TEXTUL FICTIONAL si TEXTUL NONFICTIONAL

MESAJUL poate fi structurat sub forma unui TEXT FICTIONAL (LITERAR) sau NONFICTIONAL (NONLITERAR), in functie de scopul comunicarii si modul particular de concretizare a informatiei transmise.

Distingerea textului literar de textul nonliterar se realizeaza functie de cele patru categorii fundamentale ale literaturii/conditii ale “literaritatii”: mimesisul, expresivitatea, receptivitatea si retorica (cf. Heinrich F. Plett).

Imaginatia- aptitudinea care confera scriitorului puterea de a realiza universul fictiv al operei, pornind de la datele realului pe care le transfigureaza artistic, conform propriei viziuni despre lume (Weltanschauung);Fictiunea- rezultatul unui proces imaginativ care presupune utilizarea unor elemente de realitate pentru crearea unei alte lumi, care nu se suprapune cu realitatea, ci o concureaza;Viziunea asupra lumii(Weltanschauung) - imagine sau reprezentare a lumii in plan artistic sau filosofic, mod de a vedea sau de a concepe lucrurile, percepere prin spirit.

TEXTUL FICTIONAL (LITERAR): realitate —> imaginatie —> text

TEXTUL FICTIONAL particularizeaza comunicarea artistica, pentru ca in el se recunoaste originalitatea reflectarii lumii inconjuratoare de catre creatorul operei artistice (populare sau culte). In text se manifesta functia poetica a limbajului, prin excelenta reflexiv, intrucat expresivitatea continutului primeaza si nu informatiile inmagazinate. Este caracterizat prin:
Caracter imaginar si reflexiv;
Perspectiva subiectiva;
Utilizarea cuvintelor cu sens figurat;
Modalizare afectiva maxima.
Opereaza cu imagini poetice, figuri de stil;
Se adreseaza sensibilitatii;
Forma expresiva cautata de organizare a enuntului;
Ambiguitatea mesajului, polisemantismul;
Exprima un adevar poetic, general;
Pune in miscare personaje, nu persoane;
Tipuri: povestirea, schita, nuvela, romanul, balada, idila, tragedia, mitul, basmul, fabula, epopeea etc.

TEXTUL NONFICTIONAL (NONLITERAR): realitate —> text

TEXTUL NONFICTIONAL este elaborat pentru a comunica un continut in care actioneaza, cu precadere, functia referentiala. Vizeaza domenii diverse, de la cele stiintifice si juridico-administrative la mass-media audio-vizuala, concretizandu-se; cu ajutorul registrelor lingvistice (oral/scris; popular/cult; regional, colocvial, argoul si jargonul). Indiferent de textul functional reprezentat in comunicare, emitatorul abordeaza obiectiv realitatea si foloseste un limbaj comun, conventional, prin excelenta tranzitiv (scopul principal este de a transmite informatii). Trasaturi:
Caracter real si tranzitiv;
Perspectiva obiectiva;
Utilizarea cuvintelor cu sens propriu;
Opereaza cu enunturi logice, concepte;
Se adreseaza ratiunii;
Forme functionale de organizare a enuntului;
Limbaj specializat pe domenii de activitate
Claritatea comunicarii;
Exprima un adevar istoric, general;
Prezinta persoane si nu personaje;
Actioneaza functia referentiala;
Modalizare afectiva minima
Tipuri: eseul, discursul oratoric, prelegerea, instructiunile, regulamentele, legile, rapoartele, referatele, reportajele, interviurile, articolele, anunturile publicitare, corespondenta privata, corespondenta oficiala, amintirile, jurnalul, memoriile, conversatie cotidiana, marturisiri, descriere geografica sau istorica etc.