Se
impune cu prisosinta schimbarea unor paradigme preluate si acceptate
de totii romanii, datorita neconcordantei lor cu realitatea
obiectiva. Cu totii am invatat la scoala, iar copii nostrii o
fac si acum, ca poporul roman este rezultatul "contopirii
dacilor cu romanii", iar limba romana este o limba ce a
derivat latina vulgara (latina vulgaris) in urma cuceririi
romane a Daciei, Devenite ca leit motiv al istoriei noastre
predate in scoli si licee, aceste doua "invataminte adanci"
socheaza, la o analiza mai atenta, prin lipsa lor de
realism istoric. Dar sa analizam aceste aspecte, insistand in
special pe cel legat de limba romana.
In
primul rand trebuie sa analizam momentul cuceririi Daciei de catre
Imperiul Roman (de fapt doar a 14% din teritoriu), in ansamblul
istoriei acestuia si mai ales in analogie cu celelalte cuceriri
romane. Tabelul urmator indica provinciile cucerite de romani, anul
cuceririi, anul evacuarii si anii de stapanire romana in respectiva
regiune.
Provincia
|
Anul cuceririi
|
Anul evacuarii
|
Anii de
stapanire romana
|
Ilirya &
Dalmatia
|
168 i.e.n
|
476 e.n
|
644
|
Epirus &
Achaea
|
168 i.e.n.
|
395 e.n.
|
563 |
Macedonia
|
146 i.e.n.
|
395 e.n.
|
541
|
Thracia
|
46 i.e.n.
|
395 e.n.
|
441
|
Moesia
|
44 i.e.n.
|
395 e.n.
|
439
|
Pannonia
|
10 i.e.n.
|
408 e.n.
|
418
|
Dacia
|
106 e.n.
|
271 e.n.
|
165 (!!!) |
Din
cate se poate observa din tabelul de mai sus, Dacia a fost singura
provincie din intreg Imperiul care a avut mai putin de 200 de ani de
stapanire romana. In Britannia romanii au stat 500 de ani, iar
englezii nu sunt deloc latini. Pamanturile Transilvaniei au fost sub
ocupatie maghiara mai bine de 1000 de ani, si totusi romanii ardeleni
nu si-au uitat limba si obiceiurile si nici n-au invatat maghiara in
proportie de masa. La toate aceste se adauga faptul ca romanii nici
nu visau sa dispuna de mijloacele si metodele Imperiului Austro-Ungar
(religie, accesul la functiile administrative ingradit pentru
cetatenii de etnie romana, ceea ce i-ar fi "cointeresat" pe
unii sa renunte la limba, nume, obiceiuri si religie). De asemenea,
romanii, turcii, bulgarii nu au reusit sa schimbe nici limba
macedonenilor, aromanilor, cuto-vlahilor de la sud de Dunare, care
sunt intelesi doar de romani. De asemenea, in Malta, stapanirea
romana a fost de peste 800 de ani, iar maltezii nici acum nu vorbesc
o limba de origine latina. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca italiana
(deci la ei acasa!) este alaturi de franceza, limba "de origine
latina" care se aseamana cel mai putin cu LATINA! Toate aceste
ne demonstreaza ca istoria mai trebuie studiata, iar paradigmele
acceptate candva in istoria noastra tumultoasa (oarecum explicabil in
acele momente) trebuie indepartate pentru instaurarea adevarului
istoric pe baze pur stiintifice si nu din dorinta de afirmare sau
dominare asupra altor popoare.
Dar
sa continuam! Se pune totusi intrebarea, de ce limba noastra romana
se aseamana atat de bine cu latina. De ce 70% din masa vocabularului
(totalitatea cuvintelor uzuale folosite si cunoscute de toti
vorbitorii unei limbi) "provine" din latina? Unul din marii
nostri istorici, Nicolae Densusianu, ne ofera un posibil raspuns, in
lucrarea sa "Dacia preistorica": "latina vulgara"
pomenita de istorici, era limba marelui neam al tracilor, iar latina
era o "traca literara". De asemenea, el ne spune, ca
"romanii la Sarmizegetusa n-au avut nevoie de talmaci"
(Nicolae Densusianu - Dacia preistorica, Ed. Meridiane, Bucuresti,
1989)
Cum
se poate explica altfel faptul ca dispunand de mijloace reduse de
comunicare, neexistand un invatamant de masa, taranii acestor locuri
(vechii daci) au reusit sa invete limba latina atat de bine, creand o
limba unitara pe un teritoriu atat de vast, limba pe care istoria nu
a creat-o nici macar in Italia unde si in zilele noastre dialectele
din nord (Toscan si Lombard) si cele din sud (Calabrian si Sardinian)
fac oamenii sa nu se inteleaga intre ei. Acelasi fenomen il intalnim
si in Franta unde un provensal nu se intelege cu un normand, vorbind
limbi atat de diferite. O multitudine de dialecte exista si in tara
noastra, dar diferentele dintre acestea nu sunt o piedica in fata
comunicarii dintre oameni. Un maramuresean si un oltean se inteleg
fara probleme, iar exemplele ar putea continua la infinit, pentru ca
situatia din Romania este unica aproape in Europa, unde oamenii sunt
capabili sa comunice intre ei prin limba insusita de mic copil acasa,
si nu doar prin limba literara studiata in scoli, asa cum se intampla
in Franta, Italia, Anglia, etc. Si atunci cum se poate sa credem ca,
vechii tarani daci au invatat atat de bine limba latina de la
soldatii din legiunile romane, recrutati din toate provinciile
imperiului, si care - culmea! - nu stiau nici ei prea bine latina?
Daca privim o harta, vom vedea ca sub stapanirea romana a intrat
aproximativ 14% din teritoriul vechii Dacii. Presupunand prin absurd
ca romanii ar fi infaptuit in Dacia Felix o opera extraordinara de
romanizare, reusind sa impuna limba latina unei intregi populatii
dace, in doar 165 de ani); ce i-a facut totusi pe restul dacilor
liberi (carpii, costobocii, dacii mari, etc) sa se "romanizeze"
de buna voie, in exact aceeasi perioada??? Pentru ca limba romana
este o limba unitara, vorbita pe intreg teritoriul Romaniei Mari si
nu doar in regiunile stapanite odinioara de romani.
Convingerea
specialistilor istorici care au avut curajul sa iasa din sabloanele
impuse, a fost aceea ca dacii, getii, apartinand marelui neam al
tracilor erau urmasii aryenilor, acei proto-europeni, din care s-au
desprins toate popoarele indo-europene. Singura explicatie logica
este aceea ca mai bine de jumatate din lexicul de baza al limbii
romane provine direct din vechea limba a pelasgilor, a acelor
proto-europeni de care am vorbit. Latinii nu au fost si ei decat un
neam din arborele traci. Acest lucru o spun poetii si istoricii
romani. Vergilius (70 - 19 i.d.H.), in a sa epopee "Eneida"
imortalizeaza faptele eroului principal Eneea, trac de origine,
supravietuitor al razboiului troian. Conform legendei, acesta a
migrat in peninsula Italica, fiind considerat intemeietorul poporului
roman. De asemenea, marele istoric Dio Cassius a spus: "si
iarasi sa nu uitam ca Traian - Troian a fost trac veritabil. Luptele
dintre Traian si Decebal au fost razboaie fraticide, iar Tracii au
fost Daci".
Marele
neam al tracilor numara un numar impresionant de triburi. Dupa Mircea
Eliade, numarul ramurilor giganticului arbore uman al Tracilor se
ridica la cca. 200 ("Dictionar al religiilor", pag.265),
iar prof. Dumitru Balasa a alcatuit un tabel al acestora, numarand nu
mai putin de 150 de ramuri tracice ("Tara Soarelui" sau
"Istoria daco-Romaniei", ed. Kogaion, 1997).Triburile
esentiale fiind cele ale Dacilor, Getilor, Ramanilor (întemeietorii
Troiei), Bessilor (metalurgisti), Latinilor etc. Herodot (425 BC)
considera: "Neamul tracilor este cel mai numeros din lume,
Tracii au multe nume, dupa regiuni, dar obiceiurile sunt cam aceleasi
la toti" (Fontes, I, 65).( Dr. Napoleon Savescu, "NOI NU
SUNTEM URMASII ROMEI" , cap I subcap. 10, pag 85)
In
1786 W. Jones a intuit si afirmat provenienta sanskritei, elinei si
latinei dintr-o "limba matca". De atunci numerosi
cercetatori s-au straduit sa reconstruiasca aceasta limba "matca",
generând doua teorii care sustin doua origini: limba indo-europeana,
pe de o parte si limba aryana pe de alta parte ( localizata in Europa
preistorica).
Marja
Gimbutas (http://www.webcom.com/gimbutas/welcome.html), profesor la
Universitatea din Los Angeles, California, spune:" România este
vatra a ceea ce numim "vechea Europa", o entitate culturala
cuprinsa între 6500-3500 î.d.H., axata pe o societate matriarhala,
teocratica , pasnica, iubitoare si creatoare de arta, care a precedat
societatile indo-europene patriarhale, de luptatori, din epocile
Bronzului si Fierului. A devenit de asemenea evident ca aceasta
straveche civilizatie Europeana precede cu câteva milenii pe cea
Sumeriana, facând imposibila ipoteza conform carea civilizatia
razboinica si violenta a sumerienilor ar fi fost cea mai timpurie de
pe glob" (Dr. Napoleon Savescu, "NOI NU SUNTEM URMASII
ROMEI " , cap I subcap. 2, pag.26).
Conform
unui studiu publicat de curand, privind evolutia speciei umane, in
functie de vechimea cromozomiala, s-a ajuns la concluzia ca "prima
femeie" a aparut în sud-estul Africii. Urmatorul pas urias a
fost în nordul Egiptului, iar de aici spre Peninsula Balcanica si
spatiul Carpato-Danubian (Dr. Napoleon Savescu, "ORIGINEA RASEI
UMANE: CEI ZECE ADAMI SI CELE OPTSPREZECE EVE").
Profesorii
Leon E. Stover si Bruce Kraig în cartea " The Indo-european
heritage", aparuta la Nelson-Hall Inc.,Publishers, 325 West
Jackson Boulevard, Chicago, Illinois 60606, vorbesc la pagina 25
despre Vechea Europa, a mileniului 5 î.d.H., care-si avea locul în
centrul României de azi. Studiile de arheologie moderna a
Universitatilor americane ne îndreptatesc sa ne situam pe primul
plan în Europa ca vechime. Studii impecabile cromozomale, la nivel
de mitocondrie folosind PCR (polimerase chain reaction), pot
determina originea materna a unor mumii vechi de sute si mii de ani.
Astfel, de la Nicholas Wade, "Science Time", New York Time,
din 2 mai 2000, aflam ca oamenii de stiinta, studiind ADN-ul matern,
mostenit din generatie în generatie, au putut urmari traseul
cromozomial al speciei umane, mergând pana la originea ei, ajungând,
pur si simplu, la acea pereche primordiala, la "Adam" si
"Eva".
Americanii
îsi redescopera istoria, studiile recente cromozomiale aratând
migratia omului preistoric spre America, nu din Africa, ci din Asia.
Dr. Wallace descopera ca aproape toti indienii americani au o
mitocondrie care apartine ramurilor, pe care el le numeste: A, B, C
si D. Aceasta migrare s-a produs din Asia acum 35.000 de ani, cu o
singura exceptie, a unei "Eve" (ramura feminina X) venita
din Europa, de undeva din nordul spatiului Carpato-Dunarean. (Dr.
Napoleon Savescu, "ORIGINEA RASEI UMANE: CEI ZECE ADAMI SI CELE
OPTSPREZECE EVE").
Iata
ce spune dl. N. Savescu in "Noi nu suntem urmasii Romei" la
pag.113:
"În
anul 2000 B.C. triburi de origine europeana, autonumindu-se Arieni
(în sanscrita Arya=nobil), invadeaza partea nord vestica a Indiei.
Originea acestor triburi europene este înca discutata: unii îi
considera de origine greaca, germana, celta, dar cei mai multi cred
ca erau de origine "latina"- datorita înrudirii multor
cuvinte sanskrite cu cele "latine".
Cercetari
fara repros au stabilit, dupa îndelungate cautari, ca singurul
SPATIU care raspunde conditiilor din vechea literatura vedica, este
cel Carpatic, în care învatatii de la Universitatea din Cambridge
plaseaza sub titulatura "Ancient India" faza primara a
Culturii Vedice. (E.J.Rapson "The Cambridge History of India
-pag. 65 - 76). În 1993 la editura Barnes & Noble Books apare
lucrarea lui V.Gordon Childe "The History of Civilization - The
ARYANS". Autorul expune în aceasta carte la pagina 176-177 o
harta a distributiei Aryenilor în timpul primei lor aparitii din
care reiese clar amplasarea acestora în spatiul Carpato- Dunarean,
între Carpati si Nistru precum si între Carpati si Peninsula
Balcanica. Acesti invadatori arieni aveau o organizare tribala, având
în fruntea fiecarui trib un Rege - Rajah a carui functie era
ereditara.
Viata
de familie era dominata de: TATA (Pitar în sanskrita - nu va suna
acest cuvant familiar? ... cel care aduce "PITA" în casa)
care in germana este VATER, iar în latina PATER. MAMA (MATAR în
sanskrita, MUTTER în germana, MATER în latina si MITIR în greaca)
se bucura de o oarecare libertate, având autoritate asupra copiilor
si servitorilor.
Aceasta
populatie Aryana - alba, se suprapune populatiei locale negroide,
fara însa a se amesteca cu aceasta, divizând societatea
indiana-hindusa in 4 clase sociale numite CASTE:
1.Casta
Preotilor - Brahmanii, Aryenii
2.Casta
Domnitorilor si Razboinicilor - Ksatriya
3.Casta
Negustorilor si taranilor - Vaisyas
4.Casta
Servitorilor - Sudras care "asudau" muncind pentru primii.
Casta
cea mai importanta era cea a Brahmanilor, a celor "nascuti de
doua ori", a doua nastere fiind considerata initierea în
stiinta Arienilor, în stiinta Vedica. Literatura sacra se împarte
în doua mari grupuri:
1)
auzita, stiuta - shruti (se pronunta "asruti" - traducerea
fonetica este foarte asemanatoare: "stiuti"..."sruti".)
2)
scrisa - smrti - în sanskrita.
Textele
din literatura "Shruti" se bucura de cea mai mare
autoritate, ele fiind considerate ca transmise oamenilor de catre
ZEI. Din aceasta grupare fac parte: RIG VEDA, SAMA VEDA, ATHARUA
VEDA, BRAHMANAS, ARANYAKAS si UPANISADELE. Cuvantul "vede"
or "vid" în sanskrita , înseamna "a cunoaste",
"a vedea" (cu ce limba din lume seamana... va las pe
dumneavoastra, românilor sa descoperiti!). Primele 4 colectii contin
imne dedicate unor zeitati, în timp ce UPANISADELE, contin gândiri
speculative, filozofice, în cautarea permanenta a realitatii
absolute. Competitive cu scrierile oricarui mare filozof prezent
contemporan, ele contin instructiuni rituale, ceremonii, reguli de
comportament. Sunt în numar de 108, dar mai cunoscute sunt numai 10
din ele. Spre curiozitatea dumneavoastra, sa vedem cum începe
fiecare, chiar traduse în engleza. O alegem pe prima (din cartea
"the UppanisHads" ce se poate cumpara la Barnes & Noble
Books):
"OM
(KATHA)...
May
Brahman protect us,
May
He guide us,
"OM-
PEACE, PEACE, PEACE..."
Singurul
cuvânt care nu a putut fi "tradus" din sanskrita în
engleza, a fost "OM" -cuvânt "de neanteles" în
"toata lumea"... Sa fie chiar asa?! Iar în prefata
lucrarii autorul ni-l explica: "OM" - symbol of Brahman or
God - is to hindus Divine ... and has a solemn resonance,
indefinitely prolonged." Cuvântul OM simbolizeaza legatura
dintre fiinta suprema si materie, este cuvântul pronuntat în
templele hinduse cu respect, cei ce-l rostesc stând în picioare.
Dar
cuvântul DEVA ori DAVA (zeu) nu cumva îl aveau si stramosii nostri?
SUCIDAVA
(orasul zeului SUCI)... MOLDAVA (tinutul zeului MOL). Cuvinte înainte
fara nici un înteles, încep sa-si capete o explicatie. Sa fie oare
si alte cuvinte "asemanatoare"? Cuvântul "IAMA",
nu este cunoscut în limba româna curenta ... dar figureaza într-o
expresie proverbiala, foarte frecventa: "a da iama-n vite (cu
sensul de a raspândi moarte-n vite) - "IAMA" este domnul
si judecatorul mortilor în religia vedica."
Nu
de mult, la Primul Congres International de Dacologie, Bucuresti,
hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie Augustin
Deac vorbea despre Codex Rohonczy , o cronica daco-romaneasca,
însumând 448 pagini, scrisa în limba româna arhaica, "latina
vulgara"cu alfabet geto-dac. Pe fiecare pagina se afla scrise
circa 9-14 rânduri. În text sunt intercalate 86 de miniaturi
executate cu pana, care prezinta diferite scene laice si religioase.
Directia scrierii este de la dreapta la stânga si textul se citeste
de jos în sus.
Descoperim
ca în bisericele vechi, daco-românesti, cultul ortodox se exercita
în limba "latina vulgara", chiar pîna în secolele
XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greaca
si slavona. Codexul cuprinde mai multe texte, ca Juramântul
tinerilor vlahi, diferite discursuri rostite în fata ostasilor vlahi
înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o Cronica
privind viata voievodului Vlad, care a condos Vlahia între anii
1046-1091, Imnul victoriei vlahilor, condusi de Vlad asupra
pecenegilor, însotit de note muzicale etc.
Atunci
sa nu te revolti si sa te întrebi : " de ce institute de
specialitate ale Academiei Române au ramas pasive la descoperirea si
descifrarea acestui document istoric, scris in limba daco-româna,
latina dunareana" într-un alfabet geto-dacic existent de
milenii, cu mult înaintea celui latin al romanilor?
Faptul
ca NOI suntem stramosii tuturor popoarelor latine si nici decum o
ruda marginala, abia acceptata, ar trebui sa ne faca sa ne mândrim
si nu sa cautam contra argumente. Istoricii si lingvistii nostrii ne
spun: "Romanizarea Daciei nu a însemnat nimicirea localnicilor,
ci asimilarea lor." Dimpotriva, noi am asimilat tot ce a trecut
peste noi. Ovidiu, acest "paene poeta getes," în una din
ale sale "Epistoles ex Ponto" (IV, II, 21, 22) scrie: "Si
quis in hac lipsum posuisset Homerum, esset, crede mihi, factus et
ille Getes!" Sau în traducerea libera a lui Camilar: "Homer,
adus în locu-mi, el, marele poet, / Cu timpul ca si mine ar fi ajuns
un get."Crede mihi! zice Ovidiu, el care i-a cunoscut bine si
care a si scris elegii în limba lor, desi la început nu-i placeau
acesti "barbari pletosi." Sunt atâtea dovezi, istorice,
arheologice, si lingvistice, încât numai cine nu vrea nu le vede.
>> (pagina lui Gerula:
http://www.geocities.com/dacgerula/index.html-
Limba
romana, o limba prelatina
Iata
ce spune dl. Mihai VINEREANU(City University, New York), în
articolul "CU SERIOZITATE DESPRE ORIGINEA LIMBII ROMÂNE"
publicat pe internet pe serverul "Institutului de civilizatie
dacica" din R. Moldova la adresa:
http://www.iatp.md/dava/Vinereanu/vinereanu.html
"O
analiza atenta a limbii Române indica înca de la început o serie
de neclaritati. În lexicul nostru se constata ca exista multe
etimologii necunoscute sau trimise la diferite surse. Acest fapt
denota multa usurinta si graba în stabilirea etimologiei unui
cuvânt. Lingvistica comparativ-istorica s-a facut la noi în mod
destul de superficial. Etimologiile s-au stabilit pe baza unor
asemanari fara sa se tina cont deloc sau aproape deloc de principiile
de evolutie fonologica specifice limbii Române. Astfel s-a ajuns ca
o multime de cuvinte care au fost împrumutate de limbile învecinate
din româna sa fie considerate împrumuturi ale românei din aceste
limbi. Cercetarea atenta a mai multor limbi Indo-Europene antice si
moderne precum Sanskrita, Hitita, Lituaniana, Letona si mai ales
Albaneza dezvaluie cercetatorului multe surprize."
Limbile
indo-europene se împart în doua grupuri numite conventional kentum
si satem. Una din deosebirile caracteristice dintre ele
consta în faptul ca palatalelor din limbile de tip kentum le
corespund, în limbile satem spirante, aceasta înseamna ca numeroase
elemente lexicale care contin consoanele k si g(h) în limbile din
primul grup cuprind consoanele s si z în limbile din al doilea grup.
Exemplu s-a dat cuvântul 100 (suta) : kentum în latina (se scria
centum) si satem în persana veche. Din grupul kentum faceau parte
limbi ca latina, greaca, celta, vechea germana, etc., iar din grupul
satem sanskrita, scita, persana, idiomurile balto-slave si altele.
S-a putut stabili ca limba traco-dacica face parte din grupul satem ,
fiind înrudita cu sanskrita, cu cele balto-slavice, dar mai ales cu
ilira vorbita în partea de apus a Peninsulei Balcanice si în
tinuturile Calabriei si Apuliei din Italia sud-estica.
Foarte
multe cuvinte românesti se aseamana mai mult cu sanskrita decât cu
latina, sau altele catalogate de DEX ca împrumutate din slavona,
bulgara, sau etimologie necunoscuta, le gasim în sanskrita. (vezi
tebelul de mai jos).
Romana
|
Sanskrita
|
Latina
|
Alte limbi
|
Boier
|
Bharu |
|
|
Apa
|
Apa
|
Aqua
|
Wasser
(germ.); l'eau (fr.)
|
Soare
|
Surya
|
Sol-is
|
Son (engl.);
Sonne (germ.)
|
Ol, oala |
Ola |
|
|
Sarpe
|
Sarpa |
|
Serpent (fr.);
Schlange (germ.)
|
Ba |
Ba |
|
|
Vaca |
Vaca |
Vacca |
Caw (engl.) |
A crea, creier |
Kr |
Creare,
Cerebrum |
|
a citi Cit |
citta |
|
Read (engl.);
lessen (germ.)
|
A adapa |
Padapa
|
Adaquare |
|
Acu, acum,
acuma |
açça |
Eccum |
now (eng.);
jetzt (germ.)
|
Vaduva |
Vidhava |
Viduus |
Wittwe,
Wittuwa (germ.veche) |
Carpator |
Karpath |
Coopera-torim
|
|
Cas |
Ksu |
Casseus
|
|
Sase |
Sas |
sex |
six (engl.);
sechs (germ.)
|
Sapte |
Sapta |
Septem |
seven (engl.);
sieben (germ.)
|
Stapan |
Stapana
|
|
Master
(engl.); Meister (germ.)
|
A aseza |
Asidami |
Assediare |
To sit
(engl.); sitzen (germ.)
|
Aripa |
Antaripa |
Alapa |
Wing (engl.)
|
A avea |
Av, avami |
habere |
have (engl.);
haben (germ.)
|
Azi |
Adya |
Hac die |
Today (engl.);
heute (germ.)
|
Asta Asta |
Rad.Sta |
Ecce istu,
ecce ista
|
|
Buza |
Guda
|
|
|
Cânepa |
Kanapa |
Kanabis (din
gr.)
|
|
Caramida |
Krmidza (kana
si apa) |
|
Stein (germ.)
|
Cucuvea
Cucumer (in Gorj) |
Cuckve
|
|
|
a chema |
Cyami |
Clamare
|
|
Cirac
|
Kiraka
|
|
|
Casa, Casi (in
Oltenia) |
Ksha, kasha,
kashaya, kshi |
|
home (engl.)
|
Colac |
Kolaka |
|
Kolaci (slav.)
|
Dumbrava |
Dumbraba
|
|
|
Degeaba |
Dudaba |
|
Caba (turca)
|
Gramada |
Grama.da
(sufix de multime) Granata (reunion de villages) |
|
Gramada
(slav.)
Gramada
(bulg.)
Gramada
(magh.)
|
Gata |
Gata
|
|
Gat (albaneza)
|
Otâra
(oleaca) |
Acira
|
|
|
Ocara |
Apakara
(offense, inimitié)
|
|
|
Pânza |
Padda (bande
d'ettofe)
|
|
|
Patuiag |
Padaeuka,
Pada-eka
|
|
|
Poteca |
Pathaka
|
|
Pateka
(bulg.); path (engl.); Phad (germ.)
|
Pândar |
Pindara
(gardian de buffles)
|
|
Pondari
(slav.)
|
Paradit |
Paladina
(affligé) |
|
Pharado
(tiganeste)
|
Pita |
Pita |
Panis |
Pita (srb.,
ungh.); pite (alb.); pyta (neo. gr.); pittakion (gr. veche); pito
(macedo-romana)
|
Soarta |
Swarta (w=u) |
Sors, sortis
|
|
Rege |
Rajah (j=gi) |
rex
|
|
A se prasi |
Prasuye,
prasuta
|
|
|
Iata |
Yatha |
|
Eto (bulg.)
|
Povata |
Pavaça |
|
Powodka
(conducator) (pol.)
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu