Citate din "Poţi să-ţi vindeci viaţa" de Louise L. Hay

Orice boală se naşte din incapacitatea de a ierta pe cineva (pe alţii sau pe tine).

Dacă îţi doreşti iubire trebuie să emiţi iubire. Toate vibraţiile pe care le emiţi mental sau verbal se întorc înapoi la tine într-o formă similară.

A opta pentru gânduri şi cuvinte negative este ca şi cum ţi-ai alege la restaurant un fel de mâncare de pe urma căruia ştii că ţi se face rău întotdeauna.

Nu toţi sunt însă pregătiţi să se schimbe în acelaşi moment sau în acelaşi ritm cu noi. Este suficient de greu să te schimbi pe tine însuţi, darămite să încerci să schimbi pe cineva care nici măcar nu îşi doreşte aşa ceva.

Nu aştepta să ajungi în spital, pe mâna unui chirurg sau chiar pe patul de moarte pentru a ierta, când pe lângă aceste resentimente va trebui să faci faţă şi panicii care te va cuprinde.

Complimentele sunt un dar pentru prosperitate.

Gândeşte-te numai la lucruri care te fac fericit.

Mănâncă numai alimente care fac să te simţi bine.

Capacitatea maximă a fiecărui om este momentul prezent.

Cultivă exclusiv compania oamenilor care te fac fericit.

Cu toţii suntem responsabili pentru experienţele noastre.

Îţi vine să crezi sau nu, noi ne alegem singuri gândurile.

Pentru a te elibera de trecut e nevoie să înveţi să ierţi.

"Ar trebui" poate fi în schimb înlocuit cu "Aş putea".

Bolile noastre sunt de fapt create de noi, prin gândurile noastre.

Viaţa este extrem de simplă: noi primim întotdeauna ceea ce dăruim.

Fiecare gând pe care îl emitem contribuie la realizarea viitorului nostru.

E necesar să învăţăm să ne iertăm şi să să începem să ne iubim pe noi înşine.

Iubirea este un leac miraculos. Iubirea de sine aduce miracole în viaţa noastră.

Luciditatea este primul pas în domeniul vindecării şi al transformării lăuntrice.

Ori de câte ori apare o problemă nu înseamnă că avem ceva de făcut, ci ceva de aflat.

Viaţa nu este niciodată statică sau stagnantă, întrucât fiecare moment este mereu nou.

Iertarea este cea mai directă cale către iubire, întrucât ea dizolvă toate resentimentele.

Prin iertarea de sine şi a celorlaţi ne eliberăm de trecut, de regrete, de răni şi de acuzaţii.

Suntem responsabili pentru tot ceea ce se petrece în viaţa noastră, indiferent că e bun sau rău.

Majoritatea tiparelor mentale dăunătoare au drept concluzie finală "Nu sunt suficient de bun".

Încă din primii ani de viaţă, începem să ne comportăm prin a imita viaţa adulţilor din jurul nostru.

Complimentele sunt un mod simplu de a stabili conexiuni cu ceilalţi şi ajută la vindecarea singurătăţii.

Gândurile pe care le emitem şi cuvintele pe care le rostim dau naştere experienţelor cu care ne confruntăm.

Complimentele sunt apreciate de cel care le primeşte, dar în acelaşi timp ridică spiritul celor care le afirmă!

Dacă ţie ţi-e uşor de regulă să-ţi înţelegi propria durere, fă un efort în a înţelege şi durerea celui care te-a rănit.

Dacă îţi examinezi retroactiv propria viaţă, vei observa de câte ori ai repetat aceleaşi experienţe precum părinţii tăi.

Dacă eu am putut înseamnă că şi tu poţi. Nu există boli incurabile, ci numai boli la care nu s-a găsit încă medicamentul.

Viaţa se schimbă în permanenţă. Nu există început şi sfârşit, ci doar o reciclare constantă a substanţei şi a experienţelor.

Încetează să te mai critici pe tine şi pe ceilalţi, pentru că indiferent ce ai face, întotdeauna se poate găsi ceva de criticat.

Oamenii care se iubesc pe ei înşişi şi propriul lor corp nu comit niciodată abuzuri împotriva fiinţei lor, dar nici împotriva altora.

Învaţă să gândeşti folosind afirmaţii pozitive şi verbe la modul prezent, de pildă "Sunt prosper", "Am o relaţie armonioasă" etc.

Majoritatea oamenilor au idei naive legate de ei înşişi şi prea multe reguli rigide despre felul în care "ar trebui" să îşi trăiască viaţa.

Aprobarea şi acceptarea de sine în momentul prezent sunt principalele două căi prin care putem declanşa schimbările pozitive în fiinţa noastră.

Din păcate mulţi oameni se tratează singuri aşa cum au fost trataţi la rândul lor de către părinţi şi se acuză în interior aşa cum făceau părinţii cu ei.

Noi ne alegem părinţii înainte de a ne naşte, am căutat acei părinţi care să reflecte cel mai bine tiparul mental asupra căruia trebuie să lucrăm în acestă viaţă.

Resentimentele susţinute îndelung duc la cancer, critica şi autocritica duc la artrită, vinovăţia duce la dureri, teama şi tensiunea duce la ulcer şi dureri de picioare.

Eliminarea completă a resentimentelor poate vindeca până şi cancerul. În aces scop, noi trebuie să ne eliberăm de trecut şi să îi iertăm pe toţi cei care ne-au făcut vreodată rău.

Încercarea de a elimina simptomul fără a lucra la eliminarea cauzei care a stat la baza producerii lui este inutilă. De îndată ce puterea voinţei îţi va slăbi, simptomul va reveni.

La ce îţi foloseşte enervarea? Aceasta este o reacţie stupidă care nu face decât să-ţi irosească timpul şi energia. Ea reprezintă refuzul de a percepe viaţa dintr-o altă perspectivă.

Iertarea nu are nimic de-a face cu acceptarea unui comportament negativ, ci cu transcenderea unui ataşament (inevitabil ne ataşăm cu gândul de persoana sau situaţia pe care n-o putem ierta).

Dacă afirmaţia următoare ţi se pare cunoscută, nu ezita să începi să o înlocuieşti: "Ceilalţi oameni încearcă să îmi controleze viaţa" cu "Ceilalţi oameni mă ajută întotdeauna să progresez".

Nu renunţa atunci când porneşti pe drumul schimbării;în cazul în care copiii ar renunţa să mai încerce atunci când se ridică pentru prima dată în picioare şi cad, ei nu ar învăţa niciodată să meargă.

Chiar dacă le doreşti binele şi vrei să împărtăşeşti ce ai descoperit, tu nu-i poţi schimba pe prietenii tăi şi nici nu ar trebui să încerci, întrucât acest lucru poate duce la distrugerea prieteniei.

Îţi poţi schimba oricând atitudinea faţă de trecut, întrucât e o prostie să te pedepseşti singur pentru rana pe care ţi-a produs-o cineva cu mult timp în urmă; dacă nu-l poţi ierta, tot ţie îţi faci rău în primul rând.

Convingerile noastre nu sunt altceva decât gânduri susţinute o vreme foarte îndelungată. Oricare ar fi ele, noi nu avem niciun motiv să rămânem ancoraţi în durerea noastră. Trecutul nu mai are nicio putere asupra noastră.

Un gând nu ajunge să ne domine decît dacă noi l-am ales şi i-am dat acces. Multe din gânduri le refuzăm: "Gândeşte-te cât de des ai refuzat să emiţi gânduri pozitive legate de tine însuţi!". De ce refuzăm gândurile pozitive?

Alte convingeri precum "Nu te încrede în nimeni", "Bărbaţii nu plâng niciodată", "Femeile trebuie să gătească în familie" şi multe altele te pot împiedica să te manifeşti în toată splendoarea ta şi să crezi în tine şi în ceilalţi.

Mulţi au crezut în afirmaţia "Ce vor spune vecinii?" după care se ghidează şi acum când fac ceva. Un alt sistem de ghidare extrem de utilizat este cel al reclamelor care te fac să te simţi lipsit de valoare dacă nu le cumperi produsul.

Problemele tale sunt scoase în evidenţă de convingerile limitatoare pe care le-ai dobândit de la alţii, faptul că cineva (un părinte, un profesor, un vecin, un coleg de şcoală, etc.) ţi-a spus în copilărie ceva care te-a afectat şi ai crezut în ce a spus.

Dacă vrei să faci o schimbare, e nevoie şi de răbdare, e ca şi cum plantezi o sămânţă din care îţi vine greu să crezi că va ieşi o adevărată plantă, dar după ceva timp asta se întâmplă, cu condiţia să nu tai primii lăstari, doar pentru că nu vezi încă o plantă matură.

Atunci când începi să te eliberezi de un anumit tipar mental, situaţia poate părea mai dură o vreme, dar acesta e doar un indiciu că lucrurile se schimbă; atunci când te apuci de curăţenie în casă la început este un haos total, dar încet-încet toate se aşază la locul lor.

Dacă ai ajuns în această situaţie pentru ideile inoculate de părinţi, nu e cazul să-i acuzi: "Noi suntem victimele unor victime, iar ei nu ar fi putut să ne înveţe altceva decât au învăţat ei înşişi de la părinţii lor. De fapt, ei au fost nişte oameni la fel de speriaţi ca şi tine".

Resentimentele, (auto)critica excesivă, vinovăţia şi teama generează cele mai multe probleme din viaţa oamenilor şi cele mai multe boli. Acestea sunt cauza majorităţii bolilor din viaţa oamenilor, ele se nasc din condamnarea celor din jur şi din lipsa asumării responsabilităţii pentru propriile fapte.

Mulţi oameni de pe această planetă suferă din cauza nemulţumirii faţă de sine şi a vinovăţiei. Acesta este un simplu gând, iar gândurile pot fi schimbate.