Franciscanii

        Francisc din Assisi s-a născut la Assisi pe la 1181. Tatăl său era un prosper negustor de ţesături. Tânărul Francisc a trăit în tinerețea sa un stil de viață „monden”, fiind considerat liderul tinerilor din Assisi timpului său. Idealul de a deveni cavaler l-a determinat să pornească la război. În războiul dintre Perugia şi Assisi din 1202 în care armata oraşului său e înfrântă, el e luat prizonier. Întors acasă este grav bolnav. Renunțând la moștenirea materială de la tatăl său, în 1206, în faţa episcopului din Assisi, redând tatălui său, Pietro Bernardone, și hainele pe care le purta, declară: „de acum pot să spun cu adevărat: Tatăl nostru care ești în ceruri”.

Începe să se îngrijească de bolnavii de lepră, apoi începe să repare două bisericuţe trăind din pomana celor din jur. Vechii tovarăşi, care la început au fost neînțelegători cu el,vor să-l urmeze. Împreună încep să predice. Pentru aceasta şi datorită faptului că cei care îl urmau erau din ce în ce mai mulţi, Francisc hotărăşte să supună aprobării Bisericii noua sa formă de viaţă. Papa Inocenţiu al III-lea o aprobă verbal şi însărcinează pe Francisc să predice pocăinţa şi convertirea.

Un fapt deosebit s-a petrercut în 1224 când în timpul postului dinaintea sărbătorii Sf. Mihail pe care l-a trăit pe muntele Verna, Francisc are viziunea Serafimului și primește stigmatele Pătimirii Mântuitorului.
La 3 octombrie 1226, după ce a binecuvântat pe fiii săi spirituali, moare pe pământul gol.