie cu o tulpina verde. “Acum puteti începe!”, a zis profesoara.

Baietelul a privit floarea profesoarei, apoi s-a uitat la floarea sa. A lui era mai

frumoasa decât a profesoarei; dar n-a spus nimic. A întors doar pagina si a desenat o

floare ca cea a profesoarei… Era rosie, cu o tulpina verde.

Într-o alta zi, când baietelul intrase în clasa prin usa din curte profesoara le-a spus

copiilor: „Astazi o sa facem ceva din argila”. „Grozav”, a spus baietelul, caci îi placea

sa lucreze cu argila. Stia sa faca tot felul de lucruri din argila: Serpi si oameni de

zapada, elefanti si camioane. Dar a asteptat pâna ce toti copiii au fost gata.

„Acum o sa facem o farfurie”, a zis profesoara. „Grozav”, s-a gândit baietelul caci îi

placea sa faca farfurii de toate formele si marimile. Si a început sa faca farfurii de

toate formele si marimile. Dar profesoara le-a spus copiilor: „Asteptati, va arat eu

cum se face!”. Si le-a aratat cum sa faca o farfurie adânca. „Asa! Acum puteti

începe!”, a zis profesoara.

Baietelul s-a uitat la farfuria profesoarei si apoi la ale sale. Îi placeau mai mult

farfuriile lui, decât farfuria adânca a profesoarei. Dar n-a spus nici un cuvânt. Si-a

transformat farfuriile lui într-o bila mare de argila din care a facut o farfurie adânca si

mare ca cea facuta de profesoara.

Si foarte curând baietelul a învatat sa astepte si sa priveasca si sa faca lucruri ca cele

facute de profesoara, si foarte curând n-a mai facut nimic de unul singur.

Si s-a întâmplat într-o zi ca baietelul si familia lui s-au mutat într-o alta casa, într-un

alt oras.

Si baietelul a trebuit sa mearga la scoala. Scoala cea noua era si mai mare si nu mai

avea nici o usa prin care sa intre direct din curte în clasa lui. Trebuia sa urce niste

trepte înalte si sa mearga de-a lungul unui coridor lung p âna ajungea în clasa lui.

În prima zi de scoala profesoara le-a zis copiilor: „Astazi o sa facem un

desen!”.„Grozav”, a zis baietelul, si a asteptat sa-i spuna profesoara ce sa faca… Dar

ea n-a zis nimic. S-a plimbat prin clasa. Când a ajuns lânga baietel i-a spus:

„Tu nu vrei sa desenezi?”.

„Ba da!”, a zis baietelul.

„Ce desen facem?”.

„Nu stiu pâna nu-l faci” a zis profesoara.

„Cum sa-l fac?” zise baietelul

„Cum îsi place tie!” raspunse ea

„Sa-l colorez cum vreau eu?” a mai întrebat baietelul

„Cum vrei tu!”, a fost raspunsul ei.

„Daca toti ati face acelasi desen , si l-ati colora la fel cum sa stiu eu cine l-a facut?”

„Nu stiu!” zise baietelul

Si a început sa deseneze o floare rosie cu o tulpina verde…

Morala

Creativitatea umana este un dar nepretuit. Iti aduci aminte de usurinta cu care puteai

sa iti imaginezi jocuri cand erai copil, sau sa vezi in jucaria de carpe cea mai frumoasa

papusa din lume?

Einstein spunea ca " Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala este

servitorul ei de incredere. Am creat o societate care onoreaza servitorul si a uitat

darul. "

Cine spune ca floarea trebuie sa aiba petale rosii si frunze verzi? Puterea de a fi

creativi este ceea ce ne defineste ca oameni, iar atunci cand vom fi inlantuiti in

proceduri de lucru... nu ne vom diferentia prea mult de masinile care le-am

construit.