Esenta unei relatii este spatiul din ea
Fragmente din interviul luat de Paula Coppel, jurnalista la Unity Magazine, scriitorului Eckhart Tolle.
Paula Coppel: Multi oameni spun ca sunt nefericiti si totusi nu doresc sa-si transforme starea. De ce raman oamenii legati de nefericirea lor?
Eckhart Tolle: Deoarece ego-ul nefericit sau „eu, cel nefericit” a devenit o parte din identitatea lor. Acesta le spune continuu cine sunt sau cat de nefericiti sunt. Ei nu vor sa-i dea drumul deoarece se tem ca isi vor pierde simtul identitatii de sine. Ei au nevoie sa li se arate ca fluctuatiile mintii nu ii reprezinta ca indivizi. Pentru unii oameni este inceputul unei treziri spirituale atunci cand aud sau citesc: „Aveti o voce in capul vostru care nu tace niciodata. Ati observat asta?” si brusc isi dau seama ca gandurile doar le trec prin cap, in timp ce inainte erau atat de identificati cu ele incat se considerau a fi ei acele ganduri.
Paula Coppel: Deci, un mod de a ne ajuta pe noi si pe altii este sa observam ca acestea sunt doar ganduri si sa practicam observarea mai degraba decat atasarea de ele?
Eckhart Tolle: Da. inseamna ca toti cei care citesc acest interviu si gasesc ca el are un sens, s-au trezit deja. Trezirea nu s-a produs inca pentru toti cei care citesc acest interviu si, de aceea, considera ca este de neinteles. A recunoaste adevarurile fundamentale ce sunt exprimate prin aceste cuvinte, inseamna ca acea mica deschidere trebuie sa fie acolo deja, in interiorul vostru, deoarece doar acolo puteti recunoaste toate acestea.
Gandirea singura nu poate recunoaste adevarurile spirituale, indiferent cat de dezvoltata este mintea. Este imposibil. De aceea, foarte des intalnim oameni educati ce lucreaza in domeniul mass-media si care studiaza cartile spirituale, dar care sunt atat de identificati cu procesul gandirii lor incat nu prind esenta lucrurilor. Ei scriu recenzii sau articole despre aceste carti, dar nu le inteleg. Nu pot vedea esenta.
Nu e vina lor – nu este despre ei personal. Este vorba de conditia umana si starea de identificare cu mintea. Inteligenta, in sine, nu ajuta. Puteti avea doua sau trei doctorate, dar asta nu va apropie cu nimic de realizarea spirituala. De fapt, s-ar putea sa va indeparteze.
Un mod de a va indrepta privirea catre trezire este ca, atunci cand va ganditi ca aveti probleme mari, sa va intrebati: „Ce problema am in acest moment?” De obicei gasiti ca nu aveti o problema in acest moment, deoarece stati aici si respirati, va uitati pe fereastra si este bine. Este suficient aer. Chiar ati si mancat suficient astazi. si chiar daca nu ati mancat suficient astazi nu ar fi o problema, dar ar putea fi o incercare. Astfel, incercarile exista, dar problemele sunt generate de minte. incercarile sunt situatii ce pot fi abordate doar in momentul prezent si solicita actiune.
Astfel, daca nu aveti bani, puteti sa va folositi mintea si sa spuneti: „Ce actiune sa intreprind?” Apoi deveniti linistiti. Sa nu va folositi mintea, deoarece, daca incepeti sa va ganditi renuntand la linistea interioara, s-ar putea ca foarte curand sa va pierdeti pe voi in propria minte si asta se schimba in ingrijorare. ingrijorarea inseamna ca mintea va controleaza. Ea este intotdeauna fara sens. Din ingrijorare niciodata nu apare o solutie.
Paula Coppel:
Desi ne spunem ca ingrijorarea este un lucru productiv, eficient!
Eckhart Tolle: Da, mintea va va spune ca trebuie sa va ganditi la asta, altfel totul se va prabusi. Dar, de fapt, activitatea necontrolata a mintii este ceea ce va opreste de la a gasi solutia. Gasiti o solutie doar atunci cand iesiti din ea, deveniti linistiti si va dati seama ca, in acest moment, nu exista o problema.
S-ar putea ca, datorita faptului ca ati fost in taramul linistii, sa va vina realizarea brusca a ceea ce puteti face sau a ceea ce trebuie sa faceti, atunci cand nu o cautati.
Paula Coppel: Este starea aceasta similara cu ceea ce spun oamenii: „Cele mai bune idei imi vin cand sunt la dus”?
Eckhart Tolle: Bineinteles ca multi oameni sunt prezenti in minte chiar si atunci cand fac un dus, dar unii sunt capabili sa se bucure de dus si sa aiba un moment de relaxare si de liniste si astfel le vine o idee, un gand original. Deci, trebuie sa fiti capabili sa pasiti in dimensiunea in care nu exista ganduri pentru ca gandirea sa devina puternica si asta inseamna sa fiti pe deplin constienti de momentul prezent.
Cand sunteti in contact cu Prezentul, va simtiti acasa oriunde ati fi. in schimb, daca nu sunteti asa, atunci oriunde v-ati duce, simtiti intotdeauna ca ceva nu este in ordine. Chiar si asa-zisele situatii ideale au limitarile lor. Ati putea spune „Vreau sa fiu ca Oprah”. De indata ce sunteti ca Oprah, veti descoperi ca nu mai puteti sa iesiti singuri in lume, sa mergeti la cumparaturi sau sa va plimbati pe strada deoarece sunteti asaltat de oameni. Deci, brusc apare o limitare in viata si mintea spune: „O, imi doresc ca asta sa nu se fi petrecut”.
Paula Coppel: Cum descrieti o relatie de iubire intre doi oameni treziti spiritual?
Eckhart Tolle: Exista o lipsa a asteptarii cum ca celalalt ar trebui sa te implineasca sau sa te faca fericit. Exista o deschidere in care, pur si simplu, te poti bucura de celalalt si ii poti accepta limitele. Orice fiinta umana are propriile sale limitari. Te poti casatori, de exemplu, cu Buddha dar, dupa cateva luni, ii vei gasi in forma lui umana multe limitari. S-ar putea sa existe aspecte la Buddha la care mintea ta sa reactioneze si sa te irite. De exemplu: „De ce sta acolo si mediteaza?”
Atunci cand accepti limitele celuilalt, totul devine un dans intre doua forme si o intelegere a faptului ca esenta relatiei este spatiul prezent in relatie. Astfel, intrebarea care este necesar sa vi-o puneti intotdeauna este: „Exista spatiu in aceasta relatie?” Spatiul inseamna, in mod real, nivelul de cunoastere si constienta sau prezenta, nicidecum gandirea.
Deci, puteti sa va priviti fiinta draga si sa nu emiteti ganduri? Doua fiinte constiente isi dau seama ca esenta unei relatii este spatiul din ea. Chiar si cand exista o forma de ego, nu este dificil sa strapungeti acest strat si sa vedeti ascunsa esenta cea adevarata. Nu e nevoie sa reactionati la manifestarea ego-ului. Cand nu reactionati la el, nu-i dati forta.
Paula Coppel: Cum ne ajuta faptul ca suntem mai constienti, la abordarea intamplarilor tragice din viata personala si din lume? Exista acolo un element de credinta ca dintr-o tragedie personala se va naste si ceva bun?
Eckhart Tolle: Da, atunci cand formele incep sa se naruie – forma fizica, situatia de viata, relatiile, orice – intotdeauna exista o ocazie de patrundere in profunzime. Prin aprofundare inteleg ridicarea dincolo de forma care sunteti. Uneori, oamenii trebuie sa experimenteze o mare pierdere pentru a intra, cu adevarat, in profunzime.
Atunci cand are loc o mare pierdere – moartea cuiva apropiat, sau apropierea de propria moarte – este o ocazie de a iesi complet din identificarea cu forma si de a realiza esenta a cine sunteti sau ca esenta oricui care sufera sau moare este dincolo de moarte.
Asta nu inseamna ca nu aveti compasiune. Compasiunea are doua aspecte. Cand vedeti in jurul vostru forma umana suferind sau dizolvandu-se, sunteti empatic fata de nivelul uman. impartasiti suferinta deoarece aceasta este in relatie cu aspectul efemer al formei. Dar daca acesta este singurul nivel care se activeaza in voi, nu treceti de suferinta. Doar la nivelul fiintei realizati ca cine sunteti in esenta este dincolo de forma si ca cine este cealalta persoana in esenta este dincolo de forma. Aceasta intelegere nu este intelectuala, este o perceptie sau o traire. Apoi, priviti cealalta fiinta umana si suferinta si poate ca plangeti, dar in profunzime exista pace si putere.
Acea pace si putere reprezinta, de asemenea, aspectul care aduce uneori vindecarea.
S-ar putea sa vindece forma sau s-ar putea sa vindece cealalta persoana, in sensul ca cealalta persoana intra in contact cu nivelul sau mai profund. Aceasta este cea mai importanta vindecare– sa intelegi cine esti. Vindecarea pe planul exterior e buna, dar ea nu reprezinta esenta vindecarii.
Paula Coppel: Ati spus in interviul cu Oprah: „Lumea nu exista ca sa va faca fericiti. Ea este aici, ca sa va faca constienti.” Oare aceasta neintelegere reprezinta radacina suferintei umane?
Eckhart Tolle: Daca oamenii cred ca lumea este aici pentru a-i satisface pe ei, atunci ori de cate ori incep sa-si atinga limitele, vor deveni din nou nefericiti.
Ei nu-si dau seama ca lumea – si prin asta vreau sa spun orice din lumea formei, forma fizica, unele forme mentale sau forme emotionale – nu le poate da implinire durabila, satisfactie, sau sa le spuna cine sunt.
Ei nu-si dau seama ca ceea ce cauta se afla pe nivelul fara de forma.
Ei cauta la nivelul formei si asta duce la frustrarea din existenta umana.
Astfel, lucrul important de care trebuie sa va dati seama este ca lumea nu e aici pentru a va face fericiti. Cand nu pretindeti ca situatia, locul, sau persoana sa va faca fericiti, atunci, de fapt, situatia, locul sau persoana va satisfac pe deplin.
Paula Coppel: invataturile dumneavoastra contribuie la o transformare globala a constiintei. Cum percepeti ceea ce se petrece?
Eckhart Tolle: Un numar imens de oameni trec prin procesul de trezire spirituala – unii in etapele initiale, altii in cele finale si e minunat sa vad asta. Ia ceva timp pana cand procesul se va filtra prin structurile economice, politice si sociale. Tendinta oamenilor care conduc aceste structuri este sa fie inca total identificati cu ego-ul lor. Deci, va lua ceva timp pana va ajunge la politicieni ... desi, cine stie?
Ocazional, deja apar unii politicieni relativ constienti si exista si oameni normali, cu bun simt (comparativ cu politicienii inconstienti de dinainte).
Paula Coppel: Faptul ca se petrece aceasta trezire spirituala transmite un simtamant de speranta pentru lume?
Eckhart Tolle: Da. intrebarea este: „E nevoie ca vechea constiinta sa continue pana cand va duce la propria prabusire prin haos si naruire? Sau noua constiinta ce se ridica poate sa inlocuiasca treptat vechea constiinta, fara distrugeri excesive?”
Nu cunosc raspunsul. Va
trebui sa asteptam si vom vedea.
Tot ceea ce putem face este sa ne asumam responsabilitatea pentru propria viata.
Un comentariu:
Sumă a elementelor tonice, bucuria evoluează radial din împliniri, mulţumiri spirituale, plenitudini, până când atinge fericirea, pe care o văd fără conţinutul ei filozofic, ca o îmbinare inefabilă a formelor, care, totalizate, transfigurează anostul existenţei într-o trăire pozitivă, sublimată în sublim şi extaz.
Cu cohorta ei de neputinţe maligne şi slăbiciuni acutizate, nefericirea macină un psihic labil infectat cu dezechilibre, care înclină balanţa înspre depresii, când oamenii obtuzi îşi pierd busola orientării către raţiune şi normalitate.Nefericirea bulversează gândirea infestată de epidemiile dezgustului, blazării, spleenului, îşi are sursa negativă din neîncrederea în potenţialul propriu, în calităţile fundamentale ce definesc omul, iar omul afectat de nefericire se urăşte pe sine pentru neputinţa de a se ridica la nivelul ontologic al celorlalţi şi, în acelaşi timp, îi urăşte pe ceilalţi pentru superioritatea şi adaptabilitatea lor.
„Non- fericirea” hohoteşte lugubru înlăuntrul celor ce plâng încontinuu, când râd în simulacre de veselie, căci, de fapt, îşi clonează bucuria artificială cu substanţa amărăciunii.
Fericirea este un complex de iridescenţe pozitive a stărilor lăuntrice şi are afinităţi selective cu pasiunile creatoare, hobby-uri, mulţumiri spirituale generate de citit, cu activităţile ce întregesc fiinţa însetată de cunoaştere, de adevăr, de absolut.
Categoriile fericirii o împart în structurile desăvârşirii având ca scop perfecţiunea, în structurile frumuseţii având ca scop estetica gândirii şi a formelor exterioare şi interioare, în structurile armoniei caracterizând pacea şi liniştea sufletească şi în structurile beatitudinii, ca fericire mistică şi transcendentală.
Fericirea are formele esoterice ale unui rai lăuntric creat de materia plenitudinii şi beatitudinii.Ea poate creşte în timp în straturile înţelepciunii, care-şi absoarbe din substanţa vieţii aspectele pozitive şi caracteristicile definind plăcerea, distracţia şi satisfacţia epurate de efectele degenerative.Construirea fericirii se face în etape, ca o piramidă cu baza – gândirea raţională şi sănătoasă şi cu vârful – idealul ca efect suprem şi pozitiv, ca scop şi ţel ontologic.
Teorema fericirii pleacă de la ipoteza definind optimismul şi stabileşte concluzia că „viaţa are sens dacă în centrul ei se află căutarea fericirii”.
Principiile fericirii sunt : principiul pozitivităţii în toate, principiul curgerii continue fără hiatusuri a vieţii, principiul fluxurilor cerebrale ca emisii de gânduri puternice, stabile şi pozitive, principiul unicităţii ce se desparte de totul – ca masă umană în ansamblu şi care conturează o individualitate puternică şi complexă.
Nefericirea ca stare degradantă şi degenerativă îşi construieşte lent efectele negative din materia deprimării, blazării şi depresiei.Împrumută uneori formele schizofreniei şi ale stărilor paranoide şi este percepută alteori ca o suferinţă acută influenţând negativ gândirea.Nefericirea alimentează angoasele vorbind în limba spaimei ce-şi caută suport logic în ilogic, iar cei afectaţi de acest simptom îşi diluează percepţia asupra realităţii.
Omul învingător este aureolat de fericire, iar omul învins îşi face din nefericire o axă existenţială şubredă în jurul căreia îşi roteşte slăbiciunile şi nimicnicia.
Probabilitatea ca unii oameni să fie fericiţi şi alţii nefericiţi este dată de raportul pozitiv sau negativ dintre caracteristicile şi trăsăturile definitorii ale fericirii, respectiv nefericirii, descrise în acest eseu.
Trimiteți un comentariu