Hai, iubito, în copilărie…

Să uităm de alean şi nostalgie, Să uităm de-a zilelor nevoi – Hai, iubito, în copilărie Şi copii să fim, iar, amândoi. Tu să porţi rochiţă şi fundiţe – Eu să port, din nou, pistrui pe nas… Tu să faci, în obrăjori, gropiţe - Când îndrug prostii, cu-necat glas. Şi, păşind, timizi, pe cărăruia Ce ne duce-n locul nostru-ascuns, Cu arbuşti de iasomii şi tuia, Să cătăm la întrebări răspuns. Despre ce vom face, ce vom drege, Amândoi, când vom ajunge mari, Ce cărare-n viaţă vom alege – Când, în lume, vom fugi, hoinari. Să croim la planuri fanteziste, Printre sărutări, vorbind în gând… Trupul tău, firav, să nu reziste Când în braţe te-oi lua – flămând De iubire – făr’ să ştiu ce este – Dar, cu gravitate, să rostesc Vorbe, învăţate-ntr-o poveste, Ce sunau aşa: „ştii, te iubesc!” …Hai, iubito, în copilărie – Să fugim de griji şi de nevoi Şi să nu ne-ntoarcem din pruncie – Niciodată, dragoste, înapoi… https://encrypted-tbn0.gstatic.com/images?q=tbn:ANd9GcTo0fTulAnfVYm3iNRkfuhHEkvKbyhC9KNtNgczV4o16Nx3JHuaew Publicat de: Boris Ioachim la data de: 09-06-2011 http://www.cenaclu.intelepciune.ro/hai_iubito_in_copilarie__5306.html