14 nevoi fundamentale nursing anul I AMG

1.NEVOIA DE A RESPIRA

  Respiratia este capacitatea fiintei umane de a capta oxigenul din mediul inconjurator  si de a elimina dioxidul de carbon rezultat din arderile celulare.

Aparatul respirator este alcatuit din :

• Cai respiratorii                        -cavitate nazala

• -faringe

• -laringe

• -bronhii

• -plamani – 3 lobi =drept; 2 lobi=stang

Independenta in satisfacerea nevoii:

     Respiratia se realizeaza in 4 etape :

1. Ventilitatea-inspirul si expirul;

Este etapa in care aerul incarcat cu oxigen  patrunde in plamani, iar   dioxidul de carbon este eliminat la exterior.

2. Difuziunea gazelor –etapa in care la nivel alveolar , oxigenul din alveole trece in sange prin capilare, iar dioxidul de carbon trece din sange in alveole

3. Etapa circulatorie –in care oxigenul este transportat de la plaman la tesuturi , iar diar dioxidul de carbon de la tesuturi la plamani.

4. Etapa tisulara –in care oxigenul trece din sange in tesuturi, iar dioxidul de carbon din tesuturi in sange

O2→plaman                 →	Sange                        →	Circulatie                     →	Tesut                      ↓
Exterior plaman          ←	Sange                        ←	Circulatie                    ←	CO2                           ←
Ventilatia	Difuziunea	Etapa circulatorie	Etapa tisulara

Factorii care influenteaza independenta in satisfacerea nevoii:

FACTORI BIOLOGICI

• Varsta: respiratia variza cu varsta

• -la copil frecventa respiratorie este mai mare decat la adult

• Sexul: la femei frecventa respiratorie este mai crescuta decat la barbati

• Statura: la persoanle inalte numarul respiratiilor este mai mic decat la persoanele scunde

• Somnul: in timpul somnului ritmul respirator se micsoreaza

• Activitatea fizica intensa: creste ritmul respirator  datorita consumului crescut de oxigen

• Alimentatia : in timpul digestiei creste ritmul

• Postura : prin pozitia corecta a toracelui  sunt permise miscarile respiratorii normale.

• In pozitia culcat frecventa respiratorie este mai mica decat in pozitie sezanda.

• In pozitie artostatica frecventa creste si mai mult.

 FACTORI PSIHOLOGICI

• Emotiile –starile emotionale determina schimbarea ritmului respirator.

  

FACTORI SOCIOLOGICI

• Mediul ambiant:

• Concentratia de O2  din aerul atmosferic  favorizeaza respiratia , deasemeni si umiditatea 

• Fumul  are influenta negativa asupra respiratiei  si a aparatului respirator 

• Climatul –sub influenta temperaturilor ridicate  ritmul respirator creste paralel cu cresterea temperaturii

• Frigul produce  o scaderea frecventei respiratorii.

Cresterea frecventei in cazul temperaturii crescuta reprezinta si un mijloc de pierdere a caldurii.

• Locul de munca

Manifestari de independenta :

• Frecventa respiratorie este data de numarul de respiratii pe minut.

In stare fiziologica variaza in functie de :

• Sex

• Varsta

• La nou nascut 30-50 resp/min

• La 2 ani 25-35 resp/min

• La 12 ani 15-25 resp/min

• La adult 16-18 resp/ min

• La varstnic 15-25 resp/min

• Pozitie

• Activitate musculara

• Temperatura mediului

• Starea de veghe sau de somn

• Amplitudinea respiratiei-reprezinta volumul de aer care patrunde sis e elimina din plamani la fiecare respiratie. Respiratia poate fi :

• Profunda

• Superficiala

Amplitudinea se modifica odata cu  modificarea frecventei.

Daca frecventa este mare , amplitudinea este mica.

Daca frecventa este mai mica , amplitudinea este mare.

         Ritmul respirartiei : in stare normala –ritmul este regulat ; inspiratia si expiratia succedandu se la intervale constante → respiratie ritmica

• Simetria miscarilor respiratorii:

Miscarea respiratorie a celor 2 hemitorace in  satre normala sunt simetrice.

Zgomotele respiratorii- in mod normal- respiratia este silentioasa , linistita , pe nas si fara efort.

Uneori in timpul somnului  poate deveni mai zgomotoasa

• Tipul de respiratie:

1. Respiratie de tip costal superior : caracteristica la femei. Se realizeaza prin marirea dioametrului antero-posterior a toracelui

2. Respiratie de tip costal inferior : caracteristica la barbati.Se realizeaza prin dilatarea dametrului lateral al cutiei toracice.

3. Respiratie de tip abdominal –prin marirea diametrului  vertical al cutiei toracice.

• Un rol important il are diafragmul sau membrana diafragmatica

• Caracteristica copiilor si varstnicilor

Interventiile asistentei medicale pentru mentinerea independentei:

• Se exploreaza deprinderile de respiratie ale pacientului

• Se invata pacientul sa faca exercitii respiratorii

• Sa faca exercitii de mers si de relaxare

• Sa aiba posturi adecvate care sa favorizeze respiratia

• Sa inlature obiceiurile daunatoare ( ex . imbracamintea stramta, fumat, mase copioase, sa aeriseasca  incaperea , sa evite  aglomerarile)

Dependenta in satisfacerea nevoii:

Pacientul de a respira afectata prezinta urmatoarele probleme de dependenta :

• Dispneea

• Alterarea vocii

• Obstructia cailor respiratorii

Surse de dificulate .Cauze:

• Surse de ordin fizic

• Alterarea mucoasei faringiene, nazale, bronsice

• Alterarea parenchimului pulmonar

• Obezitatea

• Bandajele toracice

• Durerea

• Tabagismul

• Dezechilibrul hidroelectrolitic

• Surse de ordin psihologic

• Anxietate 

• Sres

• Situatie de criza

• Surse de ordin sociologic

• Aer poluat

• altitudinea

• Lipsa de cunostinte

• Despre sine

• Despre mediul ambiant

• Despre alte persoane

DISPNEEA- se caracterizeaza printr o respiratie dificila insotita de sete de aer , senzatie de sufocare si senztaie de neliniste..Manifestari de dependenta :

1. Ortopneea-bolnavul sta asezat in pztitie fortata , cu capul si trunchiul aplecate, cu baratele sprijinite de pat.

2. Apneea-lipsa respiratiei

3. Bradipneea- reprezinta reducerea frecventei respiratorii

4. Tahipneea sau polipneea –cresterea frecventei respiratorii

5. Hiperventilatia- patrunderea unei cantitati mari de aer in plamani.

6. Hipoventilatia-patrunderea unei cantitati mici de aer in plamani.

7. Tusea-este o expiratie forttata care antreneaza secretiile  acumulate in caile respiratorii , permitand degajarea lor.

8. Expectoratia(sputa) secretiile din arborele traheo-bronsic formate din mucus , puroi, sange , celule descuamate( celule moarte eliminate prin sputa)

9. Cianoza  reprezinta coloratia albastruie-verzuie a tegumentelor la nivelul extremitatilor.

10. Hemofiza – aliminarea de sange prin cavitatea bucala pornind de la nivelul plamanilor.

11. Zgomote respiratorii:

• raluri ,

•  sufluri , 

• murmuri veziculari

• cornaj ( inspiratie zgomotoasa –uruitoare cauzata de obstacole in caile respiratorii)

• tixaj ( retractia  partilor moi ale toracelui suprasternal, intercostal, epigastru, in timpul epirului

• cascatul ( reprezinta inspiratia prelungita cu gura larg deschisa care arata o anemie cerebrala – temporara).Sughitul apare prin enervarea nervului fronic.

DISPNEEA DE TIP CHEYNE STOCKES

    Se caracterizeaza prin cresterea frecventei respiratorii pana la un grad maxim dupa care frecventa scade treptat si este urmata de o perioada de apnee.

DISPENEEA DE TIP KUSSMAUL

   De caracterizeaza prin inspiratie profunda , expiratie fortata urmata de apnee ( inspir→apnee→expir→apnee)

    Respiratia in 4 timpi.

Respiratia de tip biot se caracterizeaza prin miscari resppiratorii ritmice de amplitudine normala , dar despartite de pareza pana la 30-40 secunde , la pacientii in stare de coma.

Dispneea de efort apre in timpul efortului datorita tulburarii sau incetinirii circulatiei.

Dispneea dezordonata –miscarile respiratorii cu amplitudini diferite sunt aritmice

Dispneea de dicubit (clinostatism ) apare in pozitia culcat si impune bolnavului pozitai sezanda.

II.ALTERAREA VOCII(afectarea laringelui)

Manifestari de dependenta:

1 afonia-pierderea vocii

2 Disfonia-tulburari ale emisiei vocale interesand inaltimea, intenistatea si timbrul vocii;

3.Afazia-este reprezentata de incapacitatea de a se exprima verbal

4. Senzatie de sufocare- inflamarea cailor respiratori 

III: OBSTRUCTIA CAILOR RESPIRATORII 

  Manifestari de dependenta: 

1. Respiratia dificila pe nas

2. Incapacitate de a respira, obstacol mai jos de laringe 

3. Secretii nazale abundente sau dense;

4. Tusea

5. Deformari ale nasului:traumatisme, deviatia de sept

6. Epistaxis- hemoragie nazala

INTERVENTIILE ASISTENTEI MEDICLE PENTRU PACIENTUL CU DEFICIENTE RESPIRATORII : 

Obiectivul 1: pacientul sa respire liber pe nas si sa prezinte mucoasa respiratorie umeda.

Interventii : - se indeparteaza secretiile nazale;

• -se umezeste aerul din incapere 

• -se asigura fluiditatea secretiilor prin instilatii nazale(administrarea de picaturi nazale) 

• -se administreaza la indicatia medicului tratament,medicamente

• -se asigura hidratare suficienta in functie de necesitatea organismului cu apa, ceai caldut;

 Obiectul 2: pacientul sa prezinte cai respiratorii permeabile si o buna respiratie;

• -se invata pacientul sa tuseasca si sa expectoreze in recipiente speciale si sa coelcteze sputa;

• -se noteaza in foaia de temperatura expectoratia;

• se invata pacientul sa se aseze in poztie sezand sau semisezand atunci cand tuseste, expectoreaza sau cand prezinta dispnee;

• -se aspira secretiile bronsice daca este cazul

• se aseaza pacientul in pozitie de drenaj postural pentru drenarea secretiilor din caile respiratorii inferioare.

• -se stimuleaza tusea si expectoratia prin tapotaj toracic sau tapotament

• -se administreaza la indicatiile medicului tratamentul medicamentos prescris

• La indicatia medicului se aplica oxigeno-terapie

• Se poate practica  intubatie oro-traheala  sau trahostomie

• Se realizeaza respiratie artificiala asistata

Obiectivul 3:Oprirea epistaxisului

• Se comprima cupolicele ( degetul mare) pe septul nazal , nava care sangereaza timp de 5 -10 minute

• Se recomanda pacientului sa nu sufle nasul

• Se linisteste pacientul si se anunta medicul

• Se supravegheza in continuare pacientul.

Obiectivul 4:Pacientul sa prezinte comfort psihic

• Asistenta medicala incurajeaza pacientul in timpul aplicarii tehnicilor de ingrijire si se solicita colaborarea

• I se explica in ce consta tehnica si necesitatea acesteia pentru vindecare

• Pentru reducerea anxietatii pacientul nu va fi lasat singur, iar asistenta il va ajuta pana la venirea medicului

Obiectivul 5 : combaterea durerei toracice

• Se aseaza bolnavul in pozitie sezanda sau semisezanda pe partea opusa durerii

• Se linisteste pacientul

• Se administreaza la indicatia medicului medicamentatia prescrisa in functie de originea durerii

• Se invata pacientul sa faca exercitii respiratorii si de relaxare

• Se combate tusea

Obiectivul 6 : prevenire complicatiilor si asigurarea rezistentei crescutein cazul unei infectii

• Asistenta educa pacientul  sa evite locurile aglomerate si schimbarile bruste de temperatura

• Se invata pacientul sa evite zonele poluate

• Se invata cpacientul sa renunte la tutun

• Se educa pacientul sa meraga la medic pentru tratamentul deficientelor respiratorii

• Se educ apcientul sa respecte tratamentul medicamnetos prescris

• Se educa pacientul sa evite alergenii

• Se sfatuieste pacientul sa foloseasca batista individuala pentru indepartarea secretiilor.

CIRCULATIA

-reprezinta miscarea sangelui in interiorul vaselor sanguine .

Pulsul este o manifestare periferica  a activitatii mecanice a inimii , constand in o unda expansiva periodica sinerona  cu sistola ventricular  perceputa la palparea unei artere pe planul dur subdiacent. (planul osos)

Calitatile pulsului:

-pulsul se apreciaza in mod uzual palpatoriu si prezinta urmatoarele calitati:

• Frecventa

• Ritmul

• Viteza sau celeritatea

• Amplitudinea sau volumul

• Tensiunea

Frecventa –se apreciaza  numarul de pulsatii timp de 1 min.

Frecventa pulsului variaza in functie de varsta astfel:

• La nou nascut 130-140 pulsatii / minut

• La copilul mic intre 100-120 pulsatii/minut

• La 10 ani intre 90-100 pulsatii/ minut

• La dult intre 60-80 pulsatii pe minut

• La varstnic peste 80-90 pulsatii pe minut

Frecventa pulsului variaza in functie de o multitudine de factori:

• Varsta- frecventa pulsului scade odata cu varsta

• Sexul-in general femeile au o frecventa mai crescuta decat barbatii

• Masa corporala- persoanele supraponderale au o frecventa mai crescuta decat persoanele normo sau subpondrale

• Activitatea- in timpul activitatii frecventa pulsului creste dara ctiviattile intense de lunga duarta micsoreaza frecventa pulsului , ceea ce explica de ce sportivii au un puls cu frecventa mais cazuta

• Temperatura –frecventa pulsului este direct proportionala cu temperatura

• Starea psihica – emotiile determina cresterea frecventei pulsului

• Durerea – determina cresterea frecventei pulsului

• Hemoragia – determina cresterea frecventei pulsului

• Postura –pozitia  de decubit sau clinostatism scade frecventa pulsului in timp ce ortostatismul determina cresterea

• Ritmul circadian – zi / noapte , dimineata frecventa pulsului  este mai scazuta ir seara creste.

• Talia- persoanel scunde au o frecvenat mai mare decat persoanele ianlte

• Alimentatia –in timpul digestiei frecventa creste

• Somnul-in timpul somnului frecventa este mai scazuta

• Mediul ambiant- concentratioa de O2  inspirat din aerul inspirat influenteaza valoarea pulsului

Ritmul – se refear la intervalul dintre doua pulsatii succesive.

Un interval regulat caracterizeaza un puls ritmic , iar intervalele neregulate un puls aritmic.

Viteza / celeriattea – indica rapiditatea cu care apre si diapare unda pulsatila arteriala

Amplitudinea –se refera la marimea undei pulsatile

Tensiunea-se apreciaza dupa forta necesara pentru acomprima artera , pentru a obtine disparitia pulsului.

În funcție de acesta avem un puls :

• dur,

•  moale

Presiunea sau tensiunea arteriala.

Presiunea exrcitata de sângele circulant asupra                         poarta denumirea de tensiunea arteriala. 

Tensiunea arteriala scade de la centru la periferie. Tensiunea arteriala are 2 valuri: 

• tensiune arteriala sistolica( maxima),

• tensiune arteriala diastolica ( minima). 

Factorii care determinä tensiunea arteriala sunt:

• Debitul cardiac, 

• Forta de contractie a inimii, 

• Elasticitatea și calibrul vaselor, 

• Vâscozitatea sângelui. 

Factorii care influențează tensiunea arteriala sunt: 

varsta- de a lungul vieții presiunea arteriala capătă valori diferite odată cu înaintarea în vârstă. 

• Sexul - în copilărie se înregistrează diferențe majore, dar la pubertate și în adolescenta valorile difera datorita activității hormonale.

• Rasa - populația de culoare înregistrează valori tensionate mai mari decât cea alba. 

• Stresul. 

• Stările afective determinä o creștere a tensiunii arteriale. 

• Ritmul cicardian –tensiunea asretriala variaza in cursul zilei in functie de activitate

• Medictai –unel substante medicamentoase determina modificari ale tensiunii arteriale.

• Climatul - frigul produce vasoconstructie și implicit creșterea tensiunii arteriale, iar căldură produce vasodilatație și scăderea tensiunii arteriale. 

Valorile tensiunii arteriale sunt:

Varsta	Tensiune arteriala maxima	Tensiunea arteriala minima
1-3 ani	75-90 mm Hg	50-60 mm Hg
4-11 ani	90-110 mm Hg	60-65 mm Hg
12-15 ani	100-120 mm Hg	65-75 mm Hg

Varsta	Tensiune arteriala maxima	Tensiune arteriala minima
La adult	115-140 mm Hg	75-90 mm Hg
La varstnic	Peste 150 mm Hg	Peste 90 mm Hg

Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței circulatorii. 

Asistenta medicala explorează deprinderile de respirație și circulatie ale pacientului :

• Se învata pacientul sa facă exerciții fizice și plimbări în aer liber 

• Să evite stresul 

• Să aibă un regim de viata echilibrat alternând perioadele de activitate cu cele de repaos 

• Să evite obiceiurile dăunătoare : îmbrăcăminte strâmtă, mesele copioase. 

• Se educa pacientul sa își asigure condiții igienice în încăpere. 

• Să aibă o alimentație adecvata, fără exces de grăsimi, sare și cu aport vitaminic crescut. 

• Să evite consumul exagerat de alcool 

• Să evite sedentarismul

• Să poarte încălțăminte comoda. Să evite ortostatismul prelungit. Să își controleze periodic tensiunea arteriala

Dependenta în satisfacerea nevoii

Surse de dificultate : 

• Surse de ordin fizic : 

• alterarea mușchiului cardiac,

• alterarea pereților arteriali, 

• alterarea pereților venosi.

•  Factorii de ordin psihologic :

• stres,

• anxietate, 

• emoții. 

• Surse legate de lipsa de cunoștințe :

• despre alimentație, 

• despre sine,

• despre obiceiuri dăunătoare.

 Problema pacientului : circulatie inadecvata.

Manifestări de dependenta : 

• tegumente modificate, reci palide, 

• Tegumente cianotice 

• Modificări de frecventa a pulsului :

• brahicardie (scăderea pulsului) , 

• tahicardie (creșterea pulsului) 

• Modificări de volum al pulsului : 

• Filiform - puls foarte redus, abia perceptibil 

• Asimetric - puls cu volum diferit, dar artere simetrice

• Modificări de ritm : 

• Puls aritmic - pauzele dintre pulsații inegale. 

• Puls dicrot - se percep 2 pulsații, una puternica și una mai slaba, urmata de pauze. 

• Modificările tensiunii arteriale : 

• Hipertensiune arteriala - creștere peste limitele normale.

• Hipotensiune arteriala : scade sub valori normale.

• Mai avem modificări arteriale la măsurători simetrice : 

• Hipoxenia - scăderea cantității de oxigen din sânge

• Hipoxia - scăderea cantității de sânge din tesuturi

Intervențiile asistentei : 

Obiectivul 1 : pacientul sa prezinte circulatie adecvata

• se administrează medicamentație prescrisa 

• -se urmărește efectul medicamentelor 

• se aplica tehnici de favorizare a circulației : exerciții active, pasive( mișcare făcută dea sistent pacientului), masajul. 

• se învata pacientul sa întrerupă consumul de alcool și de tutun 

• sa aibă o alimentație bogata în legume și fructe

• sa reducă sarea și grăsimile din alimentație.

 Obiectivul 2 :pacientul sa fie echilibrat psihic

• se informeaza pacientul asupra stadiului bolii, asupra gradului de efort pe care are voie sa îl depuna. 

• îl informează asupra importantei și continuității tratamentului

NEVOIA DE A MÂNCA ŞI A BEA

Apetitul reprezintă dorinţa de a ingera anumite alimente, reflex dobândit prin experienţe anterioare, mai ales gustative.

Reprezinta necesitatea organismului uman de a ingera si absorbi  alimente de calitate bună şi în cantitate suficientă, pentru a-şi asigura dezvoltarea, întreţinerea ţesuturilor şi pentru a-şi menţine energia necesară funcţionării organismului

                                     Independenta in satisfacerea nevoii

Fiiinta umana are nevoie de o cantitate adecvata de alimente continand elemente nutritive indispensibile vietii.

Cantiatea si natura aalimentelor variaza in functie de varsta, sex , greutate, inaltime, activitate depusa , satrea de sanatate sau de boala.

O activitate adecvata impune o alimentatie care sa contina toti factorii:

• Glucide

• Proteine

• Lipide

• Vitamine

• Apa si saruri minerale

• Glucidele –reprezinta sursa principala energetica a organismului.

La copii aportul  de glucide trebuie  crescut in caz de

• boli febrile

• casexie ( copii foarte slabi)

• de nutritie

•  afectiuni hepatice si renale.

Necesarul de glucide  este de 4-6 gr /kg corp/24 h

• Proteinele –reprezinta  materialelle plastice ale organismului inlociund substante distruse in urma uzurii fiziologice sau patologice.

Ele reprezinta si o sursa de energie

Necesarul de proteine este de 48/kg/ corp/zi

Se indica cresterea cantitatii de proteine in:

• Sarcina

• Alaptare

• In caz de arsuri

• Postoperator

• Lipidele :au valoare calorica mare , alimentele avand cantitati energetice mari in volum mic.

Necesarul zilnic este de 1-2 gr / kg/ corp/ 24 h.

Aportul se reduce in afectiuni care implica digestia si metabolizraea lor:

• in boli pancreatice

• In boli febrile

Cantitatea de grasimi va fi mai crescuta  in stari de subnutritie , in hipertiraidism.

• Vitaminele –necesare metabolismului normal al organismului , iar aportul trebuie crescut in caz de imbolnaviri

• Apa si sarurile minerale 

Necesarul zilnic de  apa pentru un organism sanatos variaza intre 2500-3000ml 

Odata cu apa in organism ajung sis aruri minerale .Necesar : 

• 2g sodiu

• 3-4 g potasiu

• 2g calciu

• 0,15 magneziu

• 18 mg fier

• 6g clor.

Factori care influenteaza satisfacerea nevoii

BIOLOGICI

• Varsta si dezvoltarea

Nevoile alimenatre sunt diferite  in functie de perioada de crestere si devoltare

• Activiatile fizice 

Cu cat activitatea musculara este mai intensa cu atat creste metabolismul si implicit aportul alimentar 

• Orarul pentru repartizarea meselor

Un program regulat  este recomandat tuturor indivizilor , iar intervalul dintre mese variza in functie de varsta

PSIHOLOGICI

• Emotiile influenteaza consumul de hrana astfel ca , unui indivizi isi pierd apetitul iar altii consuma alimente in exces.

SOCIOLOGICI

• Climatul

Iarna indivizii au nevoie de mai multe calorii  astfel incat mesele sunt nutritive si calde, iar vara mesele sunt usoare cu aport caloric scazut , dar cu aport de lichide crescut

• Statutul socio-economic

Deprinderile alimentare corecte se formeaza in copilarie si sunt influentate de apartenenta la un grup social.

Saracia infleunteaza negativ satisfacerea nevoii

• Religia

In functie de apartenenta religioasa indivizii aua numite ritualuri alimentare :

                Exemplu : postul

               Exemplu: musulmanii ( nu mananca acrne de porc)

                               Cultura

Alimenattia este strans legata de traditiile si superstitiile fiecarei culturi .

Manifestari de dependenta

Cavitatea bucală :

• dentiţie bună;

• proteza dentară în stare bună;

• mucoasa bucală roz şi umedă;

• limba roz;   

• gingii roz şi aderente dinţilor

                  Masticaţia : - uşoară şi eficace; - cu gura închisă. 

                  Reflex de deglutiţie – prezent 

                  Digestie – lenta , nestingherita

                  Deprinderi alimentare - programul meselor (3 mese şi 2 gustări , 10 ore repaus nocturn 

                  Apetit - poftă de mâncare prezentă; 

                  Foame - senzaţie dezagreabilă, tradusă prin dorinţa de a mânca; 

                  Saţietate - senzaţie de plenitudine resimtit atunci cand individul are nevoia de foame satisfacuta

                  Hidratare - consum de lichide în funcţie de nevoie;

Interventiile asistentei pentru mentinerea independentei

Asistenta calculeaza necesarul de calorii pe 24/h in functie de :

• Activitate 

• In repaus 25 calorii /kg corp/24h

• In activitate usoara 35-40 kcal /kg corp / 24 h

• In activitate medie 40-45 kcal/kg corp/24h

• In activiatte intensa 45-60 kcal/kg corp/24h

• Varsta

• +20-30% pt copii

• -10-15 % proteine ptr varstnici

Se asigura un echilibru intre principiile energetice si cele neenergetice

Se asigura un echilibru intre principiile nutritive fundamentale astfel 

• 50-55 % glucide

• 10-15 % proteine

• 30-40 %lipide

Se asigura un echilibru intre produsele de origine  animala  si vegetala 

• 40% proteine d eorigine animala

• ‚60% proteine de origine vegetala

• Lipide 

• 30% lipide de origine animal

• 65% lipide de origine vegetale

Se asigura un echilibru intre aciditate si alaclinitate

Se calculeaza un aport de + 30% la numarul de calorii pe kg / corp la 

• Sportivi

• In sarcina

• Alaptare

Se cerceteaza gusturile si deprinderile alimenatre ale individului

Se inlocuiesc la nevoie unele alimente cu alteel conform echivalentelor calitative si cantitative ale anumitor principii alimentare

Dependenta in satisfacerea nevoii

Când această nevoie nu este satisfacută, survin următoarele probleme de dependenţă:

a. Alimentaţie şi hidratare inadecvată prin deficit;

b. Alimentaţie şi hidratare inadecvată prin surplus;

c. Dificultate de a se hidrata şi hidrata;

d. Dificultate de a respecta dieta;

e. Refuz de a se alimenta şi hidrata;

SURSE DE DIFICULTATE:

• Surse de ordin fizic:

• alterarea mucoaselor căilor digestive şi a peristaltismului intestinal;

• alterarea parenchimului hepatic sau a căilor biliare;

• obstrucţii, tumori;

• suprasolicitarea organismului : intoxicaţii alcoolice, abuz de medicamente;

• dezechilibre: durere, dezechilibru metabolic, endocrin sau neurologic.

• Surse de ordin psihologic:

• tulburări de gândire;

• anxietate;

• stress;

• situaţii de criză.

• Surse de ordin sociologic:

• foame;

• insalubritate;

• malnutriţie.

• Insuficienta cunoaştere de sine, a celorlalţi, a mediului înconjurător

Manifestari de dependenta

• Anorexie = lipsa poftei de mâncare;

• Disfagie = greutate la înghiţire;

•  Inapetenţă = lipsa poftei de mâncare pe care bolnavul o prezintă faţă de anumite alimente;

• Condiţiile cavităţii bucale :

• absenţa dinţilor, carii dentare, gingivite;

• ulceraţii ale buzelor şi a mucoasei bucale;

• limba încărcată, depunere saburală, glosită;

• dificultăţi în masticaţie;

• Starea tegumentelor :

• tegumente şi mucoase uscate;

• pierderea elasticităţii, persistenţa pliului cutanat;

• acnee, dermatită;

• Digestie:

• dificultate în digestia şi absorbţia alimentelor;

• greaţă, vărsături;

• regurgitaţii- eliminarea unei cantitati de aer si / sau continut gastric

• aerofagie (eructatii)–inghitirea de aer

• pirozis-arsuri retro sternale

• Deprinderi alimentare:

• greşeli în prepararea alimentelor;

• greşeli în alegerea alimentelor;

• orar neregulat al meselor;

• pierderea obişnuin elor prin schimbarea condiţiilor de mediu; ț

• Hidratare:

• consum redus de lichide şi săruri minerale;

• pierdere în greutate;

• Semne de dezechilibru:

• slăbiciune;

• tegumente şi mucoase uscate;

• urini concentrate (intens colorate)

• Gust şi valoare acordată mâncării:

• dezordonat;

• mănâncă în picioare sau în pat;

• obiceiuri greşite (consumă numai un fel de mâncare, numai rece, etc.)

1.Interventiile asistentei pentru pacientul cu alimenattie si hidratare inadecvat prin deficit

1.Pacientul sa aiba o stare de bine fara greturi si varsaturi 

• Se aseaza pacientul in pozitie semi –sezanda, sezand  sau decubit dorsal cuc apul intr-o parte

• Se protejeaza lenjeria cu musama si aleza in functie de pozitia pacientului

• Se ajuta pacientul in timpul varsaturilor sprijinindu-l 

• Se invata pacientul s ainspire profund

• Se aplica tratament medicamentos la indictaia medicului cu antientice ( medic care cakmeaza varsaturile) , cu arsuri minerale

• Se incurajeaza pacientul

• Se opreste aparatuld e lichide si alimente daca aapar varsaturile

2.Pacientul sa fie echilibrat hidro-electrolitic

• Se alimenteaza pacientul parinteral la indicatia medicului

• Se calculeaza numarul de calorii necesar in fucntie de differite stari patologice

• Se adauga 13% ptr fiecaregrad de temperatura este 370

• Se adauga 20-30% pentru agitatie , convulsii si distrcutii celulare

• Dupa incetarea varsaturilor se rehidrateaza pacientul treptat pe cale orala cu cantitati mici de lichid ereci oferite cu lungurita

• Se exploreaza gusturile si obiceiurile alimentare ale pacientului

• Se constientizeaza pacientul asupra importantei regimului alimentar pentru vindcare sau mentinerea sanataii

• Se face bilantul lichidelor ingerate si eliminate ( bilantul ingesta excreta)

3.Pacientul sa fie echilibrat nutritional

• Se exploreaza preferintele pacientului asupra alimentelor permise si interzise 

• Se serveste pacientul cu alimente la temperatura moderata , la ore regulate si prezentate atragator

• Se invata pacientul categoriile de alimente si echivalentele calitative si cantitative  ale principiilor alimentare

• 100 glucide sunt cuprinde in 

          100g zahar

120. orez

135. taitei

200. paine

450. fructte uscate 

500. cartofi

         650 g fructe proaspete

• 100 g proteine cuprinse in

3000. lapte

        450 g carne alba

       650 g peste

        400 g branza

• 100 g lipide sunt cuprinse in

Aceiasi cantitate de ulei vegtal , unt ,, untura d eporc

• Se lasa pacientul sa alega alimentele dupa gusturile sale dar respectand contraindicatiile regimului

• Pacientul sa fie echilibrat psihic

• Se asigura un climat cald , comfortabil

• Se incurajeaza pacientul

• I se explica  necesiatea interventiilor

2.Alimentatie si hidratare inadecvate prin surplus

Surplusul este un aport alimenatr exagerat cantitativ si calitativ

Surplusul degreutate are repercusriuni  asupra functionarii organelor si sistemelor organismulul

Manifestari de dependenta 

• Indicele de masa corporala modificat

IMC se poate calcula dupa formula 

Greutate= 50+0, 75 ( talia -150) + Varsta -20 x0,9

G= Talia -100 – (talia -150)/ N

        N=2 – femei

        N= 4 barnbati

• Ingrasarea

• Bulemia –senzatia exagerata de foame , pacientul mananca fara control

• Polifagia –nevoia exagerata de a manca  si absenta senzatiei de satietate

• Greturile si varsaturile

3.Incapacitatea de a se alimenta

Manifestari de dependenta

• Dificultate in deglutitie , masticatie , digestie

• Nu poate folosi ustensilele pentru a se alimenta

4.Dificultate de a respecta un regim aliemntar

Manifestari de  dependenta

• Bea lichide  interzise

• Mananca alimente interzise

• Mese neechilibrate nutritional 

5.Refuz de a se alimenta si hidrata

Manifestari de dependenta

• Nu vrea sa consume lichide

• Nu vrea sa manance nimic

Interventiile asistentei pentru pacientul cu alimentatie inadecvata prin surplus

1.Pacientul sa aiba greutatea corporala in functie de inaltime, varsta,sex

• Asistenta exploreaza gusturile pacientului pe diferite  categorii de alimente

• Se invata pacientul valoarea energetica a alimenteor si necesarul in functie de cativittea fizica si varsta

• Se alcatuieste un regim alimentar hipocaloric

• Se urmareste ca bolnavul sa consume doar alimentele cuprinse in regim

• Se urmareste oratul si distributia meselor

• Se urmareste periodic greutatea corporala

2.Pacientul  sa desfasoare activitate fizica crescuta

• Se constientizeaza bolnavul asupra imposrtante activitatii fiizce modertae

• Se stabileste impreuna cu bolnvaul un program de activitati fizice in functie de gustul pacientului si de capacitatea acestuia

3.Pacientul sa fie echilibrat psihic

• Asistenta va permite exprimarea emotiilor , sentimentelor bolnavului

• Se invata pacientul metode de relaxare

• La nevoie de administreaza medicamentatie

3.NEVOIA DE A ELIMINA

Eliminarea este o necesitate vitală a organismului de a se debarasa de substanţele dăunătoare şi inutile rezultate în urma proceselor metabolismului.

Căile de eliminare sunt:

•  Calea renală: prin urină;

•  Calea digestivă: prin materii fecale;

•  Calea respiratorie: prin aerul expirat;

•  Calea genitală: menstruaţie, secreţii eliminate prin tractul genital;

•  Prin tegumente şi mucoase: transpiraţie, secreţii diverse.

In stari patologice apar 

• Eliminari pe cale 

• Digestiva= varsaturi

• Respiratorii=sputa

Mentinerea constanta a compozitiei mediului intern se realizza prin procesul de homeostazie.

Toate schimbarile volumul extracelular antreneaza modoficari la nivel intracelular.

Un rol important in echilibrul intren il au plamanii care controleaza O2 si CO2

Factori care influenteaza satisfacerea nevoii de a elimina

BIOLOGICI

• Alimentatia 

Cantitatea si calitatea aalimentelor ingertae influenteaza satisfacerea nevoii deeliminare

O buna hidratrae si o alimentatie bogata in reziduri ( legume, fructe ,c ereale) faciliteaza eliminarea intestinala

Mesele regulate  favozrizeaza ritmul eliminrilor

• Exercitiile

Activitatea fizica amelioreaza randamentul muscular, fortifica musculatura abdominala si pelviana care au rol important in eliminarea intestinala

• Varsta 

Are influenta asupra controlului sfincterelor astfel:

La copii controlul sfincterian se obtine pana la 2 – 3 ani

La varstnici apare o diminuare a tonusului si implicit o lipsa de control a sfincterelor

La barbati hipertrofia de prostat determina tulbuari de eliminare aurinii

• Programul de eliminare intestinala

Regularitatea programului de eliminare influenteaza satisfacerea nevoii

Momentul pentru eliminare variza de la un individ la alt individ

PSIHOLOGICI

• Anxiettae

• Stres

• Emotii

SOCIOLOGICI

• Normele sociale – 

Fiecare societae isi stabileste masurile igienice atsfel incat indivizii sa respecte salubritatea  locurilor publice

• Cultura si Educatia

Independenta in satisfacerea nevoii

Urina- Solutie apoasa prin care sunt eliminate din organism substantele rezultate din metabolism

In mecanismul de eliminare intervin alaturi de rinichi si tubul digstiv- ficatul , glandle de secretie interna si functionalitatea sistemului circulator.

Mictiunea reprezinta un act fiziologic constient de eliminare a urinei

Diureza- reprezinta cantitatea de urina eliminata din organism timp de 24 h

Manifestari de dependenta :

• Cantitatea variaza in functie de varsta

La nou nascutt intre 30-300 ml/in 24 h

La copil intre 500-1200 ml/in 24 h

La adult intre 1200-1400 chiar 1800 ml/in 24 h

• Frecventa mictiunilor 

La nou nascut mictiuni frecvente

La copil 4-5 /zi

La adul 5-6 /zi

La varstnic 6-8 zi

• Ritmul mictiunilor

2/3 din nr mictiunilor intimpul zilei

1/3 noaptea

• Culoarea

Normal-galbuie deschs , pana la galben inchis

Cu cat urina este mai diluata cu atat este mai deschisa

Mai concentrata-mai inchisa

                      Poate suferi modificari in functie de :

• Alimente- 

• un regim bogat in  carne detremina o culoare mai inchisa

• Un regim vegetarian determina o culoare mai decshisa

• In Functie de medicamente

• In tratamentul cu albastru de metilen detremina o culoare albatra verzui

• Cu acid salicilic  detrmina o culoare rosie cafeina

• Mirosul

  Urina proaspata- miros de bulion

  Dupa un timp din cauza fermentatiei capa miros amoniacal

• Reactia urinei

In mod normal este acida cu un pH intre 4-5 si 7

Un regim bogat in carne creste aciditatea

Regimul vegetarian- scade aciditatea

• Aspectul urinei 

In mod normal este transparenta , clara 

Dupa un timp devine tulbure

• Densitatea urinei

In mod normal la un regim mixt , la o temperatura de 15 0  densitatea este de 1010-1025

Scaunul:  este reprezentat de resturile alimentare supuse procesului de digestie, eliminate prin actul defecație. Este alcătuit din

• Reziduri ramase în urma digestiei

• Celule decsuamate de pe suprafața tubului digestiv și a glandelor produse de excreție ale tubului digestiv și glandelor anexe.

• Un număr mare de microbi

Defecatia reprezinta eliminarea materiilor fecale prin anus

Manifestari de independenta 

• Frecventa

In mod normal adultul prezintă 1 2 scaune pe zi sau 1 scaun la 2 zile.

• Orarul

Ritmic la aceeași ora a zilei , de obicei dimineața după trezire

• Cantitatea- 150 200 gr

• Consistenta-Pastoasa omogena

• Forma 

Cilindrica cu diametrul 3 5 cm și lungime variabila

• Culoarea 

La adult- bruna

• Poate varia în funcție de alimentație astfel

• Galben închis în regim bazat pe lactate

• Brun închis în regim bazat pe carne

• Negru în alimente care conțin sange

• Verde în consumul de legume verzi

• Poate varia în funcție de administrarea medicamentului

• Negru verzui - în administrarea de fier

• Alb în administrarea de bariu

• Negru mat în administrarea de cărbune

• Mirosul –

Este fecaloid și difera de la individ la individ

La copilul mic culoarea ,in primele 2 – 3 zile , elimina un scaun verde brun-inchis numit meconiu.

La sugari –aspectul si culoarea se modifica in functie de alimenattie astfel:

• Cand sugarul este alimentat la san –scaunul este galben auriu, iar in contact cu aerul devine versui.

• Este galben deschis cand sugarul este alimenat artificial.

• Este brun cand e introdusa faina in alimenatie.

Numarul este de 3 – 4 ori pe zi pana in luna a 6 a , cand se reduce la 2 -3 zi.

Daca sugarul este alimentat artificial numarl scaunelor este de 1, 2 pe zi.

• Mirosul este usor acru , cand sugarul este alimentat natural ( san si fal in caz de alimentatie artificial).

Transpiratia-  este un fenomen fiziologic prin care organismul esi intensifica pierderea de caldura si functia de excretie prin intermediul glandelor sudoripare.

Sudoarea este o solutie apoasa constituita din 99% apa si 1% reziduu uscat

Manifestari de independenta

• Reactia este acida cu un pH 5,2

• Mirosul 

Variaza in functie de alimentatie, climat si de  deprinderile igienice

• Cantiatea este minima pentru  a mentine umiditatea pliurilor.

Menstra – este o pierdere temporara de sange prin organele genitale.

Apare la pubertate si dispare la menopauza si in timpul sarcinii.

• Ritmul- la 28-35 zile 

• Durata  3-5 zile

• Aspectul 

Este de mucus amestecat cu sange si de tritusuri celulare.

*Nu coaguleaza

• Culoarea 

La inceput rosu negricios apoi rosu deschis

• Cantitatea intre 50 si 200 gr

• Mirosul- dezagreabil

• Evolutia 

Fara dureri , cu o usoara jena fiziologica

Interventiile asistentei pentru mentinerea independentei

• Se cerceteaza  deprinderile de eliminare ale pacientului.

• Se planifica un program de eliminare tinand cont de activitatile individului.

• Se planifica ecercitiile fizice si de relaxare.

• Se cerceteaza deprinderile alimentare ale individului

• Se recomanda consumarea alimentelor si a lichidelor care favorizeaza eliminarea

Dependenta in satisfacerea nevoii

SURSE DE DIFICULTATTE/ CAUZE/ DETRIOLOGIE

• Surse de ordin fizic

• Alterarea mucoasei intestinale

• Diminuarea peristaltismului intestinal

• Slabirea/ relaxarea sfincterelor

• Alterarea centrilor nervosi

• Spasme vezicale

• Anomalii ale cailor urinare

• Alterarea parenchimului renal ( rinichiul este afectat si de aceea numai produce corect urina)

• Tumori

• Intoxicatii alimentare sau medicamentoase

• Dezechilibru metabolic / endocrin

• Surse de ordin psihologic

• Anxietate

• Stresul

• Situatia de criza

• Surse de ordin sociologic

• Poluarea apei

• Alimente alterate

• Schimbarea modului de viata

• Program de lucru inadecvat

• Insalubritatea mediului

• Temperatura ambianta prea ridicata 

• Surse legate de lipsa de cunostinte

Cand nevoia de a elimina nu este satisfacuta survin urmatoarele probleme de dependenta :

1. Diareea

2. Constipatia

3. Incontinenta de materii fecale si urina

4. Retentia urinara

5. Eliminarea urinara  inadecvata calitativ si cantitativ

6. Diaforeza

7. Eliminarea intestinala neadecvata/anormala

8. Expectoratia

9. Varsaturi

1.Diareea- inflamatia sau modificarea structurii a mucoasei intestinale, medicamentele, stresul, ingestia alimentelor prea condimentate sau prea grase pot provoca dezordinea eliminarii scaunului si urinei, putand atrage, in cazul prelungirii starii, dezechilibrul hidro-electrolitic.

Manifestari de dependenta :

 Frecventa - numar foarte mare de scaune in 24 ore

Intre 4-6 scaune / zi in enterite si enterocolite.

Intre 20 si 30 scaune    in sindromul dezinteric.

Intre 80-100—scaune in holera.

• Consistenta - scazuta .

Scaunele sunt mai semilichide sau chiar lichide

• Cantitatea 

    Este marita in diareele gastrogene ( care pleaca de la stomac ) .

    Este scazuta in dezinterie.

• Culoarea poate fi:

• Galben aurie – cand tranzitul este foarte accentuat.

• Verde- cand birulibina se oxideaza la nivelul intestinului gros.

• Albicios ca argila - in icterul mecanic / pancreatite cronice.

• Hiper-colorat in icterul hemolitic.

• Negru ca pacura -in hemoragii in portiunea superioara a tubului digestiv( melena se numeste scaunul).

• Scaun amestecat cu sange proaspat-portiunea inferioara a tubului digestiv.

• Mirosul

     Este  in functie de procesele de putrefactie si fermentatie de la nivelul intestinului gros .

     Mirosul poate fi:

• Acid- in fermentatie exagerata.

• Putred –in putrefactie exagerata.

• Ranced- in caz de grasimi nedigerate ( scaunul se numeste steatoree).

• Fetid – in cancer de colon si rect.

• Miros de varza stricata in  caz de infectii cu bacilul coli.

• Aspecte deosebite ale scaunului

• Aspect asemanator cu zeama de pepene in febra tifoida .

• Aspect asemanator cu zeama de orez in intoxicatii, holera.

• Aspect de balega de vaca in colite.

Cu continut de mucus , puroi , sange in dezinterie , cancer colo-rectal

Scaune cu paraziti sau oua de paraziti 

• Crampele  abdominale- sunt contractii dureroase , involuntare si pasagere ale muschilor abdominali.

• Colica este o durere cauzata de miscari peristaltice exagerate.

• Durere locala- la nivelul anusului si insotita de iritatia tegumentelor perianale.

• Semne de deshidratare –tegumente si mucoase uscate , pliu cutanat persistent , urina concentrata, sete , oboseala , slabiciune.

Interventiile asistentului medical pentru pacientul cu diaree

 Obiectivul 1. Diminuarea anxietatii

• I se  explica pacientului scopul interventie.

• I se permite pacientului sa si exprime emotiile si sentimentele .

• Se previne iritatia locala .

• Se informeaza pacientul cu privire la urmatoarele masuri :

• curatarea si uscarea regiunii anale dupa fiecare scaun

• aplicarea unei crème protectoare

• utilizarea hartiei igienice moi

Obiectivul 2: Pacientul sa prezinte tranzit intestinal in limite normale 

• Se suprima  alimentatia normala.

• Se inlocuiesc pierderile  pierderilor lichidiene, cand incepe sa fie  tolerate ( piureul).

• Se serveste pacientul cu  portii mici de alimente sub forma de piure bogat.

• Se face bilanțul ingesta excreta .

• Se administrează medicația prescrisă .

• Se notează scaunul în foaia de temperatură .

• Se recoltează scaunul pentru coprocultura.

• Se efectuează radiografia a abdomenului .

• Se poate practica idiografica sau iroscopia.

2.Constipația- este modificare a tranzitului intestinal. In sensul încetinirii înaintării perturbă eliminarea și determină constipația. Principalele cauze ale constipației sunt 

• Schimbarea modului de viață

• Hidratare insuficientă

• Alimentație săracă în reziduri 

• Sedentarism 

• Emoții 

• Anumite medicamente sau boli ale intestinului

• Ileusul este caracterizat prin suprimarea completă a eliminării gazelor și materiilor fecale.

Ileusul poate avea cauze funcționale.

• Paralizia musculaturii pereților intestinali spasm al pereților intestinal și vorbim despre ileus dinamic.

Ileusul poate avea cauze mecanice 

• Cum ar fi obstrucția, strangulatii și vorbim despre ileus mecanic.

Manifestari de dependenta

• Frecvența 

Scaun la două patru zile sau suprimarea completă a eliminării.

• Orarul

 Nu se respectă orarul obișnuit .

• Cantitatea 

Redusă în caz de constipație .

Mare în anomalii de dezvoltare a colonului ,în caz de megacolon.

• Formă

Poate fi sub marimea unei măsline sau masa fecaloida abundentă sau bile conglomerate .

• Culoarea  este închisă.

• Crampe.

• Meteorism -acumulare de gaze în intestin datorită absorbției insuficiente sau producerii lor in cantitate mare.

• Flatulența- eliminarea gazelor din intestine.

• Tenesmele sunt senzații dureroase de defecare, fără eliminare de materii fecale.

• Fecalom- acumulare de materii fecale în rect.

• Anorexie

• Cefalee 

• Iritabilitate

Intervențiile asistenței pentru pacientul cu constipații

 Obiectivul 1. Pacientul să prezinte tranzit intestinal în limite fiziologice 

• Se determină pacientul să ingere o cantitate suficientă de lichide.

• Se recomandă alimente bogate în reziduri .

• Se stabilește împreună cu pacientul un program de eliminare.

• Se urmărește și se notează în foaia de temperatură frecvența și consistența scaunelor.

• Se recomandă pacientului exercițiile fizice.

• La nevoie se practică clismă evacuatoare.

• La recomandarea medicului se administrează laxative .

Obiectul 2. Pacientul să prezinte tegumente perianale integre și curate

• Se curăță și se usucă regiunea anală după fiecare scaun .

• Se aplică cremă protectoare .

Obiectivul 3.Pacientul să își satisfacă celelalte nevoi fundamentale 

• Se recomandă repaus la pat când starea generală este alterată.

• Se menține constantă temperatura corporal.

• Se încălzește pacientul.

• Se protejează patul cu mușama și aleza .

• Se servește pacientul cu bazinet sau plosc .

Obiectivul 4 .Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic .

• Se hidratează pacientul pe cale orală sau prin perfuzii urmărind înlocuirea pierderilor .

• Se calculează bilanțul ingesta excreta .

Obiectivul 5 .Pacientul să fie echilibrat psihic.

• Se dă dovadă de înțelegere ,răbdare.

• Se respectă pudoarea sau intimitatea pacientului.

• Se liniștește și se încurajează pacientul să își exprime emoțiile și sentimentele în legătură cu starea sa.

3.Incontinenta de urina si materii fecale

Incontinența poate rezulta în urma unor afecțiuni 

• Traumatisme ale măduvei spinării.

• Pierderea stării de conștiență.

• Creșterea presiunii abdominale.

• Copiii și persoanele în vârstă sunt dispuse la incontinență fie prin lipsă de control a sfincterelor,fie prin îmbătrânirea acestora.

Manifestari de dependenta

• Emisiuni urinare involuntare și inconștiente sau incontinență urinară

• Incontinența defecale pierderea de fecale involuntar si inconstient

• Enurezis emisie de urină noaptea,involuntară, inconștientă care se manifestă mai frecvent la copiii cu vârsta de peste 3 ani

• Senzație de arsuri la mictiune

• Dureri la nivelul bazinului și iritarea tegumentelor regiunii anale

Intervențiile asistentei pentru pacientul cu incontinență de urină și materii fecale

Obiectivul 1.Pacientul să prezinte tegumente și mucoase curate și integre 

• Se schimbă lenjeria de pat și de corp după fiecare eliminare .

• Se asigură igienă riguroasă după fiecare liminare se aplică creme protectoare la indicația medicului se instalează sondă vezicală.

 Obiectivul 2 pacientul să își recapete controlul sfincterelor

• Se asigură reporter lichidian adecvat in  funcție de bilanțul hidric( aportul va fi mai crescut in prima parte a zilei ).

• Se stabilește un orar al eliminărilor. 

• Se trezește pacientul din somn pentru a urina.

• Se urmărește creșterea presiunii prin poziția așezat și aplecat înainte, care contribuie la declanșarea micțiunii și eliminarea urinei rămase.

• Se învață pacientul exerciții de întărire a musculaturii perineale .

• Contracția mușchilor planșeului pelvin -în partea posterioară ca pentru a împiedica defecarea .

• Contracția mușchilor planșeului pelvian -în partea anterioară ca pentru a opri micțiunea .

• Contracția acestor mușchi se realizează înainte și după mictiune ,timp de patru cinci secunde, repetându-se de 10 ori.

• Oprirea jetului urinar în timpul mictiunii și reluarea eliminării de mai multe ori 

• Se încearcă creșterea capacității vezicii urinare prin așteptarea de aproximativ 5 minute de la momentul apariției senzației de mictiune, până la momentul eliminării .

Obiectivul 3.Pacientul să fie echilibrat 

• Se asigură ambianță care să respecte intimitatea

• Se încurajează bolnavul să exprime ceea ce simte 

• Se administrează medicație la indicația medicului

4.Retenția urinară -se mai numește și ischiurie.

 Reprezintă incapacitatea de vezicei urinare de a evacua conținutul.

Se poate datora unei obstacol în calea iluminării precum 

• Calculi sau pietre .

• Hipertrofia prostatei .

• Stricturi.

• Spasme sfincteriene.

Manifestări de dependență

• Globul vezical.

• Distensia vezicii urinare deasupra simfizei pubiene cauzată de retenție urinară .

• Mictiuni absente și polakiurie. adică eliminarea de cantități mici de urină și misiuni frecvente (eliminare prin prea plin).

Intervențiile asistenței pentru pacientul cu retenția urinară

Obiectivul 1 .Pacientul să aibă micțiuni spontane

• Se verifică prezența globului vezicală

• Se încearcă stimularea evacuării prin introducerea unui bazinet  sub bolnav

• Se aplică comprese calde pe regiunea pubiană 

• Se lasă robinetul deschis astfel încât apa să fie auzită de bolnav

• Introducerea mâinilor pacientului în apă caldă, dacă nu reușim să efectuăm sondaj vezical la indicatia medicului

Obiectivul 2 .Pacientul să fie echilibrat psihic

• Intervențiile sunt aceleași ca la celelalte →Vezi în urmă

5.Eliminarea urinara inadecvata calitativ si cantitativ 

Manifestari de dependenta

• Poliuria- reprezintă eliminarea unei cantități mari de urină peste 2.500 m l în 24 de ore .

Poate fi trecătoare sau durabilă a

Pare în boli infecțioase, în afecțiuni renale, când rinichiul își pierde capacitatea de concentrare ,în diabetul zaharat .

• Oliguria- reprezintă eliminarea unei cantități mici de urină sub 500 ml în 24 de ore .

Poate să apară în afecțiuni însoțite de deshidratare (în infecții ) în caz de vărsături ,diaree, hemoragii abundente, în caz de formare de edeme.

• Anuria - reprezintă lipsa urinei în vezica .

Poate să apară în caz de arsuri întinse, șoc ,în caz de calculi care se găsesc la rinichi.

• Polakiuria -senzație de mictiune frecventă și eliminarea unei cantități mici de urină .

• Nicturia -inversarea raportului dintre numărul mictiunilor și cantitatea de urină emisă în timpul zilei cu cea emisă în timpul nopții .

• Disuria- eliminarea urinei se face cu durere și cu greutate.

• Hematuria- prezența sângelui în urină .

• Albuminuria-  prezența proteinelor în urină .

• Gicozuria- prezența glucozei în urină (pentru pacientul diabetic).

• Hiperstenuria -densitatea crescută sau urină concentrată .urină de culoare închisă .

• Hipostenuria- urină foarte diluată cu densitate mică.

• Izostenuria- urina are densitate mică și se menține la aceleași valori indiferent de regim.

• Edemele -acumulare de lichid seros în țesuturi ,apa are creșterea în volum a regiunii ,ștergerea cutelor naturale, pierderea elasticității, piele palidă ,lucioasă ,apare semnul godeului (adică persistența unei zone albe după presiune digitală ).

• Urină tulbure- apare în mod patologic prin prezența microbilor și a puroiului urină cu miros de fructe coapte sau cloroform apare în diabetul zaharat .

• Durere lombară .

• Sete intensă.

• Grețuri și vărsături .

Intervențiile asistentei pentru pacientul cu elimare urinare inadecvata calitativ si cantitativ

Obiectivul 1.Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic și acidobazic .

• Se face bilanțul ingesta excreta.

• Se cântărește zilnic pacientul .

• Se Corectează dezechilibrul prin aport mai crescut sau mai scăzut de lichid.

 Obiectivul 2 .Pacientul să nu prezinte complicații cutanate respiratorii urinare.

• se recoltează urină pentru examinări biochimice și bacteriologice .

• Se administrează medicamentație prescrisă de medic .

• Se asigură igienă corporală riguroasă.

• se servește pacientul la pat cu urinar si bazinet.

• Se schimbă lenjeria de pat și de corp de câte ori este nevoie.

 Obiectivul 3. Pacientul să fie echilibrat psihic 

Interventiile sunt aceleasi →Vezi în urmă.

6.Eliminare menstruala si vaginala :

Menstra este o pierdere de sânge prin organele genitale care apare la sfârșitul fiecărui ciclu menstrual ,dacă ovulul nu a fost fecundat .

Menarha sau prima menstră apare între 11 și 13 ani și este influențată de mediu ,de climă ,de alimentație 

Leucoreea este o secreție a glandelor mucoasei genitale în cantitate redusă și care contribuie la procesul de autoapărare.

Manifestări de dependență

• Amenoree -absența menstruației 

• Dismenoreea -menstruație dureroasă metroragia hemoragie neregulată survenită între două menstre succesive .

• Menoragie -hemoragie menstruala prelungită.

• Oligomenoree- intervale lungi între menstre.

• Polimenoree intervale scurte intre menstre.

• Hipomenoree-cantitate redusa.   

• Hipermenoree  cantitate crescută.

• Leucoree patologică scurgere vaginală care pătează lenjeria și poate ajunge până la 200 400 ml .

• Hidroreea secreție vaginală abundență.

Intervențiile asistentei pentru pacienta cu eliminare menstruală și vaginală.

 Obiectivul 1 .Pacienta să prezinte o stare de bine de confort și de securitate

• Se asigură repaus la pat .

• Se efectuează spălături vaginale cu soluții antiseptice după ce se recolta secreție vaginală pentru examenul de laborator.

• Se aplică pasament absorbant.

• Se învață pacienta tehnici de relaxare .

• Se protejează patul cu mușama și aleza.

• Sa se calmează durerea la indicația medicului .

Obiectivul 2.Pacienta să aibă o stare de bine psihică sau să fie echilibrată psihică

7.Diaforeza 

Manifestări de dependență

• Orar- mai mult sau mai puțin regulat.

• Cantitate- 600 1.000 ml în 24 de ore ajungând în cazuri extreme până la 10 L în 24 de ore.

• Localizare.

Poate fi generalizată când temperatura mediului ambiant este crescută .

Poate fi localizată la palmă și plante (adică tălpi).

• Hiperhidroza -cantitate plantară crescută ce stagnează interdigital și determină apariția de infecții și micoze.

•  Mirosul diferă în funcție de alimentație în funcție de temperatura mediului ambiant și deprinderile igienice intervențiile asistentei .

Obiectivul 1. Pacientul să aibă o stare de bine și de confort fizic

• Se mențin tegumentele curate și uscate.

• Se spală tegumentele ori de câte ori este necesar .

• Se spală lenjeria de pat și de pe corp.

• Se învață pacientul să poarte șosete din bumbac.

Acestea vor fi schimbate frecvent .

• Se menține o igienă riguroasă a plicilor și spațiilor interdigitale .

• Se asigură îmbrăcăminte ușoară și comodă.

 Obiectivul 2 .Pacientul să fie echilibrat psihic

8.Varsaturile:

Prin varsaturi se intelege evacuarea pe gura a sucului gastric.

Varstaura este un act complex care reprezinta o modalitate de paarare a organismului fat de un continut gastric , toxic.

Varstaura nu trebuie confundata cu regurgitatile , care este un reflux al alimentelor din stomac prin esofag in gura , fara greata si fara contractura muschilor abdominali.

De asemeni varsatura nu trebuie confundata cu vomica care reprezinta eliminarea unei colectii de puroi prin cavitatea bucala , dar care provine de la nivelul cailor respiratorii..

Varsaturile pot fi :

• De origine centrala ( se produc fara efort) si nu sunt precedate de greata sau de stare generala alterata.

• Varsaturi de origine periferica  care prezinta semne permergatoare cum ar fi greata , salivatie abundenta , ameteli, cefalee,

Manifestari de dependenta :

• Frecvență 

• Varsaturi ocazionale în intoxicații alimentare și în boli infecțioase

• Varsaturi  frecvente în stenoză pilorică sau sunt incoercibile( nu au legătură cu nimic așa cum se întâmplă la gravide și în boli psihice ).

• Orarul 

• Varsaturile sunt matinale la gravide și la alcoolici .

• Varsaturile sunt postprandiale după masă la pacienții cu ulcer ,cancer gastric.

• Continutul

• Varsaturile pot fi alimentare: mucoase apoase la gravide si alcoolici.

• Varsaturile pot fi fecaloide in ocluzii intestinale (ileosul-boala)

• Varsaturile pot fi biliare , purulente si sanguino lente.

Cele sanguinolente pot avea origine în stomac sau un ori sau în organele învecinate

 Când sângele este supus procesului de digestie ,vărsătura are aspect de zaț de cafea și poartă denumirea de hemateneză.

 Dacă hemoragie este abundentă sângele nu mai are timp să fie digerat, iar vărsăturile vor fi formate din sânge proaspăt roșu.

• Culoarea poate fi 

• galben verzuie

• roșie 

• brună

• galben murdar (cele fecaloide)

• Mirosul poate fi acru ,fecaloid și rânjet.

• Forța de proiecție poate să apară brusc în jet ,fără efort, fără legătură cu alimentație, fără greață( în hipertensiunea intracraniană în insolație )

• Alte semne care însoțesc vărsăturile sunt :

• Greață

•  Salivație 

• Dureri abdominale 

• Cefalee

•  Transpirații reci (tahicardie ) 

• Deshidratare

Intervențiile asistenței pentru pacientul cu vărsături

 Obiectivul 1 .Pacientul  să fie menajat fizic și psihic în timpul vărsaturii 

• In functie de starea pacientului, asistenta il așează în poziția semi -șezând , sezand  sau în decubit dorsal ,cu capul între o parte aproape de marginea patului 

• Se ajută pacientul medicul vărsăturii și se păstrează produsul eliminat

• I se oferă un pahar cu apă pentru a clăti gura 

• Se administrează medicamentație recomandată de medic

• Se suprima alimentația orală și se hidratează și alimentează pacientul  pe cale parenterală  sau injectii 

Obiectivul 2. Pacientul să fie echilibrat hidroelectrolitic și bazic

• Se corectează tulburările electrolitice și acidobazice în funcție de rezultatul analizelor de laborator 

• Se rehidratează pacientul în funcție de toleranță, pe cale orală cu cantități mici de lichide ,oferite cu lingurița.

• Se face bilanțul ingesta excreta .

• Se monitorizează funcțiile vitale.

9 .Expectoratia 

Prin expectoratie intelegem eliminarea sputei din caile respiratorii.

Manifestari de dependenta

Expectoratie rosie – sanguinolenta

Expectoratie spumoasa si aerata/ hemoctizie

Expectoratie hemoptoica adica cu striuni de sange

• Poate fi ruginie in pneumonie 

• Poate fi rosie gelatinoasa in cancerul pulmonar

• Poate fi alba sau alb cenusie in astm bronsic

• Consistenta

Poate fi spumoasa, aerata , gelatinoasa, vascoasa, lichida

• Forma

Poate fi perlata ca in astmul bronsic

Poate fi sub forma de masa gronjoasa , izolata in saliva.

Poate fi munulara / aspect de moneda 

• Cantitate 

Poate fi 50- 100 ml in 24 h  ca in bronsite si pneumonii

Poate fi pana la 100 ml in caverne TBC

Interventiile asistentei pentru pacientul care are expectoratii

Obiectivul 1 . Pacientul sa nu devina sursa de infectii nozocomiale.

• Se educa pacientul cum sa expectoreze, cum sa tuseasca, sa nu inghita sputa , sa nu stropeasca in jur.

• De asemeni , se educa pacientul sa se foloseasca scuipatoarea, sa nu arunce corpuri straine in scuipatoare

• Se curata mucoasa bucala si dintii

• Scuipatorile se dezinfecteaza , se golesc si sunt manuite cu mare atentie

4.NEVOIA DE A SE MISCA SI DE A AVEA O BUNA POSTURA

O necesitate a fiintei vii de a fi in miscare, de a-si mobiliza toate partile corpului prin miscari coordinate, de a pastra diferitele parti ale corpului intr-o pozitie care sa permita eficacitatea functiilor organismului.

Independenta in satisfacerea nevoii

-mentinerea independentei este determinata de integritatea aparatului locomotor, a sistemului nervos si a aparatului vestibular (urechea-care mentine echilibrul)

Factori care influenteaza satisfacerea nevoii

BIOLOGICI

• Varsta si dezvoltarea 

      Copilul mic are miscarile mai putin coordonate, dobandindu-si controlul pe masura ce inainteaza in vasrta; copilul este foarte activ, se mobilizeaza si ia tot felul de pozitii.

     Adultul este activ in deplinatatea puterii, da suplete miscarilor si le controleaza.

• Constitutia si capacitatile fizice 

         Influenteaza intensitatea efortului fizic pe care il depunde individual

PSIHOLOGICI

• Emotiile pot fi exprimate prin miscari ale corpului

• Personalitatea 

       Temperamentul determina ca individul sa fie mai activ sau mai calm

SOCIOLOGICI

• Cultura : individul practica activitati fizice, adopta diferite posturi in viata cotidiana in functie de societatea in care traieste

• Rolurile sociale

• Organizarea sociala

• Traditiile si religia

Manifestari de independenta

• Postura adecvata/atitudinea : functia corpului omenesc bazata pe actiunea simultana si coordonata a elementelor aparatului locomotor, a sistemului nervos cu ajutorul carora se mentine echilibrul, stabileste si raporturi constante intre corp si mediu sau intre diferite parti ale corpului

• In picioare (ortostatism) – capul drept cu privirea inainte, spatele drept, bratele pe langa corp, coapsele si gambeledrepte, piciorul in unghi de 90 grade cu gamba

• Sezand – capul drept, spatele rezemat, bratele sprijinite, coapsele orizontale, gambele verticale si piciorul in unghi de 90 grade cu gamba si sprijinit de podea

• Culcat (clinostatism) 

• Decubit dorsal (pe spate)

• Decubit lateral (drept/stang)

• Decubit ventral (pe burta)

• Miscari adecvate:

Tipuri de miscari

• Abductie - miscare de indepartare a unui segment fata de axul median al corpului

• Aductie - miscare de apropiere a unui segment fata de axul median al corpului

• Flexie si extensie - miscare de apropiere sau indepartare a doua segmente apropiate

• Rotatia - miscare realizata in jurul axului care trece prin lungul segmentului care se deplaseaza

• Pronatia - miscare de rotatie a mainii prin care palma priveste in jos

• Supinatie - miscare inversa (palma priveste in sus)

• *la picior in pronatie planta priveste lateral cu  marginea externa ridicata si invers in supinatie

• Circumductia - miscare complexa care totalizeaza flexia, extensia, abductia si le asociaza cu rotatia

• Exercitii fizice :

• Exercitii pasive – miscari ale articulatiilor executate de catre o alta persoana

• Exercitii active – miscari ale articulatiilor executate de individ

• Exercitii izomerice – contractii musculare in care lungimea muschilor va ramane neschimbata crescand numai tensiunea sa

• Exercitii de rezistenta – se creste tonusul muscular

• -tensiunea arteriala se modifica in functie de efortul depus

• -pulsul, frecventa si amplitudinea cresc in functie de intensitatea efortului

Interventiile asistentei pentru mentinerea independentei

• Se stabileste impreuna cu pacientul nevoișe de exercitii fizice

• Se planifica un prgra, de exercitii moderate adaptat capacitatii fizice a pacientului

• Se invata pacientul sa foloseasca tehnici de destindere si relaxare

• Se educa pacientul sa evite tabagismul (fumatul), mesele copioase, surprusul de greutate

Dependenta in satisfacerea nevoii

Problemele pacientului sunt

1. imobilitate, 

2. hiperactivitate, 

3. necoordonarea miscarilor,

4. postura inadecvata, 

5. circulatie inadecvata

1. Imobilitatea -reprezinta o diminuare sau o restrictie a miscarii fiind adesea recomandata ca metoda terapeutica sau poate fi cauzata de traumatisme, de boli organice sau functionale

• Surse de ordin fizic: 

• alterarea centrilor nervosi,

• alterarea integritatii aparatului locomotor,

• piedici ale miscarii

• Surse de ordin psihologic: 

• tulburari de gandire, 

• pierdere, 

• separare

• Surse de ordin sociologic: 

• esecul, 

• izolarea,

• lipsa cunoasterii (de sine, despre  mediul inconjurator)

Manifestari de dependenta

• Dificultate de deplasare, de a se ridica, de a merge, de a se aseza (femeile gravide)

• Diminuarea sau absenta miscarii (paralizii)

• Atonia musculara - scaderea tonusului muscular

• Hipertrofiza musculara - marirea de volum al unui muschi

• Atrofia musculara - diminuarea de volum al unui muschi

• Contractura musculara - o contractie involuntara, permanenta a unuia sau mai multor muschi care determina o pozitie inadecvata.

• Râs sardonic - contractura a muschilor masticatori care determina trismus (inclestarea maxilarului) .si râs sardonic   *se intalneste in TETANOS.

• Anchiloza - diminuarea sau imposibilitatea miscarii unei articulatii.

• Crampa - contractura spasmica involuntara, dureroasa, a unuia sau mai multor muschi cauzata de o pozitie incomoda, de compresiunea unui nerv sau de deficitul de calciu.

• Escara de decubit - ulceratie a pielii (urmare.)

• Impotenta functionala - semn subiectiv important (semn subiectiv = semn ce nu poate fi verificat).

Poate fi partiala sau totala si poate sa intereseze un segement sau un intreg membru in totalitate.

• Cauze: intreruperea continuitatii osoase (fractura)

• Leziuni articulare  (luxatia)

• Leziuni la nivelul nervilor sau la nivelul sistemului nervos central

• Diminuarea interesului 

• Tulburarile psihice pot determina lipsa interesului pentru miscare si mentinerea pentru un timp indelungat a unei stari de imobilitate

Interventiile asistentei pentru pacientul cu imobilitate

Obiectivul 1.Pacientul sa aiba tonus muscular si forta musculara 

• Se planifica impreuna cu pacientul un program de exercitii in functie de cauza imobilizarii si de capacitatea pacientului

Obiectivul 2.Pacientul sa-si mentina integritatea tegumentelor si a activitatii articulare

• Se schimba pozitia pacientului la fiecare 2h (sau mai des) 

• Se maseaza si se pudreaza cu talc regiunile predispuse la escare (zonele care au contact direct cu suprafata intinsa)

• Se efectueaza exercitii pasive la fiecare 2h

• Se invata pacientul care este postura adecvata si cum sa efectueze exercitii musculare active

Obiectivul 3.Pacientul sa isi mentina functia respiratorie

• Se invata pacientul sa faca exercitii de respiratii profunde

• Se invata pacientul sa tuseasca si sa elimine secretiile

• se administreaza medicatia prescrisa de medic

Obiectivul 4.Pacientul sa sa isi mentina satisfacute celelalte nevoi fundamentale 

• suplinirea pacientului in satisafacerea nevoilor si servirea la pat cu cele necesare

  Obiectivul 5.Pacientul sa fie echilibrat psihic

• -*vezi nevoile anterioare

                      2.Hiperactivitatea-consta in cresterea ritmului miscarilor si a activitatilor individului, determinata de instabilitatea emotionala sau de pierderea ideilor

                                                    SURSE DE DIFICULTATE

• Surse de ordin fizic: 

• dezechilibre endocrine,

• reactii medicamentoase,

• alcolism

• Surse de ordin psihologic: 

• senilitate,

• tulburari de gandire, 

• pierdere,

 separatie

• Surse legate de lipsa de cunostinte

Manifestari de dependenta

• Vorbire caracteristica (mult, precipitat)

• Pacientul - reactioneaza la toti stimulii (din mediul extern-luminosi, auditivi ;stimuli din mediul intern)

• Miscari caracteristice (rapide, frecvente)

• Spasme - contractii involuntare al unuia sau mai multor muschi

• Ticuri - miscari convulsive, involuntare ale ochilor, gurii, bratelor, picioarelor

• Manie - psihoza caracterizata prin stare de excitatie in special in sfera cunoasterii si activitatii; datorita rapiditatii de desfasurare a activitatilor, nu duce la indeplinire ce isi propune

• Euforie - buna dispozitie, dar de obicei nemotivata 

Interventiile asistentei

Obiectivul 1 .Pacientul sa prezinte mobilitate normala

• se inlatura stimulii din mediul inconjurator : se asigura semiobscuritate, izolare fonica, reducerea numarului de vizitatori

• se asigura conditii ca bolnavul sa faca bai caldute

• sa consume lichide la temperatura moderata

Obiectivul 2.Pacientul sa isi mentina integritatea fizica 

• se supravegheaza in permanenta pacientul pentru a nu se rani

• se intaltura obiectele contondente (periculoase, care pot crea leziuni)

• se aplica constrangeri fizice daca este cazul (chingi, camasa de protectie-de forta)

• se administreaza tratamentul tranchilizat prescris de medic

        3.Necoordonarea miscarilor 

                                                 SURSE DE DIFICULTATE 

• Surse  de ordin fizic:

• deficit senzorial, 

• leziuni la nivelul sistemului nervos central (boala Parkinson),

• dezechilibru hidroelectrolitic (deshidratare), 

• efect secundar al medicamentelor,

• drogurilor

• Surse de ordin psihologic: 

• tulburari de gandire,

• anxietate,

• stres

• Surse legate de lipsa de cunostinte

Manifestari de dependenta

• Achinezia - lipsa miscarilor normale 

• Ataxia - tulburare de coordonare a miscarilor active-voluntare 

• Convulsii - contractii repetate, involuntare ale unor muschi sau grupe de muschi, urmate de relaxare ; pot fi : tonice cand produc rigiditatea segmentelor interesate sau pot clonice cand produc violente, ample, dezordonate ale intregului corp;

• pot fi: mixte sau tonico-clonice - apar in epilepsie, hipertensiune intracraniana, intoxicatii etc

• Tremuraturi - secuse repetate, involuntare ale unei parti a corpului; ele pot fi fine, rapide mai ales la nivelul membrelor superioare in caz de alcolism, consum excesiv de cafea 

• -tremuraturile din boala Parkinson sunt mai rare, apar numai in reapos si sunt localizate mai frecvent la nivelul capului si membrelor superioare

• Miscari coreice - miscari rapide, scurte, involuntare, care intrerup miscarile voluntare, normale si coordonate 

• Tulburari de mers  - mersul antalgic: apare din cauza unor dureri si este intalnit in bolile reumatice

• mersul rigid: cu pasi si apare la boala Parkinson

• mersul cosit: apare in hemiplegii, iar membrul descrie arhicerc in timpul mersului

• mersul talonat(pe calcaie): apare la sifilisul localizat in maduva spinarii

• mersul leganat, de rata: apare in boli ale musculaturii, miopatii

• mersul ebrios: in intoxicatii acute (alcool)

• Dificultate de  a trece din ortostatism in pozitie sezand 

Interventiile asistentei

Obiectivul 1 .Pacientul sa fie echilibrat psihic

• *vezi anterior 

Obiectivul 2 .Pacientul sa aiba tonus muscular adecvat activitatii depuse

• pacientul planifica impreuna cu asistenta un program de exercitii si de mersin functie de capacitatea individului

• se invata pacientul sa foloseasca aparate de sustinere (baston)

• se invata pacientul sa faca bai calde sau este ajutat

• se efectueaza masaj la nivelul extremitatilor

• se administreaza medicatia prescrisa

Obictivul 3.Pacientul sa isi satisfaca toate nevoile organismului

• se ajuta pacientul in satisfacerea nevoilor

4.Postura inadecvata- reprezinta orice pozitie care nu respecta principiile pozitiei anatomice si care predispune la deformare

                                                  SURSE   DE   DIFICULTATE – 

• Surse de ordin fizic:

• lezari ale oaselor si muschilor, 

• defecte de structura osoasa, 

• dureri, 

• dispnee, 

• obstacole sau piedici ale mobilizarii (aparatul gipsal, bandaj)

• Surse de ordin psihologic: 

• anxietate,

• stres, 

• tulburari de gandire

• Surse de ordin sociologic: 

• conditii de munca inadecvate

• Surse legate de lipsa de cunostinte 

Manifestari de dependenta

• Oboseala musculara - reducere temporara a reducerii capacitatii muschiului, consecinta a activitatii excesive prelungite

• Deformari ale coloanei vertebrale

• Cifoza - deviatie a coloanei cu o convexitate posterioara (cocoasa)

• Lordoza - accentuarea curburii lombare (gravide, pacienti cu ciroza)

• Scolioza - deviatia laterala a coloanei vertebrale

• Deviatii ale membrelor inferioare

• Genu valgum - deformare in care genunchii sunt apropiati si picioarele departate

• Genu varum - deformare in care genunchii sunt departati si picioarele apropiate 

• Picior stramb - ecvin (sprijinit) pe ante picior 

• Talus - sprijinit pe calcai 

• Valus - sprijinit pe partea externa 

• Valgus - sprijinit pe partea interna 

• Picior plat (platfus) - bolta plantara este prabusita (fara scobitura din talpa)

• Deformari ale soldurilor - luxatia de sold - iesirea capului femural din articulatia 

• coxo-femurala 

• Pozitii inadecvate -pozitii pentru examinare: 

• pozitia ginecologica (pacienta sta pe spate cu genunchii flectati, departati si copsele flectate pe abdomen)

• pozitia geno-pectorala (pieptul este in plan orizontal, pacientul sprijinindu-se pe coate si genunchi) *colonoscopia, tusit renal

• pozitia trendelemburg / decliva(pacientul este asezat in pozitie de decubit dorsal cu picioarele mai sus decat capul); asigura o buna circulatie la nivel cerebral

• pozitii patognomonice (caracteristice unei afectiuni) 

• opistotonus - pacientul este sprijinit in cap si calcaie, corpul formand un arc de cerc (tetanos)

• pleurostotonus - pacientul este in decubit lateral sprijinit pe cap, umar, picior iar corpul formeaza un arc de cerc (tetanos)

• pozitia cocos de pusca (meningita) - capul in hiperextensie iar membrele inferioare flectate pe abdomen

• Dificultate de schimbare a pozitiei

• Torticolis - inclinarea capului intr-o parte datorita contracturii musculaturii gatului

• Calvus - hiperkeratoza usor reliefata si neteda (batatura)

Interventiile asistentei

Obiectivul 1 .Pacientul sa aiba postura adecvata

• se instaleaza pacientul in pat, respectand pozitiile anatomice ale diferitelor segmente ale corpului

• se folosesc utilaje auxiliare si de confort pentru mentinerea pozitiei anatomice (perne, rulouri)

Obiectivul 2.Pacientul sa aiba o pozitie care sa favorizeze respiratia, circulatia si drenajul secretiilor bronsice

• se instaleaza de urgenta pacientul cu dispnee in pozitie semi sezanda

• se instaleaza pacientul cu anemie posthemoragica in pozitile trendelemburg

• se instaleaza pacientul cu secretii bronsice in pozitie de drenaj postural

• se folosesc utilaje pentru confort si pentru mentinerea pozitiilor

Obiectivul 3 .Pacientul sa nu prezinte complicatii: escare de decubit, anchiloze , contracturi 

• se schimba pozitia pacientului la interval de 2h

• se verifica pielea in zone cu proeminente osoase, o data cu schimbarea pozitiei

• se maseaza punctele de presiune la fiecare schimbare a pozitiei

• se asigura igiena tegumentelor, a lenjeriei de pat

• se efectueaza exercitii active, pasive 

• se invata pacientul care este pozitia adecvata

5. Nevoia de a dormi si de a se odihni

    O necesitate a fiintei umane de a odihni fizic si psihic organismul pentru a  recupera resursele energetice cheltuite in timpul starii de veghe.

    Odihna este perioada in care se refac structurile alterate ale organismului si se transporta produsii rezultati in urma efortului la ficat, la rinichi.

    Somnul  este o necesitate fiziologica si reprezinta o functie normala a creierulu. In timpul somnului, activitatile fiziologice descresc, are loc diminuarea metabolismului bazal, a respiratiei, a circulatiei, a tonusului muscular, si sporeste secretia hormonilor de crestere, mai ales la pubertate. 

Se cunosc 2 tipuri de somn 

1. -somnul lent (cand adormim)

2. -somnul paradoxal, rapid (cand se intampla visele)

1.Somnul lent    

-perioada de odihna pentru organism si numai partial pentru creier

-are rol reparator 

-functie de crestere si inoire a tesuturilor

2.Somnul rapid

-important pentru refacerea creierului deoarece creste fluxul sanguin in creier

-visele se produc in timpul somnului paradoxal

      Ciclul de somn incepe cu somnul lent, iar pe masura ce inaintam in noapte, acesta devine rapid. Pentru a mentine independenta, este necesara respectarea ritmului somn-veghe.

Factorii care influențează  satisfacerea  nevoii de somn

BIOLOGICI

• Varsta:

        In timpul creșterii copilul are nevoie de mai multe  ore de somn iar la varstnici calitatea somnului se modifica chiar dacă durata poate  ramane neschimbată. 

• Necesitățile propriului organism: 

        Exista persoane  care dorm mai putin dar își  păstrează  puterea de  muncă, alte persoane necesita mai multe ore de somn si odihnă. 

• Activitatea: 

       O activitate fizica adecvată predispune  la un somn regenerator.

• Deprinderile legate de somn- 

• culoarea la aceiasi ora

• somnul nocturn 

• comfortul  și deprinderile înainte de somn.

• Ritmul somn-veghe= 

Funcția somn-veghe reprezintă un proces biologic a cărei periodicitate  este legata de alternanța  zi – noapte.

Schimbarea acestei alternanțe  explica perturbarile  funcției veghe- somn.

• Capacitatea de a se destinde – eliberarea de tensiunile  nervoase de preocupările zilnice favorizează  instalarea somnului. 

PSIHOLOGICI

• Anxietatea, teama si neliniștea modifica calitatea somnului.

SOCIOLOGICI

• Programul de activitate

• Locul de odihnă 

Manifestări  de independență

•  Durata somnului- variază în funcție de vârstă astfel 

• La noi născut 16-20 h somn

• La 1 an 14- 16 h somn

• La 3 ani 10-14h somn

• Intre 5-10 ani 9-13 h somn

• Adolescentul 12-14 h somn

• Adultul 7-9 h somn

• Varstnici 6-8 h somn

• Calitatea somnului- reprezentată de un somn nocturn regenerator ,odihnitor fără întreruperi și este caracterizată de ușurința în adormire ,vise agreabile.

• Repausul- definit de pauzele periodice necesare în timpul activităților fizice și psihice.

• Intervalele la care se succed

• Programarea lor în raport cu activitatea depusă are un efect benefic asupra organismului

• Relaxarea- reprezintă perioada necesară pentru refacerea forțelor fizice și psihice ( concedii vacanțe)

Intervențiile asistentei pentru menținerea Independenței

• Asistenta menține condițiile necesare somnului respectând dorințele și deprinderile persoanei

• Se observă dacă perioadele de relaxare și odihnă sunt în raport cu necesitățile organismului și cu munca depusă

• Explică necesitățile menținerii unei vieți ordonate cu un program stabilit

• Se învață tehnici de relaxare și modalități de favorizare a somnului

• 
  

Dependența în satisfacerea nevoii

SURSE DE DIFICULTATE

• Surse de ordin fizic

•  leziuni cerebrale

• Afecțiuni endocrine

• Constrângeri fizice

• Regim alimentar neechilibrat = mese copioase seara

•  Consum excesiv de alcool

• Consum excesiv de bauturi sau substanțe cu efect excitabil asupra sistemului nervos central ( cafea, cola, energizante)

• Administrarea pe perioade indelungate a unor medicamente de tipul somniferelor.

• Administrarea unor medicamente cu efect excitant asupra sistemului nervos central.

•  Surse de ordin psihic

• Tulburari de gandire

• Anxietate

• Stres

• Situatii de criză

•  Surse de ordin sociologic

• Schimbări bruște de mediul înconjurător sau stil de viață

• Temperatura inadecvată a mediului

• Stil de viață dezordonat

• Zgomot

• Eșec profesional, conflicte

• Surse legate de lipsa de cunoștințe

Pacientul cu nevoia de a dormi și a se odihni  afectată prezintă următoarele probleme de dependență

1. Hiposomnia ( insomnia)

2. Hipersomnia

3. Discomfort\ incomoditate

4. Oboseală \ fatigabilitate

1. Hiposomnia\ insomnia

Manifestări de dependență

• Somn perturbat și anume:

•  Ore insuficiente de somn ( sub 6 h )

• Insomnii inițiale- pacientul adoarme greu după care doarme până dimineață

• Insomnii terminale- pacientul doarme normal dar se trezește și nu mai poate adormi

• Somnul este întrerupt și agitat

• Ațipiri în timpul zilei-  pacientul ațipește pentru durate scurte de timp . În funcție de durata și numărul lor, ele pot completa sau nu lipsa orelor de somn din timpul nopții.

• unii pacienți dorm în timpul zilei iar somnul de noapte este de scurtă durată dar totalizează numarul necesar de ore de somn. In acest caz vorbim despre falsa imsomnie.

• Coșmarul- un vis penibil, dominant, pacientul se trezește brusc, agitat și doarme dinou cu greutate.

• Somnambulismul -  tulburare de somn în care pacientul conoară din pat, începe să meargă prin cameră, pe străzi, locuri periculoase, după un timp se întoarce se așează în pat si doarme.

• Apatia- lipsa de interes față de mediu, propria persoană.

• Pavorul nocturm- stare de spaimă intensă care apare în timpul nopții mai ales la copii, aceștia se trezesc diin somn brusc, se așează în poziție șezând, țipă, gesticulează, are o privire rătăcită după câteva minute starea dispare și pacientul adoarme.

• Neliniște- teamă nejustificată care apare pe fond de instabilitate emoțională și care tulbură odihna pacientului.

• Comfuzia- pacientul prezintă percepții false fiind convoins de realitatea lor.Aceste stări îl impiedică să se odihnească

• Iritabilitate- pacientul prezintă o stare de tensiune psihică continuă, manifestată prin neliniște, frământare, adorme greu iar somnul este interrupt superficial.

• Sentiment de neliniște

• Diminuarea puterii de concentrare

• Oboseală

Intervențiile asistentei pentru pacientul cu insomnie

Obiectivul 1.  Pacientul să beneficieze  de un somn corespunzător cantitativ si calitativ

• Se invată pacientul tehnici de relaxare si exerciții de respirație efectaute cu cateva minute înainte de culcare

• Se oferă pacientului o băutură caldă înainte de culcare

• Se face o baie caldă înainte de culcare

• Se învață pacientul care se trezește devreme să se ridice din pat, să citească, sa asculte muzică după care să se culce dinou

• Se identifică nivulul și cauza anxietății pacientului cu insomnie

• Se observă calitatea somnului, orarul

• Se întocmește un program de odihnă corespunzător

• Se administrează tratamentul medicamentos prescris și se observă efectul acestuia asupra organismului.

2. Hipersomnia

Manifestari de dependenta

• Numar de ore de somn modificat- peste 10 ore la adult si 12 ore la copil

• Calitatea somnului - se diferentiaza de somnul normal prin profunzime, durata si bruschetea aparitiei

• Durata, modul de instalare - varaiaza in functie de cauza

• Somnolenta - apar atipir frecvente, pacientul aude cuvintele rostite tare si poate sa raspunda laconic; in lipsa unui stimul pacientul adoarme; aceasta stare poate dura cateva zile, saptamani si poate fi urmata de inversarea ritmului nictemeral 

• Letargia - hipersomnie continua, profunda; pacientul poate fi trezit pentru perioade scurte de timp prin excitatii violente pastrand totusi un grad de obnubilare (dezorientare)

• Narcolepsia - necesitate subita de somn precedata de pierderea tonusului muscular, apare in perioade de inactivitate sau post prandial (dupa masa), dar, poate sa apara si in plina activitate; somnul este superficial intretaiat de treziri, de transpiratii, bufeuri, vise dezagreabile

• Comportamentul verbal si nonverbal lent, greoi - pacientul raspunde cu greutate la intrebari

• Oboseala - acuza o stare de epuizare musculara si nervoasa

• Inactivitatea - stare permanenta de somn diminueaza posibilitatea efectuarii unor activitati fizice

Interventiile asistentei

Obiectivul 1.Pacientul sa beneficieze de un numar de ore de somn adecvat varstei

• Se identifica in urma discutiilor cu pacientul sau familia cauza hipersomniei

• Se identifica impreuna cu pacientul metode de diminuare a factorilor cauzatori

• Se creeaza un climat de incredere, se incurajeaza si se linisteste pacientul pentru a-si recapata echilibrul psihic

• Se observa si se noteaza schimbarile ce intervin in starea pacientului

• Se administreaza tratamentul medicamentos prescris

Obiectivul 2 .Pacientul sa fie activ, cooperant

• Se identifica activitatile agreate de pacient

• Se elaboreaza impreuna cu pacientul un program de activitati fizice care sa corespunda starii lui fizice

• Se observa somnul, calitatea acestuia, raportul intre starea de veghe si starea de somn

III.Discomfort 

Manifestari de dependenta

• Iritabilitatea – imposibilitatea pacientului de a se mentine calm si de a se comporta linistit si adecvat situatiei

• Indispozitia/jena – stare de lipsa de voie buna 

• Stare de incomoditate 

• Diaforeza (transpiratie)

• Dureri musculare

Interventiile asistentei

Obiectiv 1.Pacientul sa beneficieze de un comfort fizic si psihic

• Se discuta cu pacientul pentru a identifica sursele discomfortului

• Se favorizeaza odihna pacientului prin suprimarea surselor 

• Se creeaza o senzatie de bine prin discutiile purtate cu pacientul

-se faciliteaza contactul pacientului cu apartinatorii sau cu alti pacienti 

-se aplica tehnici de ingrijire curenta 

-se observa si se noteaza schimbarile

IV.Oboseala 

Manifestari de dependenta

• Fata palida care exprima tristetea 

• Ochi incercanati

• Privire incetosata

• Brahicardie 

• Hipotensiune arteriala 

• Stare de somnolenta 

• Tegumente palide, reci

• Survine starea de oboseala, apatie 

• Scadere in greutate 

• Astenie (scaderea fortei fizice)

Interventiile asistentei

Obiectiv1. Pacientul sa fie odihnit cu tonus fizic si psihic bun in decurs de … zile 

• Se identifica cauza oboselii

• Se ajuta pacientul sa isi planifice activitatile cotidiene 

• Se observa daca perioadele de odihna corespund cu necesitatile organismului

• Se stimuleaza increderea pacientului in fortele proprii

• Se invata pacientul sa execute tehinici de relaxare, se ajuta sa le aplice corect

• Se observa si se noteaza functiile vitale si raportul somn-veghe

• Se administreaza medicamentatia prescrisa si se observa efectul acesteia

6. Nevoia de a se imbraca si dezbraca

Este o necesitate proprie individului de a purta imbracaminte adecvata dupa circumstante, dupa temperatura, dupa activitate, pentru a-si proteja corpul de rigorile climei si permitandu-i o libertate in miscare.

Imbracamintea asigura si o protectie a intimitatii sexuale si are de asemenea o semnificatie aparte pentru apartenenta la un grup, la o ideologie.

Omul, contrar animalelor, are nevoie de haine sa se imbrace, si isi va alege vesmintele dupa circumstante si necesitatile proprii.

Independenta in satisfacerea nevoii

        Factorii care influenteaza alegerea tinutei

FACTORI  BIOLOGICI

• Varsta: temperatura corpului variaza in functie de varsta; 

         Indivizii isi procura haine adecvate temperaturii mediului ambiant;  

         Persoanele in varsta au temperatura corporala mai coborata decat adultii deci vor utiliza vesminte mai calduroase

         Copiii au un sistem de termoreglare labil, si sunt predispusi la pierderi mai mari de caldura

• Talia: indivizii isi aleg haine in functie de talie 

• Activitatea: indivizii poarta haine adecvate miscarilor ce trebuiesc efectuate 

FACTORI SOCIOLOGICI

• Credinta: indivizii care adera la o religie sau la o ideologie poarta vesminte si obiecte semnificative; in plus, purtarea uniformei permite indivizilor sa se distinga in societate ca facand parte dintr-un anumit grup

• Emotiile: influenteaza alegerea si purtarea hainelor care permit exprimarea unor sentimente sau a unei stari de confort psihic

FACTORI SOCIOLOGICI SI CULTURALI

• Clima: clima calda obliga indivizii sa isi aleaga haine care sa le permita mentinerea temperaturii corpului, iar pentru a impiedica acumularea de caldura, se vor utiliza haine largi, usoare de culoare deschisa ; in timpul sezonului rece vom folosi haine groase care sa permita mentinerea temperaturii constante 

• Statutul social: societatea obliga indivizii sa poarte tinuta si obiecte care sa dovedeasca rangul social

• Munca: conditiile de munca influenteaza alegerea si purtarea hainelor

• tinuta impusa de normele de protectie a muncii

• Cultura: pentru conservarea traditiilor, oamenii adopta imbracaminte care sa-i deosebeasca de ceilalti

Manifestari de independenta

• Semnificatia hainelor - ele sugereaza apartenenta sau neapartenenta la un grup social, profesional etc

• Alegerea personala - hainele vor fi alese dupa gust si circumstante  

• Calitatea hainelor - acestea trebuie sa fie adecvate climatului si statutului socio-cltural

• Proprietatea hainelor - reliefeaza nivelul socio-economic al individului

• Purtarea de obiecte semnificative - pune in evidenta statutul social, apartenenta religioasa 

• Capacitate fizica de imbracare si dezbracare - mobilitate articulara, tonus muscular prezent, integritate muscular-articulara, maturitate psiho-motorie

• Talia si statura - varsta, sarcina, gradul de dezvoltare a tesutului adipos care modifica vestimentatia 

Interventiile asistentei pentru mentinerea independentei

• -invata individul sa isi aleaga imbracaminte corespunzatoare climei, temperaturii mediului ambiant, activitatii, varstei

• -exploreaza gusturile si semnificatia tinutei la fiecare persoana 

• -se incurajeaza persoana sa isi aleaga singura imbracamintea, obiectele de podoaba, accesoriile 

Dependenta in satisfacerea nevoii

• Dificultate de a se imbraca si dezbraca

• Dezinteres pentru tinuta vestimentara

SURSE DE DIFICULTATE

• Surse de ordin fizic –

• lezare fizica (fracturi, plagi)  

• -diminuarea motricitatii membrelor superioare

• -absenta unui membru superior sau a unei portiuni a acestuia

• -obstacole ce impiedica mobilizarea membrelor superioare (aparatul gipsat)

• -durere

• -fatigabilitatea

• Surse de ordin psihologic –

• tulburari de gandire,

• anxietate, 

• stres,

• pierderea imaginii de sine (in caz de amputatie, mastectomie, histerectomie), 

• situatie de criza

• Surse de ordin socio-economic –

• saracie,

• conflicte

• Surse legate de lipsa de cunostinte (de sine, de mediu)

Manifestari de dependenta

• Incapabilitate de a se imbraca si dezbraca 

• dificultate de a-si incheia nasturii

• dificultate de a-si misca membrele

• dificultate de a se incalta si descalta

• Dezinteres fata de tinuta sa

• Apatie fata de tinuta, de a se imbraca

• Refuz de a se imbraca si dezbraca

• Alegerea inadecvata a tinutei - imbracaminte exagerata, caraghioasa, coafuri bizare

• Haine incomfortabile, neadecvate varstei, taliei

• Dezbracare continua (in caz de intoxicatii, cauze de ordin psihic)

Interventiile asistentei

Obiectivul 1.Pacientul sa cunoasca importanta satisfacerii nevoii de a se imbraca si dezbraca 

• Se educa pacientul cu  privire la importanta vestimentatiei in identificarea personalitatii

• Se noteaza zilnic interesul persoanei pentru imbracare si dezbracare

• Se supravegheaza cu ce se imbraca 

• I se explica pacientului legatura dintre tinuta vestimentara, imaginea de sine si stima de sine

• Se incurajeaza pacientul

Obiectivul 2 .Pacientul sa se poate imbraca si dezbraca singur

• Se identifica limitele si capacitatea fizica a persoanei

• Se acorda timp pacientului pentru a se imbraca 

• I se explica ca trebuie sa se aseze daca ameteste 

• Se sugereaza apartinatorilor sa ii procure haine largi, usor de imbracat, cu mod de incheiere simplu, incaltaminte fara siret

• Se fac zilnic exercitii de motricitate fina (la degete) si se explica pasii necesari pentru imbracare

• Asistenta ajuta pacientul sa se imbrace si sa se dezbrace in caz de paralizii ale membrelor sustinand membrul paralizat in timpul imbracarii

• Imbracarea se incepe cu membrul afectat si se continua cu cel sanatos iar dezbracarea se face invers

Obiectivul 3 .Pacientul cu tulburari psihice sa isi recastige independenta in imbracare si dezbracare

• Se evalueaza gradul de confuzie si se observa schimbari de comportament orientand pacientul in timp si spatiu 

• Se solicita pacientului sa se imbrace vorbindu-i clar, cu respect, cu rabdare si respectandu-i ritmul

• I se explica pacientului gesturile pe care trebuie sa le faca pentru a se imbraca in limbaj inteligibil

• Se asaza obiectele in camera in aceeasi ordine iar piesele de vestimentatie se asaza in ordinea folosirii lor si se roaga pacientul ca la dezbracare sa le aseze in ordine inversa

7.NEVOIA DE A MENŢINE TEMPERATURA IN LIMITE NORMALE

Mentinerea temperaturii in limite normale este necesitatea organismului de a-si conserva o temperatura la un grad aproximativ constant , pentru a-si mentine starea de bine .

Temperatura corpului se mentineconstantadatorita echilibrului dintre termogeneza/producere si termoliza/ pierdere.

Menţinerea acestui echilibru este asigurată prin activitatea centrilor termoreglatori, situati in hipotalamus( localizat între cele două emisfere cerebrale)

HOMEOTERMIA este echilibrul  intre termogeneza si  termoliza

     TERMOGENEZA/In producerea de caldura intervin  procese biochimice , caldura fiind rezultatul activitatii musculare si glandulare.

TERMOLIZA/In pierderea de caldura intervin mecanisme fizice –caldura se pierde prin piele , plamani rinichi.

Se poate realiza prin următoarele procese fizice: 

• Evaporarea - eliminarea de lichide din organism prin transpiraţie şi respiraţie 

• Respiratia –antreneaza si ea o pierdere de caldura si astfel racirea corpului

• Radiaţia - pierdera de căldură prin unde electromagnetice când temperatura mediului ambiant este mai scăzută decât cea a corpului.

• Conducţia - pierderea de căldură prin contactul direct al corpului cu obiecte reci (pungi cu gheaţă, baie rece) 

• Convecţia - pierderea de căldură prin circulaţia aerului în jurul corpului (evantai, vânt răcoros)

Temperatura mediului inconjurator influenteaza  termogeneza.Cand temperatura mediului inconjurator  scade pe cale reflexa  se produce o crestere a activitatii musculare / tremuratul.

Cand temeperatura mediului inconjurator creste pe cale reflexa scade activitatea musculara. De asemenea apare transpiratia.In pierderea de caldura intervin si mecanisme fizice .

• In caz de frig are loc vsoconstructia si reducerea de pierdere  a caldurii

• In cazul temperaturii crescute  are loc vasodilatatia cu pierdere mai mare de caldura.

Factorii care influenteaza satisfacerea nevoii:

BIOLOGICI:

• Varsta:

• Nou-nascutul si copilul mic au termoreglarea fragilă datorită imaturității centrului reglator de aceea temperatura corporală este ușor influentata de cea a mediului ambiant.

• Temperatura nou-nascutului variază intre 35,5 și37,5 grade C si scade treptat spre copilarie.

• Adultul isi menține temperatura corporala intre 37-37 gradeC.

• Varstnicul prin diminuarea proceselor oxidative este predispus la temperaturi de 35-36 gradeC.

• Miscarea:

• Activitatea musculară- crește cantitatea de căldură produsă prin precesele metabolice, după exercitii fizice grele cum ar fi: alergare pe distante lungi, muncă fizică intensă, temperatura corpului poate să crească până la 38-40 grade C. Temperatura revine la normal cand activitatea incetează.

• Temperatura scade în timpul inactivității

• Activitatea hormonală:

• In general femeile au o temperatura a corpului mai fluctuantă decat a bărbaților mai ales în funcție de perioada ciclului menstrual.

• La ovulație, temperatura corpului crește cu câteva zecimi de grade.

• Ritmul circadian:

• In mod normal temperatura variază in 24 h cu aproximativ 0,5-1 grad c

• In timpul zilei temperatura variază urcând între orele 16-19 și se numește exacerbare vesperală

• Temperatura scade spre dimineață în jurul orei 4:00, si se numește remisiune matinală.

• Alimentația:

• Ingestia de alimente crește temperatura corpului

• Stresul

• Crește temperatura

• Sexul

• -la femei, in a2a jumatate a ciclului menstrual temperatura crește.

PSIHOLOGICI

• Emotiile

• Anxietatea

SOCIOLOGICI

• Locul de muncă

• Clima

• Locuința

Manifestări de indpendență

• Temperatura corporală:

• -nou-născut și copil- 35,5 gradeC – 37,5 gradeC

• -adult 36 gradeC- 37gradeC

• -Varstnic 35-36 gradeC

Aceste  valori sunt obtinute prin măsurarea în cavitatea axilară.

Prin masurarea temperaturii în cavități semiînchise ( cavitatea bucală, vagin, rect) valorile obținute sunt cu 0,3- 0,5 mai mari decât cele determinate axilar.

• Pielea- să fie roz, temperatura călduță și transpirație minimă ( atât cât să mențină umiditatea)

• Temperatura mediului 18- 25 gradeC

Intervențiile asistentei pentru menținerea independenței in satisfacerea nevoii

• Cand temperatura mediului este crescută se învață pacientul:

• Să reducă din alimentație, alimentele cu valoare calorică mare ( grăsimi, carnea grasă)

• Să consume lichide și alimente reci

• Să realizeze o bună ventilație în încăpere.

• Să poarte îmbrăcăminte lejerăm comodă, de culoare albă

• Cand temperatura este scăzută se învață pacientul

• Să crească valoarea alimentară- cu aport caloric mare

• Să ingere alimente și lichide calde

• Să aibă în încăpere 18-25 gradeC

• Să poarte îmbrăcăminte călduroasă

Dependența în satisfacerea nevoii

Probleme de dependenta:

Pacientul cu nevoia de a-și menține temperatura corpului normală afectată prezintă 2 probleme de dependență:

• 1.HIPERTERMIA ( peste 37gardeC)

• 2.HIPOTERMIA ( sub 36 gradeC)

SURSE DE DIFICULTATE

• Surse de ordin fizic:

• Dereglări ale hipotalamusului, provocate de substanțe toxice piretogene ( produc căldură)

• Maturitatea sistemului de termoreglare

• Dupraîncărcarea-căldura sau frig excesiv

• Dereglări hormonale-tiroida

• Surse de ordin psihologic: anxietate, stres, mânie

• Surse de ordin sociologic:

• Umiditate

• Temperatura mediului ambiant

• Calitatea necorespunzătoare a ținutei

• Surse legate de lipsa de cunoștințe

HIPERTERMIA

Constă în creșterea temperaturii peste 37 gradeC, măsurată axilar și peste 38 gradeC măsurată rectal.

• Poate constitui un mecanism de apărare pentru că în momentul invaziei microbiene, determină producerea de  anticorpi

Manifestări de dependență

• Subfebrilitatea-  37-38 gardeC

• Febră moderată- 38-39 gradeC

• Febră ridicată- 39-40 gradeC

• Hiperpirexia- peste 40 gradeC

• Frisoane- contracții musculare puternice

• Piele roșie, caldă și umedă

• Piloerecție- piele de găină

• Sindrom febril: cefalee tahicardie, tahipnee, inapetență, oligurie(urină concentrată), convulsii, halucinații și dezorientare

• Erupții cutanate- 

• macule ( pete roșii)

• papule

• Pustule

• Boli infectioase cutanate

• Febra continuă

Frecvent întâlnită

Temperatura corporală se menține constantă peste 37gradeC cu diferență de sub 1gradC intre valorile masurate dimineata si seara.

• Febra intermitentă

Diferentă de câteva grade întree valorile masurate dimineața și seara...............mai mici scăzând sub 37 gardeC

• Febră remitentă

 Diferență de cateva grade intre valori dimineata-seara dar cele mai mici valori nu scad sub 37 gradeC

• Febră recurentă-  perioadă febrilă de 4-6 zile și alterneazăcu perioade de afebrilitate de 4-6 zile , trecerea făcându-se brusc.

• Febra ondulantă- perioade febrile ce alternează cu perioade de afebrilitate dar trecerea se face lent.

In evoluția oricare febre se disting 3 perioade:

1. Perioada initiala sau de debut- care poate fi de cateva ore (debut brusc) sau de cateva zile ( debut lent).

2. Perioada de stare- care poate sa dureze cateva zile sau cateva saptamani

3. Perioada de declin- care poate fi de cateva zile sau de cateva ore

                                    Intervențiile asistentei pt pacientul cu hipertermie

Obiectivul 1. Pacientul sa isi mentina temperatura corpului in limite fiziologice

• Se aerisește încăperea

• Se asigură imbracaminte lejeră

• Se aplică comprese reci, împachetări reci ( pungă cu gheață)

• Se incalzeste pacientul in caz de frisoane

• Se administrează medicamentatia recomandata de medic

Obiectivul2. Pacientul sa fie echilibrat hidro-electrolitic

• Se calculeaza bilantul ingesta-excreta

• Se serveste pacientul cu cantitati mari de lichide

Obiectivul 3. Pacientul sa aiba o stare de bine fizic si psihic.

• Se schimba lenjeria de pat si de corp

• Se mentine igiena tegumentelor

• Se pregateste pacientul psihic pentru tehnicile de recoltare si de examinarE

2.HIPOTERMIA reprezinta scaderea temperaturii corporale sub limite normale.

• La copii hipotermia este cauzată de imaturitatea centrului termo-reglator

• La adult poate fi cauzată de expunere prelungită la frig, dereglări endocrine, abuz de alcool, sedative

• La persoanele in varsta hipotermia poate fi generată de încetinirea activității sistemului nervos

Manifestari de dependență

• Hipotermie -valori ale temperaturii corpului sub limita normală 36° C

• Hipotensiune arteriala- coloraţie vineţie a buzelor, unghiilor, urechilor

• Cianoza-scăderea tensiunii arteriale

• Eritem-roşeaţa feţii, urechilor, mâinilor

• Edem generalizat-tumefierea întregului corp

• Durere -la nivelul regiunii expuse la frig

• Oboseala - stare de epuizare musculară

• Tulburari de vorbire-vorbire lentă

• Somnolenta - nevoie crescută de somn

• Degeraturi-leziuni de necroză la nivelul pielii, determinate de temperatura scăzută

• Apatie –indiferenţă

• Parestezii –senzaţie de amorteli la nivelul pielii , determinate de temperatura scazuta.

                            Interventiile asistentei pentru pacientul cu hipotermie

Obiectivul1. Pecientul sa aiba temperatura corpului in limite fiziologice

• Se incalzește pacientul cu pături, termofoare

• Se crește treptat temperatura în incapere

• Se recoltează sânge pentru determinări  de laborator

• Se pregăteste pacientul pentru EKG

Obiectivul2. Pacientul sa fie echilibrat hidro-electrolitic

• Se calculează bilanțul hidric

• Se administrează lichide călduțe în cantități mici si la intervale regulate de timp

Obiectivul3. Pacientul să-si pastreze integritatea tegumentelor

• Se pun extremitățile pacientului in apa calduță

• Se masează extremitățile

• Se administrează tratamentul medicamentos prescris

8.Nevoia de a fi curat, îngrijit  si de a-si proteja tegumentele și musoasele

A fi curat, ingrijit și a-și proteja tegumentele și mucoasele este o necesitate a fiintei umane de a-si mentine o tinuta decentă și o piele sănătoasă astfel încat aceasta sa isi poata indeplini funcțiile.

Funcțiile pielii:

• Pielea apără organismul impotriva agenților patogeni impiedicand patrunderea acestora

• Apără impotriva radiațiilor prin pigmenții pe care ii contine

• Receptionează excitatiile termice, tactile și dureroase

• Participă la excreția substanțelor rezultate din metabolism

• Participă la termoreglare

• Participă la absorbția medicamentelor

• Participă la respirație o cantitate mică de oxigen putând pătrunde prin piele

Pielea se prelungește prin mucoase care acoperă orificiile si mocoasele trebuie să fie curate și îngrijite pentru a asigura o stare de bine.

Avantajele curățeniei corporale

• Pastrează echilibrul sănătății împiedicând apariția diferitelor boli, infecții precum si dezvoltarea unui mediu favorizant acestora.

• Creează o stare psiho-afectivă de bine

• Induce celor din jur atitudine de respect, apreciere și de plăcere

Independența în satisfacerea nevoii

Factorii care influențează satisfacerea nevoii

BIOLOGICI

• Varsta

• la copil și la persoanele in varsta pielea este mai sensibilă, mai uțin rezintentă la variații de temperatură, la microbi, infecții. In urma îmbătrânirii dinții pot să slăbească în rezistență și cad

• -in primii 2-3 ani copilul este în totalitate dependent de persoanele din jur in asigurarea igienii

• incepând cu varsta de3 ani copilul învată primele comportamente igienice

• -adolescentii și adulții au nevoie de măsuri igienice stricte mai ales datorită mirosurilor emanate din cauza secreției de hormoni.

• -batranii , odată cu pierderea interesului renunță și la rugurozitatea igienei. Aceasta devine deficitară și prin degradarea fizică și mentală

• Sexul

• femeile prin natura biologică dar  și prin preocupările legate de aspectul estetic au nevoie de măsuri igienice suplimentare

• Temperatura

• Datorita variațiilor de temperatură pielea se usucă se deshidratează

• Cand temperatura este prea ridicată, pielea participă la termoreglare

• Exercițiile fizice

• Acestea ameliorează circulația și facilitează eliminarea substantelor toxice din organism

• Alimentația

• Absorbția unei cantități suficiente de lichide dă elesticitate pileii

PSIHOLOGICI

• Emoțiile- pot crește sudorația

• Educația- in fucție de educație indivizii au deprinderi igienice diferite, unii acordând o atenție deosebită alții mai puțină atenție

SOCIOLOGICI

• Cultura- importanța curateniei diferă dupa nivelul de cultura, indivizii au obiceiuri de igienă diferite ca frecvență și manifestare

• Curentul social- apar obiceiuri de curățenie si igienă în funcție de modă

• Starea socio-economică-condițiile de trai se reflectă asupra nivelului de igienă- lipsa apei curente, lipsa căldurii, spațiul insuficient pot limita comportamentele igienice

• Locul de muncă- anumite categorii profesionale implică masuri de igienă sporită

• 
  

Manifestări de independență

• Părul-trebuie să fie curat, mătăsos cu miros plăcut fără mătreață și paraziți.

• Pielea trebuie să fie curată, normal colorată, integră, netedă, fără transpirație , fără mirosuri dezagreabile

• Gingiile- trebuie să fie normal colorate fără leziuni

• Mocoasa bucală- roz , umedă și fără leziuni

• Ochii, urechile, nasul trebuie sa fie curate fără secreții

• Unghiile- tăiate scurt și fără depozite

• Cavitatea bucală- dentiție albă, fără carii

• Deprinderile igienice- baie, duș

• Igiena cavității bucale-periaj corect, frecvență corectă, produse de calitate

• 
  

Interventiile asistentei pentru menținerea independenței

• Explorează obiceiurile pacientului

• Planifică un program de igienă in functie de activitati

• Invata pacientul masuri de igienă corporala

Dependența in satisfacerea nevoii

Pacientul cu nevoia de a-si menține tegumentele si mucoasele curate și integre afectată prezintă urmatoarele probleme de dependență:

1. Carență de igienă

2.  Alterarea tegumentelor și a fanerelor

3. Dezinteres față de masurile de igienă

4. Dificultate de a urma prescripțiile de igienă

5. Alterarea mucoaselor

1 .Carență de igienă- reprezintă neglijența in masurile de igienă sau incapacitatea de a se păstra curat din cauza bolii sau a slăbiciunii sau prin refuzul de a se spăla.

Surse de duficultate

• Surse de ordin fizic:

• Insificiență intrinsecă- slăbiciune sau paralizia membrelor superioare

• -Lezare fizica

• -Circulație inadecvată

• Insuficiență extrinsecă- piedici ale mobilizării

• -Imobilitate

• Puncte de presiune

• -Dezechilibre 

• Surse de ordin psihologic- tulburări de gandire

• -Anxietate 

• -Stres 

• -Pierderea imaginii corporale

• Surse de ordin sociologic-eșec

• Sărăcie

• -Stare de conflict

• Lipse de cunoștinte:

Manifestări de dependență:

• Părul- este murdar , in dezordine, cu pediculoză

• Urechile –  cu murdărie acumulată in conductul auditiv extern

• Pavilioanele sunt murdare-Murdărie retroauriculară

• Nasul cu rinoree

• Cavitatea bucală-absenta dintilor, carii  dentare sau proteze dentare neîngrijite, neadaptate, prezenta de depuneri pe dinți, halenă urăt mirisitoare, limbă încărcată ( limbă saburală),Fisuri la nivelul buzelor

• Unghiile- netăiate si cu depozite sub unghie

• Pielea – murdară, barbă neîngrijită

• Deprinderi igienice- nu se spală, nu se piaptănă, degajă miros dezagreabil

Intervențiile asistentei pentru pacientul cu carență de igienă

Obiectivul 1. Pacentul să prezinte tegumente și mucoase curate

• -se ajută pacientul in funcție de starea generală să iși facă baie sau dus sau se efectuează toaletă pe regiuni

• -se pregatesc materialele pentru baie- cada, apa

• se ajută pacientul să se imbrace, să se pieptene

• -să iși facă toaleta cavității bucale

• -să isi taie unghiile

• -Pentru efectuarea toaletei pe regiuni se pregătește salonul, se pregatesc materialele, se protejeaza patul cu paravan și se efectueaza toaleta

• -Se efectuează toaleta cavitatii bucale la pacientii inconstienti

Obiectivul 2. Pacientul să-si redobândească stima de sine

• -se identifică impreuna cu pacientul cauzele și motivația preocupării pentru aspectul fizic și îngrijirile igienice

• -se ajută pacientul să-si schimbe atitudinea față de aspectul fizic și față de ingrijirile igienice

• -se conștientizează pacientul în legatura cu importanța menținerii curate a tegumentelor pentru prevenirea imbolnăvirii

2. Alterarea tegumentelor si fanerelor

Manifestări de dependență

• Eritemul- pată congestivă datorată vasodilatației

• Excoriații- pierdere de substanță superficială apărută frecvent in urma unui traumatism.

• Cruste- leziune elementară  secundară datorită uscării unei serozități provenite dintr-o ulcerație și se prezintă ca mici depozite de fibrină provenite din plasma sanguină.

• Vezicule- ridicături ale epidermului rotunde, de dimensiuni mici, pline cu lichid clar și de cele mai multe ori însoțite de prurit și durere.

• Pustule- abcese minuscule la suprafața tegumentului localizate la rădăcina firului de păr și constituind așa numitele leziuni de foliculită. Acestea pot fi:

• Primitive- coșurile inițiale

• Secundare- coșurile cu lichid purulent.

• Papule- leziuni caracterizate printr-o ridicătură circumscrisă și solidă la suprafața pielii ( pișcătura de țânțar)

• Fisuri – intreruperi liniare ale continuității tegumentului ( crăpăturile buzelor)

• Deshuamațiile- desprinderea celulelor superficiale ale epidermului.

• Acneea- o pustulă determinată de un agent patogen specific.

• Furunculul- infecție specifică foliculului pilosebaceu produsă de cele mai multe ori  de stafilococul auriu.

• Intertrigo- micoză cutanată situată la nivelul plicilor și interdigital caracterizată prin eritem pruriginos.

• Decolare epidermică- secreție și depozit albicios prin macerarea epidermei  cu fisurarea fundului pliului

• Vitiligo- o leucomelanodermie probabil de natură neuroendocrină caracterizată prin pete acromatice mărginite de o zonă hiperpigmentară.

• Ulcerații- pierdere de substanță rezultată dintr-un proces patologic ce acționează asupra pielii. Poate fi superficială și profundă.

• Escarele- distrugeri tisulare ca urmare a unui deficit de nutriție locală apărută de obicei prin  leziuni vasculare sau compresiune continuă.

• Edemele- acumulări de lichid în țesuturi.

• Varicele- dilatări permanente ale venelor superficiale , însoțite de insuficiența valvulelor peretelui venos. Acest lucru se întâmplă deoarece sensul circulației venoase este inversat în ortostatism.

• Hemoroizii- afecțiuni ale plexurilor venoase anale și din partea terminală a rectului constând în dilatarea acestor vene cu apatiția de procese inflamatorii și trombotice.

• Ulcere varicoase- erodarea țesuturilor pe teren varicos.

• Alopecia- lipsa parțială sau totală a părului.

Intervențiile asistentei pentru pacientul cu tegumente și fanere alterate

Obiectivul1. Pacientul să nu devină sursă de infecții nazocomiale

• Leziunile care se supra infectează vor fi protejate cu pansament efectuat in  condiții de  perfectă asepsie atât a tegumentelor, a materialelor cât și a mâinilor persoanei care execută tehnica.

• asepsie – fără microbi

• antiseptie- impotriva microbilor

• Pansamentul se face cu blândețe pentru a nu distruge țesuturile nou formate prin procesul de  vindecare, desfacerea pansamentului se face blând.

• - se supraveghează ca pansamentele să nu fie prea strânse pentru a nu împiedica circulația sanguină.

Obiectivul2. Pacientul să fie echilibrat nutrițional pentru favorizarea cicatrizării leziunilor cutanate

• Multe dintre leziuni sunt determinate de hipersensibilitatea organismului față de unele alimente.

• Asistenta îndrumă pacientul să consume alimente neiritante, neexcitante.

• Se controlează alimentele venite de la aparținători

• Învățăm pacientul să consume legume, fructe, zarzavaturi

• Se conștientizează pacientul și familia în legătură cu rolul nociv al alcoolului, cafelei, condimentelor, prăjelilor, afumăturilor, conservelor.

Obiectivul 3. Pacientul să aibă o stare de bine fizic și psihic.

• Aceleasi ca cele din urmă.

9.NEVOIA DE A EVITA PERICOLELE

Reprezinta  necesitatea individului de a se proteja impotriva agentilor nocivi interni sau exetrni (  fizici , chimici , patogeni ) pentru a vaea o stare de bine ( uneori chiar de a s upravietui ).

De  alungul vietii fiecare individ este expus la diferite agresiuni fizice sau psihice  impotriva carora  trebuie sa se apere pentru a si mentine integritatea fizica si psihica.

Factorii care influenteaza in satisfacerea nevoii

BIOLOGICI

• Varsta – persoana adulta are abilitatea de a se proteja, are cunostinte despre sine si dezvoltarea sa;

• copilul – percepe sensul pericolului si in functie de ritmul dezvoltarii sale mintale, descopera putin cate putin autoprotectia contra pericolelor, pana la varsta adulta

• persoanele in varsta – prezinta diminuarea functiilor senzoriale si motorii si, in consecinta, trebuie sa-si ia masuri particulare de autoaparare;

• Mecanismul de autoaparare – individul poseda mecanisme de autoaparare innascute cum ar fi   termoreglarea sau mecanisme dobandite de alungul existentei sale cum ar fi imunitatea.Rezistenta la imunitate este data de protectia imunitatra naturala sau dobandita  prin crearea de anticorpi specifici in  urma imbolnavirii sau vccinare.

PSIHOLOGICI

• Emotiile si anxietatea – pot provoca la individ utilizarea mecanismelor de aparare care permit conservarea integritatii fata de agresiuni de ordin psihologic.

• Stresul – fiecare stare de stress poate influenta adaptarea individului la toate formele de agresiune stimulate de mecanismele de aparare.

SOCIOLOGICI

• Salubritatea mediului – un mediu sanatos este esential persoanelor pentru un trai fara pericole. Sunt necesare urmatoarele conditii:

• temperatura ambianta 18, grade C – 20 grade C;

• umiditatea intre 30%-60%

• luminozitate potrivita

• - zgomot – sub 1         decibeli

• Protectia sociala –prevenirea accidentelor si a imbolnavirilor , utilizarea de metode educative.

• Rol social – in functie de exigentele locului de munca si ale muncii lor, indivizii trebuie sa utilizeze masuri de protectie impotriva tuturor pericolelor

•  Organizarea sociala – societatea prevede masuri legale care trebuie luate pentru protectia individului contra pericolelor;

• Aceste masuri vizeaza:

prevenirea imbolnavirilor si mentinerea starii de sanatate, folosind un cumul  multiplu de metode de educatie, informatii, publicitate etc.

• Clima – in functie de clima, individul utilizeaza metode de autoaparare fata de conditiile nefavorabile climatice, in locuinta sau in locurile colective.

• Religia – practicarea unor religii este o preocupare ideologica ce permite individului sa-si mentina o securitate psihologica.

• Cultura – masurile de protectie contra pericolelor sunt variate in functie de cultura, ele sunt reliefate in traditii, fiind masuri socio-economice ale unei societati.

• Educatia – parintii informeaza copilul foarte drastic – privind masurile de

• securitate ce trebuie luate in lunga perioada de crestere; 

Scoala se ocupa de educatia copiilor.

Adultul este obligat sa cunoasca posibilelepericole pentru a stabili masuri de prevenire pe care sa le aplice.

Manifestari de independenta

Securitatea fizica : masuri de prevenire a: accidentelor; infectiilor; bolilor; agresiunilor agentilor fizici chimici, agresori umani, animale si autoagresiuni;

Exemple : agenti fizici  chimic; agresiuni umane , animale   sau autoagresiune

Securitatea psihologica – starea de liniste a individului, care se simte la adapost de toate pericolele. 

Masuri: 

- metode de destindere, de relaxare si de control al emotiilor;

 - utilizarea mecanismelor de aparare in diferite situatii;

- practicarea unui obicei, crez, religie

Securitatea sociologica :

Mediul sanatos :

 - salubritatea mediului;

 - calitatea si umiditatea adecvata

 - temperatura ambiantaadecvata 

 - fara poluare fonica, chimica, microbiana;

 - mediu de siguranta;

 - masuri de protectie sociala

Interventiile asistentei prntru mentinerea independentei

Obiectivul 1.Pentru mentinerea unui mediu sanatos:

• Se educa pacientul pentru evitarea poluarii atmosferei cu praf, incarcatura

• microbiana prin stergerea umeda a mobilierului si aerisirea incaperilor

• Se indeparteaza sursele cu miros dezagreabil;

• Se sfatuieste pacientul sa participe la programe de propagande si control, de educatie a populatiei pentru

• mentinerea unui mediu sanatos, in comunitate, unitati de invatamant.

Obiectivul 2.Pentru prevenirea accidentelor:

• Se  face educatie pentru prevenirea accidentelor, verifica daca sunt respectate

• normele de securitate a muncii, normele ergonomice in unitatile cu activitati cu

• risc de accidente

• Se exploreaza pericolele reale si cele potentiale la locul de munca si la domiciliu

Obiectivul 3.Pentru prevenirea infectiilor:

• Se supravegheaza daca sunt respectate normele de igiena, salubritate, dezinfectie,

• dezinsectie, deratizare si circuitele functionale

• Se asigura implicarea populatiei in aplicarea programelor pentru mentinerea si

• promovarea sanatatii

• Se supravegheaza starea de sanatate a populatiei scolare prin controale periodice;

• face controale periodice persoanelor cu risc crescut la infectie

Obiectivul 4- organizeaza – efectueaza : imunizarile obligatorii

Dependenta in satisfacerea nevoii

Pacientul cu nevoia de a evita pericolele  afectate prezinta urmatoarele problem  de dependent :

1. Vulnerabilitatea fata de pericole

2. Alterarea integritatii fizice si psihice

3. Anxietate

4. Durere

5. Stare depresiva

6. Pierderea stimei de sine

7. Pierderea imaginii de sine

8. Pierdere ,separare 

9. Frica

Surse de dificultate

• Surse de ordin fizic

• Deficit sensorial

• Lipsa de sensiblitate

• Afectare fizica

• Durerea

• Dezechilibre metabolice

• Surmenaj

• Surse de ordin psihic

• Tulburari de gandire

• Anxietate

• Stres ,

• Pierdere

• Separare

• Situaie de criza

• Surse ordin sociologic

• Insalubriatatea mediului

• Poluarea

• Conditii inadecvate de munca

• Saracie

• Surse legate de lipsa de cunostinte

1.Vulnerabilitate fata de pericole

Manifestari de dependenta

• Predispozitie la accidente: raniri, caderi

 Neatentia poate fi responsabila de accidente rutiere, de munca sau alti agenti traumatici, fizici,chimici

 Tegumentele pot fi lezate prin contact prelungit cu substante iritante, corozive, in lipsa

echipamentului de protectie

 Aparitia de leziuni la nivelul spatiilor interdigitale, plici datorate umezelii, caldurii, imbracaminte neadecvata

 Deshidratarea, edematierea predispun tegumentele la lezare

• Predispozitie la infectii: gripa, abces etc.

 Neingrijirea corespunzatoare a acestor infectii poate da complicatii mai mari (pulmonare, cardiace, ale sistemului nervos, septicemie)

• Predispozitie la: imbolnaviri frecvente, fatigabilitate, surmenaj

 Imbolnavirile frecvente favorizeaza scaderea rezistentei organismului de autoaparare

 Fatigabilitate – slabire fizica, adinamie, lipsa de forta

 Surmenaj – fatigabilitateaa excesiva care influenteaza organismului; apare in urma unui exces de efort fizic, psihic – munca extenuanta

• Comportament depresiv si agresiv

Comportamentul poate fi modificat cu tendinta spre depresie sau agresivitate in foarte multe boli psihice; bolnavul poate avea tentativa de sinucidere sau poate deveni agresiv fata de cei din jur.

 In unele forme instabile in cadrul unor psihopatii, bolnavii pot face acte antisociale – incendieri. In alte cazuri, bolnavii  pot face actiuni impulsive – crima, automutilare, sinucidere.

Interventiile asistentei pentru pacientul cu vulnerabilitate

Obiectivul 1.Pacientul sa beneficieze de un mediu de siguranta fara accidente si infectii

• Se asigura conditiile de mediu adecvate, pentru a evita pericolele prin accidentare

• Se  amplaseaza pacientul in salon in functie de starea sa, afectiunea si receptivitatea sa

• Se iau  masuri sporite de evitare a transmiterii infectiilor in cazul imbolnavirilor cu boli transmisibile – prin izolarea pacientilor, respectarea circuitelor, masuri de

• Se urmareste si aprecieaza corect potentialul infectios al pacientului, receptivitatea sa si aplica masurile de izolare a surselor de infectie

• Se  aleg procedurile de investigatie si tratament cu risc minim de infectie

• Se  informeaza si stabileste impreuna cu pacientul planul de recuperare a starii de sanatate si crestere a rezistentei organismului, efectueaza imunizarile specifice si nespecifice necesare

Obiectivul 2. Pacientul sa fie echilibrat psihic

• Se favorizeaza adaptarea persoanei la noul mediu

• Se creeaza un mediu optim pentru ca pacientul sa-si poata exprima emotiile, nevoile

• Se ajuta pacientul sa-si recunoasca anxietatea

• Se furnizeaza mijloace de comunicare adecvate starii pacientului;

• Se furnizeaza explicatii clare si deschise asupra ingrijirilor programate

• Se invata pacientul tehnici de relaxare

• Se  face masaj al spatelui, mainilor si picioarelor

• Se incurajeaza pacientul la lectura, activitati etc, pentru a inlatura starea de

• anxietate

• Se asigura legatura pacientului cu familia prin vizite frecvente

• Se invata familia pentru a ingriji pacientul cu boli psihice, degenerative, daca este

• necesar, in vederea reintegrarii sale sociale

2.Alterarea integritatii fizice si psihice 

Manifestari de dependenta

• Semnele inflamatiei: 

• Durere – in latina ,, dolor,,

• Caldura – in latina ,, calor ,,

• Rroseata locala a regiunii respective- in latina ,, rubor,,

• Tumefefiere (marirea in volum)- in latina ,, tumor ,,

• Limitarea miscarilor segmentului afectat- in latina ,, function leza,,

• Semne de insecuritate psihologica

• Agitatie

• Iritatie

• Agresivitate

• Neincredere

• Frica

• Idei de sinucidere

Interventiile asistentei pentru pacientul care sufera de alterarea integritatii fizice si psihice

Obiectivul1. Pacientul sa-si satisfaca nevoile in functie de starea de sanatate si gradul de dependenta

• Se ajuta si suplineste pacientul in satisfacerea nevoilor organismului

• Se determina pacientul sa participe la luarea deciziilor privind ingrijirile

• Se administreaza tratament medicamentos antiinflamator, antiinfectios

• Se aplica masurile de prevenire a complicatiilor septice

• Se foloseste metode de relaxare pasiva; de exemplu, terapie muzicala, masaj

Obiectivul 2.Pacientul sa beneficieze de siguranta psihologica, pentru inlaturarea starii de anxietate

Se asigura un mediu de protectie psihica adecvat starii de boala a pacientului, prin inlaturarea excitantilor psihici – aplica tehnici de psihoterapie adecvate

Se asigura conditiile de mediu adecvate (camera izolata, aerisita, temperature adecvata, semiobscuritate)

Se incurajeaza pacientul sa comunice cu cei din jur, sa-si exprime emotiile, nevoile, frica, opiniile

Se  invata pacientul sa foloseasca mijloacele de autoaparare (pentru persoanele cu

risc sporit la pericol)

3.Durerea

Este un semn obiectiv

Este considerate o senztaie cauzata de un stimul fizic sau de o disfunctie organic

Este un motiv frecvent de adresabilitate la medic

Este problema cea mai des intalnita in practica medicala

Are drept efect suferinta

Prejudecati si idei false despre durere

• Daca sursa durerii nu poate fi precizata exista tendinta de a ne indoi cu privire la realitatea ei

• Un pacient cu durere cronica si prelungita sufera  mai putin decat unul cu durere acuta si de scurta durata

• Membrii personalului de ingrijire sunt mai bine calificati pentru a define natura durerii unui pacient

Reactia pacientului la durere

• Sustinerea partii dureroase

• Pozitia talgica

• Grimase

• Gemete

• Plans

• Adreseaza frecvent intrebari

• Agitatie

• Imobilitate

• Capacitate de atentie redusa

• Evitatarea raporturilor sociale

• Uneori manifestarile lipsesc dar asta nu inseamna ca pacientul sufera

• Factorii care influenteaza reactia pacientului

• Lipsa somnului amplifica perceptia durerii

• Un pacient poate avea dificultati cand suporta prima data durerea

• Un pacient cu experienta dureroasa nu accepta durere mai usor

• Persoana cu afectivitatea stabile tolereaza mai usor durerea

• Daca pacientul considera durerea ca pe o slabiciune personala sau o pedeapsa meritata s ar putea sa nu o exprime

• Daca o considera nemeriatta sau ca pe o amenintare o va exprima mai usor

• Toleranta la durere este influentata de vointa persoanei si de convingerile sale

• Persoana cu tolerant ridicat poate tolera suferinte intense fara ajutor.

• Persoana cu tolerant  scazuta cauta sa si aline durerea ca inainte ca aceasta sa apara.

• Uneori asistenta este tentata sa se ocupe de pacientul a carui tolerant la durere este crescuta  neglijandu l pe cel care nu poate suporta nici durerea usoara.

10. Nevoia de a comunica cu semenii

-este o necesitate a fiintei umane de a discuta cu semenii sai, de a-si impartasi sentimente, opinii, informatii si experiente

-comunicarea pune in miscare un proces dinamic verbal si nonverbal

Independenta in satisfacerea nevoii

-presupune integritatea individului, a organelor de simt, o dezvoltare intelectuala suficienta pentru a putea intelege semnificatia measajelor primite

Factori care influenteaza satisfacerea nevoii

BIOLOGICI

• Integritatea organelor de simt : starea optima de functionare a vazului, auzului, mirosului, gustului si pipaitului ; 

• auzul si vazul permit comunicarea cu lumea exterioara ; 

• gustul si pipaitul protejeaza individul de pericolele din lumea inconjuratoare

• atingerea si mangaierile reprezinta un mijloc de comunicare care permite exprimarea sentimentelor (empatie, afectiune)

*trebuie subliniat faptul ca formele atingerii si mangaierii variaza de la o cultura la alta, de la un popor                       la altul si modul in care a fost crescut pacientul in familie 

• Integritatea organelor fonatiei este necesar pentru comunicarea verbala, prin utilizarea limbajului

• Integritatea aparatului locomotor permite efectuarea unor miscari armonioase ale membrelor, ale corpului, de asemenea permite mentinerea pozitiei capului si ofera capacitatea de a controla muschii fetei exprimand sentimente 

*la copil, comunicarea depinde de nivelul de dezvoltare psihomotorie

PSIHOLOGICI

• Inteligenta: comunicarea este influentata de gradul de inteligenta a individului, de puterea de intelegere a stimulilor, de gandire, de imaginatie, de memorie

•  Perceptia : realizata de organele de simt, analizata de cortex si transformata in imagini, in semnificatii ; aceasta modereaza personalitatea proprie, educatia, cultura si da individului o experienta proprie acumulata in timp ; toate aceste elemente constituie perceptia personala si subiectiva si influenteaza modul propriu de a comunica

•  Emotiile : exprimate prin debitul verbal ; pozitive sau negative influenteaza capacitatea de comunicare a persoanei

• Personalitatea determina adesea motivatia individului de a comunica, de a se exprima, de  a stabili contacte cu semenii

SOCIOLOGICI

• Anturajul : foarte important pentru satisfacerea nevoii de a comunica cu semenii ; prezenta unor persoane dispuse sa comunice, sa asculte, sa raspunda, usureaza si stimuleaza exprimarea individului ; un climat calm, armonios in care individul se simte acceptat asa cum este ii permite o exprimare lejera si stabilirea de contacte sincere cu ceilalti

• Cultura si statutul sociall : au importanta in stabilirea unei comunicari pentru ca modalitatile de comunicare sunt in mare parte invatate si influentate de obisnuintele familiale si de nivelul de cultura

Manifestari de independenta

DE ORDIN BIOLOGIC

• Functionalitatea adecvata a organelor de simt ; acuitate vizuala si auditiva in limite normale ; finete a mirosului si a gustului ; sensibilitate tactila pastrata 

• Debitul verbal : trebuie sa fie usor, lejer, cu ritm moderat si utilizand un limaj clar si precis

• Exprimarea non-verbala : se face prin miscari armonioase, prin gesturi elocvente ale mainilor, expresia fetei in concordanta cu continutul mesajului si privire semnificativa

• Functionare normala a mecanismelor senzoroperceptuale

DE ORDIN PSIHOLOGIC

• UsurinTa exprimarii nevoilor, doriintelor, ideilor, opiniilor, sentimentelor

• Exprimarea clara a gandurilor 

• Imagine pozitiva de sine 

• Perceperea obiectiva a mesajelor primite si capacitatea de a verifica perceptiile proprii

• Exprimarea sentimentelor prin atingere

• Atitudinea de receptivitate si incredere fata de celelalte persoane 

• Cautarea atentiei si afectiunii oamenilor

• Capacitatea de a se angaja si a mentine o relatie semnificativa cu persoanele din jur 

• Utilizarea corecta a mijloacelor de aparare fata de agresiunile pshilogice 

  DE ORDIN  SOCIOLOGIC

- constau în apartenența la grupuri și stabilirea de relații armonioase în familie, la locul de muncă, în grupuri de prieteni.

Intervențiile asistentei medicale pentru menținerea independenței:

• explorează împreună cu pacientul mijloacele sale de comunicare;

• învață pacientul să mențină integritatea simțurilor, să utilizeze mijloace specific de exprimare a sentimentelor, emoțiilor, să aibă o atitudine de receptivitate și de încredere în alte persoane șisa mențină legături cu persoanele apropiate.

Dependența în satisfacerea nevoii

Dacă nevoia de a comunica nu este satisfăcută, pot apărea următoarele probleme de dependență:

1.Comunicare ineficientă la nivel senzorial și motor;

2.Comunicare ineficientă la nivel intelectual;

3.Comunicare ineficientă la nivel afectiv.

Surse de dificultate

• Surse de ordin fizic:

• atingere cerebrală sau nervoasă;

• tulburări circulatorii cerebrale (AVC);

• traumatisme, oboseală;

• deficit sensorial;

• durere, dezechilibru hidro-electrolitic;

• droguri, medicamente, alcoholism

• Surse de ordin psihic:

• tulburări de gândire;

• pierdere, separare, stare de criză;

• anxietate, stress

• Surse de ordin sociologic

• poluare;

• mediu inadecvat;

• conflict;

• eșec;

• statut social și economic defavorabil.

1.Comunicare ineficientă la nivel senzorial și motor

Este dificultatea individului de a capta, prin intermediul simțurilor sale, mesaje care vin din anturaj, din mediul exterior sau din ambele.

Manifestări de dependență:

• Tulburări senzoriale 

• Cecitate - pierderea vederii;

• Diminuarea vederii – scăderea acuității vizuale;

• Surditate – pierderea funcției auditive;

• Hipoacuzie – diminuarea auzului;

• Pierderea sau diminuarea gustului: este pierderea combinată a celor patru senzații gustative de bază (dulce, amar, acru, sărat);

• Anosmie (pierderea mirosului);

• Hipoestezie – scăderea sensibilității cutanate;

• Hiperestezie – creșterea sensibilității cutanate;

• Tulburări motorii:

• Paralizia – dispariția totala a funcției motorii musculare;

• Pareza – scăderea functiei motorii musculare;

• Paralizii periferice caracterizate prin scăderea tonusului muscular iar mișcările pasive se pot executa cu amplitudine mult mai mare;

• Paralizii centrale – tonusul muscular este păstrat sau chiar exagerat iar mișcările pasive se pot executa cu amplitudine redusă. Din paraliziile centrale fac parte:

• Monoplegia este paralizia unui singur membru;

• Hemiplegia este paralizia unei jumătăți de corp lateral;

• Paraplegia este paralizia membrelor inferioare;

• Tetraplegia este paralizia celor patru membre;

• paralizia sfincterelor manifestată prin incontinență de materii fecale și urină;

• Tulburări de limbaj:

• Afazia: incapacitatea de a pronunța anumite cuvinte sau de a le folosi, ori ambele;

• Dizartria: imposibilitatea de a articula cuvintele. Pronunția este neinteligibilă;

• Bâlbâiala: greutatea în pronunțarea unor cuvinte, repetarea sau emisiunea unor silabe prin prelungirea sunetelor;

• Mutismul: bolnavul nu răspunde, nu comunică cu anturajul;

• Dislalia: imposibilitatea de a pronunța anumite sunete care compun cuvintele, vorbirea devenind neinteligibila.

Reacții afective în insuficiență sau exces sensorial:

• Neliniștea: este lipsa de liniște sufletească, frământări;

• Inactivitatea: lipsa activității fizice sau intelectuale, ori ambele;

• Anxietatea: sentiment profund de disconfort, de tensiune pe care individul îl resimte în fața vieții;

• Incetinirea dezvoltării gândirii: în acest caz ritmul asociațiilor de idei este mai lent;

• Halucinații: sunt percepții fără obiect, și,în funcție de analizatorii afectați sunt: auditive, vizuale, gustative, olfactive, cutanate;

• Izolare (singuratate): este starea individului de a fi singur, retras.

Intervențiile asistentei pentru pacientul cu comunicare ineficace la nivel sensorial și motor

Obiectivul 1: Pacientul să fie echilibrat psihic.

• Liniștește bolnavul cu privire la starea sa, explicându-i scopul și natura intervențiilor;

• Familiarizează bolnavul cu mediul sau ambiant;

• Asigură un mediu de securitate, liniștit;

• Administrează medicația recomandată de medic;

Obiectivul 2: Pacientul să folosească mijloace de comunicare adecvate stării sale.

• Cercetează posibilitățile de comunicare ale bolnavului;

• Furnizeaza mijloace de comunicare;

• Invață bolnavul să utilizeze mijloacele de comunicare conform posibilităților sale;

Obiectivul 3: Pacientul să fie compensat sensorial.

• Asigură îngrijiri relative la perturbarea senzorială sau motorie a bolnavului (cecitate, surditate, paralizie), asistenta având rolul de suplinire în satisfacerea nevoilor pe care pacientul nu și le poate satisface în mod autonom;

• Administrează medicația recomandată de medic;

• Efectuează exercții pasive și active pentru prevenirea complicațiilor musculare și articulare;

• Pregătește bolnavul pentru diverse examinări ale simțurilor și îl îngijește după examinare.

Comunicare ineficientă la nivel intelectual:

Este dificultatea individului de a înțelege stimulii primiți și de a-și utiliza judecata, imaginația, memoria, pentru a comunica cu semenii. O atingere a cortexului sau o funcție inadecvată afacultăților intelectuale perturbă individul în modul său de a comunica, de a combina informațiile pe care le folosește de la alții și de la mediu.

Manifestări de dependență:

• Dificultate de a-și aminti evenimentele trecute: amnezia este o tulburare de memorie caracterizată prin amnezie de fixare, de reținere a faptelor noi, amnezie de evocare este lipsa capacității de reproducere sau recunoaștere a unor fapte anterioare;

• Vorbirea incoerentă este comunicarea verbală fără legătură cu situația dată;

• Comportamentul neadecvat manifestat prin reacții neadecvate situației;

• Confuzie, obnubilare este dezorientarea în timp și spațiu și referitoare la propria persoană.

Intervențiile asistentei pentru pacientul cu comunicare ineficace la nivel intelectual

Obiectivul 1: Pacientul să fie orientat în timp, spațiu și la propria persoană.

• Ajută pacientul să se orienteze în timp, spațiu și referitor la propria persoană;

• Sugerează pacientului sățină un jurnal;

• Ajută pacientul să completeze jurnalul;

• Ajută pacientul să-și recunoască capacitățile și preferințele;

• Lasă bolnavul să facă tot ceea ce poate cu propriile sale mijloace.

Comunicare ineficientă la nivel afectiv

Reprezintă dificultatea individului de a se afirma, de a fi deschis către alții și către nevoile lor, de a stabili legături semnificative cu anturajul. Ființa umană care nu poate comunica adecvat suferă interior și își diminuează stima de sine. În consecință, capacitatea de afirmare este redusăși situația sa se schimbă, devine insecurizantă. Individul nu mai poate stabili legături cu anturajul.

• Manifestări de dependență:

• Agresivitate: este manifestarea impulsivă de a se certa, de a se bate cu cei din jur;

• Alienare mentală: este incapacitatea individului de a deține controlul asupra propriilor acte, nu poate să-și aprecieze nici suferințele și nici nu răspunde de actele sale;

• Devalorizare: este percepția negativă pe care individul o are față de valoarea personală și competența sa;

• Apatie: este indiferența față de sine și ceea ce se petrece în jurul său;

• Egocentrism: este preocuparea exagerată a individului față de sine însuși, de sănătate, de îmbrăcăminte, de ocupație, motiv pentru care se simte persecutat;

• Fobie: este frica obsedantă direcționată spre ceva de care bolnavul nu poate scăpa:

• Agorafobie: teama de spatiul deschis;

• Claustrofobie: teama de spațiu închis;

• Nozofobie: teama de boală;

• Euforie: stare de bună dispoziție fără obiect;

• Delir: este o tulburare de gândire neconformă cu realitatea;

• Idei de sinucidere, halucinații;

• Percepere inadecvată de sine: este percepția negativă a individului față de apariția sa fizică;

• Dificultate de a se afirma, de a-și exprima sentimentele, ideile, opiniile, dificultate de a stabili legături semnificative cu semenii.

Intervențiile asistentei pentru pacientul cu comunicare ineficace la nivel afectiv

Obiectivul 1: Pacientul să se poată afirma, să aibă o percepție pozitivă de sine.

• pune în valoare capacitățile, talentele și realizările anterioare ale bolnavului;

• dă posibilitatea pacientului să-și exprime nevoile, sentimentele, ideile și dorințele;

• dă posibilitatea pacientului să ia decizii singur;

• învață pacientul tehnici de afirmare, de comunicare, de relaxare;

• ajută pacientul să identifice posibilitățile sale de a asculta, de a schimba idei cu alții, de a crea legături semnificative;

• antrenează bolnavul în diferite activități care să-i dea sentimentul de utilitate.

Obiectivul 2: Pacientul să fie ferit de pericole interne sau externe.

• supravegheazăîn permanență bolnavul;

• administrează medicația prescrisă (antideprersive, anxiolitice, tranchilizante) utilizează unele măsuri fizice de imobilizare (chingi sau cămață de forță).

11.NEVOIA DE A FI PREOCUPAT ÎN VEDEREA REALIZĂRII

Nevoia de a fi preocupa în vederea realizării reprezintă necesitatea oricărui individ de a face activități care-i permit satisfacerea nevoilor propria, sau de a fi util celorlalți.

Independența în satisfacerea nevoii:

Factorii care influentează satisfacerea nevoii

BIOLOGICI

• Vârsta și creșterea:

• In copilărie activitatea dominantă este jocul. Prin joc copilul reușește să privească lumea înconjurătoare, jocul influențând dezvoltarea psihică a copilului în ce privește percepția, memoria, imaginația, gândirea, voința, motivația, afectivitatea;

• In preadolescență activitatea dominantă este învățătura și secundar jocul. Jocurile specifice sunt cele de echipă, de întrecere, care cer inventivitate, deci imaginație creatoare. Copilul începe să se cunoscă pe sine, observâdu-i pe ceilalți și comparându-se cu ei. Este mai critic față de ceilalți și mai îngăduidor față de sine;

• Adolescența: activitatea de bază este învățătura, copilul putând să-și asume responsabilități pentru faptele săvârșite, este perioada în care copilul își formează un ideal în viațăși este capabil să lupte pentru realizarea acestuia. El se poate autoaprecia cortect, începe să suporte criticile și începe sățină cont de punctul de vedere al altora;

• Maturitatea: în perioada vârstei adulte individul are ca activitate de bază munca. Astfel el poate să joace mai multe roluri însocietate, este perioada încare își întemeiază o familie și perioada în care apar copiii, ocupându-se și de creșterea și dezvoltarea acestora;

• Bătrânețea: după pensionare continuă să facă activitățile care solicită efort mai puțin și care sunt în concordanță cu gusturile și experiența acumulată;

• constituția și capacitățile fizice: indivizii trebuie să-și aleagă activitățile care să le permită realizarea în viațăîn concordanță cu constituția și capacitățile fizice;

PSIHOLOGICI

• Emoțiile și sentimentele. 

• Bucuria, entuzismul, plăcerea care stau la baza activităților pe care le desfășoara un individ;

SOCIOLOGICI

• Cultura: în funcție de cultură, indivizii își aleg profesia care să le permită afirmarea;

• Rolurile sociale: individul are libertatea alegerii studiilor și muncii sale în funcție de normele sociale.

Manifestări de independență:

• Integritatea psihică și fizică: dezvoltarea armonioasă și integritatea fizicăși psihică permit adaptarea pentru orice gen de activitate;

• Manifestări de bucurie și fericire: activitatea pozitivă este de obicei creatoare, fiind sursa sănătății organice și psihice deoarece se asociază cu creșterea energiei vitale;

• Autocritica: este tendința de a lua hotărâri pe baza chibzuinței proprii ca o formă de expimare a independenței voinței și care se finalizează cu o atitudine critică față de ideile și acțiunile proprii dar și receptivitate față de opiniile celorlalți;

• Luare de decizii: este vorba de rapiditatea cu care o persoană delibereazăîntr-o situație complexăși urgent,și adoptă hotărârea cea mai potrivită;

• Stima de sine: aprecirea obiectivă a capacităților și a trăsăturilor de caracter ale unei persoane în comparație cu alții. O trăsătură a cunoașterii de sine este demnitatea care înseamnă conștiința propriei valori în condițiile respectului față de alții, a neacceptării înjosirii și a puterii de a adopta decizii;

• Imaginea de sine: se referă la înfățișarea, aspectul pe care-l are o persoană precum și starea de sănătate care trebuie să fie acceptabile;

• Comportamentul: este în funcție de vârstă. La copil: dragoste și interes pentru școalăși învățătură. Pentru adulți și persoanele mai în vârstă: dragoste față de muncă;

• Motivația: totalitatea motivelor care-l determină să efectueze activități prin care să se realizeze.

Dependența în satisfacerea nevoii:

Pacientul cu nevoia de a se realiza afectată prezintă următoarele probleme de dependență:

1. Devalorizare;

2. Neputință;

3. Dificultate de a se realiza;

4. Dificultate de a-și asuma roluri sociale.

Surse de dificultate

• Surse de ordin fizic:

• Prezența unui handicap;

• Diminuarea unei funcții;

• Durerea;

• Lipsa de control a sfincterelor;

• Surse de ordin psihologic:

• Anxietate;

• Stress;

• Pierderea imaginii de sine;

• Doliu;

• Divorț;

• Surse de ordin sociologic:

• Eșecul profesional;

• Conflictul profesional;

• legile și reglementările sociale care sunt în dezacord cu valorile individului.

1. Devalorizarea

Reprezintă percepția negativă pe care individul o are față de valoarea personală și competența sa.

Manifestări de dependență:

• Sentiment de inferioritate și de pierdere aimaginii de sine. Pacientul nu poate să-și accepte noua stare în care se găsește, modul cum arată, înfățișarea sa;

• Dificultate de a participa la activități obișnuite sau la activități noi;

• Descurajare și depresie;

• Sentimente de izolare, de inutilitate, de respingere;

• Incapacitate de a trece peste dificultăți;

• Somnolență, apatie;

• Agresivitate;

• Diminuarea motivației și a interesului față de alte activități;

• Disperare;

• Obsesie față de problemele sale.

Intervențiile asistentei medicale pentru pacientul cu devalorizare.

Obiectivul 1. Pacientul să fie conștient de propria sa valoare și competență.   

• Pacientul este ascultat pentru a-și exprima sentimentele;

• Se observă orice formă de interes pentru o anumită activitate și îl antrenează în desfășurarea ei;

• Il îndrumă spre activitățile care sunt utile și atractive pentru el;

• Este ajutat să-și satisfacă celelalte nevoi;

• Se observă și se notează orice schimbare în comportamentul bolnavului.

Obiectivul 2. Pacientul să-și recapete interesul față de sine și față de alții.

• Se ajută pacientul în restabilirea capacităților și aspirațiilor sale;

• Se ajută pacientul să se adapteze la noul rol sau statut pe care îl are;

• Se ajută pacientul să realizeze o percepere justă a realității, să se integreze în colectiv;

• Se observă reacțiile de satisfacție sau nemulțumire ale pacientului.

2. Neputința

Este percepția individului asupra lipsei de control a evenimentelor dintr-o situație data.

Manifestări de dependență:

• Conflict personal: pacientul are un comportament inadecvat față de rolurile profesionale alese sau impuse;

• Eșec profesional;

• Dificultate în a lua decizii și a controla evenimentele;

• Apatie;

• Resemnare și retragere;

• Agresivitate;

• Fatalitate;

• Lipsa de ambiție;

• Tristețe;

• Sentiment de inferioritate.

Intervențiile asistentei pentru pacientul cu neputință.

Obiectivul 1. Pacientul să-și recapete încrederea și stima de sine.

• Se identifică sursa neputinței pacientului și situațiile care îi provoacă sentimentul de inutilitate;

• Se ajută pacientul să-și cunoască și să-și reevalueze capacitățile sale;

• Se informează pacientul în legătură cu dreptul său de a lua decizii care îl privesc;

• Se convinge pacientul de importanța deciziilor luate, precum și de responsabilitatea care îi revine.

Obiectivul 2. Pacientul să poată realiza și aprecia obiectiv activitățile sale.:

• Se ajută pacientul în recuperarea fizică, psihică și pentru reducerea handicapurilor și obținerea independenței;

• Se observă și se notează modificările în comportamentul sau starea pacientului

12.NEVOIA DE A SE RECREA

Reprezintă necesitatea ființei umane de a se destinde, de a se distra prin activități agreabile, pentru obținerea unei relaxări fizice și psihice.

Independența în satisfacerea nevoii.

Factorii care influențează satisfacerea nevoii

BIOLOGICI

• Vârsta: copilul mic și preșcolarul se joaca, școlarul învațăși se joacă, adolescentul preferă jocurile de grup. Adultul își planifică activitățile recreative în funcție de preferințe, timp liber, posibilități și anturaj. Vârstnicul depune efort fizic mai diminuat, în general se retrage spre interior;

• Constituția și capacitatea fizică;

PSIHOLOGICI

• dezvoltarea psihologică;

• emoțiile: activitățile recreative permit individului exteriorizarea emoțiilor și eliberarea tensiunii;

SOCIOLOGICI

• Cultura: fiecare popor, prin tradițiile specifice, organizează activități recreative specifice comunității respective;

• Rolurile sociale.

Manifestări de independență:

• Destinderea: starea de relaxare, de încetare a unei tensiuni nervoase sau a unei stări de încordare;

• Satisfacția: sentimentul de multumire;

• Amuzamentul: înveselire, distracție, divertisment.

Dependența în satisfacerea nevoii

Pacientul cu nevoia de a se recrea afectată prezintă următoarele probleme de dependență:

1. Neplăcere de a efectua activități recreative;

2. Dificultate de a îndeplini activități recreative;

3. Refuzul de a efectua activități recreative.

Surse de dificultate

• Surse de ordin fizic

• lezarea integrității fizice;

• dezechilibre;

• durere;

• diminuarea capacității funcționale a organelor de simț;

• Surse de ordin psihologic:

• tulburări de gândire, de memorie;

• anxietate, stress;

• situație de criză;

• Surse de ordin sociologic:

• singurătatea;

• pensionarea;

• conflicte și eșecuri în îndeplinirea rolurilor sociale;

• munca învechită, de rutină.

1. Neplăcerea de a efectua ativități recreative.

Manifestări de dependență

• Inactivitatea;

• Plictiseala;

• Tristețea.

Intervențiile asistentei pentru pacientul cu neplăcere de a efectua activități recreative.

Obiectivul 1. Pacientul să prezinte o stare de bună dispoziție.

• aflarea tipului de activitate recreativă care produce plăcere pacientului;

• planificarea de activități recreative împreună cu pacientul;

• antrenarea pacientului în activități cu asigurarea mediului de securitate;

• se amenajează camere speciale pentru audiții muzicale sau vizionări de filme sau TV:

Obiectivul 2. Pacientul să-și recapete încrederea în forțele proprii.

• Se administrează medicamente antidepresive și tranchilizante;

• Se urmărește efectul medicamentelor;

• Se câștigă încrederea pacientului;

• Se ajută pacientul să depășească momentele dificile.

Obiectivul 3. Pacientul să beneficieze de un somn odihnitor.

• Se învață pacientul tehnici de relaxare.

13.NEVOIA DE A ACȚIONA CONFORM PROPRIILOR CREDINȚE ȘI VALORI

ȘI DE A-ȘI PRACTICA RELIGIA

Reprezintă necesitatea individului de a face și de a exprima gesturiși acte conforme formației sale de bine și de rău, de dreptate, de libertate, de a urma o anumită ideologie.

Independența în satisfacerea nevoii

Nici o ființă umană nu poate să trăiascăîn izolare și ea trebuie să fie într-o relație cu semeni săi și cu viața cosmică sau cu ființa supremă. Această interacțiune scoate în evidență experiența vieții lor, convingerile, credințele și valorile propriei ființe. Nici o societate nu poate trăi fărăun set de standarde asupra cărora s-a căzut de acord: dragostea, grija, onestitatea, integritatea, încrederea, iertarea, liberate alegerii etc.

Factorii care influențează satisfacerea nevoii

BIOLOGICI:

• Gesturile și atitudinile coporale. Acestea permit pacientului să-și satisfacă nevoia în funcție de convingerile personale și de apartenența religioasă;

PSIHOLOGICI

• Cautarea sau cercetarea sensului vieții și a morții. Urmărirea acestui obiectiv face individul să realizeze gesturile și ritualurile care corespund credințelor și valorilor sale;

• Dorința de a comunica cu ființa supremă sau cu cosmosul;

• Emoțiile îl determină pe individ să realizeze activități umanitare sau religioase;

SOCIOLOGICI

• Cultura: toate societățile vehiculează,prin tradițiile lor, credințe și valori față de practicile religioase. Cultura și istoria popoarelor influențeazăîn mare măsură ființele umane și relațiile lor cu ființa supremă.

• Apartenența religioasă – pe măsură ce copilul crește, părinții îl obișnuiesc cu credințe și valori legate de apartenența religioasă. Adultul este influențat de normele sociale legate de o apartenență religioasă, el având libertatea de a alege o religie sau alta în funcție de convingerile personale. Astăzi în lume sunt cunoscute următoarele religii:

• creștinismul (catolici, ortodoxi);

• islamismul prezent în orientul apropiat și mijlociu;

• budismul întâlnit la popoarele asiatice (chinezi, japonezi);

• hinduismul (hinduși);

• mozaismul sau iudaismul (evrei).

Manifestări de independență:

• Credința: reprezintă convingerile personale ale individului față de realitate. Ea include asistarea la ceremonii religioase, folosirea de obiecte religioase;

• Religia: este formă a conștiinței sociale caracterizată prin credința în ființe sau forțe supranaturale. Ea presupune parcurgerea scrierilor religioase, spirituale sau umanitare și observarea regulilor impuse de religia respectivă.

• Spiritualitatea: ansamblul de credințe și de practici proprii sufletului. Ea presupune rugăciuni și meditație;

• Morala: este ansamblul de reguli de comportament și valori considerate valabile într-o societate. Se manifestă prin acțiuni angajate pentru înfăptuirea binelui;

• Valori: reprezintă un ansamblu de credințe și aptitudini care reflectă ceea ce este de dorit dar și ceea ce este benefic individului (frumusețea). 

Dependența în satisfacerea nevoii

Problemele pacientului: 

1. Culpabilitate;

2. Frustrare;

3. Dificultate de a acționa după credințele și valorile sale;

4. Dificultate de a participa la activități religioase;

5. Neliniște față de semnificația propriei existențe.

Surse de dificultate:

• Surse de ordin fizic:

• Lezare fizică;

• Durere;

• Dezechilibre metabolice;

• Surmenaj;

• Surse de ordin psihologic:

• Tulburări de gândire;

• Anxietate;

• Stress;

• Doliu;

• Divorț;

• Pierderea imaginii și respectului de sine;

• Pensionarea;

Surse de ordin sociologic:

• Conflicte sociale;

• Eșecuri;

• Contradicții cu familia și societatea.

1. Culpabilitatea

Reprezintă sentimentul dureros resimțit ca urmare a contrazicerii propriilor convingeri și valori motiv pentru care individul se simte vinovat.

Manifestări de dependență:

• Sentiment de culpabilitate: tristețe, autopedepsire, autoacuzare, înțelegerea bolii ca pe o padeapsă, sentimentul de a fi nedemn;

• Manifestări de depresie: plâns, insomnie, furie împotriva lui Dumnezeu;

• Manifestări de anxietate: tahicardie, tegumente reci și umede, hiperventilație, furie, mânie;

Intervențiile asistentei pentru pacientul cu culpabilitate:

Obiectivul 1. Pacientul să-și păstreze imaginea pozitivă de sine. 

• Se încurajează bolnavul să-și exprime sentimentele în legătură cu problema sa;

• Se favorizează satisfacerea convingerilor sale;

• Se planifică împreună cu bolnavul activități care să-i dea sentimentul utilității;

Obiectivul 2. Pacientul să fie echilibrat psihic.

• Se pune pacientul în legătură cu persoane dorite, apropiate;

• Se administrează, la nevoie, medicație prescrisă.

2. Frustrarea

Reprezintă sentimentul individului care se simte refuzat sau își refuză satisfacrea unei nevoi. Acest sentimet este dat de obstacolele apărute în îndeplinirea gesturilor sau a actelor conforme părerii personale despre bine, dreptate, credință.

Manifestări de dependență:

• Senzație de pierdere a libertății de acțiune;

• Sentimentul de inutilitate manifestat prin plâns, tristețe, amărăciune;

• Supunerea la un regim anume (tratament medicamentos, perioada de alăptare);

• Incapacitatea de a exercita practici rerligioase (nu poate să citească documente religioase din cauză că prezintă deficit de vedere sau auz, sau ndin cauza efectului secundar al unei medicații, sau din cauză că nu există locul de practicare a religiei;

• îngrijorare față de sensul propriei sale existențe.

Intervențiile asistentei pentru pacientul cu frustrare.

Obiectivul 1. Pacientul să-și recapete încrederea în sine.

• Se ajută pacientul să-și identifice cauza frustrării și să-și exprime sentimentele și nevoile asigurându-l că secretul va fi păstrat;

Obiectivul 2. Pacientul să fie echilibrat psihic.

• Se vorbește des cu bolnavul arătându-i că nu este părăsit;

• i se administrează la nevoie medicamente sedative

14.NEVOIA DE A ÎNVĂȚA CUM SĂ-ȘI PĂSTREZE SĂNĂTATEA

Reprezintă necesitatea omului de a acumula cunoștințe, deprinderi și atitudini în scopul menținerii sau redobândirii stării de sănătate.

Independența în satisfacerea nevoii:

Factorii care influențează satisfacerea nevoii:

BIOLOGICI

• Vârsta: 

• Copilul învață cu ușurință metodele și mijloacele de a-și menține sănătatea dacă este instruit, supravegheat și controlat;

• Adultul învațăși se perfecționează pentru a utiliza toate mijloacele necesare menținerii sănătății;

• Vârstnicul acumuleaza mai greu cunoștințe noi dar le utilizează pe cele acumulate anterior;

• integritatea fizică, somatică a organelor de simțși a facultăților intelectuale;

PSIHOLOGICI

• Motivația: trebuințele și năzuințele individului acționează ca factori dinamizatori și îl incită la acțiune;

• Emoțiile, și mai ales cele legate de anxietate pot accelera procesele de cunoaștere;

SOCIOLOGICI

• Mediul ambiant: lumina și temperaturaa normale, atmosfera de liniște și calm sunt favorabile însușirii de cunoștințe.

Manifestari de independenta

• dorința și interesul de independență: dorința de a învăța și dorința de a-și însuși deprinderi corecte;

• acumularea de cunoștințe;

• modificarea comportamentului față de sănătate.

Dependența în satisfacerea nevoii

    Probleme de dependență:

1. Ignoranță față de dobândirea de noi cunoștințe, deprinderi, atitudini.

2. Dificulate de a învăța.

3. Cunoștințe insuficiente.

Surse de dificultate:

• Surse de ordin fizic:

• Lezarea integrității fizice;

• Deficiențe senzoriale (auditive, vizuale);

• Tulburări de vorbire;

• Dispariția vocii;

• Durerea;

• Surse de ordin psihologic:

• Afectarea stării de conștiență: obnubilare, delir, coma;

• Tulburări de gândire și de memorie;

• Anxietatea;

• Situația de criză (separare, modificarea schemei corporale, modificarea modului de viață);

• Surse de ordin sociologic:

• Mediul necunoscut (emigrarea într-o țară unde nu se cunoaște limba, obiceiurile, tradițiile)

• Lipsa de cunoaștere a propriei persoane sau a mediului înconjurător.

1.Ignoranța

Se referă la lipsa de cunoștințe, de priceperi și de deprinderi pentru menținerea sau recuperarea sănătății.

Manifestări de dependență

• Cunoștințe insuficiente: pacientul nu are cunoștințe referitoare la boală, la prevenirea îmbolnăvirilor, la importanța respectării trsatamentului, prevenirea complicațiilor, perioada de convalescență;

• Neînțelegerea necesității de a învăța;

• Nesiguranța și frica de necunoscut;

• Neobișnuința în abordarea anumitor acțiuni pentru redobândirea sănătății (bolnavul nu acordă importanța cuvenită bolii, nu respectă sfaturile medicale primite);

• Lipsa de informații: bolnavul nu are acces la informații dar nici nu este interesat să și le procure;

• Lipsa interesului de a învăța;

• Dificultate în învățarea măsurilor preventive și curative;

Intervențiile asistentei medicale pentru pacientul cu ignoranță.

Obiectivul 1. Pacientul să acumuleze noi cunoștințe.

• Se explorează nivelul de cunoștințe al bolnavului în ce privește boala lui, modul de manifestare, măsurile preventive și de tratament;

• Se identifică manifestările de dependență și sursele lor de dificulate;

• Se conștientizează bolnavul asupra propriei responsabilități privind sănătatea;

• Se stimulează dorința de cunoaștere a pacientului;

• Se organizează activități educative;

• Se verifică dacă bolnavul a înțeles corect mresajul transmisși dacă și-a însușit cunoștințele;

Obiectivul 2. Pacientul să dobândească atitudini și deprinderi noi.

• Se identifică obiceiurile și deprinderile greșite ale bolnavului;

• Se corectează deprinderile dăunătoare sănătății;

• Se țin lecții de formare a deprinderilor igienice;

• Se efectuează demonstrații practice;

• Se întocmesc programe de recuperare și reeducare a bolnavilor cu deficiențe senzoriale și motorii;

• Se încurajează pacientul și se ajută la dobândirea noilor deprinderi.