Paulownia în România: De la costurile de înființare a plantației până la profitul de 30.000 euro/ha din vânzarea lemnului

Agrointeligența și-a propus să afle cum se poate obține acest câștig frumos cultivând Paulownia în România așa că a stat de vorbă cu românul care a înființat prima plantație la noi în țară și care anul acesta va face prima recoltă de lemn de la această cultură.

În 2011, Paul Basoc a înființat la Bistrița prima afacere cu Paulownia din România. ”Pot să spun că am adus Paulownia la noi în țară ca și cultură agricolă, ca și plantă energetică. Această specie exista la noi încă din 1973, însă doar cu întrebuințări ornamentale, nicidecum pentru producția de biomasă sau cherestea”, explică proprietarul afacerii Paulownia Online.

El recunoaște că notorietatea plantei a fost cel mai mare dușman al plantațiilor de Paulownia în România. ”Eu văzusem deja exploatații mari în Germania, Ungaria sau în Spania – țara cu cele mai mari suprafațe din UE. La noi lumea a fost mai reticentă la început. E de înțeles: există 28 de soiuri de Paulownia, iar cele care existau la noi nu se pretau la exploatații agricole pe suprafețe extinse”, explică Basoc. De altfel, bistrițeanul și-a înființat propria pepinieră cu laborator și, în funcție de zona în care se înființează plantația, comercializează soiul care se pretează la condițiile de acolo. ”Aceasta este cea mai mare greșeală pe care mulți au făcut-o. Au cumpărat material săditor la întâmplare, fără a lua în calcul specificitatea poziționării suprafeței pe care se face plantarea”, explică antreprenorul care a înființat deja peste 800 de hectare de Paulownia în toată România. Cea mai mare suprafață – 50 de hectare este acum în lucru, secondată de investiția făcută la o fermă arădeană unde a executat plantarea pe 22 de hectare.

Ce soiuri ”merg” în România

”În țara noastră se adaptează cel mai bine din punct de vedere climatic și al solului urmatoarele specii: Paulownia tomentosa, Paulownia Shang tong și Paulownia elongata, Paulownia arctic, Paulownia fortunei”, este recomandarea specialistului de la Paulownia Online. O altă recomandare este legată de pH-ul solului unde se face plantarea și care trebuie să fie între 4,5 și 7.

Materialul săditor –  mai ieftin pentru plantarea de primăvară

Înființarea unui hectar de plantație de Paulownia reprezintă o investiție în sine, iar secretul pentru a avea cheltuieli minime este de a opta pentru plantarea de primăvară – în lunile aprilie, mai, iunie, cel tâziu începutul lui iulie. ”Plantația poate fi înființată primăvara sau toamna, fără diferențe pentru viabilitatea culturii, însă cu o diferență în însă costul materialului săditor – mai ieftin la început de an, când se pot pune plăntuțe de 20 de centimetri, în timp ce toamna plantăm material deja lemnificat – ca niște butași. Din acest motiv, costul nostru de a produce materialul pentru primăvară este mai mic, iar prețul pentru înființarea unui hectar de Paulownia este de 1.500 de euro. Toamna, prețul pentru aceeași lucrare este de 2.900 de euro”, explică Paul Basoc diferența de preț în funcție de sezonul de plantare.

600 de puieți pe un hectar

Pe un hectar de teren agricol se plantează 600 de bucăți de răsad pentru arborii cultivați pentru cherestea, iar manopera de plantare este gratuită. ”Preferăm să asigurăm noi plantarea pentru că oferim și asigurare pentru primul an. Fiecare răsad care nu prinde este înlocuit pe cheltuiala noastră, așa că este și interesul firmei să meargă totul bine”, explică Basoc care menționează că suprafața minimă pe care firma sa execută plantări este de jumătate de hectar.

Irigarea plantației este esențială

Odată plantat, arborele Paulownia crește văzând cu ochii. Aproape la propriu. Încă din primul an, plăntuța de 20-30 de centimentri atinge înălțimea medie de 3 metri. În cazuri fericite, precum cel al unui fermier din Dolj, planta a atins 3,8 metri în doar 6 luni. ”Întreținerea plantației este esențială. Prin intermediul pozelor trimise de clienți, noi monitorizăm lunar cultura. Se fac și lucrări de întreținere, cu costul rezonabile. Astfel, Paulownia are nevoie de fertilizare – costă 200-300 de lei/an, de două prășiri pe an și de toaletare aproape lunară a arborilor. Totodată, irigarea este esențială, iar noi punem la dispoziția clienților un sistem inovator al cărui cost se ridică la 600 de euro/ha și pe care îl montăm gratuit când înființăm cultura”, explică Paul Basoc care sunt lucrările agricole ce trebuie făcute pe o exploatație de arbori Paulownia.

Recoltare după anul 4 de la înființarea exploatației

Vorbind de valorificarea culturii de Paulownia, Paul Basoc spune că totul depinde de tipul de exploatație pentru care s-a optat. Astfel, arborele poate fi cultivat în scop ornamental, pentru apicultură, pentru biomasă sau pentru cherestea. Recunoaște că la noi în țară, majoritatea clienților săi au optat pentru ultima variantă, cea care le asigură și cel mai mare profit. ”Recoltarea lemnului se face, în medie, în anul 4 sau 5 de la înființarea exploatației, când diametrul arborelui atinge 18 centimentri. În cele mai nefericite cazuri, recoltarea se face cel târziu în al 9-lea an”, explică antreprenorul care încheie contracte de preluare a lemnului de la cultivatori. Se obține o medie de 0,5 metri cubi de la un arbore, iar prețul oferit este de 100 de euro/metru cub de lemn. ”La un calcul simplu, din 600 de arbori, se recoltează 300 de metri cubi, adică cei 30.000 de euro venitul de care vorbește toată lumea”, garantează bistrițeanul. El spune că anul acesta va aduce o premieră importantă pe piața lemnului din România: prima cultură înființată de el va fi recoltată în zona Aradului, lucrare ce se efectua în toamnă și care, spune el, va fi momentul de turnură pentru cultura de Paulownia în România. ”Lumea va vedea că recolta e reală, câștigul la fel. Până acum nu aveam cum să avem exploatații recoltate dacă noi am adus varietățile de Paulownia pentur producția de cherestea abia în 2011”, subliniază Paul Basoc.

Antreprenorul spune că fermierii sunt interesați să investească în Paulownia nu doar pentru cherestea, dar și pentru că arborele poate constitui o perdea forestieră ale cărei cheltuieli de înființare se acoperă din fonduri europene.

În afară de agricultori, și instituțiile, mai ales primăriile, au apelat la serviciile sale, fiind vorba de clienți din toată România și, mai nou, și din Republica Moldova.

Articol preluat  de pe agrointel.ro 

SOCUL

Socul (Sambucus L.)  face parte din familia Adoxaceae. Cea mai cunoscută specie este socul negru (Sambucus nigra), apreciat ca remediu natural, in principal datorita proprietatilor terapeutice ale tuturor partilor componente ale acestui arbust: frunzele (actiune laxativa), florile (diuretice, sudorifice), fructele (vitaminizante, antinevralgice), scoarta (este foarte bogata in substante diuretice).Tufa de Soc atinge frumusetea deplina vara, devreme, cand izbucnesc miile de floricele albe, in forma de stea, care raspandesc un parfum dulce-amarui ametitor. Culegeti inflorescentele intregi, pe vreme neploioasa, dupa ce s-a uscat roua diminetii. Daca le folositi proaspete, de exemplu pentru sirop, scuturati-le de insecte, treceti-le putin prin apa rece si lasati-le sa se scurga pe o fata de masa. Iar pentru a le usca, intindeti-le undeva la caldura, si pastrati-le, apoi, in cutii bine inchise sau in borcane de sticla cu capac.De doua ori pe an ne bucura socul cu puterile sale miraculoase. Mai intai, primavara, cand isi deschide florile ca niste radare, catre soare, a doua oara spre toamna, in septembrie-octombrie, cand locul florilor il iau ciorchinii de fructe lucioase si negre. Ca ajutor pentru sanatate, florile de soc au mare eficienta in gripe si raceli, in guta si reumatism, in infectii pulmonare si boli de piele. Fructele extrem de bogate in vitamine si uleiuri eterice ridica imunitatea, reglementeaza problemele intestinale si au actiune antinevralgica si antiherpetica.Pentru prepararea remediilor pe baza de soc, exista nenumarate retete. Singurul avertisment este sa nu consumati fructele sau sucul crude, ci dupa ce au fost incalzite la minimum 80gr.C. In felul acesta, o substanta componenta greu tolerabila, sambunigrina, este descompusa. In schimb, gustul ramane neschimbat.

În Antichitate, se credea că printre ramurile de soc vieţuiesc spiritele, motiv pentru care acestea nu erau tăiate. La germani socul era un arbust sacru, dedicat zeiţei Freya, iar olandezii considerau că ramurile socului adăpostesc un duh căruia îi cereau permisiunea înainte de a le tăia. Astfel, duhul ar fi bântuit orice obiect fabricat din acel lemn de soc. Mai multe legende medievale europene menţionează că Iuda, după ce l-a trădat pe Isus, s-a spânzurat de ramuri de soc. Legenda a fost preluată şi în tradiţia populară românească, ce consideră că locul de lângă soc ”nu e curat”, şi nu se recomandă ca cineva să doarmă sau să lege vitele sub ramurile socului. Cu toate acestea, proprietăţile curative ale socului au fost bine cunoscute, socul fiind folosit ca şi plantă de leac încă din antichitate, Hippocrate recomanda fructele de soc pentru afecţiuni ale tractului respirator superior.