Sandu sau Oda betivilor...nu cunosc autorul, doar destule personaje, din pacate!

 Pentru-n ţoi când n-avea banu',
 Îşi lăsa zălog sumanu'.
 Pentru-n kil când a-nsetat,
 Sufletul şi l-ar fi dat.
 De la crâşmă toţi plecară,
Numai el mai stă pe-afară.
A plecat şi el acum,
 Cumpănindu-se pe drum.
 Merge pân' la cruncea 'naltă,
ªi la cruce buf în baltă.
S-a sculat cu mare greu,
 Iată-l la căminul său.
 Soaţa-i zice : "Arde-o focul,
 Crâşma ţi-a mâncat norocu'!"
 Dânsu'-i bate din picior:
 "Nu şopti că te omor!"
 Ea mi-l roagă:”-Hai la masă!”
El o ia de păr prin casa
 Copilaşii sar ţipând,
 El le cară pumni la rând.
“Vai păgânul….mi-i sugrumă!
“Ce ?…Mai na şi ţie ciumă!”
Apoi cade jos turtit
 Somn adânc l-a copleşit!
 Dimineaţa o arsură
Foc îi sunt: şi piept şi gură
Că să-i treaca al său jar
 Merge-n sat la crâşma iar…
Într-o noapte viforoasă,
 'Geaba l-aşteptau acasă.
Dimineaţa l-au găsit,
 Într-un şanţ înţepenit