Monosilab de toamnă George Bacovia

Toamna sună-n geam frunze de metal, Vânt.
În tăcerea grea, gând şi animal Frânt.
În odaie, trist sună lemnul mut: Poc.
Umbre împrejur într-un gol, tăcut, Loc.
În van peste foi, singur, un condei Frec.
Lampa plânge… anii tăi, anii mei Trec.
Să mă las pe pat, ochii să-i închid, Pot.
În curând, încet va cădea în vid Tot.
O, va fi cândva altfel natural, Bis.
Toamna sună-n geam frunze de metal, Vis.