Dermatologie 22.10.2021 cu diriga
Ingrijirea pacientului cu afectiuni dermatologice
Prevenirea afetiunilor dermato
Evitarea factorilor declansatori sau favorizanti
leziuni contagioase
agenti iritanti
traumatisme
expunere prelungita la razele solare
intepaturi de insecte
igiena tegumentelor cu apa si sapun plus dezinfectie atunci cand se produc mici leziuni
Toaleta parului si a unghiilor
Igiena lenjeriei de corp
Alimentatie echilibrata , evitarea alimentelor alergice
hidratare corespunzatoare pentru a evita uscarea pielii
Prezentarea la medic imediat ce se observa o leziune
Evitarea auto-tratarii
Particularitati de ingrijire
1.Circumstante de aparitie
Infectii virale cu transmitere de contact direct cu leziunea sau cu secretii infectate
Infectii bacteriene cutanate –biodermita , stafilococ , streptococ
Infectii fungicenumite dermatofiti / dermatomicoze favorizate de mediul anaerob , umed si de to 20-37 oC
Prezenta parazitolor: scabia si pediculoza/ aie si paduchi/
Tratamente medicamentoase cu antibiotice si antiinflamatoare mesteroidiene
Consum de alimente cu potential alergen- ou, ciocolata , capsuni , piersici
Contact cu substante alergene- praf , par de animale , polen , substante de curatenie
Manifestari de dependenta
Leziuni cutanate sub forma de macule , pacule , pustule , vezicule , frictene , uceratii , scoame. La aceste leziuni se va mentiona distributia , forma , continutul , data aparitiei , daca au fost urmate tratamente anterioare.
Durerea poate fi de intensitate variabila cu localizare de obicei in zonele afectate
Pruritul poate fi localizat sau generalizat
Febra, frison
Greturi , varsaturi , cefalee , edeme , leziuni ale unghiilor
Prezenta de paraziti sau de ou
Investigatii si examene de laborator
Examenul micologic –recoltarea de produs patologic , tratarea cu dioxid de C-
La suta
-examinarea la microscopul optic
Exament citologic- din probele recoltate se face un fratiu cu care se examineaza la microscop
Biopsia cutanata consta in recoltarea unei frag, de piele in conditii aseptice si examinarea histopatologica
Teste cutanate –epicutanate care constau in aplicarea pe tegumente a unor antigene suspecte in dilutii standardizate si citirea reaciei dupa 48-96h
Teste prin scalificare –aplicare de alergeni standard pe pielea antebratului pe o usoara scalificare
Reactia se citeste dupa 15 min
IDR consta in injectarea intradermica de atingere , reactia citindu se dupa 24-48 -72 h
Problemele pacientului cu afectiuni dermatologice
Alterarea integritatii pielii
Disconfort manifestat prin prurit si durere
Potential de suprainfectare a leziunilor
Anxietate sau chiar depresie din cauza schimbarii imaginii corporle
Obiective
Usurarea sau suprimarea pruritului , durerii
Impiedicarea inflamatiei si a formarii crustelor
Prevenirea evolutiei nefavorabile
Prevenirea infectiei secundare
Reducerea anxietatii si depresiei
Îngrijiri aplicate pacienților cu afecțiuni dermatologice
a) pentru suprimarea pruritului și ameliorarea durerii:
examinarea regiunii afectate pentru a încerca descoperirea cauzei bolii;
facilitarea vasoconstricției prin menținerea unei temperaturi răcoroase în încăpere,
reducerea la minim a îmbrăcăminții și învelitorilor, aplicarea de pansamente umede,
răcoroase;
ungerea regiunilor uscate cu creme sau loțiuni. Loțiunile sunt aplicate după baie și înainte
de uscarea pielii, pentru a facilita hidratarea pielii;
aplicarea de analgezice sub formă de loțiunisau unguente conform prescripțiilor;
administrarea sedativelor și tranchilizantelor prescrise;
b) pentru evitarea îmbolnăvirii pielii:
protejarea pielii sănătoase împotriva macerației atunci când se aplică pansamente umede,
prin ungerea cu creme protectoare;
absorbția surplusului de umiditate prin tamponare ușoară cu un burete sau cu comprese de
tifon;
sfătuirea pacientului să folosească produse antisolare pentru a preveni leziunile prin
acțiunea razelor solare;
folosirea unui săpun adecvat pH-ului pielii și evitarea folosirii săpunului pe o piele
congestionată sau care prezintă eroziuni;
c) pentru îndepărtarea crustelor se folosesc produse uleioase care inmoaie și favorizează
îndepărtarea crustelor: dacă pansamentul este îmbibat și uscat, el va fi îmbibat cu ser
fiziologic sau apă oxigenată și după aceea înlăturat;
d) pentru reducerea procesului inflamator:
asigurarea continuității sau intermitenței pansamentelor umede după caz;
aplicarea prescripțiilor medicale în administrarea medicamentelor cu corticosteroizi (în
aplicații locale prin masaj lejer cu evitarea feței, pleoapelor și regiunilor genitale) sau în
administrarea pe cale orală sau parenterală cu respectarea regimului hiposodat;
e) pentru prevenirea infecției secundare:
toate leziunile cutanate se consideră ca și infecțioase pânî la stabilirea diagnosticului. De
aceea pacientul va fi izolat într-o cameră cu un pat și toate persoanele care vin în contact cu el
vor purta halat și mască;
masca este necesară și în timpul schimbării unui pansament;
spălarea mâinilor înainte și după îngrijirea leziunilor precum și purtarea mănuților sunt
obligatorii;
în cazul leziunilor infecțioase, pansamentele folosite vor fi arse pe cât posibil;
medicamentele prescrise vor fi aplicate pe leziuni și urmate de pansamente și
bandajecirculare pentru ca medicamentul să rămână în contact direct cu leziunea;
f) reducerea anxietății:
prin manifestarea de înțelegere și stăpânirea sentimentelor de aversiune saqu repulsie față
de leziunile grave;
trebuie să li se arate considerație și atenție pentru a nu agrava starea lor psihologică.
Infecții ale pielii
Infecții bacteriene
Impetigo simplex – este infecția superficială a pielii cauzată de streptococi.
Tratamentul este simplu, fără antibiotice. Pacientul trebuie să se spele cu
săpunbactericid cel puțin o dată pe zi , iar starea de curățenie poate preveni propagarea
infecției și în alte regiuni ale corpului sau la alți membri ai familiei;
Foliculita – este o infecție cu stafilococ a foliculului pilos;
Furunculul – este o inflamație acută profundă a unuia sau mai multor foliculi piloși
care atinge dermul din jur;
Carbunculul – este rezultatul difuziunii unui furuncul care invadează mai mulți foliculi
piloși și se caracterizează printr-un abces al pielii și țesuturilor subcutanate, ffind
cauzat de stafilococi. Cel mai frecvent apare la ceafă și fese.
Pentru a trata o infecție cu stafilococi este foarte important să nu se distrugă pereții
protectori indurați care acoperă regiunea atinsă. Se recurge la antibiotice bazate de obicei pe
rezultatul antibiogramei.
Compresele umede și calde favorizează vascularizația și accelerează
absorbția furunculului. Se aplică un unguent antiseptic după ce pielea învecinată a fost
curățată cu blândețe și unsă cu un antiseptic. Dacă puroiul este colectat, o incizie cu bisturiul
ca accelera dispariția durerii asigurând evacuarea directă a puroiului. Regiunea va fi pansată,
iar pansamentele utilizate se ard.
Vor fi luate măsuri speciale pentru furunculele localizate la
față, pentru că pot apărea tromboze sinusale și septicemii fatale. Persoanele care prezintă
furuncule la nivelul perineului sau în regiunea anală vor fi sfătuite să stea la pat și li se
recomandă antibiotice pentru limitarea infecției. Dacă furunculul drenează, se acoperă
salteaua și perna cu un material din plastic care se dezinfectează zilnic iar spălarea
cearșafului, prosopului și a lenjeriei murdare se va face cât mai repede posibil.
Infecții ale mâinii
Infecții minore:
- tăieturi;
- înțepături;
- julituri;
Sunt banale dar se pot infecta, de aceea se spală cu apă și săpun și se aplică un
pansament.
Panarițiul superficial este o infecție cu puroi în jurul unghiei. Se introduce degetul în
apă caldă și, cu ajutorul unei pense, se ridică țesutul moală din jurul unghiei pentru a
favoriza scurgerea puroiului. Se face cultură, antibiogramă și administrare de
antibiotice. În caz de infecție șcu candida se aplică local unguente fungicide.
Panarițiul profund este mai grav și determinat mai ales de streptococ, fiid localizat la
pulpa degetelor. De obicei este cauzat de o înțepătură. Se face incizia și drenajul
leziunii pentru a preveni necroza, și se aplică pansament.
Infecții virale
Herpes Zoster – este o inflamație de origine virală caracterizată printr-o erupție de
vezicule dureroase dispuse pe traiectul unui nerv. Se calmează durerea și se previn
complicațiile (suprainfecție, cicatrici).
Micozele
Sunr infecții cu ciuperci care pot atinge părul, unghiile și pielea glabră (fără păr).
Profilaxie:
păstrarea pe cât posibil a picioarelor și spațiilor interdigitale uscate;
purtarea ciorapilor din bumbac;
purtarea de încălțăminte perforată sau decupată;
evitarea încălțămintei de cauciuc;
aplicarea pudrei de talc sau a pudrei speciale antifungice de două ori pe zi la
persoanele care transpiră abundent la picioare;
folosirea prosopului, periei, piaptănului individual;
în cazul apariției onicomicozelor la unghiile degetelor de la picioare de la diferite
ciuperci sau de la candida albicans, tratamentul este de lungă durată iar vindecarea
este limitată . Se recomandă aplicații locale cu antimicotice și antimicotice pe cale
orală 6 luni - 1 an.
Dermatite de contact
Sunt inflamații adesea însoțite de eczeme cauzate de reacția pielii la diferite substanțe
iritante sau alergice. Agenții iritanți cei mai frecvenți sunt: săpunul, detergenții, substanțele
chimice industriale.
se va identifica agentul cauzal;
nu se va folosi săpun până la vindecarea dermatitei;
se aplică o loțiune nemedicamentoasă pe suprafața eritematoasă și un pansament umed
rece pe suprafața veziculară;
se aplică tratamentul medicamentos prescris de medic.
pacientul va evita căldura, săpunul și frecarea regiunii. Se va spăla imediat după ce
pielea a fost expusă la un agent iritant;
spălarea vaselor numai cu mănuși duble de bumbac pe care nu trebuie să le poarte mai
mult de 15-20 minute.
Dermatoze inflamatorii neinfecțioase
Pemfigus vulgar este o afecțiune gravă cutanată prin apariția unor bule de diferite mārimi, de 1- 4 cm pe o piele aparent sånătoasa sau pe mucoasa bucală sau vaginală. Leziunile sunt dureroase și se pot infecta.
Tratament - pansamente umede și reci sau băi cu efect protector și liniştitor (bãi cu permanganat de potasiu). După baie pielea se usucă complet iar lenjeria pudrează cu tale,
- se va menține igiena bucala minuțioasă:
- se vor nota funcțiile vitale și se administrază tratamentul
DERMATOMICOZELE
Definiție: afectiuni ale pieli produse de ciuperci parazite.
Etiologie fungi (ciuperci parazite).
Simptomatologie: leziuni elementare și secundare: macula, papula, pustula, vezicula, scuama, eritemul, pruritul, durerea.
Tratament
Sistemic: antimicotice orale, antipruriginoase, antihistaminice.
Topic: principii de tratament, preparate topice unguente, soluții, pudre.
Nursing în dermatomicoze
Manifestări de dependență:
leziuni elementare şi secundare: macula, papula, pustula, vezicula, scuama, eritemul, pruritul, durerea.
Probleme de dependență:
alterarea integrității tegumentelor și mucoaselor;
risc de infecție:
alterarea confortului psihic;
alterarea imaginii de sine;
durere;
vulnerabilitate;
refuzul de a se conforma tratamentului;
dezinteres față de măsurile de igienă;
mobilitate limitată, postură inadecvată:
cunoştințe insuficiente despre boală.
Surse de dificultate: factori etiologici şi de risc:
factori de mediu: poluare, radiații, noxe profesionale;
psihici: stres;
bio-fiziologici: contactul direct cu agentul etiologic, imunitate scăzută, carențe în igiena
sociali: locul de muncă și relațiile interumane de la locul de muncă, relațile fa- miliale, obiceiurile și tradițiile familiale de igienă;
spirituali: obiceiuri și ritualuri religioase;
culturali: influența mediului cultural.
Obiective de îngrijire:
pacientul:
să prezinte tegumente şi mucoaselor integre;
să nu prezinte infecție; să beneficieze de confort psihic;
să fie mulțumit cu propria imagine:
să nu prezinte durere;
să se simtă In siguranța;
să accepte şi să urmeze tratamentul;
să prezinte interes față de mäsurile de igienă;
să aibă mobilitatea păstratà;
să prezinte cunoştințe suficlente despre boală.
Intervenții autonome:
comunicare informare, explicații oferite în legătură cu etiologia bolii, simptoma- lologie, evoluție, importanța tratamentului și regimului igienic:
monitorizarea funcțiilor vitale și vegetative de două ori pe zi: TA, puls, T, respi- rație, diureză, scaun; • asigurarea condițiilor de mediu;
asigurarea igienei;
alimentarea;
hidratarea;
asigurarea pozițiilor;
mobilizarea;
prevenirea complicatiilor
educația pentru sänätate: infomare, explicații oferite in legătură cu etiologia bolii, simptomatologie, evoluție, importanța tratamentului și regimului Igienic.
Intervenții delegate:
Investigații clinice și paraclinice:
examenul vizual direct;
recoltări de produse biologice pentru:
examenul micologic direct;
cultura pe medi speciale;
microsporia electronică.
Administrarea tratamentelor:
•sistemic: antimicotice orale, antipruriginoase, antihistaminice;
topic: principil de tratament, preparate topice unguente, soluții, pudre. complicațillor:
PIODERMITELE
Definiție: inflamații ale pielii, deseori supurative datorate mai frecvent pioaocilor.
Etiologie: stafilococului și strepiococului, bacili coli, piocianic, difteromorfi.
Simptomatologie: leziuni elementare și secundare: macula, papula, pustula, vezicule, bula, scuama; durere, eritemul, pruritul.
Tratament
sistemic: antibiotorapie, antipruriginoase, antihistaminice, AINS, antialgice;
topic: principii de tratament, soluții antiseptice, preparate anlibiotice topice (unguente, soluții, pudre), pansamant umed, tratament chirurgical, Imunoterapie specifică
Nursing in piodermite
Manifestări de dependență:
Leziuni elementare și secundare: macula, papula, pustula, vezicula, bula, Scuama.
Durere, eritemul, pruritul.
Probleme de dependență:
alterarea integrității tegumentelor și mucoaselor; risa de infecțle;
alterarea confortului psihic; a aiterarea imaginii de sine; durere;
vulnerabilitate
; • refuzul de a se conforma tratamentuiui;
dezinteres față de măsurile de igienă;
mobilitale limitată, postură inadecvată;
cunoștințe insuficiente despre boală.
Surse de dificultate: Factori etiologi şi de risc:
factori de mediu: poluare, radiații, noxe profesionale;
psihici: stres:
bio-fiziologici: contactul direct cu agentul eliologic, irnunitate scăzută, carențe în igienă
sociali: locul de muncă și relatile interumane de la locul de muncă, relațiile fami- liale, oblcolurile și tradițiils familiale de igienă;
spirituali: obiceiuri și ritualuri religioase;
culturali: influența mediului cultural.
Obiective de îngrijire: Pacientul:
să prezinte tegumente și mucoase integre;
să nu prezinte infacție;
să beneficieze de confort psihic;
să fie mulțumit cu propria imagina;
sä nu prezinte durere;
så se simtă în siguranță:
sä accepte și să urmeze tratamentul;
să prezinte interes față de măsurile de igienă;
sä aibă mobilitatea păstrată;
să prezinte cunoştințe suficiente despre boală.
Intervenții autonome:
comunicare: informare, explicații oferite in legătură cu etiologia bolii, simplomatologie, evolutie, importanța tratamentului și regimulul igienic;
monitorizarea funcțiilor vitale și vegetative de două ori pe zi: TA, puls, T, respi- rație, diureză, scaun;
asigurarea condițiilor de mediu;
asigurarea igienei;
alimentarea;
hidratarea; asigurarea pozitiilor;
mobilizarea;
prevenirea complicațiilor;
educația pentru sănátate: informare, explicați oferite în legătură cu etiologia bolii, simptomatologie, evoluție, importanța tratamentului și regimului igienic.
Intervenții delegate:
Investigații clinice și paraclinice:
examenul vizual direcl;
examenul micologic direct;
cultura pe medii speciale;
microsporia electronică.
Tratament
sistemic: antibioterapie, antipruriginosse, antihislaminice, AINS, antialgice;
topic: principii de tratament, soluții antiseptice, preparate antibiotice toplce (unguente, soluții, pudre), pansament umed, tratament chirurgical, imunoterapie specifică.
DERMATOZELE ALERGICE
Definiție: sunt afecțiuni ale tagumentelor, produse ca efect al unel sensibilizări la una sau mal multe substanțe care acționeeză prin contact direct.
Etiologie: substanțe chimice (se cunosc până în prezent peste 3 000 de compuși chimici alergizanți pentru tegumente) care acționează în majoritatea ca haptene, combinându-se cu proteinele epidermului pentru a forma antigeni completi.
pneumalergeni: praf de casă, polenuri, scuame de animal, pene;
alergeni alimentari: nuci, alune, fructe roşil, ciocolata, aditivi alimentari;
alergeni infecțioși: bacterii, virusuri, paraziti, fungi;
alergeni medicamentoşi: antiblotice din grupul penicilinei, sulfamide, anestozi- ce, antiinflarnatorii nesteroidiene;
alte cauze: înțepături de insecte.
Simptomatologie: plāci aritematoadematoase, tranzitorii, pruriginoase, durere, edem la nivelul feței (obraji, pleoape, buze), mâinilor, organelor genitale externe. Puale apare edem și la nivelul mucoaselor: bucală, faringiană (disfagie), laringiană cu edem glotic.
Tratament
sistemic:antihisteminice-antireceptoriH1(Clorfeniramin, Loratadina, Desioratadina, Fexofenadina, Levocetirizina), antihistaminice antireceptori H2 (Cimetidina), si- paticomimetice (Adrenalina), stabilizatori de mastocite (Cromoglicat de sodiu, Ketotifen), corticosteroizil, antipruriginoase, AINS, antialgice:
topic: principii de tralament, soluții antiseptice (unguente, soluții, pudre), pansa- ment, imunoterapie specifică.
Nursing in dermatite alergice
Manifestări de dependență:
pláci eriternatoedematoase, tranzitorii, pruriginoa- se, durere, edem la nivelul feței (obraji, pleoape, buze), mainilor, organelor genitale externe. Poate apărea edem și la nivelul mucoaselor: bucală, faringiană (disfagie), laringiană cu edem giotic.
Probleme de dependență
alterarea integritäții tegumentelor și mucoaselor;
risc de infecție;
alterarea confortului psihic:
alterarea imeginil de sine;
durere;
vulnerabilitate:
refuzul de a se conforma tratamentului;
dezinteres față de măsurile de igienă;
cunoștințe insuficiente despre boală.
Surse de dificultate. Factori etiologi și de risc:
factori de mediu: poluare, radiații, noxe profesionale:
psihici: stres; bio-fiziologici: contactul direct cu agentul etiologic, imunitate scäzutä, carențe în igienä;
sociali: locul de muncă și relatiile interumane de la locul de muncă, relațiile familiale, obiceiurile și tracițile famillale de igiena
spirituali: obicoiuri și ritualuri religicase;
culturali: influența mediului cultural,
Obiective de Ingrijire. Pacientul:
să prezinte tegumente și mucoase integre;
să nu prezinte infectie;
să beneficieze de confort psihic;
så fie multumit cu proprin imangine;
să nu prezinte durere,
să se simtă în sigurantà
să accepte şi så urmeze tratamentul; să prezinte interes față de màsurile de igienă;
să prezinte cunostințe suficiente despre boală.
Intervenții autonome:
comunicare. informare, explicații oferite în legătură cu etiologia bolii, simptomatologie, evoluție, importanța tratamentului și regimului igienic;
monitorizarea funcțiilor vitale şi vegetative de două ori pe zi: TA, puls, T, respirație, diureză, scaun,
asigurarea conditiilor de mediu:
asigurarea igienei:
alimentarea,
hidratarea;
asigurarea poziților;
mobilizarea;
prevenirea complicatiilor:
educatia pentru sänătate: informare, explicații oferlte în legătură cu etiologia bolii, simptomatalogie, evoluție, importarıja tratamentului și regimului igienic și ali- mentar cu evitarea alimentelor cu potențial alergic.
Intervenții delegate: Investigații clinice și paraclinice:
examenul vizual direct;
examenul micologic direct;
cultura pe medi speciale;
microsporia elactronică.
Tratament
sistemic:antihistaminice antireceptoril1 (Clorfeniramin, Loratadina, Desioratadina, Fexofenadina, Levocetirizina), antihistaminice antireceptori H2 (Cimetidina), simpaticomimetice (Adrenalina), stabilizatori de mastocit (Cromoglicat de sodiu, Ketolifen), corticasteroizii, antipruriginoase, AINS, antialgice;
topic: principii de tratament, soluții antiseptice(unguente, soluții, pudre), pansa- ment, imunoterapie specifică
Intervenții specifice în afecțiuni dermatologice
Îngrijirea leziunilor
materiale necesare;
poziția pacientului;
supravegherea pacientului;
toaleta leziunillor;
aplicarea unguentelor la nivelul leziunilor;
pansamente și bandaje.
Intervenții: electrocauter, laser, chirurgicale dermatologice.
materiale necesare;
poziția pacientului;
supravegherea pacientului;
pregătire preoperatorie;
îngrijiri postoperatorii:
prevenirea complicațiilor.
Investigații specifice iîn afecțiuni dermatologice
Recoltări de produse patologice pentru examen micologic direct, culturi pe medii speciale, examen becteriologic, examen parazitologic, biopsia cutanată, microsporia electronică, imunfluorescența directă și indirecta
Teste IDR: testele alergologice
Explorare fotobiaiogică: fototestul, fotoepidermotestul, fototestul sistemic
Investigații imagistice, ecografie cutanată
SIFILIS
Definiție: boaiă transmisibilă produsă de Treponema palidum
Etiologie: Treponema pallidum
Mod de transmitere:
- în peste 90% din cazuri transmitere pe cale sexuală;
- întepături, tāieturi, muşcături, särut, prin placentä de la mamă la fät;
- foarte rar: prin leziuni deschise ale altor afecțiuni ale pieli, prin urina, spermă, saliva, sånge:
foarte, foarte rar: prin obiecte contaminate (agentul infecțios este foarte sensibil in mediul extem).
Simptomatologie: în funcție de evoluția bolii
Sifilisul primar după o perioadă de incubație de aproximativ 21 zile până la apariția primelor semne și simptome, boala începe să se exprime şi are durata de 4-8 saptámäni. Principalul semn în prima parte a evoluției bolii este apanția şancrului sifilitic împreuna cu adenopatia satelitä. Şancrul sifilitic reprezintä o leziune (ulcerație) frecvent superficială, unică, rotund-ovalară, mică în dimensiuni (0,3-2,5 cm) care este de culoare roşie, nu are secreții, și mai ales nu este dureros. Este localizat la nivelul locului de inoculare - la nivel genital cel mai frecvent. Adenopatia satelită
este reprezentată de creșterea în volum a ganglionilor de la nivel inghinal de o singură parte sau de ambele părți. Aceștia sunt dun, nedureroși și se mișcă ușor când sunt palpați. Apar la aproximativ o sáptámâna de la apariția șancrului sifilitic.
2. Sifilis secundar este cea de-a doua perioadă de evoluție a bolii, dacă nu a existat tratament antibiotic adecvat sub stricta supraveghere medicală la aproxima-tiv 6-8 săptămâni de la apariția primei leziuni. În această perioadă apar leziuni sub foame de copii mici, rotunda-ovalare, de culoare roz, slab delimitate, care împânzesc corpul și partea suporioară a bratelor și a coapselor. Nu sunt Insoțite de mâncărime ca într-o alergie. La nivelul feței, genital, palme și tălpi apar mici denivelări, roșu în- chis care, la fel ca precedentele, sunt neprurigincase și evoluția lor este ondulatorie, atunci când dispar lasă în umä mici pete inchise la culoare. În această performanță de øvoluție a bolii sunt afectate majoritatea organelor inteme inimă, stomec, ochi, fi- cat, meninge, pār, unghii. Toate acestea pot fi insoțite de febră, scădere în greutate, dureri de oase, de articulații și mușchl, dureri rebele de cap.
3. Sifilisul latent-după manifestarile sifilisulului secundar, dacă nu s-a făcut un tratament cu Penicilină se instalează o viață lipsită de orice manifestare, In care agentul infecțios există în organism și se poate transmite.
4. Sifilisul terțiar se manifestă după perioada de latență care poete dura între 2-30 ani. În această perioadă apar la niveiul pielii numeroase noduli duri, nedureroși, roși-inchis, grupați cuprinzând cu predilecție fața, spatele și membranele. Mai pot aparea noduli și la nivelul limbii, mucoasei bucale, buză, inimă, ficat, splină, onse (generalizat) și creier determinand chiar demență.
Tratament: Penicilina într-o schema standard administrată sub supravoghere medicală. Cefalosporinele au de asemenea efect de distrugere a agentului infecțios. Tratamentul se adresează și contacților depistați prin anchetă epidemiologică.
Nursing In sifilis
Manifestări de dependență în funcție de evoluție bolii
Probleme de dependență
alterarea integritătii togumentekor și mucoaselor;
alterarea confortului psihic, • alteraren imagini de sine;
durere • potențial de complicații iegat de proces infecțios; • risc de transmitere a infectiei legat de neizolarea pacientului; • refuzul de a se conforma tratamentului; • dezinteres față de măsurile de igienă;
alterarea activitații sexuale;
stare depresivă din cauza bolii;
anxietate legată de evoluție și prognostic bolii;
cunoștințe insuficiente despre boală.
Surse de dificultate. Factori eliologi și de risc:
psihici:instabilitate emoțională, probleme afective;
bio-fiziologici: contactul direct cu agentul etiologic, imunitate scāzută, carențe în igienă;
sociali: relații interumane, relații familiale, anturajul, turismul; s
pirituali: anumite secte cu practici ritualice:
culturali: influenta madiului cultural, nivelul de educatie.
Obiective de ingrijire. Pacientul:
să prezinte tegument și mucoase integre;
så nu prezinte complicații;
să beneficieze de confort psihic:
så fie mulțumit cu propria imagine;
să nu prezinte durere:
să se simtă în siguranță;
să nu transmită infecția;
să accepte și să urmeze tratamentul;
să prezinte interes față de măsurile de igienă;
să nu prezinte anxiatate;
să nu prezinte depresie:
să prezinte cunoștințe suficiente despre boală, modul de transmitere, tratament și profilaxie.
Intervenții autonome:
comunicare: informare, explicațiioferite în lagătură cu etiologia bolii, simptomatologie, evoluție, importanța tralamentului;
ancheta epidemiologică a pacientului și a contacților declarați;
monitorizarea funcțiilor vitale și vegetative de două ori pe zi: TA, puls, T, respirație, diureză, scaun;
asigurarea condiților de mediu
asigurarea igienel;
alimentarea;
hidratarea;
prevenirea complicațiilor:
educația pentru sänätate: informare, explicatil oferite in legätura cu etiologia boli, simptomatologie, evoluție, importanța tratamentului și evitarea transmiteri boli.
Intervenții delegate: Investigații clinice și paraclinice:
examenul clinic:
recoltare sânge pentru hemoleucograma, VSH și VDRL.
Tratament
Sistemic: Penicilină, Eritromicină, Sinerdol, Cefalosporine (la alergi- cii la Penicilina)
INFECȚIA CU HIV-SIDA
Definiție: infectia cu virusurile inunodeficienței umane (HIV 1 și 2), se caracterizează printr-o evoluție stadială, irdelungată, cu manifestán clinice initiale de boală acută benignă, urmate de c lungă de sănătate aparentă și în final de reex- primarea clinică, cu evoluție progresivă spre sfårsit letal,
Etiologie: virusul Imunodeficiențel umane dobândite (HIV), de tip ARN, familia Retroviridae, subclasa Lentivirinae.
HIV distruge sistemul imunitar al organismului. El nu poate supraviețui independent, ci numai în limfocitele T, pe care le distruge progresiv, paralizând astfel capacitatea sistemului imunitar de a organiza o apărare eficientă a organismului. În momentul în care HIV pätrunde în organism, sunt posibile două evoluții:
Virusul rămâne inactiv, celula T, infectată continuă să träiască normal, iar infecția există fără ca persoana să prezinte simptome. Totodată, virusul se transmite la alte persoane, în cazul în care persoana infectată are comportament riscant (sex neprotejat, utilizare de droguri Injectabile).
. Virusul devine activ, se reproduce în interiorul limfocitului care să sparge și eliberează un număr mare de virusuri, care vor infecta alte limfocite T,. În ambele cazuri, organismul începe să producă anticorpi specifici antiHIV, care se pot evidenția la toți.
Simptomatologie: în funcție de evoluția bolii.
Perioada de incubație este în medie de 2-6 săptămâni, cu limite cuprinse între 5 și 150 de zile. Durata acestui interval este dependentä de calea de transmitere (Iransfuzie, tratament parcnteral, contact sexual), de doza infectanta, de virulenta tulpinii implicate.
Stadiul A primă infecția este clinică doar la puțini pacienți, marea majoritate a persoanelor infectate sau manifestă așimptomatice ani de zile. Primoinfecția se poate obiectiva prin sindrom mononucleozic caracterizat prin: febră, cefalee, anorexie, grețuri, anginá eritematoasă de tip viral, erupție congestivă maculoasă de tip rubeoliform sau urticarian, adenopatie çeneralizata, hepato-splenomeçalie. Se poate asocia meningită, meningnencefalită, paralizii craniene sau neuropatii periferice, miopatie. Simptomatologia durează 8-14 zile și este corelată cu prezența viremiei. În cursul primoinfecției, anticorpii anti-HIV sunt nedetectabili (bolnavi sero-negativi).
După prima infecție urmează o perioadă variabilă (între câteva luni și peste 10 ani) în care persoanele infectate sunt asimptomatice dar sunt sursă de infecție. Testele serologice (ELISA și Western Blot) efactuate în aceastā munca sunt pozitive.
Stadiul B sau infecția cu HIV simptomatica se referă la bolnavi care prezintă febră persistentă, transpirație nocturnă, moderată scădere ponderală, edenopetie în mai mult de două grupe ganglionare extrainghinale cu ganglioni măriți poste 1 cm, pe durată mai lungă de 3 luni. Se poate asocia diareea cronică, candidozā bucofaringianā, herpes Zoster, leucoplakia päroasa, simptome care indică progresia infecției spre SIDA. În acest stadion testele serclogice sunt pazitive, prin ELISA și Western Blot putându-se identifica anticorpi.
Stadiul C sau SIDA. Starea generală se agravează evident și progresiv, apar infecții oportuniste, cancere, encefalopatie HIV, scädere ponderală marcată, fatigabilitate extremă. Limfocitele CD, scad sub 200/mm.
Infecțiile oportuniste mai frecvente în primul rând la aceșli bolnavi sunt cele deterninate de Pneumocystis carinii, micobacterii, fungi, Toxoplasma gondii; sunt de asemenea frecvente infecții diseminate cu CMV (citomegalovirus) și HSV (virus herpes simplex).
Infecțiile severe sunt determinate de saimonella, stafilococ, pneumococ, care pot determina septicemii, meningite, meningo-encefalite.
Cancerele care apar în cursul SIDA sunt limfoame B, limfosarcoame, sarcom Kaposi. Sarcomul Kaposi este evocator de infecție cu HIV și un cancer endotelial al stromei mezenchimale, într-o anumită patologie este implicată HSV-B.
Encefalopatia HIV survine frecvent în stadiul final al infecției și se manifestă prin convulsii, tulburări de vorbire și de orientare temporo-spațială, alterarea progresivă a stării de conștiință, pierderea relexelor de masticație și deglutiție, pareze, paralizi.
Fiecare din stadiile A. B, C este subimpărțit în trei substadii 1,2 și 3, în funcție de numărul limfocitelor CD,/ml.
Tratament: Penicilina intr-o schemă standard administrată sub supraveghere medicală. Cefalosporinele au de asemenea efect de distrugere a agentului infecțios. Tratamentul se adresează și contacților dapistați prin anchetă epidemiologică.
Nursing în HIV-SIDA
Manifestări de dependență: în funcție de evoluția bolii
Probleme de dependență
alterara integrității tegumentelor și mucoaselor;
alterarea confortului psihic
alterarea imaginii de sine;
durere;
imposibilitatea ce a-si menține temperatura în limite normale; potențial de complicații legat de proces infecțios:
risc de transmitere a infecției legat de neizolarea pacientului,
risc de infecție nozocomială;
refuzul de a se conforma tratamentului;
dificultate de a se mişcă; • dificultate în a se alimenta și hidrata;
alterarea eliminailor;
alterarea activității sexuale;
stare depresivä din cauza bolii;
izolare socială
anxietate legată de evoluție și prognostic bolii;
cunoștințe insuficiente despre boală.
Surse de dificultate.
Factori etiologi și de risc: - psihici: instabilitate emoțională, probleme afective;
bio-fiziologici: contactul direct cu agentul etiologic, imunitate scăzută, carențe în igienă;
sociali: relațiile inlerumane, relațiile familiale, anturajul, turismul, droguri injectabile;
spirituali: anumite secte cu practici ritualice;
culturali: influența mediului cultural, nivelul de educație.
Obiectiv de îngrijire. Pacientul:
să prezinte tegumente și mucoase integre:
să nu prezinte complicații;
så beneficieze de confort psihic;
să fie mulțumit cu propria imagine:
să nu prezinte durere;
să nu prezinte febra;
să se alimenteze și să se hidrateze adecvat;
să elimine nomal;
să nu contacteze infectie nozocamială
să se simtă în siguranță;
să nu transmitā infectia;
să accepte și să urmeze tratamentul;
så prezinte interes față de măsurile de igienă;
să nu prezinte anxietate;
să nu prezinte depresie; ;
nu fie Izolat social;
• prezinte cunoştințe suficiente despre boală, modul de transmitere, tratament si profilaxie.
Intervenții autonome
comunicare: Informare, explicații oferile în legătură cu etiologia bolii, simptomatologie, ovoluție, importența tratamentului,
ancheta epidemiologică a pacientulul și contacților declarați:
monitorizarea funcților vitale şi vegetative de douä ori pe zi: TA, puls, T, respirație, diureză, scaun;
asigurarea condițiilor de mediu;
asigurarea igienei; alimentarea;
hidratarea;
prevenirea complicațiilor;
educația pentru sănătate: informare, explicații oferite în legătură cu etiologia bolli, simptomatologie, avoluție, importanța tratamentului și evitarea transmiteril bolii, importanța renunțării la droguri injectabile.
Intervenții delegate
Investigații clinice și paraclinice:
Examenul clinic;
recoltare sânge pentru hemoleucograma, analize biochimice, VSH;
metode de detectare 'n ser a anticorpilor specifici anti-HIV 1+2 (IgG) prin tehni- ca ELISA;
tehnicile de depistare a virusului ca atarm sau a componentelor virale (proteice sau genomice).
Testarea se face în următoarele condiții:
cu consimțământul pacientului (provazut în baza reglementärilor internaționale privind respectarea drepturilor omului). la cererea a pacientului; în baza unor elemente de suspiciune clinico-epidemiologică; transfuzil efectuate in perioada amințită de risc.
Se recomandă efectuarea în scop de depistare în urmätoarele situații: prenupțial, recruti, personal medico-sanitar (chirurgi, stomatologi, personal de îngrijire a bolnavilor cu HIV, laboratoare de analize, morgā), cât şi pentru supravegherea epidemiologică a copiilor instituționalizați sau de tip santinela in grupe mai mari populaționale.
Screeningul se recomandă în urmätoarele situatii: gravide, bolnavi cu boli transmisibile sexual, persoane cu parteneri sexuali multipli, donatori de sânge, persoane din grupe speciale de risc: homosexuali, toxicomani i.v., deținuți, politransfuzați.
Pacienții cu teste de depistare pozitive vor fi supuşi la a doua testare în vederea confirmării infecției. Medicul are obligativitatea informării pacientului asupra rezultatului definitiv, alături de consilierea acestuia despre perspectiva evolutivä, a riscului de transmitere la alte persoane, a situației familiale, asupra drepturilor sociale.
Toate cazurile seropozilive se bucură de confidențialitate.
Tratament
Tratamentul este eficient dacă se administrează asociații de două sau trei an- tiretrovirale, din clase diferite, pentru a se bloca replicarea virusului în mai multe secvențe. Terapia antiretrovirală cuprinde: inhibitori de revers-transcriptază (nucleo- zidici și non-nucleozidici) și inhibitori de protează. Principalii reprezentanți ai acestor clase de medicnmente sunt grupați în tabelul de mai jos.
Succesul tratamentului depinde de administrarea corectă a medicației, fărä in- treruperi și ținând cont de Interacțiunile medicamentoase. Eficiența terapiei poate fi apreciată prin: ameliorarea stării clinice, scăderea încărcăturii virale și restaurarea imunități.
GONOREEA
Definiție: bală transmisibilă produsă de Neisseria gonoreae.
Etiologie: Nelsseria gonorsae.
Simptomatologie:
Infecția genitală la barbați:
acut frecvent întâlnită și se manifestă sub forma unei Infecții la nivel uretral.
Pacientul este deranjat de apariția unei scurgeri purulente matinale îainte de micțiune, insoțită de uslurime și dureri la micțiune și care, netratată continuă cu stare febrilá, dureri articulare și manifestări urinare;
cronic: îngustarce prepuļului (fimoză și parafimoză), balanită, inflamația prostatei, a intregului traiect genital, îngustări utererale, și sterilitato.
Infecția genitală la ferneie:
acut rar intâlnită și, dacă existā, se manifestă sub forma unei infecții extinse la nivel uretral, vulvar şi cervical (col uterin). Pacienta este deranjatä de apariția unei scurgeri gălbul-verzuie abundente, însoțită de usturime și dureri la micțiune;
cronic - cua mai frecventă formă de manifestare - scurgerea galben-verzuie este in cantitate foarte mică, putând lipsi usturimoa și durerea din timpul micțiunii. Se acutizează frecvent după menstruație.
Infecția extragenitalä:
ochi apare la nou-născut cel mal frecvent dacă mama este bolnavä, în timpul nașterii și poate duce la cecitate; la adult - apare de obicei la un singur ochi şi se manifestă sub forma unei conjunctivite; -
tub digestiv: la nivelul cavității bucale și faringian – se manifestă sub forma unel amigdalite acute cu sau fără secreții, sau poate fi asimptomatică;
infecția generalizată se produce cel mai frecvent la femei in condițiile unei scăderi a irmunității (sarcină, perioada menstruală). Bolnava prezintă febră cu frisoane, dureri articulare care nu scad la repaus, inițial lezluni cutanate roşii mnergand pana la apariția unor bule cu purai sau chiar necroză (la nivelul degetelor). Boala pro- gresează färă tratament adecvat spre inflamația articulațiilor mari, atacarea inimi, a organelor pelviene și a meningelui.
Tratament:
antibiotice Pencilina (frecvent bacteria este rezistentă), Tetraciclina, Ceftriaxon și cefalosporine do generația a doua și a treia. Se mal pot administra armes- tecuri de Penicilină sau Amoxiclină cu Acid clavulanic (Augmentin, Amoxiclav).
Nursing în gonoree
Manifestări de dependență:
în funcție de evoluțtia bolii
Probleme de dependență
alterarea integritäții tegumenielor şi mucoaselor;
alterarea Imaginii de sine;
durere;
potențial de complicații legat de procesul infecțios;
risc de transmitera a infecțiel legat de neizolarea pacientului: refuzul de a se conforma tratamentului;
dezinteres față de măsurile de igienă;
alterarea activității sexuale;
stare deprosivä din cauza boli;
anxietate legată de evoluția și prognosticul bolii;
cunoştințe insuficiente despre boală.
Surse de dificultate
Factori etiologi şi de risc:
psihici: Instabilitate emotională, probleme afective;
bio-fizioiogici: contactul direct cu agentul etiolugic, imunitate scăzuta, carențe in igienä:
sociali: relațiile interumane, relațiile familiale, anturajul, turismul;
spirituali: anumite secte cu practici ritualice;
culturali: influența mediului cultural, nivelul de educație.
Obiective de îngrijire
Pacientul:
să prezinte tegumente și mucoase integre: så nu prezinte complicații;
să beneficieze de confort psihic;
să fie mulțumit cu propria imagine
să nu prezinte durere;
să se simtă în siguranță:
så nu transmitä infectia:
să accepte și să urmeze tratamentul;
så prezinte interes față de măsurile de igienā:
så nu prezinte anxietate;
să nu prezinte depresie;
să prezinte cunoştințe suficiente despre boală, modul de transmitere, și profilaxie.
Intervenții autonome
comunicare: informare, explicații oferite în legătură cu etiologia bolii, simptomatologie, evoluție, importanța tratamentului;
ancheta epidemiologică a pacientului și contacților declarați;
monitorizarea funcțiilor vitale și vegetative de două ori pe zi: TA, puls, T, respiratie, diureză, scaun; asigurarea condițiilor de mediu;
asigurarea igienei;
alimentarea;
hidratarea;
prevenirea complicațiilor;
educația pentru sănătate: informare, explicații oferite în legătură cu etiologia bolii, simptomatologie, evoluție, importanța tratamentului și evitarea transmiterii bolii,
Intervenții delegate
Investigații clinice și paraclinice:
examenul clinic;
recoltare secreție vaginală sau ureterală pentru depistarea prezenței agentului infecțios.
Tratament
antibiotice: Pencilina (frecvent bacteria este rezistentă), Tetraciclina, Ceftriaxon și cefalosporine de generația a doua și a treia. Se mai pot administra amestecuri de Penicilinä sau Amoxicilină cu Acid clavulanic (Augmentin, Amoxiclav).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu