Delta Dunarii



Delta Dunării este situată în sud-estul României, la gurile de vărsare ale Dunării în Marea Neagră. Delta Dunării este o formă de relief rezultată din depunerile de mâl şi nisip aduse de Dunăre, pe un teren cu pantă lină în condiţiile lipsei mareei şi a acţiunii curenţilor litorali. Se caracterizează prin alternanţa de ape şi uscat, prin floră şi faună deosebită. Suprafaţa Deltei este de 7500 kmp din care 5800 pe teritoriul României. Clima Deltei este specifică, cu puţine precipitaţii, dar cu umezeală provenită din evaporaţii, cu veri răcoroase şi cu ierni fără temperaturi foarte scăzute, dar vântoase.Din punct de vedere al florei pentru Delta Dunării este specifică vegetaţia plutitoare iar biotopurile sunt diverse: mlaştini stuficole, lacuri, plaur plutitor sau fix, păduri de foioase, vegetaţie de grind cu sol sărat, pădure luxuriantă(Grindul Letea ,cu aspect tropical).Ecositemul acvatic are la baza lanţului trofic fitoplanctonul, numeroase specii de alge brune, verzi şi albastre şi zooplanctonul cu care se hrănesc organismele care trăiesc in mâl şi pe fundul apei(nevertebrate, moluşte ca scoicile şi melcii precum şi stridii în zona maritimă, o mare varietate de viermi cum ar fi lipitorile ,cefalopodele, crustacee ca racii, garizii, crabii). Un sector foarte important este ocupat de vegetaţia acvatică a cărei bază este stuful, constituit în plauri prin aglomerarea rădăcinilor plutitoare(rizomi). Plaurul constituie elementul portant a celorlalte plante. Stuful este o plantă perenă care acoperă 1500 de kmp din suprafaţa Deltei si este exploatat economic. Plante acvatice: nufărul alb(Nymphaea alba), nufărul galben, de o importanţă excepţională pentru depunerea icrelor animalelor acvatice. Stomatele sunt pe suprafaţa lucie a frunzelor polenizarea o asigură insectele, fructul se coace în adânc iar seminţele plutesc. Seminţele nuferilor sunt agreate de păsări. Alte plante plutitoare: lintiţa(lemna), peştişoara(salvinia), precum şi plante carnivore: urticularia şi aldrovanda. Terenurile mlăştinoase sunt acoperite cu papură şi rogoz, stânjenei galbeni(iris pseudacorus), izma de baltă, măcrişul de apă, salcie cenuşie. Pe grindurile fluviale cresc plopi albi, plopi negri, mai multe specii de salcie, vâsc, cătină, mure, ciuperci, iar în apropierea mării pelinul, iarba sărată, volbura de nisip. Pe Grindul Letea care este monument al naturii trăiesc: frasinul pufos, viţa sălbatică hamei, volbură, garoafa de nisip, obsiga, pipirigul stejarul brumăriu , păducel, măceş, corn, periploca graeca, cu aspect mediteranean.
Dintre insectele din regiune foarte bine reprezentaţi sunt ţânţarii, buhaiul de baltă, mai multe specii de libelule, tăunii şi ca o curiozitate în zona Letea scorpionul. Insectele acvatice sunt reprezentate de purecii de baltă, păianjenii de apă şi mai multe specii de fluturi.Principala bogăţiei faunistică a deltei este peştele, reprezentat de peste 110 specii cum ar fi: crapul, somnul, avatul, plătica, ştiuca, babuşca, roşioara, caracuda, morun, nisetru, cega, păstrugă, viza(Acipenseridae sturio, este un peşte rar întâlnit în apele noastre ), în lacuri întâlnim chefalul, labanul, şalăul(care trăieşte in apele salmastre), bibanul, carasul. În dreptul gurilor Dunării se pot întâlni hamsiile, sardelele, hrana preferată a rechinilor, amurul alb, ţiparul, anghila, calcanul, lufarul, sânger. Unii peşti migrează pentru a-şi depune icrele spre exemplu scrumbia de Dunăre (Alosa pontica) şi scrumbia albastră, care intră primăvara în cârduri pe râuri şi până la izvoarele Dunării. La gurile Dunării trăieşte o specie mică de rechini, Squalus. Peştii constituie o sursă importantă de hrană pentru păsări şi mamifere acvatice. O parte din peşti migrează din bălţi în Dunăre şi invers pentru hrănire şi reproducere.Delta adăposteşte o bogată faună ornitologică formată din circa 300 de specii, în mod deosebit în cârduri mari venind de la mari depărtări: din nordul îngheţat şi din afara Europei. Delta reprezintă un important loc de trecere şi iernare. În anii „80 au fost numărate 4 milioane de exemplare, grupate pe anotimpuri. O parte dintre păsări sunt specii sedentare: pescăruşii, piciorongul, stârcul, lăcarul cenuşiu, cufundacul, lopătarul, cristeiul, fluierarul, stăncuţa, vulturul, şoimul dunărean, chirighiţa, bufniţa, vânturelul, lişiţa, găinuşa de apă, prundaşii, porumbelul de scorbură, călifarul alb şi corcodelul, pe lângă speciile comune pentru România: cioara, ciocănitoarea, guguştiucul, piţigoiul, vrabia, vulturul codalb. Majoritatea păsărilor fac parte din categoria păsărilor migratoare. Din Asia vin hoitarul alb, egreta mate, raţa roşie, lebăda, cormoranul mare. Din regiunea siberiană vin huhurezul mare 3 specii de raţe lebăda de iarnă, fluierarul negru şi becaţina din regiunea arctică trec in pasaj gârliţa, gâsca cu piept roşu, sitarul, raţa cu cap negru. Din sud vin în deltă pelicanul comun şi pelicanul roz (creţ), cocori, lăstunul de mal, barza albă, raţa cu ciuf. Schimbarea condiţiilor ecologice conduce la o deplasare a ponderii numerice din zonele centrale spre cele periferice: insula Sacalin, Grindul Lupilor, Histria.Lumea mamiferelor este bine reprezentară: vidra, nurca, enotul, bizamul, şobolanul de apă, nevăstuica, pisica sălbatică, nutria, vulpea şi lupul de stuf adaptate bine mediului de plaur, se mai întâlnesc în zonele cu teren ferm mistreţul, dihorul, căprioara, bursucul, şi în iernile în care Dunărea îngheţa, elanul în pădurea Carorman. La gurile Dunării trăiesc delfini iar pe litoralul nordic foca cu burtă albă.Regiunea de la gurile Dunării este bogată în broaşte(5 specii), tritonul cu creastă,4 specii de şopârle, şerpi de apă şi broaşte ţestoase. În pădurea Letea sunt vipere.
Influenţa mediului. În Delta dunării există o varietate de biocenoze datorită unei mari variaţii de mediu: ape curgătoare(braţe şi canale cu apă curgătoare) lacuri şi bălţi, plauri plutitori, pădure de foioase, grinduri nisipoase şi sărate, culturi agricole, ape salmastre. În unele zone sunt păsări şi animale care s-au adaptat în mediul urban.Clima este o climă de stepă temperată moderată de influenţa Mării Negre şi a bălţilor. Precipitaţiile sunt sub media anuală de 450 de mm, cu zăpezi puţine( 9 zile pe an la Sulina). Fenomenul caracteristic deltei este vântul(peste 300 de zile pe an), iar toamna este ceaţă. Datorită variaţiei încălziri şi răcirii diferite a suprafeţelor de nisip şi de apă se naşte o briză diurnă cu efect local. Umiditatea relativă a aerului este mare. Dunărea înghheaţă uneori iarna, iar bălţile şi lacurile îngheţă întotdeauna iarna, ceea ce afectează negativ lanţul trofic. O mare influenţă asupra ecosistemelor o are variaţia sezonieră a apelor care ridică şi coboară nivelul în lacuri şi bălţi stimulând migraţia şi reproducere animalelor acvatice şi cuibăritul păsărilor. Delta Dunării este inclusă în Rezervaţia Biosferei monument al naturii protejat de UNESCO.              Un paradis natural se intinde la varsarea Dunarii in Marea Neagra, acolo unde fluviul isi incheie lunga calatorie de 2 860 km (1 788 de mile) de la izvorul sau din Muntii Padurea Neagra din Germania. Secole de-a randul, suprafata Deltei s-a extins datorita malului adus de fluviu, formandu-se astfel o retea de canale, de lacuri, de insule acoperite cu stuf, de paduri tropicale, de pasuni si de dune de nisip care acum acopera o suprafata de aproape 5 640 km2 (2 200 de mile patrate). Acest incredibil taram al apelor adaposteste peste trei sute de specii de pasari si nenumarate specii de pesti, de la sturioni la crapi si bibani, in timp ce varietatea de 1 150 de specii de plante cuprinde de la liane impletite pe trunchiurile copacilor in padurile de stejar pana la nuferi. Nu e, deci, de mirare ca UNESCO a desemnat Delta Dunarii ca fiind o "Rezervatie a Biosferei". Liniste deplina intr-o fractiune de secunda Timp de cinci mii de ani, o mica comunitate a trait in deplina armonie cu extraordinarul ecosistem al Deltei, castigandu-si existenta din pescuit, cresterea animalelor si din recoltarea stufului. Satele, unde singurele cai de acces sunt canalele care le strabat, par a fi neatinse de trecerea timpului. Ca vizitator, puteti explora cu barca acest uimitor refugiu natural de o liniste si un calm depline, aceasta experienta facandu-va sa va imaginati ca ati patruns intr-adevar in paginile unui reportaj din revista National Geographic. Explorarea Deltei Punctul de plecare pentru o aventuraa in Delta este de obicei Tulcea, un oras aproape la fel de vechi ca si Roma, situat in apropiere de locul unde Dunarea se desparte in cele trei brate principale, deci unde incepe lunca. In Tulcea veti gasi hoteluri moderne si muzee de Stiinte naturale ale Deltei. Orasul se afla la o distanta de 71 km (45 de mile) de Sulina, o asezare aproape la fel de veche, aflata la celalalt capat al bratului Sulina. Intre aceste doua puncte se pot face croaziere in timpul carora turistii pot admira, de pe confortabilele punti ale vaporaselor, flora, fauna si satele Deltei. Rezervatiile naturale Optsprezece rezervatii protejate si zone "tampon" sunt raspandite pe tot cuprinsul Deltei. Puteti ajunge la ele strabatand canale inguste, trecand pe langa plauri acoperiti cu stuf si pe langa paduri, prin locurile in care pelicanii si cormoranii se aduna ca sa prinda peste. Daca doriti sa explorati acest tinut salbatic in liniste, inchiriati o barca cu vasle si plimbati-va pe canalele cele mai mici. In acest scop veti avea nevoie de un permis eliberat de rezervatia Biosferei. Minunile salbaticiei Daca va opriti intr-un sat de pe malul apei, veti descoperi pescarii gatindu-si propria versiune a borsului rusesc la foc in aer liber. Cei care au gusturi mai rafinate pot incerca heringul de Dunare, crochete de morun sau nisetru prajit, care pot fi insotite de savuroasele vinuri locale Aligote, Muscat sau Merlot in restaurantele din Tulcea sau Sulina. Acest tinut salbatic al apelor va face sa descoperiti multe lucruri uimitoare. O excursie in Delta va ramane o amintire de neuitat din toate punctele de vedere. Minunile salbaticiei "Intre fluviile care au renume si care sunt navigabile cand vii de la mare este si Istrul ..." - nota Herodot din halicarnas in Istorii (484-425 i.H.), cea mai ceche descriere a tinuturilor de la Dunarea de Jos; Publius Ovidius Naso (cca 10-15 d.H) remarca si el ca "...Danubiu-i cel mai mare,/Mai jos de Nil sa fie, el nu vrea nicidecum". Al doilea fluviu al Europei si al douazeci si saselea din lume, cu aproape 2.900 de kilometri lungime, peste 800.000 de kilometri patrati dimensiunea bazinului populat de circa 80.000.000 de locuitori din opt tari - aceasta ar fi cartea de vizita a generoasei cai de apa ce-si indeplineste statornic de milenii rolul "drumului mare" cunoscut, apreciat si "batut" de barcaze feniciene, trireme grecesti, galere romane, corabii si caravele bizantine, genoveze, galioane venetiene, bolozane turcesti, seice cazacesti, remorchere, slepuri si motonave in vremurile mai noi. "Istros" in limbajul argonautilor si in mitologia de pe malurile Nilului, "Phisos" la fenicieni, "Danare" - "Donaris" traco-get, "Istrus" - "Histr" - "Danubius" pentru romani, "Rio Divino" de la curtea lui Carol Quintul si "Le roi des fleuves de l'Europe" in opinia lui Napoleon Bonaparte, Dunarea strabate pe teritoriul Romaniei ultimii 1.075 de kilometri incheindu-si calea prin Delta - cea mai reprezentativa de pe batranul continent si una dintre cele mai complexe din lume. "Intrata pe pamanturile tarii noastre ca printr-un monumental arc de triumf, prin Defileul Cazanelor, Dunarea o paraseste prin uriasul, somptuosul, mirificul evantai al deltei" (Geo Bogza). Este un capat de lume original, unic in feelul sau: cel mai tanar pamant al Europei vecin unora dintre cei mai batrani munti al planetei (Macin, masiv hercinic, cca 400.000.000 de ani) - petec de ape si pamant vesnic in lupta, mereu altfel, paienjenis de canaluri, grinduri, garle, paduri cu aspect tropical, dune fluvio-marine intr-o ampla, permanenta metamorfoza. Nu-i de mirare asadar ca informatiile de ordin istoric difera: acelasi Herodot credea ca Dunarea se imparte la varsare in cinci brate, relatare sustinuta de Eratostene din Alexandria si de grecul Polybiu (272-120 i.H.), contrazisa la inceputul mileniului I al erei noastre de geograful Strabon din Pont care numara sapte brate, de romanul Pliniu cel Batran convins ca erau sase, de egipteanul Claudiu Ptolemeu (cca 90-168 d.H.) revenit la sapte brate de varsare ale Dunarii in mare, inclusiv "Gura Output as PDF file has been powered by [ Universal Post Manager ] plugin from www.ProfProjects.com | Page 1/2 | This page was exported from - Referate Export date: Sun Jan 28 21:05:39 2018 / +0000 GMT sfanta"; hartile Evului Mediu nu sunt nici ele mai consecvente, Dunarea se varsa ba in Marmara, ba in Dardanele, iar daca-si aduna totusi apele in Marea Neagra i se deseneaza fie un brat-doua, fie vreo cinci-sase, cate unul ratacit si prin portul Constanta... Abia in 1856 capitanul englez Spratt intocmeste o harta mai apropiata de realitate; adica de contemporaneitatea sa, pentru ca astazi lucrurile stau deja altfel: farurile instalate la malul marii in 1802 (Sulina) si 1865 (Sf. Gheorghe) se afla acum la doi-trei kilometri inapoia tarmului! Vom intelege, daca tinem seama de varful "deltei" - triunghiul asemanator literei grecesti care ii-a fost nasa - acolo unde se produce prima bufurcatie a bratelor, debitul mediu al fluviului este de cca. 6.300 de metri cubi pe secunda, ceea ce inseamna ca in doua minute se scurge o catitate de apa suficienta consumului pentru o zi a unui oras de peste 1.000.000 de locuitori; apa ce transporta in fiecare secunda aproximativ doua tone de aluviuni in suspensie