Educaţia Montessori urmăreşte un scop ambiţios: să ajute la dezvoltarea copilului într-o fiinţă umană adultă completă, confortabilă cu sine, cu societatea şi cu umanitatea în ansamblul ei. În timp ce abordarea tradiţională a educaţiei - care predomină în zilele noastre - rămâne concentrată pe transmiterea unor blocuri prescrise de cunoştinţe, abordarea Montessori se concentrează pe susţinerea şi sprijinirea procesului natural de dezvoltare a fiinţei umane.
         

       Sfaturile sunt simple, dar cu un mesaj profund:  
1. Copii învaţă din ceea ce îi înconjoară.

 2. Dacă un copil este criticat des – el învaţă să condamne. 
3. Când un copil este des lăudat – învaţă să preţuiască. 
4. În cazul în care ai o atitudine răutăciasă faţă de copil – el învaţă să fie la fel. 
5. Dacă eşti sincer – copilul va învăţa să spună adevărul.
 6. Atunci când copilul este luat în derâdere – învaţă să fie timid. 
7. Dacă un copil trăieşte cu sentimentul de siguranţă – învaţă să aibă încredere. 
8. Atunci când un copil este umilit – învaţă să se simtă vinovat.
 9. Dacă eşti de acord cu părerile copilului – el învaţă să se iubească pe sine însuşi.
 10. Atunci când eşti indulgent cu el – copilul învaţă să fie răbdător. 
11. Dacă este încurajat – învaţă să aibă încredere în propriile forţe.
 12. Dacă copilul trăieşte într-o atmosferă prietenoasă şi se simte important – învaţă să găsească dragostea în această lume. 
13. Nu vorbi urât despre copil – nici în prezenţa, nici în lipsa lui. 
14. Concentrează-te asupra dezvoltării constructive a copilului, astfel nu va atrage lucrurile negative. 
15. Ascultă-l şi răspunde-i atunci când apelează la tine. 
16. Respectă copilul atunci greşeşte, mai devreme sau mai târziu se va corecta.
 17. Fii dispus să ajuţi copilul care vrea să descopre lumea şi fii invizibil pentru cel care a descoperit-o.
 18. Ajută copilul să evolueze cu grijă, pace şi iubire.
 19. Tratează-ţi copilul în cel mai frumos mod şi oferă-i ce ai tu mai bun.
 20. Se spune că realaţiile cu copiii nu sunt atât de complicate. Vrei un copil bun – fii un părinte bun.

                         
                   Delta Dunarii



Delta Dunării este situată în sud-estul României, la gurile de vărsare ale Dunării în Marea Neagră. Delta Dunării este o formă de relief rezultată din depunerile de mâl şi nisip aduse de Dunăre, pe un teren cu pantă lină în condiţiile lipsei mareei şi a acţiunii curenţilor litorali. Se caracterizează prin alternanţa de ape şi uscat, prin floră şi faună deosebită. Suprafaţa Deltei este de 7500 kmp din care 5800 pe teritoriul României. Clima Deltei este specifică, cu puţine precipitaţii, dar cu umezeală provenită din evaporaţii, cu veri răcoroase şi cu ierni fără temperaturi foarte scăzute, dar vântoase.Din punct de vedere al florei pentru Delta Dunării este specifică vegetaţia plutitoare iar biotopurile sunt diverse: mlaştini stuficole, lacuri, plaur plutitor sau fix, păduri de foioase, vegetaţie de grind cu sol sărat, pădure luxuriantă(Grindul Letea ,cu aspect tropical).Ecositemul acvatic are la baza lanţului trofic fitoplanctonul, numeroase specii de alge brune, verzi şi albastre şi zooplanctonul cu care se hrănesc organismele care trăiesc in mâl şi pe fundul apei(nevertebrate, moluşte ca scoicile şi melcii precum şi stridii în zona maritimă, o mare varietate de viermi cum ar fi lipitorile ,cefalopodele, crustacee ca racii, garizii, crabii). Un sector foarte important este ocupat de vegetaţia acvatică a cărei bază este stuful, constituit în plauri prin aglomerarea rădăcinilor plutitoare(rizomi). Plaurul constituie elementul portant a celorlalte plante. Stuful este o plantă perenă care acoperă 1500 de kmp din suprafaţa Deltei si este exploatat economic. Plante acvatice: nufărul alb(Nymphaea alba), nufărul galben, de o importanţă excepţională pentru depunerea icrelor animalelor acvatice. Stomatele sunt pe suprafaţa lucie a frunzelor polenizarea o asigură insectele, fructul se coace în adânc iar seminţele plutesc. Seminţele nuferilor sunt agreate de păsări. Alte plante plutitoare: lintiţa(lemna), peştişoara(salvinia), precum şi plante carnivore: urticularia şi aldrovanda. Terenurile mlăştinoase sunt acoperite cu papură şi rogoz, stânjenei galbeni(iris pseudacorus), izma de baltă, măcrişul de apă, salcie cenuşie. Pe grindurile fluviale cresc plopi albi, plopi negri, mai multe specii de salcie, vâsc, cătină, mure, ciuperci, iar în apropierea mării pelinul, iarba sărată, volbura de nisip. Pe Grindul Letea care este monument al naturii trăiesc: frasinul pufos, viţa sălbatică hamei, volbură, garoafa de nisip, obsiga, pipirigul stejarul brumăriu , păducel, măceş, corn, periploca graeca, cu aspect mediteranean.
Dintre insectele din regiune foarte bine reprezentaţi sunt ţânţarii, buhaiul de baltă, mai multe specii de libelule, tăunii şi ca o curiozitate în zona Letea scorpionul. Insectele acvatice sunt reprezentate de purecii de baltă, păianjenii de apă şi mai multe specii de fluturi.Principala bogăţiei faunistică a deltei este peştele, reprezentat de peste 110 specii cum ar fi: crapul, somnul, avatul, plătica, ştiuca, babuşca, roşioara, caracuda, morun, nisetru, cega, păstrugă, viza(Acipenseridae sturio, este un peşte rar întâlnit în apele noastre ), în lacuri întâlnim chefalul, labanul, şalăul(care trăieşte in apele salmastre), bibanul, carasul. În dreptul gurilor Dunării se pot întâlni hamsiile, sardelele, hrana preferată a rechinilor, amurul alb, ţiparul, anghila, calcanul, lufarul, sânger. Unii peşti migrează pentru a-şi depune icrele spre exemplu scrumbia de Dunăre (Alosa pontica) şi scrumbia albastră, care intră primăvara în cârduri pe râuri şi până la izvoarele Dunării. La gurile Dunării trăieşte o specie mică de rechini, Squalus. Peştii constituie o sursă importantă de hrană pentru păsări şi mamifere acvatice. O parte din peşti migrează din bălţi în Dunăre şi invers pentru hrănire şi reproducere.Delta adăposteşte o bogată faună ornitologică formată din circa 300 de specii, în mod deosebit în cârduri mari venind de la mari depărtări: din nordul îngheţat şi din afara Europei. Delta reprezintă un important loc de trecere şi iernare. În anii „80 au fost numărate 4 milioane de exemplare, grupate pe anotimpuri. O parte dintre păsări sunt specii sedentare: pescăruşii, piciorongul, stârcul, lăcarul cenuşiu, cufundacul, lopătarul, cristeiul, fluierarul, stăncuţa, vulturul, şoimul dunărean, chirighiţa, bufniţa, vânturelul, lişiţa, găinuşa de apă, prundaşii, porumbelul de scorbură, călifarul alb şi corcodelul, pe lângă speciile comune pentru România: cioara, ciocănitoarea, guguştiucul, piţigoiul, vrabia, vulturul codalb. Majoritatea păsărilor fac parte din categoria păsărilor migratoare. Din Asia vin hoitarul alb, egreta mate, raţa roşie, lebăda, cormoranul mare. Din regiunea siberiană vin huhurezul mare 3 specii de raţe lebăda de iarnă, fluierarul negru şi becaţina din regiunea arctică trec in pasaj gârliţa, gâsca cu piept roşu, sitarul, raţa cu cap negru. Din sud vin în deltă pelicanul comun şi pelicanul roz (creţ), cocori, lăstunul de mal, barza albă, raţa cu ciuf. Schimbarea condiţiilor ecologice conduce la o deplasare a ponderii numerice din zonele centrale spre cele periferice: insula Sacalin, Grindul Lupilor, Histria.Lumea mamiferelor este bine reprezentară: vidra, nurca, enotul, bizamul, şobolanul de apă, nevăstuica, pisica sălbatică, nutria, vulpea şi lupul de stuf adaptate bine mediului de plaur, se mai întâlnesc în zonele cu teren ferm mistreţul, dihorul, căprioara, bursucul, şi în iernile în care Dunărea îngheţa, elanul în pădurea Carorman. La gurile Dunării trăiesc delfini iar pe litoralul nordic foca cu burtă albă.Regiunea de la gurile Dunării este bogată în broaşte(5 specii), tritonul cu creastă,4 specii de şopârle, şerpi de apă şi broaşte ţestoase. În pădurea Letea sunt vipere.
Influenţa mediului. În Delta dunării există o varietate de biocenoze datorită unei mari variaţii de mediu: ape curgătoare(braţe şi canale cu apă curgătoare) lacuri şi bălţi, plauri plutitori, pădure de foioase, grinduri nisipoase şi sărate, culturi agricole, ape salmastre. În unele zone sunt păsări şi animale care s-au adaptat în mediul urban.Clima este o climă de stepă temperată moderată de influenţa Mării Negre şi a bălţilor. Precipitaţiile sunt sub media anuală de 450 de mm, cu zăpezi puţine( 9 zile pe an la Sulina). Fenomenul caracteristic deltei este vântul(peste 300 de zile pe an), iar toamna este ceaţă. Datorită variaţiei încălziri şi răcirii diferite a suprafeţelor de nisip şi de apă se naşte o briză diurnă cu efect local. Umiditatea relativă a aerului este mare. Dunărea înghheaţă uneori iarna, iar bălţile şi lacurile îngheţă întotdeauna iarna, ceea ce afectează negativ lanţul trofic. O mare influenţă asupra ecosistemelor o are variaţia sezonieră a apelor care ridică şi coboară nivelul în lacuri şi bălţi stimulând migraţia şi reproducere animalelor acvatice şi cuibăritul păsărilor. Delta Dunării este inclusă în Rezervaţia Biosferei monument al naturii protejat de UNESCO.              Un paradis natural se intinde la varsarea Dunarii in Marea Neagra, acolo unde fluviul isi incheie lunga calatorie de 2 860 km (1 788 de mile) de la izvorul sau din Muntii Padurea Neagra din Germania. Secole de-a randul, suprafata Deltei s-a extins datorita malului adus de fluviu, formandu-se astfel o retea de canale, de lacuri, de insule acoperite cu stuf, de paduri tropicale, de pasuni si de dune de nisip care acum acopera o suprafata de aproape 5 640 km2 (2 200 de mile patrate). Acest incredibil taram al apelor adaposteste peste trei sute de specii de pasari si nenumarate specii de pesti, de la sturioni la crapi si bibani, in timp ce varietatea de 1 150 de specii de plante cuprinde de la liane impletite pe trunchiurile copacilor in padurile de stejar pana la nuferi. Nu e, deci, de mirare ca UNESCO a desemnat Delta Dunarii ca fiind o "Rezervatie a Biosferei". Liniste deplina intr-o fractiune de secunda Timp de cinci mii de ani, o mica comunitate a trait in deplina armonie cu extraordinarul ecosistem al Deltei, castigandu-si existenta din pescuit, cresterea animalelor si din recoltarea stufului. Satele, unde singurele cai de acces sunt canalele care le strabat, par a fi neatinse de trecerea timpului. Ca vizitator, puteti explora cu barca acest uimitor refugiu natural de o liniste si un calm depline, aceasta experienta facandu-va sa va imaginati ca ati patruns intr-adevar in paginile unui reportaj din revista National Geographic. Explorarea Deltei Punctul de plecare pentru o aventuraa in Delta este de obicei Tulcea, un oras aproape la fel de vechi ca si Roma, situat in apropiere de locul unde Dunarea se desparte in cele trei brate principale, deci unde incepe lunca. In Tulcea veti gasi hoteluri moderne si muzee de Stiinte naturale ale Deltei. Orasul se afla la o distanta de 71 km (45 de mile) de Sulina, o asezare aproape la fel de veche, aflata la celalalt capat al bratului Sulina. Intre aceste doua puncte se pot face croaziere in timpul carora turistii pot admira, de pe confortabilele punti ale vaporaselor, flora, fauna si satele Deltei. Rezervatiile naturale Optsprezece rezervatii protejate si zone "tampon" sunt raspandite pe tot cuprinsul Deltei. Puteti ajunge la ele strabatand canale inguste, trecand pe langa plauri acoperiti cu stuf si pe langa paduri, prin locurile in care pelicanii si cormoranii se aduna ca sa prinda peste. Daca doriti sa explorati acest tinut salbatic in liniste, inchiriati o barca cu vasle si plimbati-va pe canalele cele mai mici. In acest scop veti avea nevoie de un permis eliberat de rezervatia Biosferei. Minunile salbaticiei Daca va opriti intr-un sat de pe malul apei, veti descoperi pescarii gatindu-si propria versiune a borsului rusesc la foc in aer liber. Cei care au gusturi mai rafinate pot incerca heringul de Dunare, crochete de morun sau nisetru prajit, care pot fi insotite de savuroasele vinuri locale Aligote, Muscat sau Merlot in restaurantele din Tulcea sau Sulina. Acest tinut salbatic al apelor va face sa descoperiti multe lucruri uimitoare. O excursie in Delta va ramane o amintire de neuitat din toate punctele de vedere. Minunile salbaticiei "Intre fluviile care au renume si care sunt navigabile cand vii de la mare este si Istrul ..." - nota Herodot din halicarnas in Istorii (484-425 i.H.), cea mai ceche descriere a tinuturilor de la Dunarea de Jos; Publius Ovidius Naso (cca 10-15 d.H) remarca si el ca "...Danubiu-i cel mai mare,/Mai jos de Nil sa fie, el nu vrea nicidecum". Al doilea fluviu al Europei si al douazeci si saselea din lume, cu aproape 2.900 de kilometri lungime, peste 800.000 de kilometri patrati dimensiunea bazinului populat de circa 80.000.000 de locuitori din opt tari - aceasta ar fi cartea de vizita a generoasei cai de apa ce-si indeplineste statornic de milenii rolul "drumului mare" cunoscut, apreciat si "batut" de barcaze feniciene, trireme grecesti, galere romane, corabii si caravele bizantine, genoveze, galioane venetiene, bolozane turcesti, seice cazacesti, remorchere, slepuri si motonave in vremurile mai noi. "Istros" in limbajul argonautilor si in mitologia de pe malurile Nilului, "Phisos" la fenicieni, "Danare" - "Donaris" traco-get, "Istrus" - "Histr" - "Danubius" pentru romani, "Rio Divino" de la curtea lui Carol Quintul si "Le roi des fleuves de l'Europe" in opinia lui Napoleon Bonaparte, Dunarea strabate pe teritoriul Romaniei ultimii 1.075 de kilometri incheindu-si calea prin Delta - cea mai reprezentativa de pe batranul continent si una dintre cele mai complexe din lume. "Intrata pe pamanturile tarii noastre ca printr-un monumental arc de triumf, prin Defileul Cazanelor, Dunarea o paraseste prin uriasul, somptuosul, mirificul evantai al deltei" (Geo Bogza). Este un capat de lume original, unic in feelul sau: cel mai tanar pamant al Europei vecin unora dintre cei mai batrani munti al planetei (Macin, masiv hercinic, cca 400.000.000 de ani) - petec de ape si pamant vesnic in lupta, mereu altfel, paienjenis de canaluri, grinduri, garle, paduri cu aspect tropical, dune fluvio-marine intr-o ampla, permanenta metamorfoza. Nu-i de mirare asadar ca informatiile de ordin istoric difera: acelasi Herodot credea ca Dunarea se imparte la varsare in cinci brate, relatare sustinuta de Eratostene din Alexandria si de grecul Polybiu (272-120 i.H.), contrazisa la inceputul mileniului I al erei noastre de geograful Strabon din Pont care numara sapte brate, de romanul Pliniu cel Batran convins ca erau sase, de egipteanul Claudiu Ptolemeu (cca 90-168 d.H.) revenit la sapte brate de varsare ale Dunarii in mare, inclusiv "Gura Output as PDF file has been powered by [ Universal Post Manager ] plugin from www.ProfProjects.com | Page 1/2 | This page was exported from - Referate Export date: Sun Jan 28 21:05:39 2018 / +0000 GMT sfanta"; hartile Evului Mediu nu sunt nici ele mai consecvente, Dunarea se varsa ba in Marmara, ba in Dardanele, iar daca-si aduna totusi apele in Marea Neagra i se deseneaza fie un brat-doua, fie vreo cinci-sase, cate unul ratacit si prin portul Constanta... Abia in 1856 capitanul englez Spratt intocmeste o harta mai apropiata de realitate; adica de contemporaneitatea sa, pentru ca astazi lucrurile stau deja altfel: farurile instalate la malul marii in 1802 (Sulina) si 1865 (Sf. Gheorghe) se afla acum la doi-trei kilometri inapoia tarmului! Vom intelege, daca tinem seama de varful "deltei" - triunghiul asemanator literei grecesti care ii-a fost nasa - acolo unde se produce prima bufurcatie a bratelor, debitul mediu al fluviului este de cca. 6.300 de metri cubi pe secunda, ceea ce inseamna ca in doua minute se scurge o catitate de apa suficienta consumului pentru o zi a unui oras de peste 1.000.000 de locuitori; apa ce transporta in fiecare secunda aproximativ doua tone de aluviuni in suspensie

Septembrie 1386, acum 632 ani, urca pe Tronul Munteniei Mircea cel Batran, unul din cei mai straluciti voievozi romani, care va domni 32 de ani si se va dovedi un diplomat iscusit, un bun conducator de osti si un chivernisit gospodar.
In timpul domniei sale, deci intre 1386 si 1418, Tara Romaneasca a atins cea mai mare intindere din toate timpurile, cum reese din impunatorul titlu pe care l-a purtat :”Eu cel intru Hristos Dumnezeu binecredinciosul si bine cinstitul si de Hristos iubitorul si singurul stapanitor, Io, Mircea, mare voievod si domn, cu mila si cu darul lui Dumnezeu stapanind si domnind peste toata Tara Ungrovalahiei si partile de peste munti, inca si spre partile tataresti, si Almasului si Fagarasului herteg, si Banatului de Severin domn, si de amandoua partile peste toata Dunarea si pana la marea cea mare, si cetatii Darstorului stapanitor'.

Mircea Cel Batran - statuia din piata civica, langa magazinul Diana

Politica externa a marelui voievod a fost dominata de primejdia otomana.De remarcat ca toate luptele pe care Mircea cel Batran a fost silit sa le poarte au fost cu turcii, nicidecum cu ungurii, polonii sau moldovenii, cu care, de altfel, a incheiat aliante trainice in lupta comuna antiotomana. Dar, raportul de forte a devenit repede inegal si domnitorul muntean a trebuit sa recunoasca superioritatea otomana si sa ajunga la o intelegere cu Poarta, plata haraciului, modalitatea de a pastra fiinta statului muntean si a-i asigura continuitatea vietii politice.
Inceputul conflictului cu turcii are loc in anul 1389, cand Mircea il ajuta cu oaste pe Lazar, cneazul sarbilor, in lupta de la Kossovopolje (Campia Mierlelor), castigata de otomani. Asteptandu-se la razbunarea turcilor, Mircea iamasuri, incepand cu consolidarea Dunarii prin ridicarea cetatii de piatra la Giurgium si prin fortificarea celei de la Turnu.
In anul 1393, turcii cuceresc Bulgaria, care va fi ulterior transformata in pasalac, precum si o parte a Dobrogei, peste care stapanea Mircea. Acesta trecu Dunarea pentru a-si apara supusii, fiind ucisi sau robiti multi musulmani, fapt considerat un dezastru' de un cronicar turc.
In anul urmator, 1394, sultanul Baiazid Ilderim (Fulgerul) aduna o mare oaste otomana ca sa pedepseasca indrazneala voievodului roman, chemand si pe vasalii sai, Stefan Lazarevici al Serbiei, Constantin Dejanovici, cneaz de Velbujd si Marco Kralievici din Prilep. Un cronicar sarb a notat cuvintele lui Kralievici :'Eu cutez sa spun si sa ma rog lui Dumnezeu sa fie ajutor crestinilor, iar eu, cel dintai sa fiu intre morti in aceasta lupta'. Ostirea turceasca trecu Dunarea langa Severin si incepu sa inainteze spre Curtea de Arges, cetate de scaun a domnului muntean.
Batalia decisiva s'a dat la Rovine, la 10 Octombrie 1394, fiind castigata de Mircea, constituind una din cele mai celebre victorii romanesti asupra cotropitorilor otomani.Un cronicar bulgar scria calanci nenumarate s'au frant atunci si multimea sagetilor a fost nenumarata, ca vazduhul nu se mai vedea de desimea lor ;raul acela curgea rosu de sangele ce iesea din multimea trupurilor cazute Si perdu Baiazid oastea sa cu totul. Iara Pasii si Voievozii pierira cu totul :atunci pieri Constantin Dejanovici si Marco Kralovici. Asa se varsa sange mult, de erau vaile crunte .'
Mircea era constient de puterea turcilor si de unele dificultati interne, ca de exemplu aparitia unui pretendent la tron,un anume Vlad, care se inchina turcilor si fu numit domn. Dupa o lupta cu turcii, in zona Argesului, Mircea trece muntii si incheie la Brasov, la 7 Martie 1395, un tratat de alianta cu regele Sigismund al Ungariei, tratat care prevedea ajutorul reciproc in lupta antiotomana. Astfel, in Aprilie 1395, Mircea reuseste sa alunge pe turci peste Dunare, recucerind cetatea Turnu.
Sigismund, vazandu-se direct amenintat de otomani, a cerut Papei si capetelor incoronate europene ajutoare pentru stavilirea urmasilor semilunei.In urma acestui apel, in luna Mai 1396, incep sa soseasca la Buda cavalerii burgunzi si francezi, apoi cei germani si englezi, astfel ca in vara expeditia contra turcilor se porni.Rand pe rand cad cetatile Vidin, Rahova si altele, dar Nicopole rezista.Baiazid ia conducerea armatelor otomane si confruntarea decisiva intre crestini si musulmani are loc la Nicopole la 28 Septembrie 1396. Mircea, care intre timp reusise sa-l inlature pe Vlad, se alatura armatei crestinilor si, cunoscand cel mai bine felul de atac al turcilor, se ofera sa atace el primul. Insa, ducele Burgundiei, Jean de Nevers, mandru de fala celor sasem mii de cavaleri de sub comanda sa, obtinu de la Sigismund onoarea de a deschide el lupta, ceea ce s-a dovdit a fi o eroare. Greii cavaleri inzauzati inainteaza prea adanc in campul otoman, aripile turcesti s'au inchis brusc si cavalerii fura macelariti. Insusi regele Sigismund abia scapa cu viata, fugind cu o corabie pe Dunare, apoi pe mare.Nicopole a fost o catastrofa pentru armatele crestinilor.
Mircea se astepta acum la represalii din partea turcilor, care n'au intarziat. Ca de obicei, in anul urmator, 1397, Baiazid trecu din nou Dunarea, in fruntea unei armate numeroase, si in lupta de pe Ialomita a fost a doua oara invins de Mircea.O alta armata turceasca, care a pradat Ungaria in anul 1400, a cunoscut aceiasi soarta, scapand cu viata numai vreo trei mii de soldati din cele zece mii cat fusesera la inceput, cum scrie un scriitor italian contemporan.
In anii urmatori turcii n'au mai atacat Muntenia, Baiazid organizand campania de cuceriri in Grecia si Asia Mica, si straduindu-se sa cucereasca Constantinopolul.
In anul 1399 a murit domnul Moldovei, Stefan I, in locul lui fiind ales ca domn Iuga, zis Ologul.Mircea a socotit ca a venit timpul sa aiba in Moldova un domn prieten ; de aceea a trecut in Moldova si l-a pus domn pe fratele acestuia, Alexandru cel Bun (1400-1432), unul din figurile luminoase ale istoriei romanesti.
Baiazid, care distrusese floarea cavalerilor europeni, stia ca nu poate infrange dorinta de libertate a romanilor, dar, in orgoliul sau, dorea sa azbune infrangerile armatei sale din anul 1400. In clipa cand se pregatea sa atace din nou pe Mircea, a fost atacat de un vecin de-al sau din rasarit, apoi a incercuit Constantinopolul, cand i-a sosit vestea ca a intrat in imparatia otomana Timur-Lenk, cel Schiop, Sahul Persiei, in fruntea unei mari armate.Cele doua armate s'au confruntat decisiv in batalia de la Ancara din anul 1402, Baiazid fiind infrant si luat prizonier.
Dupa moartea lui Baiazid au urmat lupte intre fiii acestuia pentru domnie, care au permis vecinilor, cel putin pentru o vreme,sa scape de primejdia otomana. Astfel, imparatul de la Constantinopol a recastigat cateva cetati, Stefan Lazarovici s'a proclamat independent, iar fiii lui Strasimir si Sisman au vrut sa elibereze Bulgaria, dar n'au reusit.Mircea a trecut Dunarea si a cuprins sudul Dobrogei.Cetatea Darstorului i-a deschis portile, ca de altfel si Chilia, unde negustorii italieni din Genova l-au chemat pe domn si i-au cerut protectia.

Pentru scurt timp, Mircea a nutrit speranta ca primejdia otomana poate fi inlaturata prin alungarea turcilor din Europa ; se bizuia pe puterea armatei sale si pe ajutoarele principilor crestini, mai ales pe Sigismund al Ungariei, cu care se intalnise la Severin in toamna anului 1406, si pe Stefan Lazarovici al sarbilor, pe care-l ajutase in recucerirea cetatii Belgradului.
Dar, repede, domnul muntean s'a convins ca nu se poate bizui decat pe ai ai Sigismund promisese mult dar nu facuse nimic. Totusi, Mircea va incerca un fin joc diplomatic pentru slabirea puterii otomane, si anume sprijinirea lui Musa, fiul lui Baiazid, in lupta pentru tronul otoman. L-a adus pe acesta in Tara Romaneasca, i-a aratat o atentie deosebita, ba mai mult, a trimis la Constantinopol pe fiul sau, Vlad, ca sa-i indemne pe bizantini sa-l sprijine pe Musa. Mircea il ajuta pe Musa si cu o armata condusa de nepotul sau, Dan, gratie careia Musa il bate, in 1411, pe Soleiman si se proclama sultan de Adrianopol. Musa ii ofera lui Mircea o serie de posesiuni in dreapta Dunarii, cum vedem la adausul la titlurile sale : 'si stapanitor al mai multor cetati turcesti'. Pentru o vreme, Tara Romaneasca cunoaste pacea si se reface dupa atatea lupte grele.
In anul 1413, Musa este infrant de un alt frate, Mahomed, care nu uita sprijinul pe care Mircea l-a dat lui Musa.Musulmanii trec din nou Dunarea si cuceresc din nou cetatile cheie Giurgiusi Turnu, si ocupa Dobrogea, pe care o vom recuceri prin lupta abia in anul 1877. Mircea l-a ajutat pe un alt pretendent la tronul sultanului, pe Mustafa, care a stat un an la Curtea de Arges, dar si acesta a fost invins de Mahomed, in anul 1416. Cu aceasta se incheie orice incercare a domnului muntean de a sprijini un sultan care sa-i fie recunoscator.
Mircea este obligat sa recunoasca superioritatea puterii otomane : a dus tratative cu sultanul si a acceptat sa-i platesca bir, haraciul anual, in schimbul independentei tarii era rascumpararea pacii prin tratatele numite 'capitulatii', care garantau neamestecul turcilor in organizarea interna a Tarii Romanesti.
Timp de aproape 15 ani, Mircea cel Batran a fost principele crestin care s'a bucurat de cea mai mare faima si autoritate in rasaritul Europei, fiind singurul care a invins de doua ori pe temutul Baiazid Ilderim. Venetienii l-au considerat cel mai puternic dintre principii crestini care au luptat cu otomanii, iar cronicarul turc Leuclavius l-a numit 'Principe intre crestini, cel mai viteaz si cel mai ager'.

Politica interna a lui Mircea cel Batran s-a axat pe dezvoltarea comertului si a vietii economice. In anii 1403 si 1409 a incheiat tratate economice cu lipovenii, iar in anul 1413 cu brasovenii. Tara Romaneasca exporta blanuri, piei, vite, sare, miere, ceara, grau, peste si branza, iar importurile veneau atat din rasarit, cat si din apus.
Ca multi alti voievozi romani, Mircea cel Batran este si ctitor de biserici. Cea mai de seama manastire construita de Mircea este Cozia, care avea sa serveasca de necropola domneasca, lui si familiei sale. Din hrisovul de danie din 20 Mai 1388 anul zidirii Coziei, rezulta ca 'a ridicat din temelie o manastire in numele sfintei si de viata datatoarei si nedespartitei Treimi . . . la locul numit Calimanesti-Olt.
Manastirea Cozia pastreaza pana azi chipul ctitorului Mircea, impreuna cu al fiului sau Mihail.Mircea ne apare tanar, asa cum era cand a zidit manastirea, de talie mijlocie, cu ochii albastri si par castaniu.Este imbracat cu vesminte bogate, cu haina scurta, cu ciorapi stramti pe pulpa piciorului, pe genunchi avand cusut cu fir de aur vulturul cu doua capete.Deasupra poarta o hlamida din purpura, prinsa pe umarul drept cu o agrafa de aur batuta cu pietre scumpe, ca la imparatii bizantini sau regii francezi.Pe cap poarta o coroana cu trei colturi, semn de mare domn.
De remarcat si faptul ca in hrisovul din 20 Mai 1388, se vorbeste si de manastirea Cotmeana de pe Arges, ce este pusa sub ascultarea Coziei. Manastirea Cozia a progresat din toate punctele de vedere si trei dintre egumenii sai, Iosif, Macarie si Ilarion, au ajuns mitropoliti ai Ungrovlahiei, ceeace arata prestigiul de care s'a bucurat intre celelalte manastiri din Muntenia.
Danii insemnate a acordat Mircea nu numai Coziei, ci si altor manastiri existente in vremea sa: Tismana, Snagov, Glavacioc, Dealu, Strugalea, Govora, Bolintinu sau Visina, sau bisericii domnesti de la Arges. Deasemeni, urmand traditia inaintasilor, Mircea cel Batran a facut danii manastirii Cutlumus de la Muntele Athos, ctitoria lui Nicolae Alexandru Basarab si a lui Vlaicu Voda, ele avand si semnificatie politica si culturala. Mircea este zugravit in biserica intre binefacatorii manastirii.
Mircea cel Batran a incetat din viata la 31 Ianuarie 1418, fiind inmormantat la ctitoria sa de la Cozia, la 4 Februarie acelasi an.

In 1386, septembrie 23 - 1418, ian. 31. Domnia lui Mircea cel Batran, fiul lui Radu I, in timpul caruia Tara
Romaneasca cunoaste o importanta dezvoltare economica (mineritul, mestesugurile si comertul),
politica (sporirea prestigiului Tarii Romanesti si a influentei in sud-estul european), marirea
teritoriului, imbunatatirea organizarii militare, consolidarea liniei Dunarii, construirea de cetati
s.a. Remarcabil comandant militar si om politic, el s-a aflat in bune relatii cu Ungaria, Polonia si Moldova, a repurtat victorii asupra turcilor si a intervenit, dupa 1402, in luptele pentru succesiune
din Imperiul otoman.
In 1388, mai 18. Se termina zidirea bisericii mari a manastirii Cozia ( jud. Valcea ), importanta ctitorie a lui
Mircea cel Batran. De plan triconc, cu o savanta decoratie a fatadelor, Cozia va fi principalul model al arhitecturii religioase din Tara Romaneasca vreme de 4 secole.
In 1388 (iarna) – 1389. Mircea cel Batran, sustinut de contingente dobrogene, invinge si alunga din
Dobrogea pe turcii condusi de marele vizir Ali-Pasa si infrange apoi la Dunare o oaste trimisa de
sultan sa prade tara. Domnul roman a unit Dobrogea, inclusiv Silistra, cu Tara Romaneasca.
In 1390 – 1391. Campania turceasca in nordul Dunarii. Oastea Tarii Romanesti, condusa de Mircea cel
Batran, impreuna cu Sracimir, tarul izgonit din Vidin, infrange pe turcii ara navalitori, care pradasera cumplit, ii alunga din tra si recucereste Vidinul, unde Sracimir va fi reinstalat (pana la 1396).
In 1393(inainte de ~).Mircea cel Batran reconstruieste cetatea Turnu aproape de (Turnu Magurele) pe
nucleul vechii cetati din epoca romano-bizantina.
In 1393, iul. 17. Turcii cuceresc taratul de Tarnovo, stapanit de Ivan Sisman, pe care il transforma
in pasalac. Posesiunile lui Mircea cel Batran din sudul Dunarii intra in stapanirea Imperiului otoman, care devine pe linia Dunarii , vecin cu Tara Romaneasca.

In 1394 oct. 10. Batalia de la Rovine (probabil pe Jii, langa Craiova). Oastea Tarii Romanesti (circa 10000
de osteni), condusa de Mircea cel Batran, infrange ostile invadatoare, obtinand o victorie
remarcabila.
- O noua lupta impotriva invadatorilor, desfasurata langa Arges si incheiata defavorabil pentru
Mircea cel Batran.
In 1395, mart.7. Tratatul antiotoman de la Brasov dintre Mircea cel Batran si Sigismund de Luxemburg,
incheiat in conditii de deplina egalitate.
Intre1396 -1427Cruciatul german Johann Schiltberger, panticipant la lupta de la Nicopole (25 sept. 1396), arata rolul lui Mircea cel Batran in aceasta confuntare si prezinta informatii referitoare la Transil vania, Tara Romaneasca,Moldova.
In1396,sept.25. Lupta de la Nicopole. Armatele cruciate, conduse de regele Ungariei Sigismund de
Luxemburg, alaturi de care participa si Mircea cel Batran, sunt infrante de oastea turca condusa
de Baiazid I.

In1415Mircea cel Batran acepta sa plateasca turciilor tribut in valoare de 3000 de galbeni; acest tribut reprezenta rascumpararea pacii, sultanul dand asigurari ca cetele azapilor si achingiilor nu vor prada tara.
iun.10
-Prima mentiune documentara a comisului in Tara Romaneasca .

Mircea cel Batran-moneda (1386-1418), Tara Romaneasca, Straulesti-Maicanesti

In1416Mircea cel Batran refuza plata haraciului si sustine cu fortele armate pe pretendentul Mustafa impotriva sultanului Mahomed I( 1413-1421)
In1417Mircea cel Batran sprijina pe seicul reformator Bedr-ed-Din, conducatorul unei puternice miscari sociale si religioase din Imperiul otoman.
- Replesalii ale armatei otomane asupra Tarii Romanesti; turcii cuceresc Giurgiul si, probabil, Turnul si patrund in Dobrogea pe care o iau in stapanire. Domnul Tarii Romanesti este obligat sa incheie pace si sa plateasca haraciul.
In 1418, 31ian Mircea cel Batran moare.

Domnitorul Tarii Romanesti a fost una dintre marile personalitati politice ale trecutului nostru istoric.Era fiul lui Radu I voievod si al doamnei Calinica, descendenta a unei familii de boieri de tara.
In vremea lui, Tara Romaneasca a cunoscut cea mai intinsa cuprindere teritoriala din toata istoria medievala: de la cursul fagarasan al Oltului, la miazanoapte, pana la Dunare spre miazazi, de la Portile de Fier ale fluviului, l-apus, pana la tinuturile de nord ale Deltei si la Marea Neagra. 

Izvorul - versuri Mihai Eminescu

  De dimineata m-au urmarit cateva versuri  pe care mi le spunea bunica din partea tatei :

     

             IZVORUL 

     

  Versuri de Mihai Eminescu (din lirica populară)

Câte paseri sânt pe lume,

Toate cină şi se-alină.

Numai eu n-am ce cina

Şi n-am unde mă-alina.

Că mi-i cuibul lângă drum,

Sub o tufă de alun.

Câţi oameni pe drum trecea

Toţi în cuibul meu zvârlea.

Deci eu rău m-am supărat

Şi cuibuţul mi-am mutat,

Pe vârful muncelului,

Sub cetina bradului,

Unde-i drag voinicului.

Dar şi-aicea nu-i alin,

Nici scăpare de-al meu chin,

Căci brazii se clătina

Şi mereu se legăna,

De ce voi vă clătinaţi

Şi mereu vă legănaţi?

Cum să nu ne clătinăm

Şi să nu ne legănăm?

Când vin meşteri de la ţară,

Cu securi şi cu topoară,

Ca pe noi să ne doboară.

Să ne-ncarce pe trei cară,

Să ne ducă-n gios la ţară,

Să ne facă temnicioară.

Temnicioară robilor,

Lacrimă drăguţelor

Şi blestem măicuţelor.

Basilica Sacré Coeur

      Basilica Sacré Coeur  este o basilica romano-catolica si un popular obiectiv turistic din Paris. Este inchinata inimii sacre a lui Iisus. Cladirea se afla in cel mai inalt punct din oras. In 1873 consilierii orasului Paris au votat o lege ce privea exproprierea terenului din varful dealului Montmartre pentru construirea basilicii.

               Arhitectul Paul Abadie a proiectat basilica dupa ce a castigat un concurs impotriva altor 77 de arhitecti. Acesta era deja cunoscut pentru munca sa de restaurare a Catedralei Sf-Front din Périgueux.    
 
 
Domul central al bisericii priveste in jur de la o inaltime de 83 de metri, oferind, practic, al doilea punct ca inaltime din Paris, dupa Turnul Eiffel. Clopotul bisericii este, se pare, cel mai greu clopot din Franta, cu o greutate de aproape 19 tone, iar cripta adaposteste mai multe statui de sfinti si o relicva care se crede a fi chiar Inima Sacra a lui Hristos (Sacré-Coeur).

      

Daca vreti sa urcati in domul bisericii, asigurati-va ca va tin picioarele, pentru ca va asteapta o scara in spirala cu 299 de trepte. Mai mult, daca aveti teama de inaltime, ganditi-va de doua ori inainte de a urca – teama oferita de inaltimea cupolei fiind un lucru curent printre cei mai slabi de inima.

    
    Tradiţia spune că acesta este locul calvarului Sfăntului Denis, primul episcop al Parisului şi a apropiaţilor lui. Foarte mulţi sfinţi, printre care şi Ioana D"Arc, au venit să se roage pe acest deal.

Bazilica Sacre-Coeur din Paris este un edificiu celebru situat in Piaţa St. Pierre, in vărful colinei Montmartre din Paris. Iniţial a fost conceput ca monument public in memoria francezilor care şi-au pierdut viaţa in războiul franco-prusac şi pentru ispăşirea păcatelor comise de Comuna din Paris (guvernul popular).          

Biserica Sacre 

Coeur atrage milioane de vizitatori in fiecare an.

                  Cand va veni vremea sa ajungeti si dumneavoastra acolo, daca nu ati facut-o inca, va recomandam sa urcati colina Montmartre cu ochii in sus, spre bazilica, si nu cu ei in pamant, pentru a o putea analiza din cat mai multe unghiuri si de la diferite distante, admirand, astfel, in toata splendoarea ei, una dintre cele mai impresionante constructii romano-bizantine de pe teritoriul Frantei.       

    O vizită la Domul inalt de 83 de metri conferă o incredibilă panoramă şi se pot observa imprejurimile pe o distanţă de 50 de kilometri. Acesta este cel mai inalt punct, după Turnul Eiffel, de unde se poate vedea intregul Paris. Datorită consacrării sale, biserica a fost intitulată bazilică şi loc de pelerinaj. 

 Sacré Coeur poate fi vazuta din aproape orice 

colt al Parisului, de la departare, iar lucrul asta functioneaza si in sens invers. Mai exact, daca doriti sa vedeti Parisul si imprejurimile sale pana la o distanta de peste 50 de kilometri, privelistea pe care o ofera colina Montmartre, in varful careia se afla bazilica, este cea pe care o cautati.     

       Constructia bisericii Sacré Coeur a inceput pe 16 Iunie 1875 sub indrumarea lui Paul Abadie, cel care s-a clasat primul dintr-un numar de 78 de arhitecti care au participat la competitia pentru proiectarea acesteia.      

 In anul 1875 a fost incepută fundaţia, in care au fost construiţi stălpi subterani de rezistenţă de 33 de metri. Aceştia au devenit picioarele pe care edificiul este susţinut. In anul 1878 au inceput lucrările pentru construcţia criptei, iar in anul1881pentruBazilică.Interiorul este conceput tot in stil romano bizantin, mozaicul fiind creat intre 1900 şi 1922. Din faţa Bazilicii se poate vedea intregul Paris.       Arhitectul acestei construcţii a fost Paul Abadie, dar acesta a fost succedat de alţi şase arhitecţi, pănă ce construcţia clădirii a fost finalizată.      Piatra de temelie a fost pusă in anul 1875 şi, chiar dacă construcţia a fost finalizată in 1914, pănă la sfărşitul primului război mondial, in anul 1919, nu a fost mediatizată. Deşi este un monument controversat, acesta este unul dintre cele mai vizitate din Paris. 

        In 1884, Abadie moare,constructia fiind continuata pe mai departe de Honoré Daumet, timp de doi ani, apoi de Jean-Charles Laisné, in perioada 1886-1891, de Henri-Pierre-Marie Rauline, intre 1891 si 1904, de Lucien Magne, intre 1904-1916, si de Jean-Louis Hulot.         Bazilica a fost construita din travertin, roca poroasa de calcar, care se pastreaza alba chiar si in atmosfera poluata a unui oras mare . Atunci cand ploua, aceasta roca secreta calcit, albindu-se si mai mult.Stilul constructiei este romano-bizantin, cu mai multe cupole, proiectul bisericii gasindu-si inspiratia in Bazilica Notre-Dame de Fourviere din Lyon. Porticul cu trei arcade este vegheat de doua statui de bronz, ambele ecvestre, ale Ioanei d’Arc si a Regelui Sfant Louis al IX-lea.    

     

 Bazilica are formă de cruce greacă, cu patru domuri. Interiorul bazilicii este decorat cu mozaicuri, unul dintre ele reprezentăndu-l pe Iisus răstignit.

Vechile vitralii ale bazilicii au fost sparte in 1944, in timpul celui de-al doilea război mondial, fiind ulterior inlocuite. Arhitectura construcţiei se inspiră din arhitectura romano-bizantină şi a influenţat alte edificii religioase ale secolului al XX-lea, ca de exemplu Bazilica Sfănta Teresa de Lisieux. Stilul in care a fost proiectată este in contrast cu stilul gotic specific bisericilor medievale ca Notre Dame de Paris.

       O impresionantă mănăstire benedictină a ocupat intregul deal pănă la inceperea Revoluţiei Franceze, cănd călugării au fost ghilotinaţi şi mănăstirea distrusă. Cei care ajung in Paris, la Sacre Coeur, vor fi impresionaţi de faptul că pănă acolo se poate urca cu funicularul.

Schimba filtrele unui aparat de aerosoli

Pentru un aparat de aerosoli filtrele sunt foarte importante si trebuie schimbate la anumite intervale de timp. Pentru tratamentul bolilor respiratorii, aerul curat este in sine o terapie si de aceea este esential ca si vaporii de aerosol inspirati sa fie fara impuritati.

Atunci cand achizitionati filtre noi pentru nebulizatorul dvs. trebuie sa va asigurati ca sunt compatibile. In manualul de utilizare al aparatului de aerosoli veti gasi detalii cu privire la modelul de filtre si modul de inlocuire al acestora. Totusi, nu este trebuie sa asteptati sa  treaca perioada recomandata de producator pentru a le schimba. Daca ati folosit intr-o anumita perioada aparatul de aerosoli mai intens sau daca dimpotriva nu l-ati utilizat pentru un timp indelungat, verificati daca nu aveti filtrele murdare. Indicat ar fi sa faceti schimbarea in fiecare luna sau la intervalul specificat de producator.
In cazul in care constatati ca filtrul este deteriorat sau murdar si nu aveti altul de schimb in casa, nu incercati sa improvizati. Nu incercati nici sa-l spalati si nici sa folositi nebulizatorul fara filtru de aer. Puteti strica aparatul de aerosoli. De asemenea, este important sa curatati si capacul filtrului de aer, pe care trebuie sa nu il tineti acoperit in timpul utilizarii.
Pentru a pastra aparatul de aerosoli in conditii bune, este bine sa il depozitati intr-un loc fara praf, fara umezeala si ferit de razele directe ale soarelui. In felul acesta nu va trebui sa schimbati filtrele de aer la un interval foarte scurt de timp.

Filtrele nu sunt foarte scumpe, asa incat schimbarea lor nu presupune o cheltuiala mare. Mai mult, ati putea avea in casa cateva de rezerva, pentru situatii de urgenta. De asemenea, sunt foarte utile si in cazul in care plecati intr-o calatorie mai lunga.

                                  
   DESCOPERIREA ELEMENTELOR DE FIZICA DIN JURUL                                                                                                                                                          NOSTRU                                                                                                         


                                                          Autor:  Mihu Alex-Cristian Clasa a VIa C


              Sigur nici o sala de curs nu e mai relaxanta ca un coltisor din curtea scolii!
     In acest  loc  alaturi de domnul profesor de fizica si alaturi de colegi am putut descoperi cateva elemente de fizica din jurul meu .
       
In am putut da seama de importanta plantelor   în ecosistem ca:
  -hrană pentru ani
sănătoasă( sunt reţete culinare pe bază de plante din flora hspontană :urzică, stevie, papadie)
–medicamentele naturii (patlagina, pelin)
-surse de oxigen  -am observat ca aeriul din curtea mea era murdarit de fumul masinilor ce treceau pe strada scolii sau de cateva gunoaie aruncate de elevi in cosul de langa intrare).
Compozitia chimica normala a aerului este formata din: azot, oxigen, argon , bioxid de carbon. Aceste gaze reprezinta in total 99,99% din compozitia aerului. Restul de 0,01% este alcatuit din alte gaze, la toate acestea se adauga proportii variabile de vapor de apa.
Dintre componentii aerului, cel mai important este oxigenul.
Oxigenul  este indispensabil respiratiei vegetale si animale.
Dioxidul de carbon din aer intervine in asimilarea "hranei" la plante.
Din punct de vedere al sanatatii prezinta o deosebita importanta oscilatiile in concentratie ale bioxid de carbon si ale oxigenului din aer, aceste substante avand un rol deosebit in metabolism, in principal in schimbul de gaze la nivelul plamanilor.
Contaminarea de catre om a atmosferei, poate avea multe forme si a inceput de cand oamenii au folosit pentru prima oara focul in agricultura, incalzire si gatit. In timpul Revolutiei Industriale din secolele al 18-lea si al 19-lea, poluarea aerului a devenit o problema.
Poluarea urbana a aerului este cunoscuta ca fum. Cand fumul se amesteca cu aerul, dupa un timp, rezulta o "ploaie acida". Una cu procesele naturale care au loc in sol si poate distruge dintre cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este incalzirea globala.
Curentul  de aer ce mangaia frunzele copacilor m-a dus cu gandul la valorificarea lui. Energia eoliană este energia vântului, o formă de energie regenerabilă. La început energia vântului era transformată în energie mecanică. Ea a fost folosită de la începuturile umanității ca mijloc de propulsie pe apă pentru diverse ambarcațiuni iar ceva mai târziu ca energie pentru morile de vânt.
     Radacinile plantelor sunt infipte intr-un sol -zic eu -umed cel putin in locurile umbrite de cladirea scolii ( asta fara sa pot determina exact gradul de umiditate sau  pH-ul solului) tipului de sol-cernoziom( este un sol foarte fertil, de culoare închisă (neagră, castanie etc.), format sub o vegetație ierboasă}
  Printre frunzele copacilor am observa coloane de lumina. Am cautat definitia luminii si am gasit ca este " este stimulul care acționînd asupra retinei din ochi produce la omul sănătos senzația vizuală. Din punct de vedere fizic, lumina este o radiație electromagnetică; pentru a fi percepută de om ea trebuie să aibă anumite caracteristici:
frecvența trebuie să fie cuprinsă între limitele sensibilității vizuale ale receptorilor fotosensibili din retină,
  iar intensitatea trebuie să depășească pragul de sensibilitate al acestora. În sens larg se poate folosi termenul de "lumină" și pentru radiații electromagnetice invizibile pentru om, ca de exemplu lumina infraroșie sau cea ultravioletă.
Lumina  poate fi: transmisă, reflectată, împrăștiată sau difractată de diferite corpuri".
Pentru ochiul uman o serie de caracteristici, printre care:
   -intensitate luminoasă, observata de mine in momentul in care am pus mana la frunte sa nu ma "orbeasca"
    -culoare - am vazut o lumina colorata in alb si galben
Am observat fenomenul de reflexie a luminii prin urmarirea unei raze de Soare care se introrcea spre fata mea de pe touch-unui telefon mobil.
  Observand lumina Soarelui m-am gandit la energia solară  emisă de Soare, fiind o sursă de energie regenerabilă.

Energia solară poate fi folosită să:

-genereze electricitate prin celule solare (fotovoltaice) - scoala mea nu ar mai cheltui bani pentru a lumina clasele si  terenul  de fotbal
-genereze electricitate prin centrale termice solare (heliocentrale)
-încălzească clădiri, direct-- scoala mea nu ar mai cheltui bani pentru a incalzi clasele si  terenul  de fotbal

-încălzească clădiri, prin pompe de căldură
-încălzească clădiri și să producă apă caldă de consum prin panouri solare termice.
   
      Temperatura placuta cam 24*C ma facuse deja partas la cateva fenomene fizice: forta de frecare dintre hainele celor ce se imbulzeau pe o usa a scolii ,  fenomenul termic produs de palma unei fete pe obrazul baiatului ce-o suparase,comprimarea gazului (dioxid de carbon ) din sticla de suc a colegei  spre dezamagirea acesteia cand a vatut sucul ce-i patase bluzita.
     Sigur pentru mine a fost cea mai relaxanta ora de fizica!