Detectarea probelor respiratorii cu aparatul GODART

Se racordeaza bolnavul la aparat prin intermediul unei piese bucale.

Se solicita bolnavului sa respire linistit. Dupa cateva secunde se penseaza nasul cu clema aparatului.

Bolnavul va respira in continuare linistit timp de 30 -40 secunde  cu supapa aparatului deschisa.

Se inchide circuitul si se  si se pune  aparatul in pozitia de ingrijitoare.Astfel se inregistreaza timp de 2 -3 min volumul curent ( V.C) prin respiratia normala linistita

Se solicita  apoi  sa faca o inspiratie maxima urmata de o expiratie maxima. 

Se repeta proba pana se obtine 2-3 curbe egale sau  aproximativ egale .Aceasta reprezinta capacitatea vitala reala ( C.V)

Bolnavul este lasat sa se odihneasca prin deschiderea  supapei aparatului .Se reia proba pentru inregistratura  volumului expirator  maxim pe secunda ( VEMS )

Se solicita pacientului sa faca o inspiratie maxima urmata  de o expiratie maxima fortata .Aparatul va fi setat la 1200 min/ s .Se repeta proba pana se obtine 3 probe egale sau aproximativ egale.

Se decupleaza pacientul  de la aparata .Se cantareste cantitatea de ser expirat , in prima secunda .

Aceasta reprezinta VEMS.Se consemneaza datele pentru calea parametrilor si anume:

• Nume 

• Prenume 

• Varsta 

• Sex

• Inaltime 

• Greutate si se mentioneaza conditiile de mediu din incapere : temperatura , umiditate 

Avand aceste date se trece la calculul parametrilor adica valoarea obtinuta pe diagrama se corecteaza cu factorul de corectie teoretic care tine seama de factorii de mediu , iar valoarea obtinuta se compara cu valoarea idealala din tabelul special.

Parametrii diagnosticului functional sunt:

• Capacitatea vitala

• VEMS

• IT-indicele tiffeneau care este  un indice de impermeabilitatea bronsica si care  se calculeaza dupa formula 

IT=VEMSr supra CVr  x 100

• VMI- ventilatia  maxima indirecta  care reprezinta volumul  de aer care poate fi  ventilat pe minut. Aceasta  se calculeaza dupa  formula 

VMI=VEMS x 30 totul pe 100

Interpretare

Valorile normale ale acestor parametri apreciate in raport cu tabelele teoretice se inscriu intre 70-80% din valorile ideale 

Valori scazute apar in afectiuni –care  micsoreaza  mobilitatea cutiei toracice :  anchiloze postovertebrale, toracoplastii, cifoza, scolioza, traumatisme toracice , dureri intercostale.

In afectiuni care evolueaza cu reducerea parenchimului pulmonar , tumori  pulmonare , lobectomie, pneumonie, astm bronsic.

In cazurile in care permeabilitatea sau elasticitatea este alterata fie prin leziune definitiva , fie prin modificare functionala 

SPIROERGOGRAFIA

 Este un test de efort cu ajutorul caruia se amelioreaza capacitatea de adaptare a respiratiei la solicitari suplimentare .

De asemeni limitele acestei  capacitati punandu se in evidenta modul functional care nu apar in respiratie.

Acest test este comun  pentru aparatul respirator  si cardiovascular .

In mod obisnuit in cursul unei probe  se cunosc parametrii respiratori, cardici  si umorali: ventilatia pulmonara , eliminarea de dioxid de carbon , consumul de oxigen , saturatia sangelui arterial in oxigen si pulsul si tensiunea arteriala.

Acesti parametri se masoara in timpul efortului  si  dupa inaintarea acestuia .

Probele de efort se pot efctua in 2 moduri 

• Ori se pastreaza intensitatea  efortului de la inceput.Pacientul este supus unui efort in trepte , efectuat cu perioada de reapaus iar intensitatea  creste pana la limita  capacitatii cand nu mai creste consumul de oxigen , iar in sange apoi valori scazute ale concentratiei de oxigen.

Materiale necesare

• Spirograf

• Oximetru

• Aparat pentru efort  dozat- banda , bicicleta

Pregatirea pacientului

• Daca persoana este apta pentru aceasta proba  se pregateste  ca si pentru spirografie. Inainte de inceperea  probei se masoara , pulsul ,TA,, frecventa respiratorie  si se efctueaza proba

Efectuarea probei

• Bolnavul se  conecteaza la spirograf

• Se aplica oximetrul

• Inainte de inceperea efortului se masoara  volumul pulmonar prin spirografie  apoi pacientul respira in repaus pana la stabilirea echilibrului  respirator

• Pacientul  este  rugat sa depuna  cu aceeasi intensitate  umarindu se  modul de  adaptor al organismului .Persoana trece  prin 3 faza fractionale:

1. Faza de adaptare dureaza 2-3 min  in care cresc valorile  functionale  evaluate inainte de efort 

2. Faza de echilibru  functional in care  parametrii  functionali raman  la valori crescute 

3. Faza de revenire  care reprezinta etapa   de dupa inceperea efortului , in care parametrii functionali  sunt la valori initiale  din repaus in aproximativ  3 -5 min. Daca aceasta perioada este   mai lunga  , urmeaza ca organismul  are o capacitate de efort deficitara.

Interpretari

In functie de gradul de  saturatie in oxigen a sangelui arterial la intensitati diferite si efort , se apreciaza gradul de suficienta cardio-pulmonara.

Analiza gazelor

Cantitatea de oxigen si dioxid de carbon din sangele arterial precum si presiunea partiala  a acestor gaze  in sange furnizeaza  privind eficienta functiei pulmonare

Determinarea cantitatii de oxigen din sange se face  prin metode fizice si chimice 

Prin metoda chimica se recolteaza sange  in sistem inchis cu ajutorul microechipamentului ASTRUP   in care se recolteaza  sangele capilar in tuburi heparinate  livrate odata cu aparatul

De asemenea cantitatea de oxigen  se poate determina cu ajutorul  oximetrului .Presiunea  partiala a celor 2 gaze  se face prin raportare fata de presiunea lor  in aerul atmosferic  astfel in aerul atmosferic  presiunea de oxigen  este  mai mare decat alveola si decat in sangele arterial si venos.Presiunea dioxidului de carbon este mai mica in aerul atmosferic decat in aerul alveolar si in sangele venos.

Teste farmaco-dinamice

Sunt folosite mai ales pentru diagnosticarea formelor latente de astm bronsic.

Ele urmarind depistarea unor tulburari in modicitatea peretilor bronhiilor

Materiale necesare

• Spirograf

• Substanta bronho constrictoare  .

• Substanta bronhodilatatoare  

• Trusa de urgente

Testul bronhoconstrictor

se efectueaza cu acetilcolina de 1% sau  cu histonina 1 la mie .Se administreaza aerosoli

Testul bronhodilatator

 – se executa   aleudrina cu  1% sau astmotent  gutamol sub forma de spray

Efectuarea tehnicii

Bolnavul este pregatit la fel ca si  pentru spirografie .

• Se pregateste pentru inregistrarea VEMS . 

• Se determina VEMS ul  dupa metoda  descrisa anterior. 

• Se administreaza acetil colina 30 sec.

Testul bronhoconstrictor  se face cu prudenta  pentru ca bolnavul poate sa  faca o criza  dispneica .Pentru testul bronhodilatator  dupa determinarea VEMS, se administreaza bolnavului  substanta bronhodilatatoare  timp de 3 min .Dupa administrarea substantei  bolnavul se racordeaza  din nou la spirograf  si se detrmina din nou VEMS .

Interpretarea

 In cazul testului bronhoconstrictor  testul este pozitiv daca VEMS ul  scade cu mai mult de 10-15%  de valoarea initiala  ( raspuns  farmaco-dinamic bun) .Pa pacientii astmatici  VEMS  scade cu peste  20 % .

In cazul testului bronhodilatator ,testul este pozitiv  daca VEMS  creste cu peste 20%  iar la stmatici si bolnavii bronsici VEMS   creste cu peste 20%.

Teste cutanate

• IDR, 

• MATOUX, 

• IDR la tuberculina-Se practica pentru identificarea  tuberculozei pulmonare 

Tehnica

• Se aseptizeaza in treimea regiunii mijloc ii a antebratului pe fata anterioara.

• Se administreaza  intradermic 0,1 ml  tuberculina pana la  aparitia unui edem  de coaja de portocala .

• Acesta are un diametru  de 5mm si persista  10 min. Rezultatul se citeste dupa 7h.

Interpretare

Reactia este  pozitiva  daca la locul de  inoculare apare un eritemn  de minim 5-10 mm in diametru. Acesta arata o  hipersensibilitate fata de bacilul tuberculozei aflata in organism .

Daca este  dubios sau negativ se repeta cu doza a 2 a la 15 zile

Recoltarea sputei pentru examene de laborator

Recoltarea sputei pentru examene de laborator

Obiectivele procedurii

• Examinarea macroscopica

• Examinarea Citologica

• Examinarea bacteriologica a sputei

• Diagnosticarea unor boli ale  aparatului respirator 

Materiale necare

• Tava medica

• Recipient steril cu capc potrivit , de etans

• Eticheta

• Masca d eprotectie

• Cutie Petri

• Pahar cu apa

• Port tampon steril

• Tava renala

• Aerosol cu clorura de sodiu 10 %, acetil cisteina si apa distilata sau sterila  pentru a induce tusea daca medicul 

• Batista de hartie 

• Manusi

• Pungi din material plastic

• Recipiente pentru materialele folosite 

Pregatirea pacientului

Pregatire psihica 

• I se explica pacientului procedura pentru a reduce anxietatea  si pentru a obtine colaborare 

• Se obtine  consimtamantului pacientului

Pregatire fizica

• Se instruieste pacientul sa nu manance , sa nu fumeze, sa nu si pusa picaturi in nas , sa nu se spele pe dinti sau sa si clatasca gura  cu solutii dezinfectante  inainte de recoltare pentru a nu influenta rezultatul 

• Se apeleaza la drenajul postural si la tapotament daca expectoratia este dificila 

Efectuarea procedurii

• Asistenta se spala pe maini si imbraca manusile

• Isi pune masca de protectie

• Izoleaza patul  cu paravan pentru a asigura intimitatea 

1.Recoltarea sputei pentru examen bacteriologic

Metoda cea mai folosita pentru recoltare este expectoratia , dar uneori poate necesita nebulizare si tratare sau de renaj postural in preabil. O metoda mai putin folosita este aspirarea  traheala   foarte rar bronhoscopia 

Aspiratia traheala este contraindicata imediat post  branhial la pacientii cu  varice  esofagiene  sau laringospasme 

Trebuie de asemenea efectuata cu atentie  la pacientii cardiaci  deoarece poate agrava aritmie

Pacientul este asezat pe un scaun sau la marginea patului in pozitie sezand

Daca nu poate ,  se ridica patul in pozitie semi sezand  , cu genunchii putin ridicati – se numeste pozitie FOWLER. 

Se cere pacientului sa si clateasca gura cu apa simpla pentru a reduce riscul de contaminare a probei de sputa cu flora microbiana orala 

I se cere sa tuseasca si sa expectoreze in recipientul steril

Se recolteaza intre 5 si 15 ml sputa proaspata pentru depistarea  bacilului KOOCH in 3 recipiente succesiv

2.Examinarea sputei pentru examen macroscopic

• Se ofera pacientului un pahar conic sau  recipient special din sticla pentru recoltare.

• Bolnavul va expectora in acest recipient timp de 14 h

• Se urmareste voluml de sputa  ,  transparenta , culoarea , vascozitatea 

• Se interpreteaza modificarile macroscopice ale sputei  care sugereaza o anumita afectiune  si aume : 

• sputa perlata in astm bronsic ,

• sputa purulenta in bronsii ectazii si apcese pulmonare ,

• sputa muco-purolenta –in bronhopneumonii 

• sputa sanguino lenta in TBC si      pulmonar 

3.Recoltarea sputei prin  frotiu faringian si laringian

• Se umezeste un tampon de vata montat pe port tampon cu apa distilata sterila 

• Se apasa limba cu spatula lingula

• Se introduce tamponul in faringe , cerand pacientului sa tuseasca 

• Sputa eliminata se prinde tamponul de vata  care se introduce imediat in epubruta sterila 

• Frotiul laringian se recolteaza de catre medic  patrunzand cu tamponul in laringe  sub control laringo-scopic 

4.Recoltarea sputei prin spalatura gastrica

• Se recolteaza din stomac prin spalatura gastrica la bolnavii care nu pot expectora si inghit sputa 

• Se introduce sonda FAUCHER  SI                     dimineata pe nemancate .

• Se introdu prin sonda 200 ml de apa distilata  bicarbonatata  2%, calduta  care este evacuata imediat sau este extrasa cu seringa 

• Lichidul recoltat  se trimite imediat la laborator  deoarece germenii  cautati  pot fi distrusi  daca stau mult timp in contact cu mediul acid al sucului gastric 

• ca recoltarea se face pentru insamantare si  lichidul trebuie dus la un alt laborator , sucul obtinut poate fi neutralizat  cu bicarbonat de sodiu 

5.Recoltarea sputei prin spalatura bronsica

• Se utilizeaza la pacientii cu TBC cavitar  care nu expectoreaza 

• Se pun in evidenta bacili incapsulati in sub mucoasa  care nu apar in mod obisnuit in sputa 

• Se introduc in recipientul de aerosoli 5 ml  ser fiziologic si teofilina 

• Pacientul inhyaleaza de cateva ori prin aspiratii adanci , repetate urmate de expiratii scurte 

• Se face o scurta pauza de 4-5 sec si se repeta pana la administrarea intregii cantitati de lichid 

• Dupa administrare pacientul incepe sa tuseasca chiar daca nu a tusit niciodata 

• Sputa expeectorata se recolteaza in recipietul steril , recoltarea repetandu se zilnic  in urmatoarele 4 zile in vase separate.

Ingrijiri ulterioare

• Se ofera pacietului un pahar cu apa curat sa si clateasca gura 

• Se ajuta pacientul sa adopte o pozitie comoda

• Se observa respiratia 

• Se educa pacientul sa colecteze incontnuare sputa  pentru a preveni diseminarea infectiei

• Se colecteaza materialele folosite in recipientele speciale .

• Se indeparteaza manusile , se spala mainile

• Se noteaza tehnica 

• Se eticheteaza produsul

• Se completeaza formularul de laborator( daca pacientul prezinta febra , daca a luat antibiotice , daca  expectoratia a fost stimulata cua erosoli

Evaluarea eficacitatii procedurii

Rezultate asteptate

• Pacientul colaboreaza si reuseste sa si colecteze sputa si  nu saliva .

• Respectarea  indicatiilor de recoltare  se reflecta in acurateztea rezultatului testului.

Rezultate nedorite 

• Pacientul nu reuseste sa expectoreze si inghite sputa 

• Se rezerva mai mult timp pentru a instrui pacientul

• Se anunta medicul care va recomanda alta tehnica de recoltare

• Sputa este amestecata  cu saliva  si resturi alimentare din cavitatea  bucala 

• Se repeta recoltarea instruind din nou pacientul si  ajutandu l  s respecte indicatiile de recoltare 

• Sputa este amestecata  cu varsatura declansata in timpul efortului de tuse 

• Se capteaza varsatura si se acorda ingrijiri adecvate