Sanzienele

In traditia multor popoare noaptea de sanziene (23 spre 24 iunie) e o noapte magica, in care Portile Cerului se deschid si zanele coboara pe pamant iar Sanziana (Galium verum), floarea cu nume de zeita, este considerata o planta magica, folosita din timpuri stravechi in descantece si leacuri.In noaptea de Sanziene, spune Mihail Sadoveanu, “Dumnezeu randuieste un rastimp de liniste, cand stau in cumpana toate stihiile si cerurile cu stele si vanturile”, ielele pot fi imblanzite si fetele tinere pot sa-si afle destinul, spalandu-se, la rasaritul soarelui, cu roua curata de pe flori.

Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Denumirea este preluata probabil, de la Sancta Diana, zeita silvestra. Sanzienele erau considerate, inca din vremea lui Cantemir, ca reprezentari fitomorfe (Florile de Sanziene) si divinitati antropomorfe. In credinta populara, Sanzienele erau considerate a fi niste femei frumoase, niste adevarate preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate, neumblate de om.

Numele sanzienei provine probabil din latinescul “Sancta Diana” iar popular planta mai e denumita inchegatoare sau smantanica, pentru proprietatea ei de a coagula laptele, proprietate evidentiata si de denumirea stiintifica a genului: “Galium” provenit din grecescul “gala” ce inseamna “lapte”.

Traditia spune ca sanzienele au puterea de a indeparta raul si boala. In trecut se puneau flori de sanziene in patul femeilor ce urmau sa nasca, pentru ca se considera ca astfel vor avea o nastere mai usoara; exista legende ce spun ca in ieslea in care s-a nascut Iisus erau, in loc de paie, flori uscate de sanziene.

In noaptea de sanziene se fac manunchiuri de flori de sanziene cu care se impodobesc ferestrele, portile, stresinile caselor, pentru a-i apara pe oameni de duhurile rele si se pun cununi in coarnele vitelor pentru a le feri de rau. Femeile isi pun florile in jurul mijlocului pentru a fi ferite de dureri iar fetele tinere isi impletesc cununi de sanziene pe care le poarta pe cap pentru a fi sanatoase si indragite de baieti. Roua de pe sanziene culeasa in ziua de sanziene se intrebuinteaza in bolile ochilor iar planta intreaga se pune in apa de baie a copiilor pentru a-i intari.

Pentru a fi placute feciorilor, fetele se spalau pe cap, in aceasta zi cu fiertura de iarba mare. Pentru a scapa de boli, fetele si nevestele se scaldau ritual in ape curgatoare iar pentru a se umple de fertilitate, femeile se tavaleau dezbracate in roua, dimineata, inainte de rasaritul Soarelui. 
Fetele strangeau flori de Sanziene pentru a le pune sub perna, in noaptea care premergea sarbatoarea, in credinta ca, in acest fel  isi vor visa ursitul. In unele zone fetele isi faceau coronite din Sanziene pe care le lasau peste noapte in gradini sau in locuri curate. Daca dimineata gaseau coronitele pline de roua, era semn sigur de maritis in vara care incepea.