Nursing in Medicina Interna Anul II AMG

 14.10.2021

INTERNE

Ingrijirea pacientilor cu afectiuni ale aparatului respirator

Educatia pacientului pentru prevenirea afectiunilor respiratorii

• Mentinerea unei bune pozitii a corpului

• Pozitia incovoiata impedicand ventilatia pulmonara 

• Practicarea exercitiilor fizice si a sportului 

• Innotul este un mijloc eficient de reglare a respiratiei

• Evitarea fumatului

• Nicotina provoaca vasoconstrictie la nivelul vaselor coronariene si periferice

• Evitarea consumului de clcool si droguri .Acestea inhiba centrii respiratori

• Evitarea mediului poluat – alergeni , fum , substante toxice sau alte substante care irita mucoas respiratorie

• Evitarea respiratului pe gura in anotimpul rece si umed

• Evitarea contactului cu persoane care prezinta afectiuni respiratorii

• Evitarea aglomerarilor in epidemiile virale

• Tratamentul precoce al afectiunilor cailor respiratorii superioare

• Tratamentul afectiunilor care au si rasunet asupra aparatului respirator-anemie , insuficienta  cardiaca 

• Combaterea obezitatii

Evaluarea morfofunctionala a aparutului respirator

1. Examinari radiologice- radiografia toracica ,radioscopia toracica, angiografia pulmonara , bronhografia , tomografia

2. Examaniri endoscopice -bronhoscopie si pleuroscopie

3. Examinari cu izotopi radioactivi- scintigrafia pulmonara

4. Explorari functionale – spirometrie ,spirografie, spiroergografie ,

5. Analiza gazelor si teste farmaco-dinamice – testul brohoconstrictor, testul bronhodilatator

6. Teste cutanate – IDR la tuberculina 

7. Examinarile de laborator- Examenul sputei , examenul sangelui, examenul urinei si exa,menul lichidului pleural

1.EXAMINARI RADIOLOGICE

Radiografia si Radioscopia toracica

SCOP

Pentru studierea morfologiei si functionalitatii plamanilor , a modificarilor de volum si  de forma a inimii si pentru stabilirea diagnosticului .

Pregatirea psihica

• Se anunta pacientul , ,explicandu-i-se conditiile in care se va face  examinarea (camera in semiobscuritate)

• Pacientul va fi condus la serviciul de radiologie

• se explica pacientului cum trebuie sa se comporte in timpul examinarii(va efectua cateva miscari de respiratie ,iar radiografia se face in apnee,dupa o inspiratie  profunda

• Se solicita consimtamantul pacientului 

Pregatirea fizica a pacientului

• Se conduce pacientul la servicul ,, radiologie ,,

• Se dezbraca complet regiunea toracica (parul lung al femeilor se  prinde 

• se indeparteaza obiectele de podoaba 

• Se asaza pacientul in pozitie ortostatica cu mainile in solduri si coatele aduse inainte(fara sa ridice umerii) 

• Pacientul se aseaza in spatele ecranului,cu pieptul apropiat de ecran sau de caseta  care contine filmul

Daca pacientul nu poate saa stea in picioare va fi asezat sezand sau in decubit

In timpul examenului radiologic se ajuta pacientul sa adopte pozitiile cerute.

Sugarii si copiii mici se fixeaza prin infasare pe un suport de scanduri sau se suspenda in hamuri(pentru a nu se iradia persoana care l-ar sustine)

Ingrijirea pacientului dupa examen/ulterioara 

• Pacientul va fi ajutat sa se imbrace ;

• Va fi condus la pat

• Se noteaza in foaia de observatie  data examenului radiologic efectuat

Bronhografie

Pregatirea materialelor necesare

• Medicamentele sedative(fenobarbital,atropina,anestezice,sonda Metras sterila

• Substante de contrast

• Expectorante si calmante ale tusei,

• Scuipatoare

• Anestezice

• Sonda Metras Sterila

Pregatirea psihica a pacientului

• Se anunta pacientul si i se explica necesitatea tehnicii

• Se anunta pacientul Ca tehnica se face pe nemancate 

Pregatirea fizica a pacientului

• Cu 1-2 zile inainte,se administreaza pacientului medicamente expectorante

• In ajunul examinarii se administreaza o tableta de fenobarbital sau alte medicamente similare

• Cu o jumatate de ora inaintea examenului ,se administreaza atropina (pentru a reduce secretia salivei si a mucusului din caile respiratorii)si 

• Se administrea si  calmante pentru tuse

• Pacientul va fi ajutat sa se dezbrace si va fi asezat in decubit dorsal ,putin inclinat spre partea care trebuie injectata

• Medicul efectueaza anestezia cailor respiratorii si va introduce sonda Metras pana  in arborele bronsic 

• Pe sonda se introduce substanta de contrast usor incalzita,cu o presiune moderata

• In timpul injectarii substantei de contrast,pacientul va fi ajutat sa-si schimbe pozitia (decubit ventral,dorsal,lateral drept si stang), totodata se afectueaza                 radiologica 

• Se asaza pacientul in pozitia Trendelenburg(pentru a evidentia si arborele bronsic din partile superioare ale plamanilor)

• Apoi Se asaza pacientul cu toracele moderat ridicat,pentru a se  evidentia bronhiile mijlocii si inferioare.

Ingrijirea pacientului dupa tehnica

• Dupa examen,se ajuta pacientul sa se imbrace si va fi condus la pat

• Va fi avertizat sa nu manance si sa nu bea timp de 2 ore,pana cand inceteaza efectul anestezicului

• Va fi sfatuit sa colecteze in scuipatoare substanta de contrast care se elimina prin tuse;nu se inghite,deoarece produce intoxicatie cu iod

Bronhoscopie

Reprezinta examinarea arborelui traheobronsic cu ajutorul bronhoscopului.

Bronhoscopul este un aparat optic prevazut cu un dispozitiv de iluminare, un sistem de transmitere a imaginilor  si cu instrumente anexe . 

Bronhoscopul este rigid

Bronhoscoapele permit fotografierea sau inregsitrarea video a organelor cavitare

Materiale necesare

• Masti de protectie sterile’

• Manusi sterile

• Tampoane si comprese sterile

• Pense port-tampon

• Oglinda frontala

• Seringa laringiana

• Tavita renala

• Bronhoscop cu toate anexele sterilizate 

• Medicatie la indicatia medicului

Pregatirea materialelor

• Se verifica sursa de lumina  si cuplarea corecta a cablurilor 

• Se aseaza la indemana o fiola cu anestezic , un flacon cu ser fiziologic , solutie de adrenalina , seringi de 10 mm. Tampone de vata , comprese sterile

• Suprafata mesei pe care se aseaza materialele va fi incalzita  la 40o pentru a preveni  aburirea instrumentarului optic

Pregatirea psihioca si fizica a pacientului

• Pacientul trebuie convins de necesitatea examenului  si despre riscul pe care si l asuma refuzandu l 

• I se explica faptul ca examenul desi neplacut, nu este dureros deoarece va fi anesteziat

• Se cere consimtamantul pacientului

• In ajunul examinarii se fectueaza o testare laxivina pentru depistarea eventualelor alergii

• Daca medicul recomanda , pacientul va fi sedat atat in seara premergatoare cat si in dimineata examinarii

• Deasemenea va fi informat sa nu manance in dimineata respectiva adica tehnica se executa pe nemancate / AJEUNE 

• In anticamera salii de bronhoscopie  se face anestezia locala .

• Pentru aceasta pacientul va fi asezat pe un scaun , in mana dreapta i se da tavita renala iar cu mana stanga  isi va mentine limba imobilizata  cu indexul si medixul deasupra si policele dedesupt .

• Medicul va anestezia  cu spray cuxilina limba si faringele , urmand sa anestezieze arborele traheobronsic  instiland anestezic incalzit picatura cu picatura cu ajutorul seringii laringiene.se conduce pacientul camera de bronhoscopie

• Medicul va fi ajutat de 2 asistente .Acestea se spala pe maini , imbraca manusile sterile si masca .Una dintre asistente asaza pacientul pe masa de examinare  in decubit dorsal  cu capul in extensie .Sub umerii bolnavului se aseaza o perna tare care va ridica trunchiul ajutand la extensia capului

• Se ajuta pacientul sa intoarca capul in directia indicata de medic .Asistenta va mentine   pozitia pacientului pe toata durata examinarii 

• Cea de a 2 a sistenta  serveste medicul cu instrumemtele si materialele solicitate 

• Supravegherea pacientului dupa tehnica

• Dupa examinare pacientul nu va manca 1h 

• Se vor supraveghea pulsul si tensiunea arteriala anuntandu se medicul daca apar modificari.

• De asemenea se va anunta medicul daca apare hemoptizia – eliminare de sange din caile respiratorii.

• Se poate administra un hemostatic chiar inainte de a anunta medicul

INCIDENTE SI ACCIDENTE

• Hemoragii in timpul examinarii 

• Diseminarea tuberculoasa sau suprinfectia cu diferiti germeni 

• Dureri in gura , disfagie –durere la inghitire

• Dureri retrosternale 

• Cefalee 

• Insomnie

• Tuse 

• Expectoratie

Pleuroscopia /toracoscopie

Reprezinta endoscopia activitatii pleurale  si a suprafetei unui plaman  dupa insuflarea prealabila a aerului  in cavitatea pleurala –constituirea unui pneumotorax.

SCOP

Stabilirea etiologiei  proceselor 

A fistulelor in cazul pneumotoraxului spontan 

Diagnosticul unor tumori

Inspectia unei cavitati restante postoperator

Examinarea se face cu pleuroscopul care se compune dintr un trocar  cu diametrul  de aproximativ 1 cm, un sistem optic  alimentat si dotat cu o sursa corespunzatoare de lumina.constituirea pneumotoraxului se obtine cu ajutorula acului si a aparatului  KUSS .

Materiale necesare

• Port-tampon si tampoane de vata 

• Casolete cu campuri sterile 

• Ace sis eringi pentru anestezie 

• Tavita renala 

• Solutie de novocaina de 1 la suta pentru anestezie 

• Tinctura de iod 

• Trusa anti-soc cu fiole de calciu , adrenalina , solutie perfuzabila 

18.10.2021 interne

Pregatirea psihica si fizica

• Pacientul va fi incurajat  explicandu I pe intelesul lui  examenul ce i se va face

• Cu o ora inaainte de constituirea pneumotoraxului se administreaza un tranchilizant usor 

• Se aseaza pacientul pe canapeaua de consultatie ,  in decbit lateral pe partea sanatoasa 

• Bratul de partea in care urmeaza sa se constuituie pneumotoraxul este adus in abductie , iar antebratul flectat astfel incat palma sa atinga urechea 

• Se dezinfecteaza regiunea  indicata prin badijonare cu iod

• Asistenta ofera medicului seringa incarcata cu novocaina 1 la suta, pentru efectuarea anesteziei locale 

• Apoi medicul introduce intercostal acul KUSS ,pe care il conecteaza la aparat

• Aparatul KUSS  este prevazut cu o serie de tuburi de cauciuc care permit introducerea a 300-400 ml de aer, in acvitatea pleurala .Se ajuta pacientul sa se aseze in decubit dorsal  si dupa 10-15 min pozitie sezand .

• Se supravegheaza respiratia pacientului care  trebuie sa fie ritmica si linistita .Pacientul va simti o apasare usoara  in partea unde s a creat pneumotoraxul.

Daca pacientul expira greu  si acuza durere intensa  sau acuza o stare de rau general , iar tensiunea arteriala scade  si pulsul devin filiform, exista pericolul intrarii in stare de soc pleural si se anunta medicul imediat.

• Daca nu apar aceste manifestari  pacientul este condus la serviciul radiologie unde se efectueaza o radiografie sau radioscopie

• Se conduce pacientul la sala de operatie unde  este asezat in pozitie semi sezand  rezemat pe partea sanatoasa 

• Medicul va efectua pleuroscopia timp in care o asistenta sprijina pacientul, iar alta asistenta serveste instrumentarul 

Ingrijirea pacientului dupa pleuroscopie

• Se vor urmari temperatura , pulsul ,respiratia , tensiunea arteriala

• Plaga operatorie va fi pansat destuld e strans cu fesi de tifon in jurul cutiei toracice 

• Pacientul va primi calmante ale tusei si sedative

• In primele 2 zile s va asigura un regim alimentar  usor digerabil , bogat in glucide 

Incidente si accidente

• Accese/apcese- nu stiu sigur / de tuse 

• Hematom la peretele toracic 

• Lipotimie

• Soc pleural

Explorari functionale

 Explorarea functionala a aparatului respirator urmareste determinarea modului in care acesta  satisface nevoile organismului in stare de repaus  sau in conditiile unei incarcari functionale

De asemenea , mai pot fi patogenii,…. ale insuficientei respiratoriii, forma acesteia  si stabilirea capacitatii de munca  a bolnavului 

Cel mai frecvent este explorata ventilatia 

• Spirometrie se executa cu spirometrul  care este alcatuit dintr un cilindru gradat care comunica cu exteriorul , printr un tub de cauciuc  prin care sufla bolnavul 

Cilindrul gradat este scufundat  cu gura in jos intr un cilindru mai mare plin cu apa 

Aerul expirat face ca cilindrul sa se ridice deasupra  apei putandu se citi direct pe el volumul de aer expirat 

• Spirografia – permite inregistrarea miscarilor respiratorii si se realizeaza cu urmatoarele aparate 

• Eutest sau spirograf uscat cu burduf este prevazut  cu un tub prin care expira bolnavul si care la capat are o piesa bucala 

In aparat se introduce hartia inscriptoare  iar un varf inscriptor traseaza curba expirogramei  

• Espiraograful Godart este un aparat cu circuit inchis fiind alcatuit dintr un spirometru, barbotor cu hidrat de postasiu sau carbonat de calciu si un dispozitiv pentru dirijarea in sens unic a curentului de aer .

In aparat se introduce oxigenul , dioxidul de carbon fiind captat de solutia din barbotor 

• Aparatul pneumoscreen care are incadrate in memoria sa valorile teoretice ale individului iar rezultatul apare pe ecran sub forma de procente

Determinarea valorilor respiratorii cu aparatul EUTEST

Materiale necesare

• Aparatul eutest 

• Piese bucale

• Clema sau pensa pentru pensat nasul 

• Pensa de servit

• Vas cu solutie dezinfectanta pentru piesele folosite 

Pregatirea pacientului

• In stationar 

• Cu o zi inainte se anunta bolnavul 

• Examinarea se face diimineata AJEUNE  sau la 3-4 ore dupa masa 

• Bolnavii nu vor lua medicamente excitante sau depresive ale centrilor respiratori , cel putin 24 de h inainte 

• Bolnavii din ambulator  vor fi intrebati daca au consumat alimente sau au luat medicamente 

• In ziua examinarii bolnavul trebuue sa stea in repaus fizic si psihic , jumatate de ora inainte de probe 

• Bolnavul va fi asezat pe scaun si va fi linistit  pentru a obtine cooperarea lui 

Efectuarea probei

• Cu pensa de servit  se adapteaza piesa bucala la tubul aparatului 

• Se penseaza nasul pacientului .

• Bolnavul  preia tubul cu piesa bucala adaptata si la comanda asitentei  inspira adanc din aerul atmosferic  , introduce piesa bucala in gura , strangand buzele si expira profund 

• Se indeparteaza piesa bucala din gura pacientului si se lasa pacientul sa se odihneasca 

• Se repeta proba pana cand se obtin 2-3 curbe  egale sau aproximativ egale 

21.10.2021

Detectarea probelor respiratorii cu aparatul GODART

Se racordeaza bolnavul la aparat prin intermediul unei piese bucale.

Se solicita bolnavului sa respire linistit. Dupa cateva secunde se penseaza nasul cu clema aparatului.

Bolnavul va respira in continuare linistit timp de 30 -40 secunde  cu supapa aparatului deschisa.

Se inchide circuitul si se  si se pune  aparatul in pozitia de ingrijitoare.Astfel se inregistreaza timp de 2 -3 min volumul curent ( V.C) prin respiratia normala linistita

Se solicita  apoi  sa faca o inspiratie maxima urmata de o expiratie maxima. 

Se repeta proba pana se obtine 2-3 curbe egale sau  aproximativ egale .Aceasta reprezinta capacitatea vitala reala ( C.V)

Bolnavul este lasat sa se odihneasca prin deschiderea  supapei aparatului .Se reia proba pentru inregistratura  volumului expirator  maxim pe secunda ( VEMS )

Se solicita pacientului sa faca o inspiratie maxima urmata  de o expiratie maxima fortata .Aparatul va fi setat la 1200 min/ s .Se repeta proba pana se obtine 3 probe egale sau aproximativ egale.

Se decupleaza pacientul  de la aparata .Se cantareste cantitatea de ser expirat , in prima secunda .

Aceasta reprezinta VEMS.Se consemneaza datele pentru calea parametrilor si anume:

• Nume 

• Prenume 

• Varsta 

• Sex

• Inaltime 

• Greutate si se mentioneaza conditiile de mediu din incapere : temperatura , umiditate 

Avand aceste date se trece la calculul parametrilor adica valoarea obtinuta pe diagrama se corecteaza cu factorul de corectie teoretic care tine seama de factorii de mediu , iar valoarea obtinuta se compara cu valoarea idealala din tabelul special.

Parametrii diagnosticului functional sunt:

• Capacitatea vitala

• VEMS

• IT-indicele tiffeneau care este  un indice de impermeabilitatea bronsica si care  se calculeaza dupa formula 

IT=VEMSr supra CVr  x 100

• VMI- ventilatia  maxima indirecta  care reprezinta volumul  de aer care poate fi  ventilat pe minut. Aceasta  se calculeaza dupa  formula 

VMI=VEMS x 30 totul pe 100

Interpretare

Valorile normale ale acestor parametri apreciate in raport cu tabelele teoretice se inscriu intre 70-80% din valorile ideale 

Valori scazute apar in afectiuni –care  micsoreaza  mobilitatea cutiei toracice :  anchiloze postovertebrale, toracoplastii, cifoza, scolioza, traumatisme toracice , dureri intercostale.

In afectiuni care evolueaza cu reducerea parenchimului pulmonar , tumori  pulmonare , lobectomie, pneumonie, astm bronsic.

In cazurile in care permeabilitatea sau elasticitatea este alterata fie prin leziune definitiva , fie prin modificare functionala 

SPIROERGOGRAFIA

 Este un test de efort cu ajutorul caruia se amelioreaza capacitatea de adaptare a respiratiei la solicitari suplimentare .

De asemeni limitele acestei  capacitati punandu se in evidenta modul functional care nu apar in respiratie.

Acest test este comun  pentru aparatul respirator  si cardiovascular .

In mod obisnuit in cursul unei probe  se cunosc parametrii respiratori, cardici  si umorali: ventilatia pulmonara , eliminarea de dioxid de carbon , consumul de oxigen , saturatia sangelui arterial in oxigen si pulsul si tensiunea arteriala.

Acesti parametri se masoara in timpul efortului  si  dupa inaintarea acestuia .

Probele de efort se pot efctua in 2 moduri 

• Ori se pastreaza intensitatea  efortului de la inceput.Pacientul este supus unui efort in trepte , efectuat cu perioada de reapaus iar intensitatea  creste pana la limita  capacitatii cand nu mai creste consumul de oxigen , iar in sange apoi valori scazute ale concentratiei de oxigen.

Materiale necesare

• Spirograf

• Oximetru

• Aparat pentru efort  dozat- banda , bicicleta

Pregatirea pacientului

• Daca persoana este apta pentru aceasta proba  se pregateste  ca si pentru spirografie. Inainte de inceperea  probei se masoara , pulsul ,TA,, frecventa respiratorie  si se efctueaza proba

Efectuarea probei

• Bolnavul se  conecteaza la spirograf

• Se aplica oximetrul

• Inainte de inceperea efortului se masoara  volumul pulmonar prin spirografie  apoi pacientul respira in repaus pana la stabilirea echilibrului  respirator

• Pacientul  este  rugat sa depuna  cu aceeasi intensitate  umarindu se  modul de  adaptor al organismului .Persoana trece  prin 3 faza fractionale:

1. Faza de adaptare dureaza 2-3 min  in care cresc valorile  functionale  evaluate inainte de efort 

2. Faza de echilibru  functional in care  parametrii  functionali raman  la valori crescute 

3. Faza de revenire  care reprezinta etapa   de dupa inceperea efortului , in care parametrii functionali  sunt la valori initiale  din repaus in aproximativ  3 -5 min. Daca aceasta perioada este   mai lunga  , urmeaza ca organismul  are o capacitate de efort deficitara.

Interpretari

In functie de gradul de  saturatie in oxigen a sangelui arterial la intensitati diferite si efort , se apreciaza gradul de suficienta cardio-pulmonara.

Analiza gazelor

Cantitatea de oxigen si dioxid de carbon din sangele arterial precum si presiunea partiala  a acestor gaze  in sange furnizeaza  privind eficienta functiei pulmonare

Determinarea cantitatii de oxigen din sange se face  prin metode fizice si chimice 

Prin metoda chimica se recolteaza sange  in sistem inchis cu ajutorul microechipamentului ASTRUP   in care se recolteaza  sangele capilar in tuburi heparinate  livrate odata cu aparatul

De asemenea cantitatea de oxigen  se poate determina cu ajutorul  oximetrului .Presiunea  partiala a celor 2 gaze  se face prin raportare fata de presiunea lor  in aerul atmosferic  astfel in aerul atmosferic  presiunea de oxigen  este  mai mare decat alveola si decat in sangele arterial si venos.Presiunea dioxidului de carbon este mai mica in aerul atmosferic decat in aerul alveolar si in sangele venos.

Teste farmaco-dinamice

Sunt folosite mai ales pentru diagnosticarea formelor latente de astm bronsic.

Ele urmarind depistarea unor tulburari in modicitatea peretilor bronhiilor

Materiale necesare

• Spirograf

• Substanta bronho constrictoare  .

• Substanta bronhodilatatoare  

• Trusa de urgente

Testul bronhoconstrictor

se efectueaza cu acetilcolina de 1% sau  cu histonina 1 la mie .Se administreaza aerosoli

Testul bronhodilatator

 – se executa   aleudrina cu  1% sau astmotent  gutamol sub forma de spray

Efectuarea tehnicii

Bolnavul este pregatit la fel ca si  pentru spirografie .

• Se pregateste pentru inregistrarea VEMS . 

• Se determina VEMS ul  dupa metoda  descrisa anterior. 

• Se administreaza acetil colina 30 sec.

Testul bronhoconstrictor  se face cu prudenta  pentru ca bolnavul poate sa  faca o criza  dispneica .Pentru testul bronhodilatator  dupa determinarea VEMS, se administreaza bolnavului  substanta bronhodilatatoare  timp de 3 min .Dupa administrarea substantei  bolnavul se racordeaza  din nou la spirograf  si se detrmina din nou VEMS .

Interpretarea

 In cazul testului bronhoconstrictor  testul este pozitiv daca VEMS ul  scade cu mai mult de 10-15%  de valoarea initiala  ( raspuns  farmaco-dinamic bun) .Pa pacientii astmatici  VEMS  scade cu peste  20 % .

In cazul testului bronhodilatator ,testul este pozitiv  daca VEMS  creste cu peste 20%  iar la stmatici si bolnavii bronsici VEMS   creste cu peste 20%.

Teste cutanate

• IDR, 

• MATOUX, 

• IDR la tuberculina-Se practica pentru identificarea  tuberculozei pulmonare 

Tehnica

• Se aseptizeaza in treimea regiunii mijloc ii a antebratului pe fata anterioara.

• Se administreaza  intradermic 0,1 ml  tuberculina pana la  aparitia unui edem  de coaja de portocala .

• Acesta are un diametru  de 5mm si persista  10 min. Rezultatul se citeste dupa 7h.

Interpretare

Reactia este  pozitiva  daca la locul de  inoculare apare un eritemn  de minim 5-10 mm in diametru. Acesta arata o  hipersensibilitate fata de bacilul tuberculozei aflata in organism .

Daca este  dubios sau negativ se repeta cu doza a 2 a la 15 zile

Recoltarea sputei pentru examene de laborator

Recoltarea sputei pentru examene de laborator

Obiectivele procedurii

• Examinarea macroscopica

• Examinarea Citologica

• Examinarea bacteriologica a sputei

• Diagnosticarea unor boli ale  aparatului respirator 

Materiale necare

• Tava medica

• Recipient steril cu capc potrivit , de etans

• Eticheta

• Masca d eprotectie

• Cutie Petri

• Pahar cu apa

• Port tampon steril

• Tava renala

• Aerosol cu clorura de sodiu 10 %, acetil cisteina si apa distilata sau sterila  pentru a induce tusea daca medicul 

• Batista de hartie 

• Manusi

• Pungi din material plastic

• Recipiente pentru materialele folosite 

Pregatirea pacientului

Pregatire psihica 

• I se explica pacientului procedura pentru a reduce anxietatea  si pentru a obtine colaborare 

• Se obtine  consimtamantului pacientului

Pregatire fizica

• Se instruieste pacientul sa nu manance , sa nu fumeze, sa nu si pusa picaturi in nas , sa nu se spele pe dinti sau sa si clatasca gura  cu solutii dezinfectante  inainte de recoltare pentru a nu influenta rezultatul 

• Se apeleaza la drenajul postural si la tapotament daca expectoratia este dificila 

Efectuarea procedurii

• Asistenta se spala pe maini si imbraca manusile

• Isi pune masca de protectie

• Izoleaza patul  cu paravan pentru a asigura intimitatea 

1.Recoltarea sputei pentru examen bacteriologic

Metoda cea mai folosita pentru recoltare este expectoratia , dar uneori poate necesita nebulizare si tratare sau de renaj postural in preabil. O metoda mai putin folosita este aspirarea  traheala   foarte rar bronhoscopia 

Aspiratia traheala este contraindicata imediat post  branhial la pacientii cu  varice  esofagiene  sau laringospasme 

Trebuie de asemenea efectuata cu atentie  la pacientii cardiaci  deoarece poate agrava aritmie

Pacientul este asezat pe un scaun sau la marginea patului in pozitie sezand

Daca nu poate ,  se ridica patul in pozitie semi sezand  , cu genunchii putin ridicati – se numeste pozitie FOWLER. 

Se cere pacientului sa si clateasca gura cu apa simpla pentru a reduce riscul de contaminare a probei de sputa cu flora microbiana orala 

I se cere sa tuseasca si sa expectoreze in recipientul steril

Se recolteaza intre 5 si 15 ml sputa proaspata pentru depistarea  bacilului KOOCH in 3 recipiente succesiv

2.Examinarea sputei pentru examen macroscopic

• Se ofera pacientului un pahar conic sau  recipient special din sticla pentru recoltare.

• Bolnavul va expectora in acest recipient timp de 14 h

• Se urmareste voluml de sputa  ,  transparenta , culoarea , vascozitatea 

• Se interpreteaza modificarile macroscopice ale sputei  care sugereaza o anumita afectiune  si aume : 

• sputa perlata in astm bronsic ,

• sputa purulenta in bronsii ectazii si apcese pulmonare ,

• sputa muco-purolenta –in bronhopneumonii 

• sputa sanguino lenta in TBC si      pulmonar 

3.Recoltarea sputei prin  frotiu faringian si laringian

• Se umezeste un tampon de vata montat pe port tampon cu apa distilata sterila 

• Se apasa limba cu spatula lingula

• Se introduce tamponul in faringe , cerand pacientului sa tuseasca 

• Sputa eliminata se prinde tamponul de vata  care se introduce imediat in epubruta sterila 

• Frotiul laringian se recolteaza de catre medic  patrunzand cu tamponul in laringe  sub control laringo-scopic 

4.Recoltarea sputei prin spalatura gastrica

• Se recolteaza din stomac prin spalatura gastrica la bolnavii care nu pot expectora si inghit sputa 

• Se introduce sonda FAUCHER  SI                     dimineata pe nemancate .

• Se introdu prin sonda 200 ml de apa distilata  bicarbonatata  2%, calduta  care este evacuata imediat sau este extrasa cu seringa 

• Lichidul recoltat  se trimite imediat la laborator  deoarece germenii  cautati  pot fi distrusi  daca stau mult timp in contact cu mediul acid al sucului gastric 

• ca recoltarea se face pentru insamantare si  lichidul trebuie dus la un alt laborator , sucul obtinut poate fi neutralizat  cu bicarbonat de sodiu 

5.Recoltarea sputei prin spalatura bronsica

• Se utilizeaza la pacientii cu TBC cavitar  care nu expectoreaza 

• Se pun in evidenta bacili incapsulati in sub mucoasa  care nu apar in mod obisnuit in sputa 

• Se introduc in recipientul de aerosoli 5 ml  ser fiziologic si teofilina 

• Pacientul inhyaleaza de cateva ori prin aspiratii adanci , repetate urmate de expiratii scurte 

• Se face o scurta pauza de 4-5 sec si se repeta pana la administrarea intregii cantitati de lichid 

• Dupa administrare pacientul incepe sa tuseasca chiar daca nu a tusit niciodata 

• Sputa expeectorata se recolteaza in recipietul steril , recoltarea repetandu se zilnic  in urmatoarele 4 zile in vase separate.

Ingrijiri ulterioare

• Se ofera pacietului un pahar cu apa curat sa si clateasca gura 

• Se ajuta pacientul sa adopte o pozitie comoda

• Se observa respiratia 

• Se educa pacientul sa colecteze incontnuare sputa  pentru a preveni diseminarea infectiei

• Se colecteaza materialele folosite in recipientele speciale .

• Se indeparteaza manusile , se spala mainile

• Se noteaza tehnica 

• Se eticheteaza produsul

• Se completeaza formularul de laborator( daca pacientul prezinta febra , daca a luat antibiotice , daca  expectoratia a fost stimulata cua erosoli

• 
  

Evaluarea eficacitatii procedurii

Rezultate asteptate

• Pacientul colaboreaza si reuseste sa si colecteze sputa si  nu saliva .

• Respectarea  indicatiilor de recoltare  se reflecta in acurateztea rezultatului testului.

Rezultate nedorite 

• Pacientul nu reuseste sa expectoreze si inghite sputa 

• Se rezerva mai mult timp pentru a instrui pacientul

• Se anunta medicul care va recomanda alta tehnica de recoltare

• Sputa este amestecata  cu saliva  si resturi alimentare din cavitatea  bucala 

• Se repeta recoltarea instruind din nou pacientul si  ajutandu l  s respecte indicatiile de recoltare 

• Sputa este amestecata  cu varsatura declansata in timpul efortului de tuse 

• Se capteaza varsatura si se acorda ingrijiri adecvate 

08.11.2021

Recoltarea lichidului pleural

Punctia pleurala se mai numeste si toracocenteza 

Def. Reprezinta stabilirea unei legaturi intre  cavitatea pleurala si mediul exterior prin intermediului unui ac

Scop  explorator pentru punerea in evident a peretului lichidului pleural , recoltarea lichidului pentru examinarea  cantitativa si calitativa

• Terapeutic – evacuarea lichidului , administrarea medicamentelor in cavitatea pleural dupa spalarea acestuia 

Indicatii

• Boli inflamatorii sau tumorale pulmonare

• Insuficienţă cardiacă însoţită de colecţii lichidiene în cavitatea pleurală (hidrotorax)

• Când lichidul pleural depăşeşte 1500 ml şi exercită o presiune asupra inimii şi plămânului

Contraindicaţii

• Tulburări de coagulare a sângelui – hemofilie.

• Tratament cu anticoagulante

• Colecții închistate paramediastinale sau paravertebrale

• Suspiciune de anevrism de aortă

Locul de elecție puncţiei

• Se alege in functie de situatie si cantitatea lichidului  pleural astfel  daca lichidul este in stare loibera , punctia se face  in spatiul  7-8 intercostal pe linia axilară posterioară, pe marginii superioară a coastei.

• Daca lichidul este inchistat atunci punctia se face in plina ....

• Colectiile purulente tuberculoase se punctioneaza cat mai aproape de nivelul  lor superior pentru a se evita fistulizarea lor 

• Punctia se face intotdeauna deasupra  marginii superioare  a coastei inferioare indiferent de locul punctiei .

Materiale necesare

• Pentru protectia patului si a pacientului 

• Pentru dezinfectia pacientului 

• Instrumente si materiale sterile – ace lungi de 10 cm si groase de 1mm , 2 , 3 seringi de 20 sau 50 ml , o seringa de 5ml  si ace ptr anestezie , pense , manusi , tampoane , comprese , camp chirurgical 

• Alte materiale – leucoplast , epubrete , recipient pentru colectarea  lichidului , tavita renala ile

• Medicamente – Atropină, morfină, tonice cardiace, soluţii anestezice

• Materiale pentru  determinarea reactiei Rivalta – pahar conic, 50 ml apă distilată, acid acetic glacial, pipete

Pregatirea pacientului

• Se anunţă bolnavul, se explică tehnica şi se încurajează;

• Se administrează cu 30 de minute 1 fiolă Atropină – pentru a scădea excitabilitatea generală a nervului pneumogastric la recomandarea medicului;

• Ne se administrează medicatie sedativă – benzodiazepine sau opiacee – datorită riscului de detresă respiratorie, în special la vârstnici;

• Se aseaza pacientul pacientul in pozitia sezand la marginea patului sau a mesei de examinare  cu picioarele  sprijinite de  de un scaunel si cu mana pe partea afectata ridicata peste cap pana la urechea opusa sau trunchiul aplecat in fata , cu antebratele flectate pe brate  , cu mainile la ceafa si coatele ianinte .

• Pacienţii în stare gravă se aşează în decubit lateral pe partea sănătoasă, la marginea patului, cu spatele la operator şi brațul de partea bolnavă ridicat deasupra capului;

• Pacientii in stare buna  pot fi asezati calare pe un scaun cu spatar cu antebratele sprijinite de spatarul scaunului 

• 
  

Executia punctiei

Tehnica este efectuata de catre medicul ajutat de 2 asistente 

Tehnica se poate efctua in salon sau in sala de tratamente 

• Asistenta pregateste radiografia pacientului , se spala  pe maini si se dezinfecteaza 

• Intre timp cea de a doua asistenta administreaza atropina, aseaza musamua si aleza  pe masa de punctie , dezbraca toracele pacientului si aseaza pacientul in pozitia recomandata de medic

• Asistenta pregateste locul punctiei , dezinfecteaza tegumentul pe o zona cat mai larga cu tinctura  de iod si tot ea incarca seringa cu anestezie  si serveste medicamentatia 

• Medicul efectueaza anestezia locala 

• Asistenta 1 servetse  mainile chirurgicale apoi campul chirurgical

• Medicul aseaza campul la locul punctiei

• Asitenta 2 supravegheaza pacientul si il mentine in pozitia recomandata 

• Asistenta 1 serveste  medicatia cu acul de punctie adoptat la seringa si dezinfecteaza din nou locul punctiei 

• Medicul executa punctia si aspira lichidul in seringa 

• Asistenta 1 preia  seringa cu lichid pleural si il repartizeaza in eprubete

• Asistenta 2 supravegheaza incontinuare pacientul –fata , respiratia , sfatuieste sa si retina tusea, observa culoarea feti si respiratia 

• Asistenta I serveşte seringa cu soluţie medicamentoasă în funcţie de scopul puncţiei 

• Medicul introduce soluţiile medicamentoase. 

• Asistenta II menţine pacientul, îl îndrumă să-şi reţină tusea, observă culoarea feţei şi respiraţia.

• Medicul retrage acul de puncţie. 

• Asistenta I dezinfectează locul şi-l comprimă cu un tampon steril. 

• Asistenta II menţine pacientul, îl îndrumă să-şi reţină tusea, observă culoarea feţei şi respiraţia. Asistenta I aplică pansament uscat fixat cu romplast. 

• Asistenta II menţine pacientul, îl îndrumă să-şi reţină tusea, observă culoarea feţei şi respiraţia. Asistentele ajută pacientul , cu mişcări blânde, să se aşeze în pat, îi ridică membrele inferioare, scoate aleza şi muşamaua, înveleşte pacientul.

Îngrijirea ulterioară a pacientului

• se asigură repausul la pat pe o perioadă prescrisă de medic

• se supraveghează pulsul, tensiunea arterială, respiraţia, culoarea tegumentelor, periodic

• se informează imediat medicul în cazul apariţiei cianozei, dispneei, tahicardiei, secreţiilor bronhice

Pregătirea produsului pentru examinare

- examinarea macroscopică se face imediat, apreciindu-se culoarea, aspectul şi cantitatea lichidului extras. 

Lichidul poate fi:

• seros sau serocitrin: este limpede, galben deschis, având cauze inflamatoare (tuberculoza); sau având drept cauză o tulburare circulatorie (insuficienţă cardiacă, cancer pulmonar) 

• tulbure: este purulent sau chilos cu aspect albicios lactescent

• hemoragic sau serohemoragic: este roz sau roşu intens în hemoragiile pleurale şi pleurezia hemoragică

 - se măsoară cantitatea lichidului extras 

Examinarea biochimică constă în reacţia Rivalta:

• In paharul conic se pun 50 ml de apă distilată şi o picătură de acid acetic glacial, 

• se adaugă 1-2 picături din lichidul de cercetat; 

• reacţia este pozitivă când picătura de lichid se transformă într-un nor ca un „fum de ţigară", ceea ce înseamnă că lichidul pleural este bogat în albumine fiind de natură inflamatorie şi purtând numele de exsudat; 

• reacţia este negativă când picătura de lichid cade în pahar fără să producă modificări, ceea ce înseamnă că lichidul este sărac în albumine, având drept cauză tulburările circulatorii şi purtând numele de transsudat.

Incidente si accidente

• accese de tuse determinate de iritaţia pleurei  

• lipotimie, colaps

• edem pulmonar acut, determinat de

• evacuarea rapidă a lichidului

• pneumotorax prin rănirea plămânului cu acul

OBSERVATII

 Nu se va evacua o cantitate de lichid pleural de 1000-1200 ml

Evacuarea completa a lichidului pleural se va evita pentru a impiedica formarea edemelor

12.11.2021

Semne si simptome posibile in afectiunile aparatului respirator

1.DUREREA TORACICA  –difera ca localizare , intensitate  si mediul de aparitie in functie de regiunea afectata – schelet toracic , pleura ,parenchim pulmonar si in functie de intinderea leziunilor 

Nu exprima intotdeauna o afectiune la nivelul aparatului respirator, durere toracica creeaza disconfort pacientului si ii tulbura somnul si ii limiteaza miscarile

2.TUSE -poate fi uscata sau umeda –productive

 Este un simptom dominant in unele afectiuni respiratorii  cum ar fi laringita , bronsita , pneumonie , astm bronsic , TBC -Difera ca frecventa, mod de aparitie(matinala, vesperala, in anumite pozitii)  

Poate duce la epuizarea pacientului si la perturbarea somnului 

 In unele situatii e necesara provocarea tusei pentru facilitarea eliminarii secretiilor

3.EXPECTORATIE (eliminarea sputei din caile aeriene) –

Prezinta caracteristici diferite in functie de afectiuni

 –Examenul macroscopic si de laborator ofera informatii referitoare la diagnostic si etiologie 

4.DISPNEEA- 

Este consecinta :

 – Scaderii aportului de O2

 – Cresterii CO2 – 

Este cauzata de copmprimarea organelor mediastinale(tahipneeb=,bradipnee, polipnee in functie de circumstantele de aparitie – de efort , repaus permanent 

 Sugereaza o afectiune respiratorie.Ea poate fi insotita de tiraj, cornaj  turgescenta jugularelor 

Determina anxietatea pacientului , intoleranta la efort si ortopnee 

5.VOMICA- eliminarea unei cantitati masive de puroi

Poate fi unica sau frectionata

6.HEMOPTIZIA. Eliminarea de sange din plamani pe gura

Cand sangele provine din fosele nazale – epistaxis

7.SUGHITUL –apare reflex prin iritarea  nervului fronic si este un simptom in pleurezii si tumori pulmonare 

In afectiuni respiratorii  pot aparea manifestari clinice  legade de scaderea O2 in organism care se manifesta prin cianoza , tahicardie , confuzie , delir , cefalee, agitatie  si prezinta proces infectios – febra si frison 

8.CASCATUL 

Ingrijirea pacientului cu insuficienta respiratorie acuta 

• Insuficienta respiratorie se caracterizeaza prin incapacitatea  plamanilor de a asigura oxigen sangelui si eliminarea de CO2

• Cauzele insuficientei respiratorii acute pot fi de origine bronho-pulmonara sau de origine extra-pulmonara 

• Cauzele bronho-pulmonare

• Steanoze functionale si organice ale cailor aeriene superioare adica laringe , trahee

• Corpi straini patrunsi in caile aeriene

• Laringite acute 

• Neoplasme – tumor

• Bronhoalveolite de aspiratie – se produc in urma regurcitarii in caile aeriene de lichid gastric cu particule de alimente

• Criza de astm bronsic

• Pleurezia masiva

• Pneumotorax spontan

• Pneumonie si bronhopneumonie

• BPOC –bronho –pneumonie obstructiva cronica

• Cauze extra pulmonare

• Alterarea centrului respirator-in intoxicatii

• Afectiuni sanguine sau metabolice care perturba transportul si utilizarea tisulara a O2 anemia

• Cauze cardio-vasculare

• Insuficienta cardiaca

• Paralizia sau afectiuni spastice ale muschilor respiratori

• Afectiuni nervoase

• Come

Manifestari de dependenta

• Dispnee

• Cianoza

• Modificari ale aptitudinii miscarilor respiratorii

• Tahicardie

• Durere toracica

• Transpiratii baundente

• Anxietate , neliniste , agitatie

• Stare de confuzie , delir

• Stare subcomatoasa

• In orice forma sub forma de insuficienta respiratorie grava fara o cauza cunoscuta se aplica de regula unele masuro terapeutice generale de urgenta

• Conduita de urgenta

Materiale necesare

• Aparatura de aspiratie

• Trusa de oxigenoterapie

• Trusa de intubatie laringiana

• Trusa pentru traheostomie

• Ace, seringi

• Medicamente cardiotonice 

• Cortizon

• Bronhodilatatoare

• Aparat pentru respirat artificial

• 1.Permeabilizarea cailor respiratorii in obstructiile supraglotice

• Se controleaza vizual si se combat prin urmatoarele manevreasezarea bolnavului in decubit lateral cu capul in extensie 

• Impingerea anterioara  a mandibulei si sustinerea ei

• Curatirea orofaringei de varsatura cu degetul infascat in tifon sau cu tampon sau prin aspirare

• Daca asistenta isi da seama ca nu se permeabilizeaza caile respiratorii aplica acateva lovituri in regiunea interscopulovertebrala a bolnavului si continua incercarile de scoatere a corpilor straini prin introducerea degetelor in cavitatea buco faringiana a bolnavului 

• Totodata se realizeaza tractiunea limbii prin mijloace  improvizate sau cu pensa de prins limba , se introduce pipa Guedel pentru a impiedica caderea limbii

• Permeabilitatea cailor respiratorii  in obstructiile subglotice

• Daca actul deglutitiei este tulburat sau la bolnavii inconstieinti dezostruzarea se face prin asezarea bolnavului in pozitia de drenaj postural 

• Bolnavul este asezat timp de 20-30 min succesiv in urmatoarele pozitii

• Decubit ventral cu o perna sus si  abdomenul sau  cu patul inclinat la 90o , 

• Decubit dorsal cu patul inclinat 90o 

• Decubit lateral , drept , stang , semisezand

• Secretiile care nu se alina prin drenaj postural vor fi extrase cu seringa Guyon sau cu aspiratorul electric

• In obstructiile cu alimente sau corpi straini se recomanda apararea de jos in sus astfel incat acesta ca un piston sa impinga aerul existent in bronhii si trahee favorizand corpilor  straini – manevra Heinlich cred

• Daca pacientul  este constient , provocarea tusei dupa ce secretiile bronsice au fost fluidificate cu ...

• In obstructiile laringo –traheale se practica inhibatie orotraheala sau traheostomia dupa care se face aspirarea secretiilor cu aparatele mentionate mai sus 

• 3.Oxigenoterapia 

• Se utilizeaza in toate formele de insuficienta respiratorie acuta 

• Asistenta trebuie sa se asigure ca caile aeriene au fost dezostruzate  in prealabil

• Oxigenul este umidificat

• Sonda nazala este introdusa pana in faringe –se masoara pe sonda distanta de la fosa nazala la tubul urechii 

• Se asigura                   .. recomandat de la medic

• Se face intermitent deoarece administrarea indelungata duce la iritarea mucoasei respiratorii

• 4.Respiratia artificiala 

• Daca dupa asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii, asistenta observa ca bolnavul nu are respiratie , bolnavul se trece imediat la respiratia artificiala  folosind metoda gura la gura , gura la nas sau dispozitie de respiratie artificiala 

• Aceasta se efectueaza cu ajutorul aparatului  iar in unitatile spitalicesti se poate institui ventilatie mecanica 

• 5.Masuri terapeutice etiopatogenice 

• Se administreaza la indicatia medicului tratamentul etiologic si simptomatologic 

• Se poate administra cortizon 100-200 ml intravenos , in perfuzie in caz de edem laringian , alergic , laringite edematoare , bronheoalveolite de deglutitie , intoxicatii.Se poate aduga la 10-20 ml  intravenos  , bronhodilatatoare , miofilia , evacuarea aerului in caz de pneumotorax

• Pe langa tratamentele indicate  de medic , asistenta va aplica ingrijiri ce vizeaza linistirea bolnavului , asezarea in pozitie semi-sezanda , atmosfera umeda in incapere , compresii calde pe gatul bolnavului , aerisirea incaperii

• 6.Supravegherea si ingrijirea bolnavilor spitalizati

• Se urmareste in permanenta respiratia , expectoratia , coloratia tegumentelor . transpiratia sau uscaciunea tegumentelor, TA, puls , diureza , scaun

• Pacientul fiind in reapaos obligatoriu la pat  va fi servit cu urinar si bazinet

• Ii se va asigura  ingrijirile specifice zilnice

• Dupa trecerea crizei se asigura alimentara pacientului pe gura cu lingurita sub supraveghere atenta 

• Daca pacientul nu poate sa inghita alimentarea se va face pe sonda 

• Bolnavilor li se va schimba pozitia din 20-30 min

• Se provoaca tusea prin tapotaj toracic si se indeamna pacientul sa tuseasca din 10 in 10 min.

Ingrijiri  speciale in afectiunile aparatului respirator

Unele din bolile aparatului respirator cu caracter infectios – pneumonia , TBC,  ceea ce presupune sarcini in plus, altele au evolutie cronica iar unele afectiuni pot aparea pusee acute care reprezinta urgente ale aparatului  respirator-criza de astm bronsic

1.Ingrijirile unitare necesare se refera la urmatoarele

• Asigurarea conduitei de spitalizare – saloanele sa fie luminoase , aerisite , fara curenti de aer , suficient incalzite 18-20oC

• In cazul pacientului cu afectiuni bronsice  to va fi mai ridicata si se va umidifica aerul din incapere . Daca to o permite aerisirea salii se poate face incontinuu daca nu se deschid ferestrele de mai multe ori pe zi timp in care bolnavii vor fi bine acoperiti .

• Indepartarea prafului se va face prin mijloace umede sau aspirare

• Bolnavii cu afectiuni  contagioase vor fi  internati in saloane separate 

• Psihoterapia este un mijloc foarte important  mai alex in cazul crizelor care pun in pericol viata pacientului

• Bolnavilor cronici cu durata lunga de spitalizare li se va asigura un climat propice

• Saloanele vor fi transformate pe cat posibil in adevarate camine 

2. Alimentatia 

• Va fi adoptata perioadei de evolutie  a bolii

• Regim hidro-zaharat in perioadele febrile

• Cand fenomenele acute  dispar se trece la alimentatie hidrocalorica 

• In niciun caz  bolnavii nu vor fi supraalimentati si se va evita regimul bogat in grasimi

• Se interzic tutunul si alcoolul

3.Supravegherea functiilor vitale si combaterea simptomelor majore de boala

• Se masoara zilnic P, TA, R, to

• Se urmareste to  pentru a urmari evolutia bolii si afebrei

• Se aplica comprese reci sau impachetari  reci ale trunchiului

• Se administreaza tratamente antiprescrise

• Junghiul toracic  se combate prin aplicatii locale  calde si se administreaza antinevralgice  sau o fiola de miolgin intramuscular de 3 ori pe zi

• Dispneea si cianoza necesita oxigenoterapie – 6l/min sau concentratie recomandata de medic

• Tusea se combate cu preparate pe  baza de codeina

• Pentru usurarea eliminarii secretiilor se administreaza fluidifiante ale secretiilor bronsice sau gutamol

• In acceseze de tuse asmatiforma se administreaza bronhodilatatoare spasmolitice – miofilin , hidrocortizon

• In infectiile bronsice se administreaza antibiotice la indicatia medicului conform antibiogramei 

15.11.2021

Particularitati de ingrijire a pacientului cu astm bronsic

Criza de astm bronsic poate fi cauzata de contactul cu alergeni , astm alergic sau extrinsec , sau poate fi cauzata de infectii –astm infectios / intrisenc 

Astmul bronsic este o criza de dispnee paroxistica expiratorie provocata de stenoza functionala spastica a bronhiilor

Factori favorizanti

Expunerea la frig , ceata , umezeala , trecerea brusca de la aer  cald la aer rece , emotiile

Manifesari de dependenta

• Criza survine brusc , de multe ori noaptea

• Poate fi precedata de o stare prenormala cu rinoree, 

• stranut ,

• tuse uscata 

• In timpul crizei apare dispneea cu caracter expirator , weezind , anxietate , tuse cu expectoratie alba , spumoasa purulenta 

• Ortopnee  

• Face escare 

• Spaima , 

• Sete de aer – exolftalmie si gura intradeschisa 

• Tegumentel sunt  palide si acoperite ci transpiratii reci

• Mai apare bradicardia

• Criza poate dura intre 15 min 03h si se termina relativ brusc

Problemele pacientului

• Alterarea respiratiei

• Anxietate

• Deficit de autoingrijire

• Alterarea somnului

• Disconfort

• Alterarea comunicarii

• Obiective

• Constatrea crizei de astm bronsic

• Prevenirea complicatiilor

• Tegumente si mucoase  curate si infecte 

• Omn si odihna suficiente

• Ameliorarea disconfortului

Interventii

• Se  aseaza pacientul in pozitie sezand la marginea patului  sprijinindu l in pozitia cea mai comoda

• Se sterge bolnavul de transpiratie

• Se pregatesc medicamentele de urgenta 

• Se administreaza chiar inainte de sosirea  medicamentatiei – bronhodilatatoare , antialergice , sedative

• Se anunta medicul

• Se administreaza oxigen in timpul stabilirii de medic

• Se pregtaeste pacinetul pentru recolatarea de sange si sputa

• Se efectueaza testarea cutana la alergeni

• Se ajuta  pacientul in satisfacerea celeilalte nevoi fundamentale 

• Se ofera suport psihologic 

• Se masoara functiile vitale

• Se hidrateaza pacientul suficient  pentru fluidificarea secretiilor  iar dupa iesirea din criza se face educatia pacientului pentru prevenirea altor crize –

• Modul de administrare al tratamentelor la domiciliu 

• Regim alimentar in tratamente cu cortizon-hiposedat

• Evitarea emotiilor , a starilor de tensiune , a surmenajului fizic , intelectual , expuneri la frig , umezeala , alegeni , atmosfera poluata 

• Modul de intretinere , pastrae  a aparatului de aerosoli la domiciliu 

• Un regim de viata echilibrat si gimnastica respiratorie

Starea de rau astmatic

Este stadiul  clinic cel mai sever al astmului bronsic 

Se manifesta printr un sindrom     asfix  care poate sa   dureze peste 24 h 

Cauze declansatoare

Infectie bronsica 

Reactii alergice provocate de medicamente

Administrare de sedative , tranchilizante deoarece  deprima centrul respirator 

Suprimarea brusca a corticoterapiei 

Utilizarea  necorespunzatoarea a oxigenului abuz de bronhodilatatoare 

Manifestari de dependenta

• Bolnavul sta  in pozitie sezand  cu toracele impins inainte , prezinta anxietate , semne de insuficeinta respiratorie, polipnee cu expiratie obisnuita ,  tiraj , cianoza , transpiratii profuze – pacientul este lac de apa

• Hipertensiune arteriala , trahicardie , imposibilitatea de vorbi 

Conduita de urgenta

• Orice bolnav in stare de rau astmatic trebuie internat de urgenta 

• Daca starea bolnavului nu este critica  se va explica necesitatea de a tusi si de a   expectora  si nevoia de a ramane pe cat posibil in stare de veghe  pana la instalarea echilibrului respirator 

• In cazurile grave pacientul se transfera pe scetia de terapie intensiva  unde se practica intubatie trahiala si aspiratie bronsica si ventilatie 

Medicatia de urgenta

Administrarea de  bronhospasmotice – miofilin 2 fiole in perfuzie cu ser gluconat 5 la suta hemisuscinat  de hidrocortizon hhc 50 MMG , doza initaiala – 2 fiole intravenos , doza de intretinere este o fiola din 4h in 4h timp de 24 h.

In cazurile grave  dozele initiale pot fi de la 4 fiole pana la 10 fiole , apoi cate 2 fiole din 4h in 4h

Oxigenoterapia  poate fi instalata de la domiciliu

Antibiotice si chimioterapice se administreaza in caz de suprainfectii bronsice

Se va evita penicilina pentru ca este unul din antibioticele cele mai alergizante 

Nu se vor administra morfina , mialgin  , sedative sau tranchilizante 

Tratamente intre crize

Recomandat de medic

Inlaturarea cauzei care a declansat alergia

Prevenirea  si tratamentul infectiei bronsice 

Viata linistita  in aer  uscat , gimnastica respiratorie cu balneo... in statiunile recomandate 

Asistenta va participa la dispensarizarea bolnavului.

18 .11.2021

Ingrijirea pacientului cu pneumonie bacteriana acuta

Este un proces inflamator de natura infectioasa la nivelul parenchimului pulmonar . Germenii cei mai  frecventi sunt pneumococul , stafilococul , streptococul 

Circumstante de aparitie

• Contaminarea hematogena cu punct de plecare infectii localizate in alta parte in organism 

• Complicatii in cursul altor boli 

• Secundare unor manevre chirurgicale – traheostomia

• Infectii instraspitalicesti

Factori favorizanti

• Varsta = copii si batranii sunt cei mai receptivi .

• Frigul

• Umezeala

• Efort fizic intens

Factori poluanti

• Afectiuni care  scad rezistenta la infectii – diabetul zaharat , insuficienta renala , hepatica 

Manifestari de dependenta

In pneumonia pneumpcocica 

• Frison , debut brusc , febra in platou , polipnee , junghi toracic ,tuse la inceput uscata , apoi cu expectoratie galben ruginie si vascoasa , tahicardie , herpes labial 

In pneumonie streptococica 

• Debut insibios , frison , febra , dispnee cu cianoza , stare generala alterata 

In pneumonie stafilococica

• Debut insibios , frisoane , febra remitenta , stare generala alterata , dispnee , cianoza 

19.11.2021

Exminari paraclinice

Recoltatrea de sange pentru hemoleucograma care va arata VSH crescut , iar in pneumonia pneumococica avem leucocitoza cu metrofilie . Se fac examinari serologice  - titrul ASLO – antistreptolizinao pentru pneumonia streptococica 

Radiografie toracica si examenul sputei 

Probleme de dependenta

• Alterarea respiratiei  manifestata prin dispnee 

• Obstructia cailor respiratorii

• Hipertermie

• Potential de dezhidratare

• Disconfort

• Durere toracioca

• Durere sub forma  de junghi toracic 

• Risc de complicatii

Obiective

• Combaterea febrei

• Eliberarea cailor respiratorii

• Imbunatatirea respiratiei

• Prevenirea complicatiilor 

• Satisfacerea celorlalte nevoi fundamnetale 

Interventii

• Aerisirea incaperii 

• Adminoistrare de oxigen

• Umidificarea aerului 

• In perioada fevrila

• Repaos la pat  in pozitia semisezand 

• Alimentatie lichida sau semilichida cu aport caroric corespunzator necesitatilor 

• Treptat se trece la alimentatie normala

• Se asigura o cantitate  suplimentara de lichide  avand in vedere pierderile prin febra , polipnee , transpiratie 

• Se asigura igiena tegumentelor si mucoaselor 

• Se ajuta opacientul sa adopte  pozitii care faciliteaza  respiratia 

• Se incurajeaza pacientul si se ajuta in satisfacerea celorlalte  nevoi si sa participe la propriile ingrijiri

• Se masoara si se noteaza  functiile vitale

• Se pregateste pacientul  pentru recoltarea de sange , urina si sputa 

• Se conduce pacientul  la serviciul de radiologie 

• Se administreaza tratament medicamentos , prescris  si se face educatie pacientului 

• Sa stie sa recunoasca  semnele eventualelor  complicatii-  persistenta febrei dupa administrarea antibioticeor , scaderea tolerantei la efort , intensificarea durerii , modificari de aspect ale sputei 

• Necesitatea suplimentarii consumului de lichide ptr fluidificarea secretiilor 

• Sa efectueze exercirtii  respiratorii

• Sa si efectueze toaleta cavitatii bucale dupa expectorare

Ingrijirea pacientului cu pneumotorax spontan

Este o afectiune caracterizata prin prezenta unei colectii gazoase in cavitatea pleurala . Aerul patrunde in cavitate printr o  perforatie patologica 

Cauze

Pneumotoraxul traumatic apare prin 

• Plagi penetrante 

• Fracturi costale 

• Acte chirurgicale 

 Pneumotoraxul idiogmatic benigm 

Are etiologie necunoscuta si apare mai ales la persoanele cu varsta intre  18-35 ani 

Tuberculoza pulmonara – 60-70 la suta din cazuri 

Bronsictoziile

Tusea convulsiva

Cand orificiul de perforatie este larg pleura comunica cu arborele bronsic permanent 

In cazul plagilor penetrante cu torace deschis in care cavitatea pleurala comunica larg cu exteriorul aerulo intra si iese la fiecare miscare , respiratie cu un suierat caracteristic 

Pneumotorax deschis 

Pneumotoraxul cu supapa / compresiv caz in care aerul patrunde in cavitatea pleurala  dar nu mai poate iesi 

Manifestari de dependenta

• Junghi toracic violent care apare brusc durerea fiind comparata cu o lovitura  de pumnal 

• Dispnee foarte accentuata cu polipnee 

• Anxietate 

Conduita de urgenta

• Se aseaza pacientul in pozitie semisezand 

• Se asigura repaos complet , vocal 

• Se combate durerea – algocalmin , antialgice , in mox execptional  nialgin sau morfina 

• Se combate anxietatea 

• Se administreeaza oxigen pe sonda sau prin balon

• Se dau calmante de tuse

• In cazurile grave cu pneumotorax masiv , cu supapa , insotit  de asfixie , medicul poate sa execute o exuflactie  decompresiva 

• Se face punctie cu un ac cu diametru mare si bizou scurt care se leaga de un tub cu capatul scufundat in ser fiziologic 

Ingrijirea bolnavilor cu pleurezie

Pleureziile sunt afectiuni caracteriztae prin existenta lichidului intrapleural cu caracter de exudat secundare unui proces inflamator la nivelul foitelor pleurale

Circumstante de aparitie

Apare in general in afectiuni ale plamanilor , pneumonii bacteriene , vitale , cancer pulmonar , tuberculoza pulmonara , reumatism articular acut , traumatisme 

Manifestari de dependenta

Pentru pleurezie serofibrinoasa TBC 

• Febra 

• Frison 

• Dispnee care apare atunci cand exudatul este masiv  si comprima plamanul

• Tusea

La examenul clinic se observa bombarea toracelui si limitarea miscarilor in timpul respiratiei la nivelul hemitoracelui afectat 

Pleurezii purulente 

• Apare puroi intre foitele pleurale 

• Frisoane repetate 

• Febra remitenta 

• Durere toracica

• Tahicardie 

• Paloare 

• Hipertensiune arteriala 

• Alterarea starii generale

Examinari paraclinice

• Radiografie toracica

• Punctie pleurrala si examinarea lichidului pleural 

• IDR  la tuberculina 

• In sange – hiperleucocitoza  cu neutrofilina

Problema de dependenta

• Disconfort 

• Alterarea respiratiei 

• Intoleranta la efort

• Posibila alterarea nutritiei

• Hipertermie  circultiei inadecvate 

• Obiective

• Imbunatatirea respiratiei si a schimburilor gazoase 

• Favorizarea expansiunii toracice 

• Combaterea infectiei cauzale 

• Diminuarea febrei

• Prevenirea complicatiilor 

Interventii

• Repaos la pat in perioadele febrile

• Alimentatie usor digerabila si bogata in vitamine 

• Asigurarea pozitiei care diminueaza durerea si favorizeaza ventilatia 

Pregatirea pacientului pentru investigatii

Administrarea tratamentului – simptomatic – febra , durere , tuse 

Etiologic – in functie de afectiuni

Patogenic –corticoterapie , efect , antiinflamator 

Educarea pacientului sa efectueze gimnastica respiratorie , sa si administreze tratament la domiciliu si sa expectoreze sputa .

22.11.2021

Ingrijirea pacientului cu bronsiectozie

Este o afectiune caracterizata prin dilatarea si deformarea bronhiilor care se manifesta clinic prin hemoptizii si tuse cu expectoratie purulenta . Evolutia bolii este cronica cu perioade de acutizare.

Circumstante de aparitie

Infectii pulmonare repetate

Obstructii bronsice sau poate sa mai apara congenital

Factori favorizanti ai acutizarii

• Frigul

• Umezeala 

• Expunerea la pulberi , la substante iritante

Manifestari de dependenta

• Tuse – la inceput uscata apoi cu expectoratie si mai frecvent dimineata 

• Hemoptizie

• Dispnee

• Dureri toiracice

• Febra moderata 38-39

• Anorexie –pacientul inghite sputa purulenta 

Explorari paraclinice

• Bronhoscopie 

• Radiografie toracica

• Tomografie

• Bronhografie cu substante de contrast

• Examen al sputei 

Problemele pacientului

• Obstructia cailor respiratorii

• Eliminare inadecvata 

• Hipertermie

• Posibil  alterare a nutritiei

Obiective

• Combaterea infectiei

• Dezostructia cailor respiratorii

• Imbunatatirea ventilatiei pulmonare 

• Prevenirea complicatiilor

Interventii

• Se asigura repaos la pat in perioada de acutizare 

• Administrare de lichide pentru fluidificarea secretiilor 

• Se aplica ingrijiri ptr hipertermie 

• Se aplica masurile de mobilizare a secretiilor

• Se aplica masuri de combatere a hemoptiziei –medicatie 

• Se linisteste  pacientul , se aseaza in pozitia semisezand  favorizand respiratia 

• Se colecteaza secretiile intr un vas si se pastreaza pentru a fi vazute de medic 

• Sed interzice bolnavului sa vorbeasca 

• Se recomanda sa respire pe nas lent si profund 

• Se da bolnavului sa bea lichide reci  cantitati mici si in repetate randuri

• Se aplica punga cu gheata pe regiunea sternala 

• Bolnavul va fi cat mai putin posibil perturbat de cei din jur 

• Se monitorizeaza functiile vitale 

• In hemoptiziile abundente se poate incetini intoarcerea prin legarea celor 4 membre timp de 20-30 min   de mai multe ori in cursul zilei.

• Nu se va abuza  de aceasta metoda deoarece poate  produce tromboze

• Se pregateste medicatia hemostatica si se poate administra clorura de calciu intra venos ,  adenostazin , novocaina , venostar

• Se pot efectua transfuzii mici de sange proaspat 

• In cazuri exceptionale se pot realiza un emfizem subcutanat prin introducerea  de aer pe fata anterioara a hemitoracelui intre 400 si 600 ml de aer 

Alimentatia

In primele zile se reduce la lichide reci 

Se asigura o igiena corporala reducand la minim mobilizrea pacientului 

Se serveste la pat  pacientul cu urinar si bazinet 

Se face educatia pacientului cu privire la evitarea factorilor favorizanti ai acutizarii

Evitarea pe cat posibil a infectiilor sau tratarea focarelor de infectii din organism si se ofera informatii cu privire la eficienta benefica a curelor  balneo-climaterice.

Ingrijirea pacientului cu BPOC

Este reprezentata de bronsita cronica si emfizem pulmonar . Bolnavii cu BPOC  prezinta  afectiune respiratorie cronica 

Datorita unor suprainfectii se declanseaza pusee acute de tuse acuta de insuficineta respiratorie .

Infectios  -accentuarea si sindromul obsttructiv prin ....

Exacerbarea edemului inflamator a hipersecretiei bronsice si a spasmului musculaturii bronsice 

Manifestari de dependenta

• Dispnee 

• Polipnee

• Uneori cu bradipnee expiratorie 

• Cianoza intensa , difuza  predonand la buze si la unghii

• Transpiratii generalizate  semn ca dioxidul de carbon creste

• Cefalee persistenta 

• Anxietate sau somnolenta – stare confuzionala , uneori stare  subconatoasa 

• Apar semne cardiace – tahicardie , tulburari de ritm

• Extrasistole

• Hepatonegalie dureroasa 

• Meteorism abdominal 

Masuri de urgenta

• Oxigenoterapie pe sonda nasofaringiana pentru combaterea ........

• Oxigenul se administreaza in doze moderate incepand cu 1-2 L/min , bolnavul fiind supravegheat atent 

• Se instituie perfuzie  cu un amestec de HHC  - 200 ml , miofilin 2 fiole  deslanozid 1 fiola , cloramfericol 1g, administrate in ritm de 30 -40 picaturi pe minut 

• Se transporta pacioentul la s[ital pentru  continuarea tratamentului astfel 

• Combaterea obstructiei prin drenaj postural , inspiratie bronsica , spalatura bronsica , tapotament 

• Combaterea inflamatiei  corticoizi – predmison 46 tablete / zi timp de 7-10 zile  apoi in doze descrescande , antibiotice – ampicilina sau antibiotice cu  spectru larg  timp de 7-10 zile in formele usoare  se pot administra penicilina cu streptomicina a iar daca pacientul este alergic la penicilina se administreaza eritromicina 

• Se combate spasmul bronsic in administrarea de bronhodilatatoare – miofilina , se maia dministreaza pentru fluidificarea secretiei bronsice – ACC 

• Tonice cardiace 

• Diuretice 

• Anticoagulante 

• Sangerare 

• Ventilatie mecanica 

Ingrijirea pacientului cu afectiuni cardiovasculare

Educarea pacientului pentru prevenirea  afectiunilor cardiovasculare

1. Asanarea  focarelor de infectie din organism 

2. Alimentatie echilibarata fara exces de grasimi , sare si cu un aport normal de vitamine 

3. Combaterea obezitatii 

4. Regim  de viata echilibrat

5. Evitarea consumului de alcool, cafea , tutun , 

6. Efectuarea de exercitii fiizice si plimbari in aer liber 

7. Evitarea stresului fizic  

8. Controlul periodic al tensiunii arteriale 

9. Tratament afectiuni cronice 

10. Pentru evitarea  afectiunii vaselor periferice – varice   care predispun la tromboze . eviatrea statului in picioare excesiv , purtarii de imbracamingte stramta  care stanjeneste circulatia , purtarea de incaltaminte comoda 

Evaluarea morfofunctionala a aparatului cardio vascular

• Examenul fiizc  , la inspectie se observa  

Pozitia pacientului –ortopnee in insuficienta cardiaca stanga 

Se observa  culoarea tegumentelor  -paloare sau cianoza 

Se observa transcendenta  jugularelor 

Edeme

• La palpare se percepe  socul apexian 

• La ausculattie se pot auzi zgomote cardiace normale sau  supraadaugate – sufluri 

Pentru vasele periferice la inspectie se poate observa atrofia  unui membru , culoarea tegumentelor , prezenta edemelor 

• La palpare se observa absenta pulsului  si temperatura tegumentelor 

Investigatii radiologice

• Radiografie toracica 

• Radioscopia toracica 

• Angiocardiografia 

• Aortografia 

• Arteriografia periferica  

• Flebografia

• Tomografia computerizata 

• Rezonanta magnetica 

• Examinari  cu izotopi  radioactivi- scintigrafia  miocardica 

Explorari functionale

• EKG  in repaos si la efort 

• Fonocardiograma 

• Apexocardiograma 

• Ecocardiograma 

• Cateterismul cardiac 

• Masurarea T . A 

• Oscilometria 

• Masurarea presiunii sanguine 

• Flebograma 

• Arteriograma 

Examinari de laborator

Se recolteaza sange pentru VSH  , ASLO , fibrinogen , ;lipide , colesterol , timp de snagerare , coagulare , hemocultura , uree sanguina , azotemie , creatinina, glicemie 

Angiocardiografia

Reprezinta introducerea  unei substante  de contrast  pe cale intravenoasa  substanta care  se urmareste in interiorul vaselor si a cavitatii inimii.

Materiale necesare

• Solutie concentrata  de iod 

• Medicatie sedative , antialgice 

• Pregatirea pacientului 

• In ziua precedenta examinarii se administreaza sedative care se repeta in dimineata examenlui impreuna cu antialergic

• Se efectueaza testarea  sensibilitatii la iod 

• Daca  nu aapar semne la intoleranta  se injecteaza intravenos substanta de contrast rapid in decurs de cateva secunde . 

• Cantitatea de substante se calculeaza  de catre medic in functie de caracteristicile pacientului 

Observatii

Injectarea rapida poate provoca  valuri de caldura , cefalee , congestia fetei , tusee , dispnee . In acest caz se administreaza adrenalina 

Aortografia

Reprezinta introducerea substantei de contrast prin intermediul unui cateter sau prin punctie  intra-aortic in scopul  evidentierii acestuia .

Pregatirea pacientului este identica cu cea de la angiografie 

Arteriografia periferica

 Instroducerea substantei de contrast prin injectarea intraarteriala pentru evidentierea arterelor periferice 

Pregatirea este identica 

Flebografia

Introducerea se face intravenos , se face cu seringa automata de presiune 

Se introduc 20-30 ml de substanta de conytrast de concentratie  redusa pentru a nu leza peretii vasului 

Dupa introducerea substantei de contrast se executa radiografii cu o o viteza de 24 imagini / sec.

25.11.2021

Examinari cu izotopi radioactivi

Scintigrafia miocardică

-izotopii radioactivi sunt utilizați în medicină pentru diagnostic și tratament

-izotopii introduși în organism emit radiații Alfa, Beta și Gama la locul de trecere sau de depozitare care pot fi evidențiate calitativ și cantitativ prin diverse metode de detectare

-izotopii utilizați cel mai frecvent sunt radiosodiul, radioiodul, radiofosforul; acești izotopi se utilizează cu succes în explorarea ficatului și căilor biliare, rinichiului, a sângelui, aparatușui cardiovascular, glandei endocrine

-în diagnosticul proceselor paranchimatoase, un rol important îl are metoda scintigrafiei pentru că izotopii se fixează pe organul de examinat determinând o hartă a acestuia

-arată zonele de hiperfuncționalitate, monofuncționalitate, hipofuncționalitate; evidențiază modificările de formă și structură

-acțiunea nocivă a izotopilor necesită respectarea unor măsuri de protecție împotriva radiațiilor:

• mănușile și halatul protejează radiațiile ALFA care au putere mică de pătrundere

• stocul de izotopi radioactivi se păstrează în rezervoare de plumb, în încăperi situate departe de salonul de bolnavi

• se lucrează numai sub protecție de paravane de plumb în nișe speciale cu tele manipulatoare

• aspirarea soluției radioactive se face cu pipete automate

• este interzisă mirosirea

• dacă unele manevre determină formarea de praf atunci se vor utiliza măști cu filtre speciale

• se va evita contactul cu pielea prin folosirea mănușilor de cauciuc, îmbrăcate și dezbrăcate corect

• nu se lucrează cu izotopi radioactivi dacă există răni sau zgârieturi

• nu se consumă alimente, nu se fumează

• este interzisă pătrunderea în saloane sau în alte incăperi cu îmbrăcămintea de protecție 

• pacientul investigat va fi izolat de ceilalți pacienți

• produsele biologice si patologice ale pacientului vor fi manevrate cu aceleasi măsuri de protecție ca și izotopii

• personalul care lucrează cu izotopi va purta dozimetre care se controlează periodic pentru stabilirea gradului de iradiere

Fonocardiograma

-reprezentarea grafică a zgomotelor produse în cursul unui ciclu cardiac

-este o metodă ajutătoare în precizarea diagnosticului în diferențierea suflurilor cardiace, deci completează auscultația inimii

-zgomotele cardiace sunt captate de un microfon special care le transformă în semnale electrice și după filtrare sunt înregistrate pe hârtie

-pregătirea este aceeași ca și pentru EKG

-înregistrarea se face în focarele clasice de auscultație ale cordului și anume: apexul inimii pentru valva mitrala sau tricuspida, în spațiul 2 intercostal stâng pentru valva pulmonară, spațiul 3 intercostal stâng pentru valva aortică, apendicele xifoid pentru valva tricuspidă

-concomitent se înregistrează și EKG pentru a avea un indice de referință asupra timpului de înregistrare

Apexocardiograma

-este curba rezultată din înregistrarea grafică a șocului apexian (spațiul 5 intercostal stâng)

Ecogardiograma

-este înregistrarea grafică sau imagistică a ultrasunetelor străbătute și reflectate la nivelul cordului

26.11.2021

Cateterismul cardiac

-reprezintă introducerea unei sonde radio-opace pe cale venoasă sau arterială în cavitățile inimii sau în vasele mari

-sonda este dirijată sub ecran radiologic, această metodă se practică în spitalele de înaltă specializare

-se recurge la acestă metodă numai când există o indicație precisă ca de exemplu în afecțiunile operabile ale inimii

-permite măsurarea presiunilor intracavitare, recoltarea de sânge direct din cavitățile inimii și din vasele mari pentru dozarea oxigenului și dioxidului de carbon, și de asemenea executarea unor coronarocardiografii (cu substanță de contrast sau cu izotopi radioactivi)

-de asemenea, se pot detecta modificări anatomice cardiace, permite înregistrarea unei electrocardiograme cavitare și fonocardiogramă cavitară

-pregătirea pacientului pentru acesta investigație este asemănătoare cu pregătirea unei intervenții chirurgicale

EKG (electrocardiograma)

-înregistrarea grafică a rezultantei fenemenelor bioelectrice din cursul unui ciclu cardiac

-este o metodă de investigație foarte importantă în diagnosticul unor cardiopatii, în suferințele miocardo-coronariene și este totodată o metodă de recunoaștere a unei boli de inimă care evoluează latent caz în care se efectuează EKG de efort

-întotdeauna interpretată de medic

-înregistrarea se face cu aparate speciale numite electrocardiografe

-legătura între bolnav și aparat se face printr-un cablu numit cablu bolnav

-la extremitatea acestuia sunt atașate niște plăcuțe (electrozi) în număr de 10

-tensiunile elctrice produse de miocard sunt interceptate cu ajutorul electrozilor, transmise la aparat și înregistrate sub forma unei diagrame, numită EKG

-înscrierea curbelor se face pe o hârtie specială care are imprimat un sistem de coordonare

-pe orizontală este timpul exprimat în secunde, iar pe verticală, amplitudinea semnalelor bioelectrice

Pregătirea bolnavului

-bolnavul se pregătește din punct de vedere psihic pentru a înlătura factorul emoțional

-pacientul este transportat la sala de examinare de preferat cu scaunul rulant cu 10-15 minute înainte de înregistrare

-se așează pacientul comod pe patul de consultații și va fi desfăcut la torace și la membre

Montarea electrozilor

       -pe bolnav se montează electrozii pe părțile moi ale extremităților după ce s-a aplicat gelul conductor

       -cei 10 electrozi, 4 pentru membre și 6 precordiali, se montează astfel:

• pentru membre: roșu - mâna dreaptă    negru - piciorul drept

    galben - mâna stângă    verde - piciorul stâng

• electrozii precoridali: 

V1 - spațiul 4 intercostal pe marginea dreaptă a sternului

                          V2 - spațiul 4 intercostal pe marginea stângă a sternului

                          V3 - între V2 și V4

                          V4 - spațiul 5 intercostal stâng pe linia medioclaviculară

                          V5 - la intersecția dintre orizontala dusă prin V4 și linia axilară anterioară stângă

                          V6 - la intersecția dintre orizontala dusă prin V4 și linia axilara mijlocie stânga

-după câteva minute de stabilizare a funcționării aparatului se poate face o înregistrare pentru testarea aparatului

-după testarea aparatului se trece la înregistrarea EKG -ului

-pe EKG se vor nota numele și prenumele, vârsta, înălțimea, greutatea, medicația folosită, data și ora înregistrării precum și numele celui care a înregistrat

Interpretare

-pe un EKG definim: 

• unde numite convențional PQRST

• segmente - sunt distanțele dintre 2 unde

• intervale care cuprind unda și segementul (intervalul PQ care cuprinde unda P + segmentul PQ și intervalul QT care cuprinde unde QRST + segmentul ST)

-între 2 cicle cardiace se găsește linia 0 potențial sau linia izoelectrică

-undele situate deasupra liniei izoelectrice sunt pozitive iar cele situate dedesubt sunt negative

-intervalul PQ corespunde timpului în care stimului străbate atriile de la nodulul sinusal KEITH-FLACK până la nodulul atrioventricular ASSCHOFF-TAWARA  (0,12-0,21 secunde), acesta reprezintă expresia electrică a activității atriilor iar intervalul QT reprezintă expresia electrică a activității ventriculilor

Explorări funcționale ale aparatului circulator

Oscilometria

-este metoda prin care se evidențiază amplitudinea pulsațiilor peretelui arterial cu ajutorul oscilometrului PACHON care este alcătuit dintr-un cadran gradat și o manșeta pneumatică cu doua camere în care se pompeaza aer cu o pară de cauciuc, manșeta aparatului se fixează la nivelurile dorite pe membrele bolnavului de unde pulsațiile se transmit la manometru

-amplitudinea oscilațiilor se observă pe ecranul gradat al aparatului

Pregătirea pacientului

• -va sta în decubit dorsal păstrând cel puțin 15 minute repaos înainte de măsurare

• -se dezbracă membrele superioare și inferioare

• -se fixează manșeta aparatului la nivelul dorit pe membrul de examinat

• -regiunile la care se cercetează oscilometria sunt treimea inferioară și superioară a gambei, treimea inferioară a coapsei, treimea inferioară a antebrațului și treimea inferioară a brațului

• -măsurarea se face comparativ între zone simetrice: se așează manșeta pneumatică și se pompează aer până dispare pulsul periferic, se da drumul la manșetă și se citește amplitudinea oscilațiilor pe cardanul manometrului, se coboară presiunea cu câte 10 mm Hg și se citesc în continuare oscilațiile până se determină valoarea maximă

• -aceasta poartă denumirea de indice oscilometric

• -se repetă tehnica în toate zonele solicitate

Interpretare

-valorile normale sunt apreciate în limite destul de largi, variabile de la individ la individ, variabile chiar și la același bolnav

-în mod normal valorile variază între 3-6 diviziuni la coapsă, 2-4 diviziuni la treimea superioară a gambei, 1,5-2 diviziuni la treimea inferioara a gambei, iar pentru membrele superioare, 3-4 diviziuni

-nu este importantă valoarea absoluta, dar are importanță diferența dintre 2 regiuni simetrice

-diferența mai mare de 2 unități dintre un membru și celalalt la acelși nivel este un semn patologic putând indica o obstrucție circulatorie

Măsurarea presiunii venoase

-reprezintă tensiunea exercitată de sângele venos asupra pereților venelor 

-este indicată pentru aprecierea insuficienței cardiace drepte și a gardului de umplere a patului vascular venos

-peresiunea venoasă se măsoară la una din venele superficiale mari la nivelul memebrelor, de obicei la plica cotului

-măsurarea se face cu diferite aparate: CLAUDE TAYLOR sau cu ajutorul unui tub de sticlă care are forma literei L care are o lungime de 30 de cm, un diamteru de 3-4mm și este gradat în cm 

-unitatea de măsură este cm coloană de apă

-la ambele capete ale tubului sunt atașate niște tuburi de cauciuc; tubul de la capătul scurt se atașează la acul de puncție, iar tubul de la capătul lung, la o seringă de 20 ml

-avem nevoie de ser fiziologic și materiale pentru puncția venoasă

Efectuarea tehnicii

• -se pregătește aparatura sterilă, o asistentă încarcă tubul de sticlă cu ser fiziologic steril, aspirând cu seringa și având grijă să nu rămână aer pe tub

• -se pune câte o pensă hemostatică pe fiecare din tuburile de cauciuc de la capete

• -o altă asistentă așează pacientul în decubit dorsal cu brațul drept întins și relaxat

• -se pregătește seringa pentru puncția venoasă

• -se execută puncția venoasă și se îndepărtează garoul, se adaptează rapid tubul de sticlă gradat la acul din venă având grijă ca extremitatea inferioară a tubului să fie la nivelul acului de puncție 

• -se deschid pensele de pe tuburile de cauciuc realizând astfel o comunicare între venă și tub

• -lichidul din tub va coborî până ajunge la nivelul presiunii din venă

• -se citește presiunea venoasă măsurând înălțimea coloanei de lichid din tub

Interpretare

-valoarea normală a presiunii venoase este de 11-12 cmm H2O

-în insuficiența cardiacă dreaptă și în cea globală, presiunea venoasă crește, iar în colaps scade

Determinarea timpului de circulație

-timpul de circulație este perioada de timp în secunde în care o substanță parcurge un segment vascular

-durata timpului de circulație variază în funcție de viteza de circulație, de debitul cardiac și de volemie (volumul de sânge)

-pentru a determina timpul de circulație se introduc în sânge substanțe test care vor fi detectate prin metode subiective și obiective la o anumita distanță de locul de administrare

-se cronometrează timpul necesar pentru parcurgerea distanței respective

-se poate determina timpul necesar pentru parcurgerea întregului arbore circulator, și vorbim de timp de circulație total sau numai o porțiune a lui - timp de circulație parțial

Materiale necesare

• -materiale pentru puncția venoasă

• -substanță test

• -cronometru

Pregătirea pacientului

• -pacientul nu va mânca 2-3 ore înainte de examinare

• -va menține repaos la pat timp de 15 minute

• -îmbrăcămintea pacientului va fi lejeră

Efectuarea tehnicii

• -se încarcă seringa cu substanța folosită

• -se face puncție fără stază

• -se injectează substanța brusc și se măsoară timpul din momentul apăsării pe piston până la apariția substanței caracteristice

• -determinarea timpului de circulație scoate în evidență insuficiența cardiacă înca din fază incipientă

Determinarea masei sanguine

-se face prin metoda diluării coloranților în sânge sau cu izotopi radioactivi

-se injectează substanța colorantă sterilă 4mg/kg corp

-după 10 minute se recoltează 10 ml sânge pentru determinarea concentrației colorantului

-rezultatul obținut se raportează la valorea hematoclitului pentru a obține volumul sângelui circulant

-în mod normal la bărbați este 1/12 din greutatea corporală iar la femei 1/13

EXPLORAREA FUNCTIONALA A ARTERELOR –GOOGLE CLASSROOM

Pentru explorarea functionala a arterelor se prefera arterele de la membrele superioare si inferioare deoarece prin dispozitia lor anatomica sunt mai accesibile.

Teste pentru explorarea arterlor:

1. Masurarea tensiunii arteriale

 2. Oscilometria

 3. Determinarea pulsului arterial 

 Oscilometria este o metoda prin care se evidentiaza amplitudinea pulsatiilor peretelui arterial cu ajutorul oscilometrului. 

Manseta oscilometrului Pachon se aplica succesiv pe diferite segmente simetrice ale membrelor si se fac determinarile intotdeauna comparativ. 

Se pompeaza aer in manseta aparatului ( 20 – 30 mmHg deasupra TA sistolice ) apoi se decomprima lent, cu robinetul inchis, in timp ce urmarim oscilatiile acului oscilometrului care devin din ce in ce mai ample, la un moment dat atingand un maximum, dupa care scad in intensitate pana la completa lor disparitie. 

Valoarea maxima a amplitudinii oscilatiilor se numeste indice. oscilometric ( I.O.).

Oscilometrul permite masurarea TA maxime si minime si determinarea indicelui oscilometric. 

De interes pentru clinica este nu atat cunoasterea valorilor absolute cat compararea valorii indicelui oscilometric intre doua regiuni simetrice. Diferentele mai mari de doua unitati intre puncte situate la acelasi nivel pe cele doua membre reprezinta un semn patologic (obstructie vasculara).

 Inregistrarea variatiei de presiune a undei pulsatile prin metoda oscilometrica este mai nou inlocuita cu examinarea Doppler vasculara.

Flebografia

 Este o investigație radiologică a venelor, care se efectuează dupa injectarea unei subsanțe de contrast. 

Vizează de cele mai multe ori membrele inferioare si vena cava inferioara, deoarece acestea sunt localizarile cele mai obisnuite ale flebitelor si trombozelor venoase, 

Flebografia.

 • Indicatii -suspiciunea unei flebite nedecelabile ecografic -embolie pulmonara 

• Tehnica 

- Se injectează o subsanță de contrast radioopacă cu scopul de a putea vizualiza venele profunde și se efectuează Rx

 - se pun garouri la nivelul gleznei, a gambei si a coapsei cu scopul de a dilata venele profunde.

Arteriograma

-înregistrarea pulsului arterial sub forma unei curbe

-carotidograma oferă informații importante în legătura cu leziunile valvei aoritce

-înregistrarea se face prin plasarea captatorului pulsului pe partea drreaptă cât mai aproape de sinusul carotidian acolo unde se simt pulsațiile mai bine

Flebograma

-înregistrarea pulsului venos care se face de obicei la vena jugulara, de aceea se mai numește și jugulograma

Testul RUMPEL- LEEDE

-se utilizează pentru determinarea fragilității sau rezistenței pereților capilari

-se execută o stază la nivelul brațului cu o manșetă pneumatică umflată până la o presiune cu 10mm Hg mai mică decât presiunea sistolică

Interpretare

-dacă nu apar peteșii (steluțe vasculare) sau apar 1 până la 3, nu sunt semne de fragilitate capilară

-apariția unui numar mai mare este considerată pozitivă

TESUTUL NODAL –GOOGLE CLASSROOM

PARTICULARITATI MORFOFUNCTIONALE ALE INIMII

Țesutul nodal cuprinde: 

1) nodul sinoatrial (sinusal) Keith-Flack, în atriul drept, în vecinătatea vărsării venei cave superioare;

 2) subendocardic în partea drepată şi posterioară a marginii inferioare a septului interatrial;

 3) fasciculul His, care pleacă din nodul atrioventricular şi găseşte la nivelul porțiunii membranoase a septului interventricular. nodul atrioventricular Aschoff-Tawara, situat 

Deasupra porțiunii musculare a septului interventricular, fasciculul His se împarte în două ramuri, una stângă şi alta dreaptă, care coboară fiecare în ventriculul respectiv.

 Cele două ramuri se ramifică formând 

4) rețeaua subendocardică Purkinje, ale cărei ramuri terminale pătrund în miocardul ventricular. Endocardul Tapetează cavitățile inimii, trecând fără întrerupere de la….

02.12.2021

Edemul pulmonar acut  EPA

Survine prin inundarea brutala a alveolelor de catre un trasudat sanguinolent necoagulabil din capilarele pulmonare , inundare provocata de cresterea presiunii sangelui in capilarele venoase pulmonare , cresterea permeabilitatii membranelor alveolo-capilare sau alte cauze 

EPA este de 2  tipuri 

• Edem pulmonar acut himodinamic / cardiogen 

• EPA lezional /necardiogen

Cauze

EPA cardiogen –insuficienta cardiac stanga 

• Infarct miocardic acut 

• Hipertensiune arterial 

• Cardiopatii valvulare 

• Tulburari de ritm paroxistice 

EPA rezional 

• Toxice – gazelle sufocante  de CO2,  monoxid de Carbon , Clor 

• Infectioase –infectii pulmonare 

• Bronsiolite 

• Gripa 

• Neurologice 

• Traumatisme

• Accident vascular cerebral 

• Abcese cerebrale 

• Tumori cerebrale

• Iatrogene –hipervelomie prin supraincarcarea patului vascular  prin perfuzii si transfuzii 

• Bronhoalveolita de deglutitii –la copiii mici , subcomatosi si etilici 

Manifestari clinice

• Dispnee intensa survenita brusc 

• Iar in edemul pulmonar , cardiogen se instaleaza noaptea 

• Respiratie polipneica , zgomotoasa 

• Sete de aer 

• Tuse uscata  in prima faza apoi spumoasa , rozata , aerate 

• Anxietate 

• Transpiratii

• Cianoza

• Turgescenta juguloasa in EPA cardiogen 

• Reluri 

• Tahicardie 

• T,A  poate fi normala sau scazuta 

EPA lezional apar si semne legate de cauze –febra , tuse cu sputa mucopurolenta , dureri toracice , paralizii 

Conduita de urgenta

 In EPA cardiogen 

• Aplicarea masurilor incepe la domiciliu si continua pe durata  transportului si la spital 

• Se aseaza apoi pacientul in pozitia sezanda pe scaun , fotoliu sau la marginea patului  cu gambele atarnand 

• Pacientul adopta singur aceasta pozitie 

• Se aspira expectoratia 

• Se  aplica garouri la radacina a 3 membre  fara comprimarea arterelor 

• Din 10 in 10 minute unul din garouri se schimba la al 4 lea membru . Scoaterea garourilor se face progresiv iar aceasta masura scade circulatia de intoarcerea si contribuie la decongestionarea plamanilor 

• Aceste masuri se aplica si in EPA lezional 

• Se administreaza O2 pe sonda nasofaringiana 

• Se administreeaza aerosoli antispuma – cu alcool etilic si bronhodilatatoare 

• In cazuri mai grave se face intubatie , aspiratie si respiratie artificiala 

Tratament

• Medicamentos EPA cardiogen , HTA  normal sau usor crescuta 

• Se administreaza morfina , jumatate  de fiola sau 1 fiola intravenos sau intramuscular 

• Daca apar manifestari vegale – cum ar fi bradicardie , varsaturi – se asociaza cu atropina o fiola intramuscular / jumate  de fiola intravenos 

• Nu se administreaza morfina  in caz de suspiciune  de astm bronsic , AVC , BPOC  si se inlocuieste cu mialgin , se administreaza digitalice , diuretice 

• Se poate practica   venesectie cu sangerare rapida  300-500 ml sange in 5 min 

• La  pacientii coronarieni se administreaza nitraglicerina 1-3 tablete sublingual 

• Se pot administra antihipertensive 

• Pentru EPA cardiogen T.A scazuta  ranile  sunt aceleasi dar sunt contraindicate  sangerarea , morfina 

Iar daca T,A este foarte mica pacientul se aseaza in decubit dorsal  

In EPA LEZIONAL 

1. In intoxicatii

• Se scoate pacientul din mediul toxic

• Se administreaza antidote daca exista 

• Se face ventilatie mecanica 

2. De origine infectioasa 

• Corticoterapie cu HHC in doze de pana la 1g pe zi 

• Antibioterapie 

• Toxice cardiace 

• Oxigenoterapie 

• Sangerare daca este nevoie 

3. De cauza neorologica 

• Nu se administreaza morfina 

• Se face tratament simptomatic 

• Sangerare abundenta 300-500 ml

• Furosemid 

Perfuzie cu menitol

4. EPA iatrogen 

Sangerare 300-500 ml

5. La inecati 

• Se practica intubatie  orotraheala , bronsica 

• Ventilatie mecanica 

• Oxigenoterapie  masiva 1-0-15 ml/min 

• La bolnavii inecati cu apa dulce se practica sangerare si furosemid 2 fiole intramuscular si intravenos 

• La bolnavii inecati cu apa sarata este contraindicata sangerarea si diureticele 

• Se poate colecta volemia cu dextran – sol.macromeleculara sub controlul T.A 

6. EPA bronhoalveolitica 

• Intubatie 

• Aspiratie 

• Ventilatie mecanica 

Embolia pulmonara

06.12.2021

EMBOLIA PULMONARA

Rep.Obstructia arterei pulmonare sau a unor ramuri ale acesteia si se dezvolta rapid o 

insuficienta cardiaca dreapta numita si CORP PULMONAR ACUT.

Obstructia arterei pulmonare sau a ramurei este data in 90% din cazuri de mobilizarea unor cheaguri ce au ca punct de plecare o tromboza venoasa profunda a membrelor inferioare.

O structia arterelor pulmonare poate fi data si de o embolie grasoasa survenita in cazul fracturilor osoase mai ales ale femurului si tibiei.

Manifestari clinice

• Durere intensa sub forma de junghi cu caracter constructiv si care iradiaza catre gat si membrele inferioare.

• Anxietate marcata

• Dispnee cu polipnee superficiala

• Cianoza

• Stare de soc cu hipotensiune arteriala

• Extremitati reci

• Transpiratii reci

• Tahicardie 100-160 P\min

• Turgescenta jugularelor

• Hepatomegalie

• Tuse cu sputa nemotorie

• Febra

Explorari paraclinice

• EKG

• Radiografie toracica

• Angiografie pulmonara

• Scintigrafie pulmonara

Atitudine de urgenta 

• La domiciliu-repaus absolut la pat ,se combate durerea cu mialgin 1 fiola i.m. si se administreaza oxigen pe sonda nazofaringiana 6-8 picaturi\ min sau pe masca 10-15   \ min.

• In spital-se combate socul cu dopamina 1 fiola in 500ml ser glucozat 5% administrat lent sau noratrinal 1-2 fiole administrate lent.Semasoara  T.A. din 5 in 5 min.

• Se administreaza anticoagulante-heparina i.v. 1-2 fiole initial apoi in perfuzie 1 fiola timp de 3 ore adica 8 fiole in 24 h.

• Se administreazatombolitice( pt. topirea cheagurilor) si daca este cazul tratament chirurgical.

Observatii

Embolia inimi drepte poate fi si de natura gazoasa in acest caz pacientul se aseaza in decubit lateral stang cu capul mai joi decat corpul ulterior luandu se masurile descrise mai sus.

Ingrijirile pacientului cu angina pectorala 

• Este un sindrom care tradeaza o insuficienta a miocardului si este determinata de un dezechilibru intre necesarul de oxigen al miocardului si a aportului coronarian.

• Se caracterizeaza prin crize dureroase localizate retrosternal cu iradiere in umarulstang, bratul si antebratulstang pana la ultimele doua degete.

• Criza dureroasa apare dupa efort ,emotii,mese copioase si dureaza 2-3 pana la 10 min;dispare spontan sau la administrarea de nitroglicerina in 2—3min.

Cauze determinative 

• Arteroscreloza coronariana

• Valvulopatii (stenoza aortica, stenoza mitrala-se ingusteaza venele si nu mai trece sange prin ele)

• Coronarita reunatismala

Cauze favorizante 

• Diabetul zaharat

• Hipertensiunea arteriala

• Tulburarile de ritm ale inimi

• Administrarea unor medicamente( medicatie tiroidiana)

• Unele boli digestive (litiaza biliare, ulcer, colecistita)

• Tabagismul

Simptomatologii

Durerea localizata retrosternal de unde se raspandestecatre regiunea precordiala prinzand tot toracele anterior. Bolnavul arata sediul dureri cu intreaga palma sau cu ambele palme.Alteori bolnavul plaseaza pumnul strans al maini drepte pe stern ca o gheara,ca o arsura, ca o presiune iradiaza la baza gatului uneori in sus pana la maxilarul inferior,uneori

si spre umarul drept in regiunea  hiposcapulara sau in hipocondrul drept. Daca durata se prelungeste  peste 10 min putem vorbi despre INFARCT.

Durerea se instaleaza in timpul sfortului fizic si cedeaza la repaus.

Proba terapeutica cu nitroglicerina este un test patocnomonic specific , disparitisdireri in 2-3min la nitroglicerina este un semn clinic major si se face diferentiere cu INFARCTUL MIOCARDIC.

Atitudine de urgenta 

• Repaus la pat

• Psihoterapie

• Administrare de nitroglicerina tablete de 0,5mg\     sau nitrit de amil 2-5 picaturi pe batista care se inhaleaza.

• Prima criza trebuie considerata ca o stare de preinfarct iar bolnavul trebuie internat de urgenta .

• IN spital se vor face -EHG

    -examen al sangelui(transaminazeTGO,TGP,leucocite,VSH,) nu sunt modificari semnificative.

Tratament de durata

Tratament igienico dietetic

Reducerea aportului caloric cu evitarea grasimiloranimale,evitarea alimentelor bogate in colesterol ( creier,carnegrasa,mezeluri,unt,branza si smantanagrasa,deasemeni reduceri de dulciuri, reducere de aalcool,tutun, cafea.Evitarea stresului psihic si instituirea antrenamentului fizic sub supraveghere medicala.

Tratament Medicamentos

Nitriti in functie de modul lor de actiune se clasifica in 

1. Nitriti cu actiune rapida si de scurta durata – nitroglicerina  sub forma de tablete de 0, 5 mg care  se administreaza sublingual , sub forma de solutie alcoolica . 

Se administreaza  1- 2 picaturi  sublingual , spray se aplica  pe limba 1- 2  doze . Nitroglicerina se administreaza atat in timpul crizei  cat si  preventive inainte de suprasolicitari

Bolnavul este instruit sa aiba in permanenta tablete de  de nitroglicerina iar daca durerea nu dispare dupa prima tableta  poate  sa si administreze  in continuare 1-4 tablete la interval de 2-3 min

Nitritul de anil –sub forma de fiole si se  inhaleaza 2-5 picaturi  efectul este mai rapid dar de durata mai scurta 

2. Nitriti cu actiune lenta si de lunga durata n-Retard –Nitroglicerina retard se administreaza pe cale orala , unguent cu nitroglicerina , nitropector ,isoket 

3. Betablocante – medicatie care au rolul de a diminua  consumul de O  catre miocard – propanolor , antagonisti  ai Calciului – Nifenitrim, Veropramil 

4. Coronarodilatatoare – dipiridamolul –are si actiune antiegregenta plachetara  in doze mici 

• Clicozizi digitalici – Digoxina 

• Medicatie antiagreganta  plachetara – aspirina in doze mici 

• Medicatie auxiliara – diazepam 

• Tratament chirurgical – montarea de stend 

Îngrijirea pacientului cu infarct miocardic acut (IMA)

-IMA se caracterizeaza prin necroza miocardică pe o suprafața mai mult sau mai puțin extinsă determinată de o obstrucție coronariană prin tromboză

Circumstanțe de apariție :

• -după mese copioase

• -efort fizic intens

• -expunere la frig (vasoconstricție)

Factori de risc :

• -ateroscleroza coronariană

• -stenoza congenitală coronariană

• -leziuni valvulare

• -hipolipomii

• -hipercolesterolemii

• -alcool

• -tutun

• -obezitate

• -sedentarism

• -stres

• -diabet zaharat

• -hipertensiune arteriala

Manifestări de dependență (semne și simptome)

• durere anginoasă intensă (atroce, violentă), insuportabilă, nu cedează la nitroglicerină sau repaus, durează peste 30 min

• -poate fi tipică localizată retrosternal, cu sau fără iradieri în umărul stâng, instalată brusc și de intesitate mare

• -durere atipică în regiunea epigastrică

Semne care însoțesc durerea

• -dispnee

• -anxietate marcată

• -transpirații reci

• -sughiț

• -grețuri

• -vărsături

• -stare de slăbiciune

• -amețeli

• -hipertensiune arteriala - se poate ajunge la colaps peste 24-48h apare hipotermie

Examinări complementare

-EKG

-examinări de laborator: VSH, fibrinogen, TGO, leucocitoza creatin fosfochinoza

-ventriculografie

-cateterism cardiac

-coronografie

Problemele pacientului

• -disconfort din cauza durerilor

• -anxietate - senzația de moarte iminentă

• -scăderea debitului cardiac prin obstrucția coronariană

• -alterarea perfuziei tisulare prin prezența zonelor de necroză

• -deficit de ingrijire prin intoleranță la efort

• -potențial de alterare a nutriției prin deficit (grețuri, vărsături)

• -potențial de complicații

Obiective

• -combaterea durerii

• -combaterea anxietății

• -prevenirea complicațiilor imediate și tardive

• -limitarea extinderii necrozei

Intervenții

• înainte de internare

• -combaterea durerii

• -sedare

• -prevenirea aritmiei ventriculare

• -tratarea complicațiilor

• -transport la spital

• în spital

• -continuarea măsurilor de prim ajutor

• -oxigenoterapie

• -montarea unei perfuzii

• -asigurarea repausului la pat

• -monitorizarea funcțiilor vitale

• -bilanț hidric

• -recoltarea produselor biologice pentru examinări de laborator

• -aplicarea măsurilor de prevenire a efectelor imobilizării

• -asistarea pacientului în asigurarea nevoilor fundamentale (alimentație pasivă la pat, igiena tegumentelor și mucoaselor, servirea la pat cu urinar sau bazinet)

• -mobilizarea progresivă a pacientului conform indicațiilor medicului (repaus absolut)

• -sedarea durerii (morfină 0,01-0,02 g subcutanat sau IM, mialgin 0,10 subcutanat IM diluat în 10 ml de ser fiziologic sau glucoză 10%)

!Morfina poate provoca hipotensiune arterială și deprimarea ventilației pulmonare; asocierea cu atropină (1mg subcutanat sau IM, 0,5 mg IV- poate preveni aceste fenomene)
-urmărirea pulsului și corectarea extrasistelolelor cu xilină de uz cardiologic

• -combaterea anxietății cu sedative ( fenobarbital, diazepam)

• -anticoagulante pentru prevenirea complicațiilor tromboembolice (heparină 300-400mg pe 24h - 1 fiolă=50 mg, 2 fiole la 4-6h; concomitent trombostop 4-6 tablete/zi inițial; laxilină 200mg IM sau IV prin perfuzie)

• -mesele vor fi fracționate pentru a se evita consumul de cantități mari la o masă

• -se va face alimentație pasivă la pat, în primele zile în decubit dorsal, treptate se trece la alimentație activă în poziție șezând

• -regimul alimentar hiposodat și hipocaloric, primele zile alcătuit din lichide și piureuri date lent cu lingura , ceaiuri, compoturi, supe 

• -vor fi evitate alimentele care produc gaze sau întârzie tranzitul intestinal 

• -se interzice total fumatul

• -crearea mediului psihologic favorabil

Educația pacientului privind modul de viață post infarct

• -să știe să își ia medicamentele 

• -să respecte regimul alimentar prescris

• -să nu fumeze

• -să nu facă eforturi fizice deosebite

• -să facă chinetoterapie in centre specializate

• -să se prezinte la control periodic

10.12.2

Îngrijirea pacienților cu insuficiență cardiacă

-la bolnavii cu insuficiență cardiacă, forța de contracție a inimii este limitată și nu poate asigura debitul de sânge necesar funcțiilor normale ale organismului

-acești bolnavi necesită o îngrijire specială care are ca scop reducerea nevoilor energetice ale organismului pentru a scădea efortul cardiac și pentru mărirea forței de contracție a inimii, mărindu-se astfel capacitatea ei funcțională

-la îngrijirea bolnavilor cu insuficiență cardiacă sunt vizate urmatoarele obiective

1. asigurarea repausului fizic

-pacienții cu insuficiență cardiacă sunt dispneici, de aceea vor fi menținuți în poziție șezând sau semișezând

-patul va fi prevăzut cu utilaj auxiliar necesar și cu un număr suficient de perne

-în timpul zilei, patul poate fi înlocuit cu fotoliu având grijă ca pacientul să aibă un sprijin sub picioare

2. asigurarea repausului psihic 

-bolnavul să nu fie supus unor evenimente care i-ar putea tulbura echilibrul nervos

-medicamentele se vor administra la timp

-asistenta va răspunde solicitărilor cu calm și seriozitate

-recoltările se vor face fără al traumatiza pe bolnav prea mult

-pacienții vor fi conduși de asistentă la alte consultații sau examinări

-vizitatorii vor fi instruiți să nu obosească bolnavii prin vizite prelungie și în grupuri numeroase

3. asigurarea igienei personale

-se execută zilnic toaleta bolnavului fără ca acesta să facă eforturi prea mari

-se fricționează cu alcool diluat membrele inferioare și superioare pentru înbunătățirea circulației periferice

-tegumentele trebuie menținute curate și uscate deoarece pielea edemațiată se rănește și se infectează ușor

-lenjeria de pat și de corp se schimbă zilnic

4. prevenirea formării trombozelor 

-asistenta va executa zilnic masajul membrelor inferioare în direcția circulației venoase

-masajul contribuie și la mobilizarea edemelor

-se va căuta să se țina ridicate părțile edemațiate

-bolnavii vor fi rugați să execute mișcări ale membrelor 

5. urmărirea funcțiilor vitale și vegetative

-se urmăresc zilnic TA, puls, T, respirație, diureză, tranzit intestinal

-se urmăresc semnele de agravare, complicațiile care pot apărea și se anunță imediat medicul (embolie pulmonară, trombofeblită, edem pulmonar)

-se va combate constipația prin clisme, purgative

-retenția de materii fecale determină meteorism și împreuna ridica diafragmul care va îngreuna funcțiile respiratorii și cardică

-se va ține o evidență exactă a lichidelor ingerate și excretate

-se urmărește greutatea corporală după evacuarea scaunului și a urinei, dar înainte de masă

6. regimul alimentar

-este hipocaloric pentru menținerea greutății corespunzătoare, și hiposodat pentru a împiedica reținerea apei în organism 

-se vor evita medicamentele care conțin sodiu

-cantitatea de lichide ingerate nu va depăși 1,5-2 l în 24h

- 4-5 mese pe zi, iar ultima masă va fi luată cu cel puțin 3 ore înainte de culcare

7. administrarea medicamentelor

-se face numai la indicația medicului și strict la pat

-frecvent folosită este digitala 

-se administrează oral dar se acumuleaza în oragnism și poate da fenomene de supardozare (inapetență, grețuri, vărsături)  - DIGOXIN

-administrarea diureticelor se face la indicația medicului și se va avea grijă la controlul diurezei

-oxigenoterapie care ușureaza starea pacientului

8. educația pentru sănătate

-i se explică pacientului noul mod de viață și anume: viață ordonată, echilibrată, să alterneze munca intelectuală cu cea fizică, să respecte regimul dietetic, să evite: sarea, alcoolul, tutunul, cafeaua, să consume alimentele în mese mici și mai frecvente, să se prezinte la medic imediat ce apare o îmbolnăvire a căilor respiratorii pentru că aceasta atrage după sine agravarea stării cardiace

Tulburările de ritm ale inimii

-țesutul nodal sau excitoconductor al inimii este alcătuit din nodulul sinoatrial situat în peretle atriului drept și nodulul atrioventricular situat în grosimea septului atrioventricular

-de la acesta pornește fasciculul HIS care se ramifică ulterior în rețeaua Purkinje

-în mod normal impulsurile care asigură contracțiile cardiace iau naștere în nodulul sinusal (sinoatrial) care emite stimuli cu o frecvență de 60-80 bătăi /min

-acesta este ritmul sinusal al inimii ; în cazuri patologice pot porni impulsuri și din alte locuri : din nodulul atrioventricular, facsiculul His sau chiar din diferite zone ale miocardului

Cauze

1. Boli cardiace și cardiovasculare

• -cardiopatie 

• -leziuni valvulare

• -hipertensiune arterială

• -boli congenitale ale inimii

• -boli ale pericardului

• -tumori/traumatisme ale inimii

      2. Boli extracardiace

• -boli infecțioase (digestive)

• -boli pulmonare

• -boli endocrine

• -intoxicații (digitale, dezhidratări hidroelectrolitice)

       3. La indivizii sănătoși apar în caz de intoxicații cu cafea, alcool, tutun sau emoții și stres puternic

• -palpitații

• -dispnee

• -amețeli (vertij)

• -lipotimie

• -dureri precordiale/retrosternale

• -tulburări de vedere, auz

• -agitație

• -cefalee

• -grețuri, vărsături

• -diaree

Clasificare

1. Tulburări în formarea stimulului

1. Aritmii atriale

- sunt tulburări în care mecanismul de producere a acestora acționează în atrii (în nodulul sinusal/ în alt focar nou forma numit focar ectopic)

a) Aritmii sinusale

-tahicardia sinusală - accelerarea stimulului cardiac între 100-150 bătăi/min, ritmul este regulat, ea poate fi fiziologică după efort, emoții, mese copioase sau poate fi patologică în intoxicații cu tutun, cafea, alcool, medicamente, stări febrile, hemoragii

-bradicardia sinusală - scăderea ritmului sub 60 bătăi/min, cu ritm regulat; ea poate fi fiziologicăla sportivii bine antrenați, la tineri în somn, în sarcină sau poate să apară în stări patologice cum ar fi in hipertensiunea arterială, hipotiroidie, intoxicații cu digitala

b) Aritmiile extrasinusale (ectopice)

• Extrasistolele atriale - contracții ale inimii declanșate de impulsuri provenite din focarele situare în pereții atriilor. Pot să apară în mod fiziologic la emoții, abuz de cafea sau în cazul unor medicamente sau în contextul altor boli. În mod obiectiv se constată la palaprea pulsului o pulsație mica urmată de o pauză scurtă, pauză compensatorie

• extrasistolele pot fi izolate sau sistematizate: bigeminist, trigeminist, cvadrigeminist când 2-3-4 extrasistole alternează cu un ciclu cardiac normal

• Tahicardia atrială - este o tulburare de ritm genrată de impulsuri ectopice atriale și caracterizate printr-un ritm cardiac rapid de 150-200 bătăi /min ; ritmul este regulat și are debut și sfârșit brusc. Poate să apară pe o bază normală la emoții, oboseală, cafea, tutun, dar și în cardiopatii ichemice, stenoză mitrală, cardită reumatismală

• Fluteul atrial -este un ritm patologic atrial regulat și foarte rapid 250-300 bătăi/min; apare în bolile valvulare, cardiopatia ischemica, HTA; deoarece nu toți simulii ajung până la ventricul, frecvența ventriculară poate fi de 80-150 bătăi/min

• Fibrilația atrială - este o tulburare de ritm generată de impulsuri ectopice foarte rapide 400-500 bătăi si cu ritm neregulat, ritmul ventricular poate ajunge la 120-200 bătăi/min si este neregulat; se poate manifesta sub formă proxistică sau sub formă permanentă

Tratament:

-pentru aritmiile sinusale se suspendă cauza ; pentru tahicardie se pot administra sedative 

-pentru artimtiile extrasinusale- suprimarea toxicului, sedatuve tranchilizante, reducerea contității de digitală, propranolol 2 comprimate la 6h

-tahicardia paroxistică : se face stimulare vagală care se poate obține prin :

1. comprimarea sinusului cardiac drept : bolnavul este așezat în decubit dorsal, capul puțin într-o parte imediat sub unghiul mandibulei pe o lungime de 2-5 cm, se comprimă artera pe planul dur al coloanei vertebrale ; se execută compresiune timp de 10-20 secunde și se repetă după 20-40 secunde de aceeași parte ; în lipsa unui rezultat favorabil se încearcă și la sinusul carotidian stâng, metoda este contra indicată în infarctul de miocard și ateroscleroza avansată

2. compresiunea globilor oculari bilaterali timp de 20-30 secunde

3. manevra Valsava - se roagă pacientul să inspire profund și să expire forțat cu glota inchisă

4. provocarea de vărsat prin excitarea mecanică a peretelui exterios al faringelui

-se administrează preparate digitalice

-dacă nu cedează se administrează propanolol 1mg IV

-șocul electric extern se aplică în spital numai de către medic

-electrostimularea- introducerea unui electrod în atriul drept 

-flutter atrial - șoc electric extern, digitalizare rapidă, electrostimulare

    - fonale benigne când nu există modificări hidrodinamice majore se administrează chinidină, propanolol digitale

- fibrilația atrială - digitalizare rapidă

    - șoc electric extern

    -chimidină, propanolol

    - tratamentul bolii de bază

     c) Aritmii ventriculare- sunt tulburari de ritm in care mecanismul de producere se afla in ventriculi

1. Extrasistolele ventriculare –pot sa afapra la persoanele sanatoase  in cazurile de exces de cafea , tutun , alcool,  starie motive  sau la persoanele cu afectiuni  ale inimii , in intoxicatie cu digitala sau in boli infectioase 

Tahicardia ventriculara – generata  de impulsuri ventriculare  cu o fecventa  100 -160 mm . Are debut si sfarsit brusc , ritm regulat , poate dura de la acteva minute la cateva ore , iar in cazuri exceptionale  cateva saptamani  sau chiar luni . Apare la bolnavii cu afectiuni ale inimii sau in intoxicatia cu digitala 

Fibrilatia ventrciulara este cea mai grava tulburare de ritm , impulsurile decsracdu se cu o frecventa de 300-400 min, ritm complet  neregulat . Daca frecventa este mai mica putem vorbi de flutter ventricular 

In ambele cazuri contraindicatiile ventriculare sunt abolite si nu mai exista sistole eficiente 

Bolanavul este palid  , fara puls , T.A. este nemasurabila , fara zgomote                                   receptibile – tabblou clinic  de stop cardiac 

Fibrilatia apare in boli ale inimii , in caz de electrocutare sau traumatisme 

Tratament

• -Extrasistolele ventriculare 

• Suprimarea toxicelor 

• Administrarea de diazepam , propranolol sau silina in perfuzie lenta in ser glucozat de 5 la suta 

• -Tahicardia ventriculara

• Se ingtrerupe tratamentul cu digitala 

• Se poate aplica o lovitura usoara cupumnul in regiunea presternala 

• Administrarea de silina 1 la suta medicatie de electie 

• Administreaza o doza de atac numita in bolus , 1-2 mg / kg corp timp de 2 min 

• Se continua cu perfuzie lenta anstfel – se dilueaza 2 mg de silina  in 500 ml  serglucozat de 5 la suta 

• Perfuzia se administreaza in ritm in 30-40 pic / min , 1 picatura la 2 secunde 

• Soc electric extern  cand TA este de natura digitalica se administreaza propanolol

• Cand T, A este  data de hiperpotzsemii sau hipopotasemii   se vor conecta imediat  aceste tulburari electrolitice 

• Pentru fibrilatie –soc electric extern 

• Spital –tratament cu silina 

• In restul situatiilor se palica resuscitare cardiovacsulare 

Tulburarile de conducere – Blocuri

Sunt cauzate de intrerupere / intarzierea undei de excitatie . In functie de sediul obstacolului avem 

1. blocuri sinoatriale – apar atunci cand exista o tulburare in  conducerea impulsului de la centrul sinusal catre muschiul atrial si apar in 

• Cardiopatia ischemica

• Pericardite

• Dupa medicatie bradicardizata  si chimidina 

• Se manifesta  sub forma de palpitatii si lipotomii

• Tratament 

Se intrerupe administrarea de digitala si chimidina si se administreaza propanolul

2. Blocurile Atrio-ventriculare –unda de excitatie intarzie sau nu mai poate sa treaca de la atriu sau ventricul, Apare in boli ale inimii- miocarditele , boli infectioase , intoxicatie  cu digitala

Pot fi complete sau incomplete

Simptomatologie

• Ameteli 

• Lipotimie

• Moarte

• Sindrom Adams  Stockes  manifestat  roin fenomene de insuficienta  circulatorie cerebrala cu tulburar de vedere , ameteli , tulburari respiratorii , cianoza, paloare , pierderea constiinetei si convulsii

• Tratamentul este in functie de gradul blocului si convulsii

• Tratamentul este in functie  de gradul blocului  cu 

• Atropina –jumatate de fiola sau o fiola  intra venos 

• Propanolol intra venos sau intra cardiac 

• Corticoterapie  cu HHC  sau  predminson adica oral 

• Stimulare electrica

• Sindromul Adams Stockes stimulare a inimii –resuscitarea cardiovasculara a inimii 

3. Blocurile de   ramura  - tulburari de conducere instalate peu na dintre cele 2 ramuri ale fasciculuui Hiss

• Apar in boli coronariene , in valvulopatii , hipertensiune arterial 

• Simptomatoloa este generate de afcetiuni ale cuazelor , iar tratamentul se adreseaza cauzelor 

• Diagnosticul diferential in tulburarile de ritm  se face prin EKG 

• In cazul tutturor trattamentelor de ritm  se face  si tratamentul bolii de baza / factorilor declansatori . Asistenta medicala contribuie la sedarea bolnavului  , calmarea dureriloor si instituie masuri de resuscitare cardiorespiratorii si administrare de O2.

Ingrijirea pacientului cu endocardita infectioasa

Se produce in cazul unei infectii generale ca urmare a multiplicarii  germenilor la nivelul valvelor sau pe leziuni existente 

Cauze –

Septicemie , locul de pornire a infectiei poate fi cavitatea bucala – extractii dentare , amigdalectomie ; aparatul respirator – bronhoscopie , cu biopsie ; aparatul renal – citoscopie / sondaj vezical pe vezica infectata , infectii tegumentare – furuncul

Manifestari de depnedenta

• Febra

• Frison 

• Transpiratii

• Slabiciune

• Oboseala 

• Anorexie

• Scadere ponderala 

• Cefalee

• Dispnee

• Paloare

• Pete pe mucoasa bucala 

• Aplinomegalie 

• Tulburari  neurologice de comportament 

• Semen de embolie ale arterelor membrelor 

Examinari paraclinice

• Angiocardiografie 

• Ecografie cardiaca 

• EKG .

• Hemocultura 

• Homoleucograma 

• VSH

• Examenul urinei – proteinourie , prezenta cilindrilor 

Probleme de ingrijire

• Alimentatie inadecvata prin deficit 

• Deficit de autoingrijire din cauza slabiciunii si oboselii

• Comunicare ineficienta la nivelul senzorial si motor 

• Risc de complicatii 

Obiective

• Combaterea infectiei 

• Prevenirea complicatiilor 

• Asigurarea confortului fizic si psihic 

• Asigurarea unui aport nutritional adecvat 

Interventii

• Repaos la pat 

• Asigurarea unei alimentatii usor digerabila – regim lichidian semilichid in perioasa febrile , hipercaloric , hiposondat 

• Se verifica functiile vitale

• Se supravegheaza semnele de mebolie la nivelul membrelor inferioare – durere , paloare , hipotermie , disparitia pulsului 

• La nivelul renal – durere si hematurie

• Se ajuta pacientul sa isi satisfaca celelalte nevoi fundamentale 

• Se pregateste pacientul pentru examinari 

• Se recolteaza produse fizice si patologice 

• Se administreaza tratament medicamentos prescris

Ingrijirea pacientului cu pericardita acuta

Este o inflamamtie  a pericardului parietal si viscerak  care evolueaza cu prezenta  unui exudat pericardic in cantitate variabila 

Circumstante de aparitie 

In cadrul unor infectii – TBC , infarct de miocard , boli reumatismale , kateteism cardiac , traumatisme

Manifetsrai de dependent

• Durere localizata retrosternal  accentuate – miscarea de rotatie  a toracelui la tuse , inspir , pozitie de decubit 

• Dupa acumularea lichidului intre foitele pericardice  durerea diminueaza 

• Dispneea moderata la inceput se se accentueaza odata cuu acumularea lichidului devenind dispnee de efort 

• Tuse uscata 

• Disfagie 

• Sughit

• Febra

• Transpiratii

Examinari

• Radiografie toracica 

• EKG 

• Scintigrafie

• Punctie pericardica 

Examinari  de laborator

• Hemocultura

• VSH

• HLG 

• Aslo

• IDR la tuberculina – IDR –PPD

Problemele pacientului

• Disconfort manifestat prin durere 

• Dispnee

• Alterraea circ.manifestat prin scaderea debitului cardiac 

• Alterarea circ. Manifestat prin exces de volum lichidian  si cresterea presiunii venoase si posibile complicatii

Obiective

• Asigurarea confortului 

• Combaterea manifestarii de iritatie pericardica

• Combaterea infectiei

• Prevenirea complicatiilor 

Interventii

• Repaus la pat intr un climat linistit in pozitia semisezand 

• Urmarirea functiilor vitale 

• Se ajuta pacientul sa si satisfaca celelalte nevoi fundamentale 

• Se administreaza tratamentul medicamentos prescris 

• Se administreaza O2

• Se pregateste pacientul pentru examinari 

• Se recolteaza produs pentru examinari