TEXTUL FICTIONAL si TEXTUL NONFICTIONAL

MESAJUL poate fi structurat sub forma unui TEXT FICTIONAL (LITERAR) sau NONFICTIONAL (NONLITERAR), in functie de scopul comunicarii si modul particular de concretizare a informatiei transmise.

Distingerea textului literar de textul nonliterar se realizeaza functie de cele patru categorii fundamentale ale literaturii/conditii ale “literaritatii”: mimesisul, expresivitatea, receptivitatea si retorica (cf. Heinrich F. Plett).

Imaginatia- aptitudinea care confera scriitorului puterea de a realiza universul fictiv al operei, pornind de la datele realului pe care le transfigureaza artistic, conform propriei viziuni despre lume (Weltanschauung);Fictiunea- rezultatul unui proces imaginativ care presupune utilizarea unor elemente de realitate pentru crearea unei alte lumi, care nu se suprapune cu realitatea, ci o concureaza;Viziunea asupra lumii(Weltanschauung) - imagine sau reprezentare a lumii in plan artistic sau filosofic, mod de a vedea sau de a concepe lucrurile, percepere prin spirit.

TEXTUL FICTIONAL (LITERAR): realitate —> imaginatie —> text

TEXTUL FICTIONAL particularizeaza comunicarea artistica, pentru ca in el se recunoaste originalitatea reflectarii lumii inconjuratoare de catre creatorul operei artistice (populare sau culte). In text se manifesta functia poetica a limbajului, prin excelenta reflexiv, intrucat expresivitatea continutului primeaza si nu informatiile inmagazinate. Este caracterizat prin:
Caracter imaginar si reflexiv;
Perspectiva subiectiva;
Utilizarea cuvintelor cu sens figurat;
Modalizare afectiva maxima.
Opereaza cu imagini poetice, figuri de stil;
Se adreseaza sensibilitatii;
Forma expresiva cautata de organizare a enuntului;
Ambiguitatea mesajului, polisemantismul;
Exprima un adevar poetic, general;
Pune in miscare personaje, nu persoane;
Tipuri: povestirea, schita, nuvela, romanul, balada, idila, tragedia, mitul, basmul, fabula, epopeea etc.

TEXTUL NONFICTIONAL (NONLITERAR): realitate —> text

TEXTUL NONFICTIONAL este elaborat pentru a comunica un continut in care actioneaza, cu precadere, functia referentiala. Vizeaza domenii diverse, de la cele stiintifice si juridico-administrative la mass-media audio-vizuala, concretizandu-se; cu ajutorul registrelor lingvistice (oral/scris; popular/cult; regional, colocvial, argoul si jargonul). Indiferent de textul functional reprezentat in comunicare, emitatorul abordeaza obiectiv realitatea si foloseste un limbaj comun, conventional, prin excelenta tranzitiv (scopul principal este de a transmite informatii). Trasaturi:
Caracter real si tranzitiv;
Perspectiva obiectiva;
Utilizarea cuvintelor cu sens propriu;
Opereaza cu enunturi logice, concepte;
Se adreseaza ratiunii;
Forme functionale de organizare a enuntului;
Limbaj specializat pe domenii de activitate
Claritatea comunicarii;
Exprima un adevar istoric, general;
Prezinta persoane si nu personaje;
Actioneaza functia referentiala;
Modalizare afectiva minima
Tipuri: eseul, discursul oratoric, prelegerea, instructiunile, regulamentele, legile, rapoartele, referatele, reportajele, interviurile, articolele, anunturile publicitare, corespondenta privata, corespondenta oficiala, amintirile, jurnalul, memoriile, conversatie cotidiana, marturisiri, descriere geografica sau istorica etc.

ASAMBLAREA PRIN NITUIRE

Nituirea este procedeul tehnologic de imbinare nedemontabila a doua sau mai multe piese , cu ajutorul niturilor.

In functie de tipul productiei, nituirea poate fi executata manual sau mecanic, iat in functie de diametrul tijei nitului, ea se poate executa la cald sau la rece.

In general, la otel, cand tija nitului are un diametru sub 6 mm, nituirea se poate face la rece.

Nituirea manuala in general este o operatie costisitoare care cere un volum mare de munca avand totodata o productivitate mica.

Avantaje:

- siguranţă mare în transmiterea sarcinilor;

- operaţii simple de control şi remediere a defectelor;

- se asamblează materiale greu sudabile, nesudabile şi diferite;

Dezavantaje:

- preţ de cost ridicat;

- reducerea rezistenţei pieselor (datorită găurilor de nit);

- zgomot ce cauzează îmbolnăviri profesionale;

Nitul este un organ de maşină folosit la asamblarea nedemontabilă a două sau mai multe piese de formă plată, tablă, profile etc.

Nitul este format din: tijă cilindrică, cap format din fabricaţie şi cap format în timpul nituirii:

Avantaje: - siguranţă mare în transmiterea sarcinilor; - operaţii simple de control şi remediere a defectelor; - se asamblează materiale greu sudabile, nesudabile şi diferite; Dezavantaje: - preţ de cost ridicat; - reducerea rezistenţei pieselor (datorită găurilor de nit); - zgomot ce cauzează îmbolnăviri profesionale; Nitul este un organ de maşină folosit la asamblarea nedemontabilă a două sau mai multe piese de formă plată, tablă, profile etc. Nitul este format din: tijă cilindrică, cap format din fabricaţie şi cap format în timpul nituirii: Clasificarea niturilor: 1. după forma capului: semirotund (a), tronconic (b), semiînecat (c), tronconic şi semiînecat (d), înecat ( e) , plat (f); 2. după materialul din care sunt confecţionate: oţel carbon obişnuit OL 34 şi Ol 37, alamă, cupru, aluminiu, aliaje uşoare; 3. după forma tijei: plină (a), semitubulare (b) sau tubulară (c şi d); 4. Nituri speciale: explozive şi cu tijă dublă: Asamblările nituite se clasifică: 1. după forţa necesară: manuală şi mecanică; 2. după modul de execuţie: la rece şi la cald; 3. după aşezarea pieselor: prin suprapunere simplă, dublă, multiplă) şi cap la cap cu una sau 2 eclise: după numărul de nituri: cu un rând, cu două, sau mai multe rânduri de nituri dispuse în linie sau zigzag; 5. după destinaţia asamblării: de rezistenţă, de etanşare şi de rezistenţă-etanşare; Înainte de nituire, procesul tehnologic pentru prelucrarea unei asamblări nituite cuprinde: calculul dimensiunilor constructive, trasarea axelor niturilor, punctarea centrelor găurilor, găurirea tablelor, alezarea găurilor, teşirea găurilor; Sculele folosite la nituirea manuală sunt: ciocan de lăcătuşărie, contracăpuitor (contrabuterolă), trăgător, căpuitor (buterolă) Tehnologia nituirii manuale cuprinde: Introducerea nitului în gaură, aşezarea capului iniţial pe contracăpuitor, a. apropierea tablelor cu trăgătorul; b. refularea capului de închidere; c. formarea capului de închidere; d. formarea capului de închidere cu căpuitorul; Defectele care pot apărea la nituire sunt: a. cap de închidere deplasat, b. cap de închidere prea mare din cauza tijei mai lungi, c, cap de închidere prea mic din cauza tijei scurte, d. cap de închidere deformat, e. cap de închidere înclinat, f. nit strâmb, g. table deformate la nituire.

Pentru acest motiv se recomanda ca oriunde este posibil, ea sa se execute mecanizat, folosind dispozitive si utilaje speciale care usureaza munca si maresc productivitatea (ciocane pneumatice, electrice, prese etc.)

Nituirea continua sa ramana un procedeu destul de raspandit pentru realizarea imbinarilor supuse unor eforturi dinamice mari, precum si acolo unde nu se poate aplica sudura datorita dificultatilor ce o insotesc. Astfel, nituirea ramane inca principalul procedeu de asamblare in constructia de avioane precum si in unele constructii metalice etc.

In plus, trebuie adaugat ca elementele imbinate prin nituire pot fi demontate prin distrugerea niturilor, transportate si asamblate din nou in timp ce constructiile sudate nu permit acest lucru decat in unele cazuri izolate date fiind transformarile care au loc in material la locul taierii si sudurii ulterioare.

Nitul este organul de masina folosit la asamblarea nedemontabila a doua sau mai multe piese, table , profile sau piese cu forma plata.

Pentru desfacerea legaturii realizate , se procedeaza la distrungerea nitului cu dalta , folosind flacara oxicetilenica.

Niturile se realizeaza din materiale diverse , in functie de materialele pieselor ce trebuie asamblate si de fortele la careva fi solicitat asamblul.

Pentru confectionarea niturilor, poate fi folosit otelul- carbon obisnuit OL34:OL37 : alama Am63: cupru Cu5, aluminiu Al 99,5.

Caracteristicile principale pe care trebuie sa le indeplineasca materialele pentru confectionarea niturilor sunt:

rezistenta suficient de mare la rupere ,

plasticitate buna,

Din punct de vedere al metodelor folosite , dar si din cel al materialelor si al piselor care se imbina , niturile pot fi:

-niturile manuale:

-niturile mecanice:

-niturile speciale:fig 11

-capsarea

TIPURI DE NITURI

Inbinarile nituite se pot imparti in mai multe categorii dupa diferite criterii si anume:

Imbinari nituite-dupa modul de executie(manuala, mecenizata)

-dupa starea tijei(la cald, la re ce)

-dupa modul de asezare a tablelor(prin supra sau cu clipse/cap la cap/pe o singura parte-peambele parti)

-dupa numarul randurilor de nituri(cu un singur rand sau cu mai multe randuri; paralele, in zigzag)

-dupa numarul sectiunile de forfecare(cu o singura sectiune, cu mai multe sectiuni

-dupa destinatia asamblarii(de rezistenta, de etansare, de rezistenta-etansare)

-dupa modul de formare a capului nitului(directa,indirecta);

-Niturile de rezistenta

se aplica la constructiile metalice, unde conditia principala care se cere este transmiterea fortelor intre elementele respective.

--Niturile de etansare

se aplica la constructia bazinelor, rezervoarelor sau diferitelor alte asemenea constructii, care nu sunt supuse unor eforturi deosebite. Avand in vedere scopul acestor nituri, ea se poate executa cu nituri mai subtiri decat cele folosite la nituirea de rezistenta insa ele trebuie dispuse mai des.

--Nituirea de rezistenta-etansare

trebuie sa corespunda ambelor conditii. Asa cum s-a aratat si anterior insa;indiferent de tipul nituirii, este recomandabil ca nituirea sa fie inlocuita prin sudura ori de cate ori este posibil.

NITUIREA MECANICA

Ca si in alte operatii tehnologice din domeniul constructiilor de masini; tehnologia nituirii si utilajelor folosite sunt conditionate de tipul productiei. Astfel la productia individuala si in atelierele de intretinere si reparatii, se aplica nituirea manuala pentru realizarea unor imbinari care nu se pot efectua prin sudura din diferite motive. Nituirea se realizeaza manual sau mecanic, la cald sau la rece.

Nituirea mecanica se executa la masinile de nituit obtinandu-se marirea productivitatii si imbunatatirea calitatii nituirii. Forta de nituire realizata cu astfel de masini este de 2000-8000 daN.

Masinile de nituit pot fi clasificate astfel:

Dupa procedeul de formare a capului de nit,in:

-masini de nituit prin ciocanire (ciocane de nituit), care pot fi fixe si transportabile;

masini de nituit prin presare (prese de nituit),

care pot fi in potcoava (fixe si amovibile) sau

in cleste (fixe sau amovibile);

-masini de nituit prin rulare.

Dupa posibilitatea de deplasare,in:

-masini de nituit fixe;

-masini de nituit transportabile, care pot fi

portative, carosabile sau suspendate.

Dupa modul de actionare,in:

-masini de nituit hidraulice;

-masini de nituit pneumatice;

-masini de nituit hidropneumatice;

-masini de nituit electromecanice;

-masini de nituit electrohidraulice.

Dupa felul comenzii de functionare,in:

-masini de nituit cu comanda manuala;

-masini de nituit cu comanda semiautomata;

-masini de nituit cu comanda automata.

Masina de nituit prin ciocanire

Se foloseste la nituri cu diametrul pana la 42 mm. Aceste masini pot fi actionate cu aer comprimat sau prin transmisii mecanice. In figura 20.1 este reprezentat schematic sistemul de parghii al unei masini pneumatice cu parghie. Aerul comprimat actioneaza pistonul 1. Pe tija pistonului este fixata pana 2, care, la deplasarea pistonului, impinge rola 3, transmitand printr-un sistem de parghii efortul asupra capuitorului 4.Contracapuitorul 5 face corp comun cu batiul masinii.

Masina de nituit prin presare

Formeaza capul nitului dintr-o singura miscare a capuitorului, iar presiunea asupra nitului creste in mod treptat. Nituirea cu astfel de masini face ca refularea sa fie foarte puternica, ceea ce elimina operatia de stemuire. In figura 20.2 este reprezentat modul de lucru la o astfel de masina. Masina se apropie de piesele ce trebuie sa fie nituite pana cand capul de asezare al nitului vine in contact cu contracapuitorul fix. Apoi se aplica presiunea asupra capuitorului si se formeaza capul de inchidere al nitului.

Masina de nituit prin rulare (fig. 20.3)

Formeaza capul de nit printr-o presare rotativa care creste treptat. Constructia acestor masini de gaurit cu reglare manuala prin maneta cu maner. In locul burghiului se folosesc doua role profilate 2a si 2b ,care la rotirea si avansul arborelui 3 formeaza capul de inchidere al nitului 1. Nituirea cu aceste masini este folosita numai pentru nituri de dimensiuni mici si din materiale moi.

Masina de nituit hidraulic

Are un cilindru cu apa sub presiune si un piston care este legat direct cu capuitorul. Apa care formeaza agentul motor al masiniieste adusa la cilindru prin conducta de la o pompa sau de la un acumulatorde presiune.

NITUIREA PRIN EXPLOZIE

Daca capul de inchidere al nitului se gaseste intr-un spatiu care nu permite nici un fel de acces pentru formarea sa,atunci se aplica nituirea prin explozie (fig.20.4)

In asemenea cazuri se folosesc nituri semitubulare umplute in interior cu o substanta

exploziva, iar nituirea consta in introducerea nitului in gaura si incalzirea lui in timp ce se apasa asupra capului fabricat din afara.Pentru incalzirea nitului, se foloseste un incalzitor electric special care incalzeste nitul intr-un interval de 1-3 s la 130 C.

La aceasta temperatura explozivul se aprinde si explodeaza,iar capatul tubular al tijei situat in afara isi mareste diametrul formandu-se astfel capul de inchidere al nitului.Dupa explozie,nitul racindu-se se contracta puternic dand o imbinare nituita de buna calitate.

Dupa caz,se pot folosi nituri din otel sau din metal neferoase

Niturile din otel pot avea diametre intre 4-10 mm,iar cele din metale neferoase intre 2-6 mm.

Nituirea cu explozie se poate executa de un singur lucrator fara ajutor si este de mare productivitate dat fiind timpul scurt de formare a capului de inchidere.Timpul de incalzire variaza functie de diametrul nitului inlimite destul de mici.

NITUIREA METALELOR SI ALIAJELOR USOARE

Dupa cum s-a precizat in partea introductiva a acestui subcapitol, nituirea are inca o larga aplicabilitate intr-o serie de domenii unde nu se poate executa sudarea.Printre principalele constructii nituite se numara si cele aernautice, unde se folosesc in general aliaje de aluminiu. La asemenea constructii se aplica numai nituirea la rece, deoarece prin incalzire tablele respective din cauza modificari structurii isi micsoreaza rezistenta. Pentru acest motiv nu se pot folosi nituri cu diametrul mai mare de 13 mm.

De asemenea, trebuie avut in vedere faptul ca nituirea executandu-se la rece, Strangerea puternica a tablelor nu este asigurata prin contractia ulterioara a tijei nitului si eforturile se transmit numai prin contactul direct dintre tija si peretele gauri.

Deci, pericolul de forfecare a tijei nitului este mult mai mare decat in celelalte cazuri, motiv pentru care la nituirea acestor aliaje se cere o atentie cu totul deosebita.

Nituirea manuala

Pregatirea nituirii consta in pregatirea sculelor si dispozitivelor , precum si a pieselor ce urmeaza a fi nituite.

Operatia consta in curatarea suprafetelor care vor veni in contact de unele de zgura, vopsea unele de grasime sau de alte corpuri straine. Inainte de nituire , pe suprafata tablelor se aplica un strat de oxid de plumb preparat cu ulei in dublul fiert.

2 Trasarea centrelor gaurilor de nit. Operatia necesita precizie mare, pentru a se evita dezaxarea gaurilor de nituri ceea ce ar duce la ruperea lor.

Pozitia centrelor gauriulor se marcheaza cu punctatorul.

3 Gaurirea tablelor .Se face prin poansonare ,stantare , scule speciale sau pe masini-unelte. Suprafatele gaurilor de nituire trebuie sa fie cat mai curate si diametrul lor trebuie sa fie mai mare decat diametrul tijei nitului cu urmatoarele valori:

Pentru d nit =( 1-5mm), d gaura mai mare cu 0,2mm;

Pentru d nit =( 5-10mm), d gaura mai mare cu 0,5mm;

Pentru d nit =(<10 mm), d gaura mai mare cu 1mm:

Pentru a obtine o coincidenta optima a gaurilor realizate in piese care se asambleaza se recomanda ca atunci cand este posibil, gaurirea sa sa se faca simultan prin suprapunerea pieselor. Daca acest lucru nu este posibil , atunci gaurile se executa separat la diametre mai mici si apoi sunt alezate prin suprapunerea pieselor.La gaurile pentru nituri cu cap semiinecat sau inecat se teseste cu scule corespunzatoare.

4.Montarea pieselor pentru nituirea si centrarea

In cazul niturilor la care prindere se face cu multe nituri , tablele se prind si se centreaza folosind dornuri sau suruburi. Prinderea provizorie se realizeaza folosind chiar gaurile de nituri.Intervalul de strangere initial al tablelor poate fi de 2..3 gauri si se poate realiza si prin aparatul de nituire.

5.Debavuarea capetelor niturilor

Consta in inlaturarea , cu ajutorul unei dalte speciale , a materialului prins de capetele nitului , care rezulta din surplusul refulat pe sub capuitor 6. Stemuirea

Prin aceasta operatie, marginea tablei este batuta astfel incat tablele sa se interpatrunda , cu scopul realizarii unei etanseitati mai mari fig 12.

Operatia de nituire manuala comporta urmatoarele faze:

-introducerea nitului in gaura si asezarea lui cu capul initial pe contracapuitor:

-strangerea pieselor cu tragatorul;

-refularea capatului tijei nitului prin batere cu ciocanul , prin lovituri axilare si radiale , pentru a obtine capul de inchidere de forma bombata:

montarea capuitorului pe capul de inchidere, prin lovire cu ciocanul pentru a obtine capul de inchidere .

CONDITII TEHNICE IMPUSE INBINARILOR NITUITE

Obtinerea unei bune calitati a imbinarilor nituite este conditionata de urmatorii factori:

- presiunea executata asupra nitului si a tablelor ce se imbina trebuie sa fie suficienta pentru a impiedica deplasarea dintre piese si a evita forfecarea;

- temperatura de incalzire a nitului trebuie sa fie intre limitele prescrise, iar niturile sa nu stea timp indelungat la aceste temperaturi, pentru ca materialul sa nu-si schimbe proprietatile tehnologice;

-niturile sa fie astfel alese incat sa existe un raport intre diametrul si tija nitului suficient pentru formarea capului de inchidere;

-piesele care se imbina sa aibe suprafete bine curatate si indreptate;

-niturile se distribuie astfelincat sa se realizeze o buna rezistenta si etanseitate a imbinarii.

Imbinarile nituite se considera de buna calitate daca indeplinesc urmatoarele conditii:

-gaura este umpluta complet de corpul nitului;

-nitul asigura o strangere corespunzatoare a pieselor imbinate.

Structura anului şcolar 2018-2019

Structura anului şcolar cuprinde semestrul I (10 septembrie 2018 – 1 februarie 2019) şi semestrul al II-lea (11 februarie 2019 – 14 iunie 2019).

Vacanțele elevilor din toate ciclurile de învățământ sunt programate astfel:

• vacanța de iarnă (22 decembrie 2018 – 13 ianuarie 2019)
• vacanța intersemestrială (2 – 10 februarie 2019)
• vacanța de primăvară (20 aprilie – 5 mai 2019)
• vacanța de vară (15 iunie – 15 septembrie 2019).

Jocul si importanta lui

               Ce copil nu vrea sa se joace? Ce ar fi copilaria fara joaca si joc?

Miracolul copilariei e joaca. Asa cu nu ne mai putem intoarce in copilarie nu ne mai putem juca acele jocuri la inceput prea simple si fara reguli. Ne-am maturizat si, desi in sufletul nostru e un copil, jocurile de azi au mai multe reguli, ne limitam la gluma si gesticulari. Ce ar insemna sa vezi un adult colorand haotic un perete? Copilul creste si odata cu el cresc si numarul de reguli care fac parte dintr-un joc si mai apoi ajung sa creioneze ritualul zilnic din jocul vietii.

                   Mai intai ne jucam fara reguli, un prim joc ar fi datul din palme imitand pe mama, sau imitand simple sunete de animale cand ti se cere. Apoi inveti sa mananci singur, sa spui „pa”, „apa” cand trebuie. Acel „ cand” si „cum trebuie” evolueaza adugand si alte reguli, si impreuna cu jocul evoluam si noi.

                   Invatam prin joc sa numaram, sa scriem, sa comunicam, sa citim. Toate astea pentru ca, mai apoi jocul „De-a invatatoarea” sa ajunga a se dezvolta, cumuland cunostintele de mai tarziu in planul de servici al invatatoarei de mai tarziu, intr-un cel mai fericit scernariu.

                   In concluzie jocul ne ajuta sa evoluam si sa ne descurcam in cel mai provocator joc- al vietii.

Jocurile din copilaria parintilor

Sunt captivante jocurile de pe net ale copilariei mele, dar, dupa spusele mamei, cred ca si jocurile copilariei ei erau interesante.

Cum isi petreceau ai mei timpul liber? Jucau „V-ati ascusnselea” in fata portii bunicii de la tara, alergau impreuna cu mieluseii pe pasunea de la marginea satului.

Daca acu orice fetita devine expert in moda imbracand manechine virtuale, cred ca pentru mama rochita papusii decupata dintr-un material parea obiect de desingn veritabil. „Tara- tara vrem ostasi!” am jucat si noi, doar cu acei copii care nu se jucau in casa pe „Counter Strike”.

E minunat sa poti juca cu orice jucator din lumea asta, dar si prietenia mamei cu prietena ei din copilarie din curtea de vis-a-vis isi face prezenta cand se intalnesc la o cafea povestind de noi, actualii nastrujnici de pe ulita.

Cum poți trece un examen fără a învăța: 10 trucuri pentru a răspunde corect la teste-grilă

Revista The Idealist a realizat un material cu ajutorul căreia acest tip de teste pot fi trecute fără a învăța. Cele 10 strategii (de care nu ar trebui să abuzezi) sunt:


1. Dacă un răspuns este mai lung, mai complex decât celelalte, este răspunsul corect
De ce s-ar strădui un profesor să scrie atât de mult pentru o opțiune care nu este cu adevărat necesară? Conceperea variantelor de răspuns presupune un efort din partea profesorilor, iar inventarea unui răspuns complex nu are logică. Prin urmare, răspunsul cel mai amplu, trebuie să fie cel corect.

2. Opțiunea „Toate variantele anterioare sunt corecte” este răspunsul corect 
Pentru un profesor este simplu să construiască răspunsuri adevărate la întrebările de tip grilă, pentru că nu e necesar decât să copieze sintagmele, exact așa cum sunt scrise în manual/ cursuri. Răspunsurile false necesită însă un efort creativ. De aceea, pentru a le întinde capcane studenților preferă să creeze grile cu mai multe variante de răspuns adevărate și să adauge și varianta „toate sunt adevărate”.

3. Opțiunea „Toate variantele anterioare sunt false” este un răspuns greșit
După cum afirmam, alternativele false sunt mai greu de creat. Pentru ca „toate variantele să fie false” să fie un răspuns corect, profesorul ar trebui să aibă prea mult timp liber, ceea ce nu se întâmplă.

4. Răspunsurile care conțin cuvinte precum „niciodată” sau „întotdeauna” sunt false
Când un profesor vrea să creeze opțiuni de răspuns false, aproape întotdeana adaugă unei propoziții adevărate cuvintele „niciodată” sau „întotdeauna”. Având în vedere că, în general, există excepții de la orice regulă, cu aceste cuvinte se creează variante false fără un prea mare efort de creație.

5. Alternativa corectă se deduce cu ajutorul altor întrebări din text
Dacă ai îndoieli la una sau mai multe întrebări, înainte de a răspunde sau de a lua decizia să nu răspunzi deloc, citește tot testul și caută conținutul. Din dorința de a face grilele cât mai repede, mulți profesori folosesc același subiect (temă, capitol, concept) pentru a realiza mai multe întrebări. Evident, aceste întrebări nu se succed, deci nu începe să bifezi până nu parcurgi toate întrebările.

6. Dacă nu are concordanță sintactică de gen sau număr, varianta de răspuns este falsă
Trucul acesta are aplicabilitate pentru multe întrebări de examen. De exemplu, dacă enunțul cere elemente (la plural), iar unul din răspunsuri precizează doar un element, este fals. Dacă întrebarea cere un termen masculin, dar răspunsul e la feminin, din nou, este fals. Pare evident, totuși, în graba de a termina grila, profesorii ignoră aceste aspecte.

7. Dacă dintre toate variantele doar una conține un număr/numere, aceea este falsă
Dacă profesorul vrea să obțină un răspuns fals, varianta care necesită cel mai puțin efort este să folosească o informație adevărată, schimbându-i însă informația numerică. Este extrem de simplu să schimbi un număr cu altă, un an cu altul, o cantitate cu altă cantitate.

8. Variantele care conțin conjuncția „și” sunt false
Conform explicațiilor psihologilor, pentru a minimiza efortul, profesorii nu trebuie decât să aleagă răspunsuri adevărate și să le schimbe sau să le adauge rapid un cuvânt pentru a le face false. O opțiune la îndemână este de a adăuga informației corecte o „extensie” falsă cu ajutorul conjucției „și”.

9. Variantele de răspuns care conțin greșeli ortografice sunt false
Alternativele corecte sunt de obicei copiate din textul original (copy-paste). Profesorii utilizează aceleași cursuri în fiecare an, prin urmare, este aproape imposibil ca greșelile să treacă neobservate. Variantele false de la examene sunt improvizate și nu sunt revizuite. Prin urmare, răspunsurile false sunt cele în care pot apărea greșeli de dactilografiere.

10. Dacă întrebarea apare la unul din examenele din anii anteriori, varianta corectă este aceeași
Dacă ești student la o universitate și nu faci apel la colegii mai mari pentru a afla care au fost subiectele din anii anteriori, înseamnă că ajungi rar la facultate sau că nu ți-ai dat seama încă de felul în care funcționează sistemul la tine în facultate. Împrietenește-te cu colegii pe holuri sau la cafenea și îți vei da seama că multe întrebări/subiecte se repetă de la un an la altul.

Poundstone a analizat peste 100 de teste, de la diferite licee si facultati, scoli de soferi, examene de licenta, sondaje radio si chiar teste din ziare, in total 2.456 de intrebari, iar concluzia lui este ca exista anumite trasaturi care tradeaza raspunsul adevarat.

Cum sa “ghicesti inteligent” raspunsul corect la un test-grila, potrivit lui William Poundstone:

1. Ignora conventiile fara baze statistice, cum ar fi urmatoarele sfaturi: “Daca nu stii raspunsul, alege-l pe cel din mijloc” sau “Evita raspunsurile care folosesc cuvintele: niciodata, intotdeauna, toate, niciuna”. In realitate, variantele: “Toate cele de mai sus” sau “Niciuna dintre cele de mai sus” s-au dovedit a fi corecte in 52% din cazuri. Asa ca, daca le alegi, iti imbunatatesti cu 90% sansele sa ghicesti raspunsul corect.

2. Analizeaza cu atentie toate raspunsurile din grila. Poundstone a demonstrat statistic ca variantele de raspunsuri corecte se repeta rareori. Asa ca, daca te uiti cu atentie la intrebarile la care sigur stii raspunsul, atunci e posibil sa-l ghicesti si pe cel pe care nu-l stii. Mai exact, te-ai blocat la intrebarea a doua. Raspunsul la prima intrebare este A, iar raspunsul la intrebarea a treia este D. In acest caz, pentru intrebarea a doua, probabil, vei elimina cu succes variantele A si D.

3. Alege cel mai lung raspuns. Poundstone a observat ca, in general, cel mai lung raspuns este si cel corect. “Cei ce realizeaza testele trebuie sa se asigure ca raspunsul corect nu lasa loc de interpretari. Adesea, asta implica mai multe explicatii, iar la raspunsurile gresite nu este nevoie sa se oboseasca atat de mult”, spune el.

4. Exista si teste aranjate pe computer, asa ca ordinea raspunsurilor chiar nu conteaza. In schimb, este important sa urmaresti orice neconcordanta, informatii repetate cu alte cuvinte si astfel sa elimini elementele care tradeaza ca raspunsul nu este cel pe care il cauti.

             Educaţia Montessori urmăreşte un scop ambiţios: să ajute la dezvoltarea copilului într-o fiinţă umană adultă completă, confortabilă cu sine, cu societatea şi cu umanitatea în ansamblul ei. În timp ce abordarea tradiţională a educaţiei - care predomină în zilele noastre - rămâne concentrată pe transmiterea unor blocuri prescrise de cunoştinţe, abordarea Montessori se concentrează pe susţinerea şi sprijinirea procesului natural de dezvoltare a fiinţei umane.
         

       Sfaturile sunt simple, dar cu un mesaj profund:  
1. Copii învaţă din ceea ce îi înconjoară.

 2. Dacă un copil este criticat des – el învaţă să condamne. 
3. Când un copil este des lăudat – învaţă să preţuiască. 
4. În cazul în care ai o atitudine răutăciasă faţă de copil – el învaţă să fie la fel. 
5. Dacă eşti sincer – copilul va învăţa să spună adevărul.
 6. Atunci când copilul este luat în derâdere – învaţă să fie timid. 
7. Dacă un copil trăieşte cu sentimentul de siguranţă – învaţă să aibă încredere. 
8. Atunci când un copil este umilit – învaţă să se simtă vinovat.
 9. Dacă eşti de acord cu părerile copilului – el învaţă să se iubească pe sine însuşi.
 10. Atunci când eşti indulgent cu el – copilul învaţă să fie răbdător. 
11. Dacă este încurajat – învaţă să aibă încredere în propriile forţe.
 12. Dacă copilul trăieşte într-o atmosferă prietenoasă şi se simte important – învaţă să găsească dragostea în această lume. 
13. Nu vorbi urât despre copil – nici în prezenţa, nici în lipsa lui. 
14. Concentrează-te asupra dezvoltării constructive a copilului, astfel nu va atrage lucrurile negative. 
15. Ascultă-l şi răspunde-i atunci când apelează la tine. 
16. Respectă copilul atunci greşeşte, mai devreme sau mai târziu se va corecta.
 17. Fii dispus să ajuţi copilul care vrea să descopre lumea şi fii invizibil pentru cel care a descoperit-o.
 18. Ajută copilul să evolueze cu grijă, pace şi iubire.
 19. Tratează-ţi copilul în cel mai frumos mod şi oferă-i ce ai tu mai bun.
 20. Se spune că realaţiile cu copiii nu sunt atât de complicate. Vrei un copil bun – fii un părinte bun.