Termenul de basm vine din slava veche si inseamna "nascocire","scorneala".
Caracteristicile basmului popular:
Basmul isi are punctul de plecare in realitate pe care o transforma in suprareal;
Spatiul si timpul sunt nedeterminate;
Acţiunea este structurată pe momentele subiectului, ca în orice operă care aparţine genului epic.Intamplarile se desfasoara intr-o anumita ordine: o situatie initiala de echilibru (un crai are 3 feciori), un eveniment sau mai multe care deregleaza echilibrul initial (imparatul verde are nevoie de un mostenitor), refacerea echilibrului prin rasplatirea eroului.
Existenta unor motive specifice: imparatul cu trei feciori, calatoria initiatica, motivul celor trei probe;
In basm gasim o serie de formule specifice, expresii care au functii foarte precise:
a.formulele initiale "a fost o data ca niciodata" . au rolul de a introduce cititorul in lumea fabuloasa a basmului. Expresia "a fost odata " indica un timp al inceputurilor.
b.formulele de mijloc "Si inainte cu poveste /ca de-aicea mult mai este", sunt menite sa intretina atentia cititorului .
c.formulele finale "Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea asa" au rolul de a readuce cititorul in lumea reala.
Prezenţa cifrelor magice: trei, şapte, nouă şi a obiectelor miraculoase, precum pana, solzişorul, puful, aripa.
Prezenţa unor motive literare specifice, precum: călătoria, probele, căsătoria, răsplata, ipocrizia răufăcătorului .
Ca ultimă trăsătură, modul de expunere predominant este naraţiunea, care se îmbină cu descrierea, dialogul sau monologul.
Personajul principal al basmului sau eroul, cel care participă la întreaga acţiune; este imaginea binelui şi întruchipează idealul de cinste, dreptate, adevăr. Acesta poate fi caracterizat atât prin mijloacele caracterizării directe ( de către autor, de celelalte personaje sau prin autocaracterizare), cât şi prin mijoacele caracterizării indirecte ( prin fapte, atitudine, limbaj, din relaţia cu celelalte personaje).
Totodată, în basm pot apărea ajutoarele, personajele care îl ajută pe erou în probele la care este supus şi donatoarele, cele care îi oferă eroului obiectele miraculoase.
De asemenea, în basm apare şi antagonistul, personajul negativ, cel care reprezintă forţele răului şi cu care se înfruntă eroul.
Ion Creanga, "Povestea lui Harap-Alb"
Tema: este reprezentata de lupta dintre Bine si Rau.
Subiectul este simplu, specific basmelor populare, cu eroi si motive populare, in care supranaturalul este impletit cu realul personajelor taranesti ale lui Creanga.
Dupa formula de inceput "Amu cica era odata intr-o tara", prima secventa care contureaza motivul alegerii eroului si a peripetiilor pe baza unei probe: din cei trei frati doar cel mai mic reuseste sa treaca podul cu ajutorului calului, hainelor si armelor care fusesera ale tatalui ca mire si sa infrunte ursul urias. Fiul cel mic al craiului ceruse cele de ajutor ca urmare a sfatului Sfintei Vineri, sfat castigat prin milostivenia si bunatatea catre aceasta. Inainte sa inceapa calatoria in vederea formarii sale,- trecand podul, hotar simbolic- este enuntata interdictia ,povata din partea tatului.
Intre taramul cunoscut al grijii si povetelor parintesti, fiul craiului intra intr-un univers strain lui, in care are loc ratacirea simbolica. Padurea apare ca spatiu labirintic, ca proba capitala in drumul eroului, aici se adapostesc fortele raului a caror intalnire nu poate fi evitata, asa cum este anticipata de sfatul parintesc.
Fortele Raului nu sunt, in acest basm, cele tipice povestii populare. Ele apartin registrului uman, semn ca marile si adevaratele pericole sunt :ticalosia, minciuna, viclenia. Spanul, marcat prin chiar aspectul fizic, poarta masca umilintei si a bunavointei, duce in eroare eroul principal .Caderea in capcana Spanului nu apare ca o pedeapsa a neascultarii sfatului parintesc, caci mezinul incearca sa evite sa-l ia calauza, ea pare a fi chiar voia sortii, identificandu-se cu momentul de debut al maturizarii .
Coborarea in fantana este simbolica , fiului de crai care trebuie sa-si recastige prin calitatile sale conditia initiala, deoarece el "re-naste" in postura de sluga, intrand astfel intr-o lunga proba a umilintei necesara in procesul formarii unui conducator autentic. Noua conditie inferioara este sugerata si prin onomastica oximoronica (fiul de crai primeste numele de Harap-Alb). EXPL1
Urmeaza apoi cele trei incercari ordonate de Spanul care i-a luat locul ca nepot si urmas la tronul unchiului. Cea dintai incercare este aducerea "salatilor" din gradina ursului, a doua, aducerea capului cerbului fabulos impodobit cu pietre pretioase, iar cea de-a treia, aducerea fetei Imparatului Rosu, ca mireasa pentru Span. Aceasta a treia incercare presupune insa calcarea celei de-a doua interdictii, de a nu avea de-a face cu omul ros si ca atare, prilejuieste un alt drum cu multe peripetii si probe de incercare. Numarul probelor la care este supus Harap-Alb de Imparat Rosu este mult mai mare, dar imbinate ingenios si umoristic: in calitate de oaspeti, Harap-Alb si tovarasii sai trebuie sa faca fata intai modului in care gazda lor aplica legile ospetiei, oferindu-le adapost supraincalzit, hrana si bautura in cantitati gigantice. Mai apoi trebuie sa-si dovedeasca vrednicia alegand macul din nisip, spiritul de observatie distingand-o pe fata imparatului de sosia ei, incercari trecute cu bine datorita furnicilor si albinelor, iar in cele din urma sa o pazeasca pe fata imparatului care, fiind mare farmazoana (vrajitoare), se transforma intr-o pasare si se ascunde in dosul Lunii. Ordinea binelui este restabilita prin pedepsirea spanului de catre calul nazdravan si invierea eroului cu ajutorul apei moarte si apei vii.
Personajele:
Harap-Alb este un Fat-Frumos din basmele populare, capabil si curajos, prietenos, cuminte si ascultator. Calatoria pe care o face pentru a ajunge imparat este o initiere in vederea formarii pentru a deveni conducator.
Semnificatia numelui reiese din scena in care Spanul il pacaleste pe fiul craiului sa intre in fantana. Naiv, lipsit de experienta , fiul craiului isi schimba statutul din nepot al Imparatului Verde in acela de sluga a spanului: "De-acum inainte sa stii ca te cheama Harap-Alb, aista ti-i numele si altul nu". Numele lui are sensul de "rob alb", deoarece harap inseamna negru, rob. Devenit sluga spanului, isi asuma si numele de Harap-Alb, dovedind in acelasi timp loialitate si credinta fata de stapanul sau.
Probele la care il supune spanul sunt menite a-l deprinde pe flacau cu greutatile vietii. In trecerea acestor probe, Harap-Alb este umanizat, el se teme, se plange de soarta. De asemenea, sufletul lui bun, dragostea pentru albine si furnici il face sa le ocroteasca si sa le ajute atunci cand le intalneste in drumul sau. De aceea, Harap-Alb are capacitatea de a-si face prieteni adevarati, loiali, care sa-l ajute in orice imprejurare dificila a vietii.
Primul termen - " Harap " inseamna sluga, rob si caracterizeaza "fata " cunoscuta, vizibila a personajului, care, dupa juramantul din fantana, devine sluga Spanului.
Al doilea termen - "Alb" desemneaza "fata" ascunsa a eroului si ar putea indica nemurirea deoarece in unele traditii, Insula Alba reprezinta nemurirea.
Protagonistul este Harap-Alb , eroul care se află în centrul acţiunii întregului basm. La sfârşitul călătoriei, el devine un personaj simbolic: curajos, bun, cinstit, generos. Antieroul din basm este spânul: umil, linguşitor, în toate acţiunile sale e batjocoritor, necuviincios, prefăcut şi viclean. El întruchipează tot ceea ce degradează omul şi evoluţia lui, opera putând fi numită bildungsroman
Arta naratiunii lui Ion Creanga:
Basmul cult "Povestea lui Harap-Alb" are ca sursa de inspiratie basmul popular, de la care autorul pastreaza motivele (calatoria, incercarea puterii, petitul, probele), personajele fabuloase, ajutoarele venite in sprijinul binelui, formulele tipice si poarta amprenta autorului prin umanizarea fantasticului prin comportamentul, gestica, psihologia si limbajul personajelor astfel ca lumea fabuloasa a basmului traditional primeste atribute caracteristice lumii satului.
Umorul, oralitatea povestirii particularizeaza stilul si talentul prozatorului,prin ritmul rapid al povestirii, prin dialogul dramatizat, prin umorul debordant, dar mai ales prin folosirea numeroaselor proverbe. Numele personajelor definesc trasatura dominanta de caracter: Setila: poate fi betivul , Flamanzila: lacomul mancau.
Modalitati de realizare a oralitatii stilului:
foloseste dialogul: "-Razi tu, razi, Harap-Alb, zise atunci Flamanzila [...]";
folosirea dativului etic: "Si odata mi ti-l insfacaei, unul de o mana si altul de cealalta ...";
folosirea exclamatiilor, interjectiilor: "- Mai, Pasarila, iacata-o-i, ia!", Lasa-te in seama lor daca vrei sa ramai fara cap";
folosirea unor expresii onomatopeice "si cand sa puna mana pe dansa, zbrr!...pe varful unui munte ..."
intalnim si imprecatii, apostrofe: "Na! asa trebuie sa pateasca cine calca juramantul!";
gasim adresare directa: "Ce-mi pasa mie? Eu sunt dator sa spun povestea si va rog sa ascultati";
foloseste diminutive: trebusoara, fetisoara, pasarica;
sunt folosite formule specifice oralitatii: "toate ca toate", "vorba ceea", "de voie,de nevoie", "vorba unei babe", "vorba cantecului";
proverbe si zicatori: "Capul de-ar fi sanatos, ca belele curg garla", "omul sfinteste locul"
textul e presarat cu versuri populare sau fraze ritmate: "La placinte, /Inainte/ Si la razboi, /Inapoi";
expresii populare, regionalisme: hatarul, farmazoana, arzuliu (fierbinte);
Modalitati de realizare a umorului:
Exprimarea vesela: "Doar unu-i imparatul Ros, vestit prin meleagurile aceste pentru bunatatea lui nepomenita si milostivirea lui cea neauzita.";
Combinatii de cuvinte: "Tare-mi esti drag!...Te-as vâri in sân, dar nu incapi de urechi...";
Combinatii de cuvinte: "Tare-mi esti drag!...Te-as vâri in sân, dar nu incapi de urechi...";
Caracterizari pitoresti: fata de imparat este "o zgatie de fata";
Vorbe de duh: "Vorba ceea: da-i cu cinstea, sa piara rusinea";
Caracterele personajelor: imaratul Ros are "inima haina, nu se mai satura de a varsa sange omenesc";
Situatiile si intamplarile in care sunt puse personajele;
Situatiile si intamplarile in care sunt puse personajele;
Poreclele personajelor: Setila, Flamanzila.
In concluzie, trăsăturile prezentate mai sus justifică încadrarea acestui text în specia basmului popular.
La 1 martie 1837, dupa marturisirea proprie, se naste la Humulesti in tinutul Neamtului, Ion Creanga, primul din cei opt copii ai familiei si care va deveni una din figurile "boemei iesene" (Tudor Vianu), un clasic al prozei romanesti. Periplul scolilor si imaginea primei varste sunt redate in cuprinsul Amintirilor din copilarie. Omul matur, preot fara vocatie, institutor daruit, prieten adevarat, este un nostalgic care face haz de necaz. Creanga scrie o serie de manuale scolare prin care contribuie la reformarea invatamantului romanesc si isi castiga reputatie in cercurile profesorilor. Dupa ce il cunoaste pe M. Eminescu, incepe sa scrie povestiri, iar Soacra cu trei nurori este primul text citat la cenaclul Junimea si apoi publicat in revista Convorbiri literare. Creanga se stinge din viata in ziua de 31 decembrie 1889.
Aparitie:
Cel mai complex dintre basmele lui Ion Creanga, Povestea lui Harap-Alb, a aparut la 1 august 1877 in paginile revistei Convorbiri literare si s-a impus in constiinta generatiilor de cititori ca "veritabil bildungsroman fantastic al epicii noastre" (G. Munteanu).
În opinia mea, textul suport …………….. este un basm popular, creaţie epică, în care întâmplări reale se împletesc cu cele fantastice, fiind puse pe seama unor personaje reale sau supranaturale, ce reprezintă binele şi răul, aflate într-un conflict finalizat întotdeauna cu victoria binelui.
În primul rând, în fragment apare ca mod de expunere predominant narațiunea. Apar întâmplări reale, obișnuite care se împletesc cu cele fantastice: ………… (rezumatul).
De asemenea, în basm, timpul și spațiul sunt imaginare: ……….. (indici de spațiu și de timp, prezintă apoi și semnificațiile particulare ale acestor indici).
În al doilea rând, în acțiune sunt antrenate personaje reprezentând binele ......... și răul ………… (exemple). Acestea au atât trăsături obișnuite cât și puteri supraomenești…………….(exemple). Personajul central, eroul, întruchipează binele și se află în conflict cu personajele reprezentând răul……..(ex.). El poate avea atât trăsături fabuloase ( dacă e cazul, spre exemplu:……..)cât și reale, evidențiate ……… (direct sau indirect)(precizează câteva și exemplifică-le).
Se remarcă, de asemenea, prezența ajutoarelor:………..(obiecte magice/ființe necuvântătoare) ce intervin în lupta cu răul și sprijină protagonistul în situațiile dificile. Mai mult, apariția cifrelor magice….. (3, multipli de 3, 7 etc.) constituie și ea o caracteristică a basmului.
Nu în ultimul rând, bsmul este structurat după o schemă tradițională în care se remarcă prezenţa formulelor ………..(iniţială/ finală …citat), dar şi a motivelor specifice …………….(exemple).
EXPLICATIA1 Oximoron= este o figura de stil, luata din retorica, construita pe o combinatie lingvistica paradoxala (paradox=enunt care contrazice un adevar unanim cunoscut; ciudatenie, nepotrivire); are de regula, functie persiflanta (ironizatoare) si rol stilistic in opera literara de a soca cititorul si de a-l obliga la reflectie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu