Chitanta de George Toparceanu

Tanta , domnisoara Tanta

E-o duduie foarte sic,

Zvelta, cu ochi mari si negri,

Cap superb, nasucul mic,

Picioruse lungi si durde

Si cand se plimba prin Tei

Toti birjarii o admira:

- Ma, halal de mama ei!

Ce profesie are Tanta ?

Uite, n-as putea sa spun;

Nici nu ma intereseaza

Chiar daca o presupun.

Dar cum Tanta-i delicioasa

Si-are maniere fine,

Nici nu vreau sa stiu ce face,

Nici cu ce si nici cu cine.

Ca vecini se mai intampla

Ca sa-i cer un ac sau ata,

Sau imi cere ea o carte

Pana maine dimineata..

O vecinatate draga

Ne-a prins zilele-n catuse

Ca ades intru la Tanta

Fara sa mai bat la use.

Tot asa-ntr-o seara intru

Era iarna grea si ger,

Si-o gasesc in pielea goala

Stand langa calorifer.

Naucit de frumusetea-i

Dau sa ma retrag un pic

Insa Tanta-mi spune:

- Intra, intra draga, nu-i nimic !

Am intrat si beat de farmec

O-ntrebai plin de mister:

- Pentru ce stai goala, scumpo

Langa acel calorifer?

- Fiinca-a fost proprietarul,

Mi-a raspuns sagalnic Tanta

- Si-uite mi-am platit chiria,

Iar acum, usuc chitanta.

S-a masurat puterea rugăciunii

“Fenomenele mistice” cum erau denumite pana de curand, au suport stiintific dat de ultimele cercetari in domeniu. Tot mai multi cercetatori din intreaga lume, s-au axat in ultimul timp pe experiente si cercetari specifice.

Oamenii pot să se vindece într-adevăr în biserici atunci când ating sfintele moaşte sau sanctuarele. Oamenii de ştiinţă din Petersburg au dovedit-o şi au descoperit şi mecanismul "material" al acestui fenomen divin..[1]

"O rugăciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, şeful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare şi Dezvoltare Psihoneurologică Bekhterev din Petersburg . "Rugăciunea nu numai că reglează toate procesele din organismul uman, dar ea repară şi structura grav afectată a conştiinţei."[2]

Profesorul Slezin a făcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugăciunii. El a înregistrat electroencefalogram ele unor călugări în timp ce se rugau şi a captat un fenomen neobişnuit - "stingerea" completă a cortexului cerebral.

Această stare poate fi observată numai la bebeluşii de trei luni, atunci când se află lângă mamele lor, în siguranţă absolută. Pe masură ce persoana creşte, această senzaţie de siguranţă dispare, activitatea creierului creşte şi acest ritm al biocurenţilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugăciunii, aşa după cum a dovedit omul de ştiinţă. Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscută "trezie uşoară, în rugăciune" şi a dovedit ca are o importanţă vitală pentru orice persoană.

Este un fapt cunoscut că bolile sunt cauzate mai ales de situaţii negative şi afronturi care ne rămân înfipte în minte. În timpul rugăciunii, însă, grijile se mută pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul. Astfel, devine posibilă atât vindecarea psihică şi morală cât şi cea fizică. Slujbele bisericeşti ajută şi ele la ameliorarea sănătăţii.

Inginera şi electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicală şi Biologică a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sănătăţii unor enoriaşi înainte şi după slujbă. A rezultat că slujba în biserică normalizeaza tensiunea şi valorile analizei sângelui. Se pare că rugăciunile pot să neutralizeze chiar şi radiaţiile. Se ştie că după explozia de la Cernobîl, instrumentele de masură pentru radiaţii au arătat valori care depăşeau capacxitatea de măsurare a instrumentului. În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însă, aflată la patru km de reactoare, valoarea radiaţiilor era normală.

Oamenii de ştiinţă din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, că apa sfinţită, semnul Crucii şi bătutul clopotelor pot să aibă, de asemenea, proprietăţi vindecătoare.. De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor.

Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoară viruşii de gripă, hepatită şi tifos.
Proteinele viruşilor se încovoaie şi nu mai poartă infecţia”, a spus A. Malakovskaia. “Semnul crucii are un efect şi mai semnificativ : omoară microbii patogeni (bacilul de colon şi stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci şi în râuri şi lacuri. Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfecţie cu radiaţie magnetică.”

Laboratorul ştiinţific al Institutului de Medicină Industrială şi Navală a analizat apa înainte şi după sfinţire.

A rezultat că dacă se citeşte rugăciunea Tatăl Nostru şi se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentraţia bacteriilor dăunătoare va fi de o sută de ori mai mică. Radiaţia electromagnetică dă rezultate mult inferioare. Astfel, recomandările Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau băutură nu au numai o valoare spirituală, ci şi una preventivă.

Apa sfinţită nu este numai purificată, ci ea îşi schimbă şi structura, devine inofensivă şi poate să vindece.

Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale. Spectrograful indică o densitate optică mai mare a apei sfinţite, ca şi cum aceasta ar fi înţeles sensul rugăciunilor şi l-ar fi păstrat.
Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca..

Singura limită este că vindecă numai pe cei credincioşi.

"Apa "distinge" nivelul de credinţă al oamenilor.", spune A. Malenkovskaia. “Atunci când un preot sfinţeşte apa, densitatea optică este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfinţirea este efectuată de o persoană credincioasă laică, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat şi necredincios, fără cruce la gât, schimbările au fost nesemnificative.”




De fapt, după cum se va vedea, au fost capabili să măsoare unele efecte, dovedind cu mijloacele ştiinţifice actuale ceea ce Sfinţii Părinţi ştiu, prin experinţă, de 2000 de ani, dar "mecanismul" , fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omeneşti. Această putere vindecătoare pe plan fizic, moral şi spiritual a rugăciunii Tatăl Nostru şi a rugăciunii, în general, spusă cu credinţă, am vazut-o cu ochii mei în programul 12 Paşi pentru Alcoolici Anonimi şi Al-Anon (pentru familii afectate de alcoolism).

Oameni care erau la un pas de moarte sau pacienţi în spitale de boli mentale au suferit transformări miraculoase. Nu numai că le-a dispărut obsesia alcoolului, dar au ajuns să aibă o sănătate perfectă. Pentru a-şi menţine această stare, continuă să se roage, să practice cei 12 Paşi şi să se abţină de la orice substanţă cu proprietăţi psihotrope, inclusiv uneori anestezia la dentist. Părintele Ortodox Melethios Weber, în cartea sa "Doisprezece Paşi de Transformare" (Twelve Steps of Transformation) explică bazele ortodoxe ale programului, care are efecte pozitive şi asupra neortodocşilor, cu condiţia să aibă credinţă în Dumnezeu.(N. T.)



Am deosebita rugăminte la Dumneavoastră, să multiplicaţi prezenta şi să o oferiţi cunoscuţilor şi chiar necunoscuţilor.



“Sa fie azi pace inlauntru tau. Ai incredere ca esti acolo unde este locul tau, unde e nevoie de tine. Nu uita de posibilitatile infinite care se nasc din credinta in tine si in ceilalti. Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in countinuare altora dragostea pe care o primesti. Fii multumita de felul in care esti tu, asa cum esti. Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc, pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica, dans, rugaciune si libertatea de a iubi. Asta exista pentru noi toti."

Calea inteleapta spre fericire

Secretul succesului pe calea care duce la fericire are si un pret.
Trebuie sa renunti pentru totdeauna la desertaciunile acestei lumi.
Este foarte greu, dar si rasplata e foarte mare.
Uite sapte pasi de urmat:

Primul pas

este sa stii ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata ta si, pentru aceasta, trebuie sa-L iubesti si sa-I fii recunoscator pentru tot ce ai si pentru toate evenimentele care ti se intampla; sa fii multumit cu ceea ce ai si cu ceea ce nu ai ; acest pas se numeste DEVOTIUNE.

Al doilea pas

este sa te iubesti pe tine insuti, in fiecare zi. Cand te trezesti si inainte de a adormi, spune: „Sunt important, am valoare, sunt capabil, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge.” Acest pas se numeste RESPECT DE SINE.

Al treilea pas

este sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti si, daca tu gandesti ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gandesti ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu gandesti ca esti capabil de iubire si devotament, iubeste fara teama tot ceea ce a creat Dumnezeu in jurul tau ; daca tu gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti depasi, atunci propune-ti obiective in viata si lupta pentru realizarea lor, pana cand le vei obtine. Acest pas se numeste MOTIVARE.

Al patrulea pas

este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei obtine pe a ta. Sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui, caci acest sentiment nefast nu te va lasa sa fii fericit. Trebuie sa-L lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate si tu iarta si uita. Acest pas se numeste ONESTITATE.

Al cincilea pas

este sa nu iei absolut nimic, de la nimeni, din ce nu iti apartine; aminteste-ti ca, potrivit legilor implacabile ale naturii, daca o faci, maine vei pierde ceva de mai mare valoare. Acest pas se numeste CINSTE.

Al saselea pas

este ca nu trebuie sa faci pe nimeni sa sufere fizic, mental sau spiritual; toate fiintele Pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite. Acest pas se numeste NON – VIOLENTA.

Ultimul pas

este sa observi cu atentie ce este in jurul tau; sa descoperi mereu in fiecare lucru, eveniment, fiinta, partea lui buna si nu lipsurile. Ajuta-i pe cei care au nevoie, fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb. Iubeste adevarul, chiar daca el te dezavantajeaza. Acest pas se numeste DISCERNAMANT.

Delfinii

Oricine i-a văzut a fost încântat de formidabila lor energie a bucuriei şi de inteligenţa lor remarcabilă. Drăgălăşenia şi atitudinea plină de umor a acestor fiinţe charismatice îi face pe copii foarte bucuroşi, iar pe adulţi – să redevină copii. Se pare că jucăuşenia şi graţia acestor animale ne ating undeva în profunzimea sufletului. Întâlnirea cu delfinii declanşează o gamă largă de transformări, de la sentimente euforice până la uluitoare vindecări, atât fizice cât mai ales psihice.

Familia delfinilor şi a balenelor, numită generic familia cetaceelor, este mult mai “bătrână” decât cea a oamenilor, având venerabila vârstă de peste 12 milioane de ani. Se ştie că în trecutul planetei noastre, viaţa animală s-a extins din oceane pe uscat. Studiile de evoluţie a vieţii prin embriologie şi analiză osoasă i-au condus pe cercetători la o concluzie foarte interesantă: delfinii au fost animale terestre care şi-au continuat evoluţia întorcându-se în apă.

Miturile şi legendele antice vorbesc despre prietenia dintre delfini, zei şi oameni, împreună cu care aceştia înotau în mare sau pe care îi salvau de pericolele marine.

Delfinii au reprezentat întotdeauna o sumă de calităţi pozitive: inteligenţă, frumuseţe, bucurie de a trăi, armonie, forţă, libertate, dragoste pentru muzică, fidelitate şi loialitate. Ei erau consideraţi drept animale sacre, un cult al delfinilor fiind atestat încă din epoca dorică, în anii 700î. Hr.

În Grecia delfinii erau respectaţi şi veneraţi ca simboluri divine ale forţei vitale a mării. Cuvântul „delfin” provine din grecescul „delphis”, care înseamnă matrice sau incintă maternă. Din această perspectivă, delfinul a devenit un simbol al regenerării. Un imn homeric ne spune că Apollo s-a încarnat într-un delfin pentru a ajunge la ţărmul Crisei, care îi deschidea drumul către Delfi. De altfel, acolo se găseşte o reprezentare a delfinului, lângă trepiedul lui Apollo. Pentru preotesele templului, acesta era un simbol al prezicerii, al înţelepciunii şi al prudenţei.

Pe vremuri, şamanii din arhipelagul polinezian intrau în stare de transă şi luau contact cu delfinii pentru a avea succes la pescuit. Pescarii indieni din jungla amazoniană foloseau o metodă de pescuit cu ajutorul delfinilor, care este şi astăzi practicată în Brazilia. Prin salturile lor, delfinii indicau pescarilor când să-şi lanseze plasele, apoi împingeau prada către coastă, exact în plasele pescarilor.

În nordul Australiei exista o comunitate de băştinaşi care se supranumea „poporul delfin” şi avea drept animal-totem delfinul. Şamanii acestei comunităţi comunicau telepatic cu delfinii. Dogonii, un popor ce locuia coastele est-africane din Mali, aveau o legătură specială cu delfinii, cu toate că ei locuiau în deşert şi nici măcar nu-i cunoşteau. Astfel, mitul creaţiei din tradiţia dogonilor vorbeşte despre Nommo, o fiinţă jumătate peşte, jumătate om, venită de pe îndepărtata stea Sirius şi care a creat umanitatea.

Mesaje spirituale din ocean

Delfinii ne transmit un sentiment de armonie şi de bucurie pe care fiecare om şi-l doreşte în adâncul inimii, dar nu ştie întotdeauna să- l trăiască. Cercetătorii care au studiat efectele contactului oamenilor cu delfinii au distins mai multe mesaje pe care aceştia ni le comunică şi pe care oamenii le recepţionează în funcţie de personalitatea şi de nivelul lor de conştiinţă.

„Trăieşte viaţa ca pe un joc”

Este suficient să-i privim pe delfini, cu câtă bucurie şi uşurinţă se joacă în apă, pentru ca un surâs să ne lumineze faţa. Comportamentul lor jucăuş şi puritatea pe care o emană ne amintesc de momentele copilăriei lipsite de griji. Aspectul ludic din noi-copilul interior- revine în conştiinţa noastră şi în situaţiile de viaţă putem să reacţionăm cu umor şi cu spontaneitate, în loc să răspundem într-un mod rigid, îndârjit, care duce la suferinţă.
Spontaneitatea este o calitate a celor care îşi ascultă sufletul şi nu acţionează conform schemelor de comportament sau din perspectiva evenimentelor negative ale vieţii.

„Abandonează teama”

Temerile ne influenţează considerabil viaţa. Ele sunt numeroase, fie conştiente, fie inconştiente, reale sau ireale: de la teama de boală sau de durere, până la cea de a nu fi apreciat sau de a nu fi competitiv.
Fricile îmbracă chipuri variate şi nu de puţine ori ele stau la originea agresivităţii, a geloziei şi a invidiei.
Acest gen de emoţii negative consumă inutil energiile omului şi diminuează calitatea vieţii.
Unele temeri au desigur rolulde a ne avertiza asupra unor pericole reale, însă cele mai multe nu fac decât să ne limiteze evoluţia spirituală. Probabil delfinii nu cunosc un număr atât de mare de frici, cu care noi oamenii ne tulburăm vieţile, căci ei acţionează mult mai natural şi în plus, cu excepţia unpr rechini, ei aproape că nu au duşmani printre celelalte vieţuitoare. Psihologii care au studiat comportamentul oamenilor ce au venit în contact cu delfini au remarcat faptul că aceştia deveaneau conştienţi de temerele lor şi puteau astfel să renunţe uşor la ele. Când teama dispare, ea face loc încrederii în sine.

„Fii alături de semenii tăi”

Acesta este un alt mesaj pe acre delfinii ni-l transmit, prin comportamentul lor în colectivitate. Ei au o gândire socială şi se consacră binelui întregului grup. Când unul dintre ei se îmbolnăveşte, toţi ceilalţi îl înconjoară cu afecţiune şi, dacă acesta nu mai poate ajunge la suprafaţă cu propriile puteri, îl susţin delicat pentru a putea să respire.
Delfinii dovedesc iubire şi solicitudine nu numai între ei, ci şi în întâlnirile cu noi, oamenii. Nu există nici măcar o singură mărturie despre un delfin care să fi atacat un om fără o provocare prealabilă. Nici o altă specie de animalesălbatice nu se comportă atât de binevoitor, încrezător şi prieteneşte faţă de oameni.
Mai mult, delfinii au grijă de mediul înconjurător, din care îşi iau exact atâta hrană câtă au nevoie; ei nu distrug şi nu omoară inutil alte vieţuitoare.

„Energia delfinilor elevează vibraţiile mediului”

Se cunoaşte deja că delfinii emit în jurul lor, prin sistemul sonar, un câmp energetic vibratoriu foarte elevat. Apa, care este un bun conductor, permite acestei energii să se răspândească şi să purifice mediul. Chiar dacă oamenii nu au reuşit să decodeze sunetele acestora, comunicarea cu cetaceele funcţionează prin canale non- verbale. Aceasta înseamnă că o parte din percepţia noastră interioară, prin care noi suntem conectaţi cu întreaga natură, le înţelege limbajul. Energia delfinilor ne poate eleva nivelul de vibraţie, ceea ce ne permite să ne amplificăm forţa vitală şi să ne expansionăm conştiinţa. Influenţa pozitivă a sistemului lor sonar este în special remarcabilă în cazul copiilor autişti.

Sprinteneala jucăuşă a delfinilor poate fi totodată pentru noi o invitaţie la a ne lăsa în voia curentului transformării spirituale, încetând să ne mai opunem acestuia cu obstinaţie. Cel care e convins că totul urmează un plan divin, acela şi-a depăşit temerile.

Totodată, nu este vorba doar de a trăi clipe minunate în apă alături de aceste fiinţe, ci de a clădi în noi înşine o nouă atitudine: a întâmpina fiecare zi ca pe un cadou divin, a trăi fiind pe deplin conştient de unitatea cu întreaga creaţie, a acţiona şi a gândi în permanenţă din perpectiva acestui sentiment al unităţii, a reacţiona în viaţa cotidiană cu umor, creativitate, înţelepciune şi bucurie. Privită cu această atitudine, existenţa noastră este cu adevărat un joc divin.

Povestea omului care nu credea in iubire

Exista odata, demult, demult, un om care nu credea in iubire. Acesta era un om obisnuit, la fel ca dv. si ca mine, dar ceea ce-l facea sa fie cu adevarat deosebit era felul sau unic de a gandi: el nu credea ca iubirea exista. Evident, a avut o sumedenie de experiente in incercarea de a gasi iubirea; mai mult, i-a observat si pe oamenii din jurul sau. Si-a petrecut o mare parte din viata cautand iubirea, dar singurul lucru pe care l-a descoperit a fost ca aceasta nu exista.

Oriunde se ducea eroul nostru, el le povestea oamenilor ca iubirea nu este decat o inventie a poetilor, un concept creat de religii pentru a-i manipula pe cei slabi, pentru a-i controla, pentru a-i face sa creada. El le spunea ca iubirea nu este reala, si deci nimeni nu o poate gasi, oricat de mult ar cauta-o.

Omul nostru avea o inteligenta foarte vie si era foarte convingator. El a citit o gramada de carti, s-a dus la cele mai bune universitati si a devenit astfel un savant reputat. Putea vorbi in orice piata publica, in fata a tot felul de oameni, iar logica sa era foarte puternica. El le spunea ca iubirea este ca un drog, te ameteste si te face sa o doresti din nou si din nou, creandu-ti o dependenta de ea. Ce se intampla insa daca nu-ti primesti doza zilnica de dragoste? La fel ca in cazul unui drog, ai nevoie de aceasta doza zilnica.

Le mai spunea ca relatiile dintre indragostiti sunt la fel ca si cele dintre un dependent de droguri si un vanzator de droguri. Cel care are nevoie mai mare de iubire este precum cel dependent de droguri, iar cel care are nevoie mai mica de iubire este precum vanzatorul de droguri. Cu cat nevoia de iubire este mai mica, cu atat mai bine poti controla relatia cu celalalt. Aceasta dinamica a relatiilor interumane poate fi vazuta cu ochiul liber, caci in orice relatie exista un partener care iubeste mai mult si un altul care nu iubeste deloc, dar il manipuleaza pe celalalt. Unii oameni profita asadar de pe urma altora, la fel cum un vanzator de droguri profita de pe urma toxicomanilor.

Partenerul dependent, cel care are nevoie mai mare de iubire, traieste tot timpul cu teama constanta ca nu-si va putea asigura urmatoarea doza de dragoste, adica de drog. "Ce ma voi face daca ma va parasi?" Teama il face pe dependentul de iubire foarte posesiv: "Imi apartine!" El devine astfel gelos si solicitant, din cauza fricii de a nu pierde urmatoarea doza. Furnizorul de drog il poate manipula cum doreste, dandu-i mai multe sau mai putine doze, ori refuzandu-i-le complet. In acest fel, partenerul care are nevoie de iubire se va preda complet si va fi dispus sa faca orice, de teama de a nu fi abandonat.

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=xdu9-gq5qxU&w=425&h=349]Eroul nostru a continuat sa le explice ascultatorilor de ce nu exista iubirea: "Ceea ce numesc oamenii iubire nu este altceva decat o relatie de teama care are la baza controlul. Unde este respectul reciproc? Unde este iubirea pe care sustin ca si-o poarta partenerii? Nu exista asa ceva. In fata reprezentantilor lui Dumnezeu, a rudelor si prietenilor, cuplurile tinere fac tot felul de promisiuni, ca vor trai impreuna, ca se vor iubi si se vor respecta reciproc, ca vor fi aproape unul de celalalt, la bine si la rau. Ei promit sa se iubeasca si sa se respecte reciproc, si culmea este ca ei chiar cred in aceste promisiuni, menite parca sa fie incalcate. Imediat dupa casatorie, la numai o saptamana sau o luna, amandoi incep sa-si incalce promisiunile facute.

Totul se reduce la un razboi al controlului, la cine reuseste sa manipuleze pe cine. Cine va fi furnizorul de droguri si cine toxicomanul... Dupa numai cateva luni, respectul pe care si l-au promis initial cei doi a disparut. In urma lui nu au ramas decat resentimente, otrava emotionala, rani reciproce, care cresc treptat, pana cand iubirea nu mai exista deloc. Ei raman totusi impreuna, dar numai de teama de a nu fi singuri, de frica de ceea ce vor spune ceilalti, si chiar de teama propriilor critici si pareri. Unde se mai poate vorbi insa de iubire?"

El le-a mai spus ca a vazut multe cupluri in varsta care au trait impreuna 30, 40 sau 50 de ani, si care erau foarte mandre ca au trait atata vreme impreuna. Dar cand vorbeau despre relatia lor, tot ce spunea era: "Am supravietuit casniciei". Altfel spus, unul din ei se abandonase celuilalt; de regula, femeia era cea care ceda si decidea sa indure suferinta. Oricum, persoana care avea vointa mai puternica si nevoi mai putine castiga razboiul, dar unde era iubirea de care vorbeau? Partenerii din aceste cupluri se tratau reciproc ca pe niste posesiuni. "Ea este a mea". "El este al meu".

Si astfel eroul nostru a continuat sa peroreze despre motivele pentru care nu credea ca exista iubire. El le-a mai spus oamenilor: "Eu am trecut prin toate acestea. De acum nu voi mai permite nimanui sa imi manipuleze mintea si sa imi controleze viata in numele iubirii". Argumentele lui erau logice, si el a convins multa lume prin cuvintele sale. Iubirea nu exista.

Intr-o buna zi insa, eroul nostru se plimba prin parc. El a vazut acolo, asezata pe o banca, o fata frumoasa care plangea. Vazand-o cum plange, s-a simtit curios. De aceea s-a asezat langa ea si a intrebat-o daca poate s-o ajute cumva. Va puteti imagina surpriza lui cand ea i-a spus ca plange pentru ca iubirea nu exista. "Uimitor, i-a raspuns el, o femeie care crede ca iubirea nu exista!" Evident, a dorit sa afle mai multe despre ea.
-De ce spui ca iubirea nu exista? a intrebat-o el.
-Ei, e o poveste lunga, i-a raspuns ea. M-am casatorit de cand eram foarte tanara, cu toata iubirea, cu toate acele iluzii, plina de speranta la gandul ca imi voi imparti viata cu acel barbat. Ne-am jurat reciproc loialitate, respect, credinta si am intemeiat o familie. Dar in curand totul s-a schimbat. Eu am fost sotia credincioasa, care avea grija de copii si de casa, in timp ce sotul meu a continuat sa se ocupe de cariera. Pentru el, imaginea si succesul erau mai importante decat familia noastra. A incetat sa ma mai respecte, la fel cum am incetat si eu sa-l mai respect. Am inceput sa ne certam, iar la un moment dat am descoperit ca nu-l mai iubesc, la fel cum nici el nu ma mai iubeste pe mine.

Dar copiii aveau nevoie de un tata, asa ca am preferat sa raman alaturi de el si sa fac tot ce imi sta in puteri ca sa-l suport. Acum copiii au crescut si au plecat. Nu mai am nici un motiv sa raman alaturi de el. Intre noi nu exista respect sau bunatate. Stiu insa ca daca imi voi gasi pe altcineva, va fi la fel, caci iubirea nu exista. Nu are nici un sens sa caut ceva ce nu exista. De aceea plang.

Intelegand-o perfect, el a imbratisat-o si i-a spus:
-Ai dreptate, iubirea nu exista. Noi cautam iubire, ne deschidem inimile si devenim astfel vulnerabili. In locul ei, tot ce descoperim este egoismul. Acesta ne raneste, chiar daca suntem convinsi ca ne vom putea detasa. Oricate relatii am avea, acelasi lucru se petrece din nou si din nou. De ce sa ne mai obosim sa cautam iubirea?

Cei doi gandeau la fel, asa ca s-au imprietenit rapid. Intre ei s-a creat o relatie frumoasa. Se respectau reciproc si nu s-au dezamagit niciodata. Pe masura ce relatia avansa, ei deveneau din ce in ce mai fericiti impreuna. Nu stiau ce este invidia sau gelozia. Nici unul nu incerca sa il controleze pe celalalt, nu erau deloc posesivi. Relatia dintre ei a continuat astfel sa se aprofundeze. Le placea sa fie impreuna, caci viata li se parea mult mai amuzanta astfel. Cand nu erau impreuna, ceva lipsea din viata fiecaruia dintre ei.

Intr-o zi, pe cand era plecat din oras, eroului nostru i-a trecut prin cap o idee absolut ciudata: "Hm, poate ca ceea ce simt eu pentru ea este iubire. Dar e o senzatia atat de diferita de ceea ce simteam inainte. Nu are nimic de-a face cu ceea ce descriu poetii, nici cu ceea ce afirma religia, caci nu ma simt deloc responsabil pentru ea. Nu iau nimic de la ea, nu simt nevoia sa aiba grija de mine, nu imi vine sa-mi vars frustrarile asupra ei pentru esecurile mele sau pentru problemele mele personale. Petrecem atat de bine impreuna. Ne bucuram fiecare de prezenta celuilalt. Eu respect felul in care gandeste ea, felul in care simte. Nu ma simt deloc stanjenit alaturi de ea, nu ma agaseaza niciodata. Nu ma simt gelos cand este cu alti barbati. Nu simt invidie atunci cand are succes. Poate ca iubirea exista totusi, dar este altceva decat cred oamenii.

De-abia astepta sa ajunga acasa si sa-i spuna de ideea ciudata care i-a trecut prin cap. Nici nu a inceput insa bine sa vorbeasca si ea i-a luat vorba din gura:
-Stiu exact ce vrei sa spui. Mi-a trecut si mie prin cap aceeasi idee, cu mult timp in urma, dar nu am vrut sa-ti spun, caci stiam ca nu crezi in iubire. Poate ca iubirea exista totusi, dar nu este ceea ce credeam noi ca este.

Cei doi s-au decis sa devina amanti si sa traiasca impreuna, si au ramas uimiti sa constate ca lucrurile nu s-au inrautatit in nici un fel. Au continuat sa se respecte reciproc, sa se sprijine unul pe celalalt, iar iubirea dintre ei a crescut continuu. Chiar si cele mai simple lucruri le umpleau inimile de bucurie, caci erau atat de fericiti.

Inima barbatului era atat de plina de iubirea pe care o simtea, incat intr-o noapte s-a produs un mare miracol. Privea stelele si a descoperit una care era incredibil de frumoasa, iar inima lui era atat de plina de iubire incat steaua a inceput sa coboare si s-a asezat in palma lui. Apoi s-a produs un al doilea miracol: sufletul lui a fuzionat cu steaua respectiva. Era extrem de fericit, si de-abia astepta sa se duca la iubita lui si sa-i daruiasca steaua, ca semn al iubirii sale pentru ea. Cand el i-a daruit insa steaua, femeia a simtit un moment de indoiala; iubirea lui era prea coplesitoare, si atunci steaua a cazut la pamant si s-a spart intr-un milion de cioburi.

Si uite-asa, am ajuns iarasi la un barbat batran, care colinda lumea si tine discursuri despre faptul ca iubirea nu exista. Acasa la el, o femeie in varsta, dar inca frumoasa, isi asteapta barbatul si isi plange amarul pentru paradisul pe care l-a tinut pentru o clipa in mana, dar pe care l-a pierdut din cauza unei clipe de indoiala. Aceasta este povestea celui care nu credea in iubire.

*******

[youtube http://www.youtube.com/watch?v=VZ28AsFVoxY&w=425&h=349]
Cine a comis greseala? Puteti ghici? Greseala i-a apartinut barbatului, care a crezut ca ii poate darui femeii fericirea lui. Steaua nu era altceva decat propria lui fericire, iar greseala lui a fost ca a renuntat la ea si a asezat-o in mainile ei. Fericirea nu vine niciodata din afara noastra. El era fericit datorita iubirii care tasnea din inima lui. Ea era fericita datorita iubirii care tasnea din inima ei. Cand el a facut-o insa pe ea responsabila pentru fericirea lui, ea a spart steaua, caci nu putea fi responsabila pentru fericirea lui.

Indiferent cat de mult il iubea femeia, ea nu il putea face fericit, caci nu avea de unde sa stie ce era in mintea lui. Ea nu putea sti care sunt asteptarile lui, caci nu ii cunostea visele.

Daca veti proceda la fel, luindu-va fericirea si punand-o in mainile unei alte persoane, mai devreme sau mai tarziu ea se va sparge, la fel ca si steaua din poveste. Fericirea se naste in interior si este rezultatul iubirii dv., sunteti unicul responsabil pentru ea. Si totusi, atunci cand mergem la biserica, primul lucru pe care il facem este schimbul de inele. Noi ne punem steaua in palma celuilalt, asteptand ca el (sau ea) sa ne faca fericit(a), si invers. Nu conteaza cat de mult iubiti pe altcineva; nu veti putea fi niciodata cel care doreste celalalt sa fiti.

Aceasta este greseala pe care o comit majoritatea oamenilor de la bun inceput. Noi ne bazam fericirea pe celalalt. Din pacate, lucrurile nu merg in acest fel. Noi ne facem tot felul de promisiuni pe care nu le putem respecta, dupa care ne miram ca am esuat.

Despre dragoste

Seneca: Daca vrei sa fii iubit, iubeste!


William Shakespeare: "Cand dragostea vorbeste, vocile tuturor zeilor para fi adormite in armonia raiului."


Pascal: "Cand iubesti puternic, gasesti intotdeauna ceva nou in persoana iubita."

Charles Baudelaire: "Ce e dragostea? Nevoia de a iesi din tine insuti."

John Gay: "Acela care nu a iubit niciodata, inseamna ca nu a trait niciodata.


Camil Petrescu: "Dragostea este frumoasa tocmai pentru ca nu cunoste nici o silnicie, e preferinta sincera.

Marcel Proust: "Dragostea este spatiul si timpul masurate cu inima.


Victor Hugo: "Omul are nevoie de dragoste. Viata fara duiosie si fara iubirenu e decat un mecanism uscat, scartaitor si sfasietor."

Despre sufletul pereche

- din cartea "A opta viziune",de James Redfield.


Evolutia spirituala se opreste atunci cand devii dependent de o
persoana. Euforia iubirii este rezultatul fluxului energetic care se
creeaza intre doi indivizi. Cand apare iubirea, cei doi isi daruiesc
inconstient energie si se simt coplesiti. Dar atunci cand unul dintre cei doi se asteapta ca acest sentiment sa vina numai de la celalalt, el se
desprinde de energia universului, de energia divina si depinde tot mai mult de energia celuilalt, care pare sa nu ii ajunga niciodata. Atunci cei
doi nu isi mai daruiesc energie si recad in jocul de control prin care
forteaza energia celuilalt sa vina catre sine. Din acest moment,
relatia degenereaza pentru putere.
Fiecare nu poate sa integreze in sine latura masculina sau
feminina. Nu putem avea acces la energia sexului opus. Energia mistica pe care o avem in noi este si masculina si feminina deopotriva.

Trebuie sa ne deschidem spre ea, sa nu blocam izvorul universal,
adica energia care vine de la Dumnezeu, legandu-ne permanent de o sursa umana de energie.
Pana nu invatam acest lucru vom rataci ca niste jumatati de cerc,
vom fi sensibili la persoane de sex opus, alte cercuri incomplete care
vin sa se uneasca cu noi , dandu-ne senzatia unui cerc intreg. Dar este
din nou o iluzie. De fapt, nu am facut decat sa ne unim cu alta
persoana si problemele nu vor intarzia sa apara.
Fiecare vrea sa comande intregul, fiecare vrea sa lupte pentru putere.
Mai intai, trebuie sa completam noi cercul, sa ne stabilizam,pentru ca in comunicarea cu universul sa primim energie de la Dumnezeu. Apoi vom avea o relatie mai inalta, o super-entitate care nu ne va inlatura de pe calea dezvoltarii individuale. Asa vei gasi dragostea adevarata, care ti se
potriveste. Trebuie mai intai sa il ai pe el, sau pe ea, inlauntrul tau si
mai intai de toate trebuie sa te conectezi la energia lui Dumnezeu.
Oamenii au un mesaj pentru noi. Nu exista intalniri intamplatoare.
Ne incarcam cu energie apoi trimitem energie si altei persoane. Cu cat
ii apreciem mai mult frumusetea interioara cu atat mai multa energie
curge in acea persoana si deci si in noi. Cand imi dai mai multa energie
decat am in mod natural, vad mai usor adevarul si ti-l dau mai usor.

culmea melancoliei: sa cazi pe gânduri si sa-ti rupi mâna

culmea prostieI: un politist blond

culmea nesimtirii: sa scrii pe coliva la multi ani

culmea obului: sa-si vada moartea cu ochii

culmea agriculturii: sa ari Calea Victoriei cu boii din Guvernului
culmea ghinionului: sa faci pe prostul si sa ramai asa!
culmea yoga:sa-ti tragi un cap în gura!!!
culmea politetii:sa stai pe scaunul electric si sa cedezi locul unei doamne
culmea melancoliei: sa cazi pe gânduri si sa-ti rupi mâna
culmea World Trade Center: urci cu liftul, cobori cu biroul!
culmea inocentei: o calugarita care lucreaza intr-o fabrica de prezervative sa creada ca face saci de dormit pentru soricei
culmea înotului: cu o mana sa inoti, cu cealalta sa dai din picioare

culmea orei exacte: sa pui ceasul dupa radio si sa-l uiti acolo

culmea justitiei:sa condamni o prostituata cu executare locul de munca

culmea tramvaiului:sa-l traga politia pe dreapta

culmea lacomiei:sa mananci bataie si sa nu te saturi!
culmea auzului: sa auzi cum se crapa de ziua
culmea sovaielii: sa ezit, sa nu ezit...
culmea geloziei:sa fii gelos pe soare ca îti arde nevasta
culmea interfonului: sa suni si sa primesti ton de fax

culmea politetii: sa bati la usa si când iesi afara

culmea ceasului desteptator:sa sune ocupat...
culmea fotbalului: sa deschizi frigiderul si sa strigi gooooooooool
culmea aglomeratiei: sa mearga soferu' de la autobuz pe scara

culmea talk-show-ului:sa te inviti singur la emisiune si sa nu te lasi sa vorbesti
culmea prostitutiei: o prostitutata din Insulele Virgine

culmea norocului: sa te calce o salvare
culmea slabirii: sa slabeasca un ardei
culmea vetarinarului:sa faci injectie unui catel de usturoi

Prima slujba

Un tinar preot (catolic, sau nu) trebuia sa tina prima lui

slujba, drept pentru care era extrem de emotionat, chiar

simtea panica. Atunci, superiorul lui, Episcopul, vazindu-l

atit de stresat l-a sfatuit ca inainte sa se urce in amvon

pentru predica, sa puna un paharel de vodca in paharul cu apa,

ca sa se relaxeze si sa aiba curaj.

Preotului i-a mers nemaipomenit in prima lui slujba, dar cind

a ajuns acasa a gasit pe masa o mica scrisoare din partea

Episcopului in care zicea:



Draga Parinte, Fiule.

Ma bucur foarte mult ca ti-a mers atit de bine in prima ta

slujba si ca ai tinut cont de sfatul pe care ti l-am dat, dar

trebuie sa-ti fac anumite observatii:

1. Din acel pahar cu apa trebuie sa iei mici sorbituri nu sa-l

dai pe gat dintr-o data.

2. In acel pahar cu apa nu se pune nici gheata, nici felii de

lamaie.

3. Nu se foloseste Biblia ca suport pentru pahar.

4. Nu poti sa te stergi la gura cu sutana.

5. Poruncile lui Dumnezeu sint 10 nu 12.

6. Iar apostolii sint 12 nu 10.

7. Cind vorbesti despre cruce nu poti sa spui ca e acel T mare

de deasupra altarului.

8. Cind vorbesti despre Iisus si apostoli, nu poti spune ca e

"Fiul si banda lui".

9. David l-a invins pe Goliat cu o prastie si o piatra, nu

poti sa spui ca "i-a zburat curul cu dinamita"...

10. Cind vorbesti despre Iuda, nu poti sa-l numesti fiu de

curva.

11. Tatal, Fiul si Sfintul Duh nu sint Batrinul, Juniorul si

Stafia...

12. Nu e frumos sa-l numesti pe Papa "Nasul".

13. Faraonul i-a trimis pe evrei in pribegie, nu in p**da

ma-sii.

14. Eva i-a dat lui Adam un mar, nu i-a cedat...

16. Magdalena a fost o pacatoasa nu o curva.

17. Initiativa de a invita publicul sa aplaude a fost buna, dar a fost
exagerat sa-l inviti sa danseze Macarena, sa faca trenuletul si sa o inviti
pe Sora Daniela sa faca striptease.
18. Apa sfinta se foloseste pentru a binecuvinta, nu pt. a-ti racori ceafa.
19. "Casuta" aia este confesionalul, nu toaleta
20. Pasticul se distribuie crestinilor fara Nutella.
21. Cel de pe cruce era Iisus Cristos si nu Che Guevarra
22. Pacatosii, cind mor, se duc in Infern, nu in aia ma-sii.
23. Vezi sa ai mereu chilotii pe tine si, cind e cald, evita sa-ti faci aer
cu sutana.
24. Iti amintesc ca slujba trebuie sa dureze circa 1 ora si nu doua reprize
de 45 de minute fiecare, iar cel care era asezat linga tine si pe care l-ai
numit "travestit cu fusta rosie" eram eu....

In rest a fost bine.

Socrate si ucenicul sau,Platon

Intr-o zi, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este dragostea.
Socrate i-a raspuns: Du-te pe campul din apropiere si adu-mi cel mai frumos spic de grau pe care il vei gasi, dar tine cont ca nu ai voie sa faci decat o singura incercare. Platon l-a ascultat fara sa cracneasca, si s-a intors dupa o vreme fara a aduce nimic cu el.
Socrate l-a intrebat ce se intamplase, iar Platon l-a lamurit: Atunci cand am intrat in lanuri am zarit un spic inalt si frumos, dar m-am gandit ca poate voi gasi un altul si mai maiestuos, asa ca am mers mai departe. Am cautat in zadar dupa aceea, caci nu am aflat nici un alt spic asemeni celui dintai, asa ca nu ti-am mai adus vreunul.
Socrate i-a spus: Aceasta este dragostea.

Intr-o alta zi, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este casatoria.
Socrate i-a zis:Mergi pana la padure si taie-mi cel mai mandru si mai chipes brad, dar adu-ti aminte ca nu ai voie sa faci decat un singur drum pentru asta. Platon a facut intocmai si a revenit dupa un timp cu un brad nu tocmai inalt si nu foarte frumos, dar indeajuns de aratos.
Socrate l-a intrebat de ce a ales tocmai acel pom, iar Platon i-a raspuns: Am vazut niste brazi foarte falnici in drumul meu prin padure, dar mi-am amintit ce s-a intamplat ultima data, cu spicul de grau, asa ca l-am ales pe acesta. Mi-a fost teama ca daca nu il iau cu mine ma voi intoarce din nou cu mainile goale, desi nu a fost chiar cel mai frumos brad pe care l-am zarit.

Socrate i-a spus: Aceasta este casatoria.

Cu o alta ocazie, Platon l-a intrebat pe Socrate ce este fericirea.
De aceasta data, Socrate l-a indrumat: Du-te pe malul raului si culege cea mai frumoasa floare pe care o vei gasi, dar tine seama ca nu poti sa alegi decat o singura data. Platon a facut asa cum i s-a cerut si, la intoarcere, a povestit: Am vazut aceasta floare langa rau, am cules-o si m-am gandit ca este cea mai frumoasa dintre suratele ei. Desi am zarit si alte flori minunate, continui sa cred ca aceasta este fara egal.
Platon i-a zis: Aceasta este fericirea.
Cu un alt prilej, Platon si-a intrebat invatatorul ce este viata.
Socrate i-a cerut sa faca un nou drum in padure si sa aduca de acolo cea mai frumoasa floare care ii va iesi in cale. Platon a plecat de indata, gata sa isi duca la indeplinire sarcina.
Au trecut trei zile, dar el nu si-a mai facut aparitia.
Socrate a mers si el in padure, sa isi caute ucenicul. In cele din urma, l-a descoperit in mijlocul unei poiene. Socrate l-a intrebat daca a descoperit preafrumoasa floare, iar Platon i-a aratat-o, rasarind din pamant chiar langa el. Invatatorul l-a intrebat de ce nu adusese floarea la casa sa, iar Platon i-a spus: Daca faceam asta, s-ar fi vestejit curand. Chiar daca nu o rup, ea va muri, mai devreme sau mai tarziu. Asa ca am stat in preajma ei atunci cand a inflorit, iar atunci cand se va ofili voi cauta o alta, la fel de frumoasa. De fapt, acesta este a doua floare pe care am descoperit-o.
Socrate i-a spus: Ei bine, se pare ca stii deja adevarul despre viata.

Zodii in roz si gri

Zodia Berbec

Nativ aflat intr-o perioada fericita din viata lui: Este energic, entuziast, hotarat, are mai multe teluri, lupta pentru ceea ce considera important, ii ajuta pe cei din jur dezinteresat, este deschis si prietenos.



Nativ aflat intr-o perioada trista din viata lui: Se inchide in sine, se plange ca viata nu este corecta, considera ca toata lumea il tradeaza, nu are un tel pentru care sa lupte, devine atras de alcool sau aventuri sexuale.

Zodia Taur

Nativ aflat intr-o perioada fericita din viata lui: Citeste lucruri legate de spiritualitate si ezoterism, este generos cu banii si cu timpul sau, gaseste motive de bucurie in activitatea profesionala, ii spirijina si calmeaza pe cei dragi.

Nativ aflat intr-o perioada trista din viata lui: Se plange constant de bani si de faptul ca nu are timp liber, munceste ca robul, nu stie ce ar face cu placere pe plan profesional, nu stie ce isi doreste in dragoste, este nemultumit de tot.

Zodia Gemeni

Nativ aflat intr-o perioada fericita din viata lui: Glumeste, se joaca mult, socializeaza, vorbeste mult, se deschide spre lucruri noi, citeste psihologie si spiritualitate, isi asuma cu placere un rol care vine cu responsabilitati.

Nativ aflat intr-o perioada trista din viata lui: Tinde sa fie ironic, invidios, suspicios si are nevoie sa fie lasat in pace. Incepe sa faca excese serioase legat de lucruri care ii plac. Evita sa se confrunte cu problema reala, fuge de responsabilitati.

Zodia Rac

Nativ aflat intr-o perioada fericita din viata lui: Este un nativ jovial si usor de remarcat in societate deoarece se implica in tot ceea ce face cu pasiune. Ii ajuta pe altii, asculta, empatizeaza si sfatuieste.

Nativ aflat intr-o perioada trista din viata lui: Se autoizoleaza considerand ca este superior celor din jurul sau si nu are cu cine sa discute, devine orgolios, rece, distant, ii este frica sa nu fie ranit, nu se deschide in fata nimanui.

Zodia Leu

Nativ aflat intr-o perioada fericita din viata lui: Este romantic si creativ, prin tot modul in care se prezinta este fermecator. Stie sa ii faca pe cei din jur sa se bucure de viata. Ii place sa sarbatoreasca, socializeaza des.

Nativ aflat intr-o perioada trista din viata lui: Iese rar in societate, nu gaseste motive pentru care sa sarbatoreasca, ii este frica de esec, amana in general orice actiune si decizie pe ziua de maine.

Zodia Fecioara

Nativ aflat intr-o perioada fericita din viata lui: Isi face multe planuri, ii place sa se inconjoare de oameni, adopta un animal, este milos, sincer, are mare rabdare cu oamenii, ii place sa explice si sa ii invete pe altii.

Nativ aflat intr-o perioada trista din viata lui: Nu are curajul de a spune lucrurile pe nume, devine duplicitar, este interesat de partea materiala si uita sa fie milos, devine exigent cerand maximum de la cei din jur si criticandu-i pentru orice.

Zodia Balanta

Nativ aflat intr-o perioada fericita din viata lui: Ii motiveaza pe toti cei cu care se intalneste, face cu placere cadouri, are o activitate din domeniul artistic, ii place sa se imbrace elegant, negociaza cu usurinta, este amabil cu toata lumea.

Nativ aflat intr-o perioada trista din viata lui: Isi arata indiferenta si ostilitatea fata de persoanele care nu ii plac, isi sustine parerea in mod incapatanat, este lipsit de energie si motivatie, pasiv, comod si pesimist.

Zodia Scorpion

Nativ aflat intr-o perioada fericita din viata lui: Are pasiuni in domeniul ezoterismului si se ocupa cu mare fascinatie de bani. Insa este generos cu bunurile sale, calm, focusat pe telurile sale, stie sa asculte si are curajul marilor initiative.

Nativ aflat intr-o perioada trista din viata lui: Ii este frica de schimbari, prefera sa se autodistruga in situatia nefericita in care se aflat decat sa schimbe ceva, uita ce teluri avea, devine interesat excesiv de siguranta sa materiala.

Zodia Sagetator

Nativ aflat intr-o perioada fericita din viata lui: Vesel si glumet, este in mod constant interesat sa aduca bucurie in viata celor dragi si se sacrifica pentru ei. Se dezvolta in mod constant pe plan profesional si spiritual, calatoreste, discuta cu oricine fara prejudecati, stie sa lase de la sine.

Nativ aflat intr-o perioada trista din viata lui: Se centreaza pe agonisirea banilor, are mereu ceva de comentat, vrea sa i se acorde atentie, dezvolta vicii, are atitudini rebele, tinde sa ia decizii radicale sub imperiul impulsului (rupand legaturi si parasind anumite medii intr-un mod categoric).

Zodia Capricorn

Nativ aflat intr-o perioada fericita din viata lui: Este o persoana care vede partea pozitiva a vietii si manifesta recunostinta fata de realizarile sale. Stie sa se bucure de viata, este ambitios, gata de a face lucruri noi, este stalpul de spirijin pentru cei dragi, ii incurajeaza mereu pe altii.



Nativ aflat intr-o perioada trista din viata lui: Se victimizeaza, dramatizeaza lucrurile, invinovateste pe altii cu usurinta, nu ii pasa de altii, devine rece, egoist, dominator. Are o atractie irezistibila spre excese diverse (alcool, tutun, droguri) si aventuri sexuale.

Zodia Varsator

Nativ aflat intr-o perioada fericita din viata lui: Este prieten cu toata lumea, isi face planuri pentru calatorii diverse, face acte de altruism, manifesta tandrete si romantism, este atras de filosofie, literatura si spiritualitate, este sincer interesat de altii.

Nativ aflat intr-o perioada trista din viata lui: Traieste in lumea lui de idei, inconjurat de carti, fara sa simta nevoia sa se deschisa spre ceilalti. Nu stie ce sa faca cu propria sa viata, simte ca nu isi gaseste locul. Se plange des si vede lucrurile in negru.

Zodia Pesti

Nativ aflat intr-o perioada fericita din viata lui: Are multa creativitate artistica si iubire de oferit. Crede in adevar, dreptate si iubire, simte nevoia sa ofere dragoste, viseaza des cu ochii deschisi si isi urmeaza visele, crezand ferm in norocul sau.

Nativ aflat intr-o perioada trista din viata lui: Se considera o persoana ghinionista, ii este frica sa riste, are mari indoieli cu privire la orice, este suspicios, tinde sa manipuleze si sa nu spuna tot adevarul, tinde sa supraanalizeze o problema.

Arsenie Boca... povestea stancii...

Un om dormea in coliba lui, cand dintr-odata, intr-o noapte, camera s-a umplut de Lumina si i-a aparut Dumnezeu.
Domnul i-a cerut sa faca o munca pentru el si i-a aratat o stanca mare din fata colibei.
I-a explicat ca va trebui sa impinga piatra zilnic, cu toate puterile sale, ceea ce omul a si facut.

Multi ani a muncit din greu, de la rasaritul la apusul soarelui, impingea din toate puterile, cu umerii proptiti pe suprafata masiva si rece a stancii de neclinitit.
In fiecare noapte barbatul se intorcea trist si istovit in coliba lui, simtind ca intreaga zi a irosit-o degeaba.

Tocmai cand barbatul era mai descurajat, “adversarul” (Satana) a decis sa-si faca aparitia in gandurile plicitisite ale acestuia :

- De atata timp impingi piatra si ea nici nu s-a clintit.

Asa incat omul a ramas cu impresia ca sarcina lui este imposibil de realizat si ca toata munca lui va fi un esec.

Aceste idei l-au deprimat si descurajat pe barbat.
“Adversarul” i-a spus:
- De ce te distrugi singur pentru asta? Petrece-ti timpul facand doar un efort minim si te vei simti mai bine.

Barbatul ostenit tocmai asa isi propusese sa faca, dar inainte de asta a decis sa se roage si sa-si spuna pasul lui Domnului.

- Doamne, a spus, am muncit mult si greu pentru Tine, adunandu-mi toate puterile sa fac ce mi-ai cerut. Acuma, dupa atata timp, nu am reusit sa misc piatra nici cu jumatate de milimetru. Cu ce am gresit? De ce am esuat?”

Domnul i-a raspuns intelegator:
- Prietene, cand ti-am cerut sa-mi slujesti si tu ai acceptat, ti-am spus ca sarcina ta era sa impingi cu toate puterile in stanca, ceea ce ai si facut.
Niciodata nu am spus ca astept ca tu sa o misti. Sarcina ta era doar sa impingi.
Si acum vii la Mine obosit spunand ca ai esuat. Dar chiar asta e realitatea??? Priveste la tine…
Bratele iti sunt puternice si musculoase, spatele e vanjos si bronzat, mainile iti sunt batatorite de atata apasare, picioarele ti-au devenit solide si puternice.

Te-ai dezvoltat mult si capacitatile tale sunt peste ce te-ai fi putut astepta sa ai.

Adevarat, nu ai miscat stanca. Dar vocatia ta a fost sa ma asculti si sa impingi, ca sa-ti pui la incercare credinta si increderea in intelepciunea Mea.

Ceea ce ai si facut. Acum Eu, prietene, voi muta stanca.

Cateodata, cand auzim cuvantul lui Dumnezeu, avem tendinta sa ne folosim gandirea pentru a descifra ce vrea El, cand, de obicei, El nu ne cere decat simpla ascultare si incredere in El.

Cu toate ca noi credem ca prin credinta mutam muntii, de fapt tot Dumnezeu este cel care ii muta din loc.

“Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.” – Arsenie Boca

Intelepciune

La un bătrân călugăr, a venit într-o zi un tânăr pentru a se spovedi şi a-i cere sfat. Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:
- Părinte, sunt destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd uşor răbdarea. Atunci când mă enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuşi, eu sper că după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa?
- Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!
L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:
- Vezi acest vlăstar, ştii ce este?
- Da, părinte, un puiet de brad.
- Smulge-l!
Tânărul a scos brăduţul imediat. Mergând mai departe, călugărul s-a oprit lângă un brăduţ ceva mai înalt, aproape cât un om.
- Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit băiatul cu pomişorul acela, dar cu puţin efort a reuşit până la urmă să-l scoată. Arătându-i un brad ceva mai mare, călugărul i-a mai spus:
- Smulge-l acum pe acela.
- Dar e destul de mare, nu pot singur.
- Du-te şi mai cheamă pe cineva.
Întorcându-se tânărul cu încă doi flăcăi, au tras ce-au tras de pom şi, cu multă greutate, au reuşit, în sfârşit, să-l scoată.
- Acum scoateţi bradul falnic de acolo.
- Părinte, dar acela este un copac mare şi bătrân. Nu am putea niciodată să-l smulgem din rădăcini, chiar de-am fi şi o sută de oameni.
- Acum vezi, fiule ? Ai înţeles că şi relele apucături din suflet sunt la fel? Orice viciu sau orice neputinţă pare, la început, inofensivă şi fără mare importanţă, dar , cu timpul, ea prinde rădăcini, creşte şi pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mică, o poţi scoate şi singur. Mai târziu, însă, vei avea nevoie de ajutor, dar fereşte-te să laşi răul să ţi se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ţi-l scoată. Nu amâna niciodată să-ţi faci curăţenie în suflet şi în viaţă, căci mai târziu, va fi cu mult mai greu.

"Degeaba tăiem crengile păcatului în afara noastră, dacă în noi rămân rădăcinile care vor creşte din nou."