Zodiac spiritual
http://www.vindecarereconectiva.ro/
01. Berbec
Aries
Element:
Foc
Mod:
Cardinal
Arhetipuri:
Luptatorul
Pionierul
Temerarul
Supravietuitorul
Hieroglifa:
Iubeste-l
pe Dumnezeu si fa ceea ce doresti.
– Sf.
Augustin
Scopul
zodiei
Berbecul
ne invata curajul. El reprezinta capacitatea vointei
de a triumfa asupra oricarei intimidari, oricarui obstacol, oricarei
indoieli. Berbecul este acea parte din noi care stie exact ce vrea sa
faca. Se hotaraste si actioneaza. Nu conteaza nimic altceva. Sa ne
luptam legati la ochi cu un crocodil? Da – daca asta este ceea ce
vrem. Dar actiunile de acest gen nu sint relevante. Berbecul este
zodia indraznelii, a oricarui act de cutezanta absoluta, indiferent
de gradul de istetime al actiunii. Dar semnificatia sa reala este mai
profunda. Berbecul se refera la curajul existential.
Ce
este acesta? Intr-un cuvant, este egoismul. O maiestrie delicata. Nu
inseamna nici insensibilitate, nici vederi inguste, nici manipularea
altora, ci posibilitatea de a spune: “Asta este viata mea.
Am dreptul sa caut orice experienta de care am nevoie. Nimic nu va
sta intre mine si dezvoltarea mea. Nici o alta persoana. Nici o
circumstanta. Nici chiar propriile mele temeri.”
Scopul
Berbecului este o potrivire perfecta intre dorintele si actiunile
noastre. Este libertatea. Fara a ne pierde in sentimente. Fara a fi
fascinati de substratul psihologic al deciziilor noastre. Atentia
Berbecului este atrasa numai de puterea vointei de a modela o viata.
Strategia
Curajul cuiva trebuie trezit prin teama. Nu poate fi dobandit prin
nici un alt mijloc. Stresul si curajul sunt o pereche potrivita. Nu
devenim intotdeauna mai curajosi cand suntem pusi in fata unor
situatii infricosatoare, dar fara ele nu devenim niciodata mai
curajosi.
Berbecul este in cautarea curajului. Asadar el este un magnet pentru
stres. Nu se poate sti dinainte cum va face fata stresului un Berbec.
Isi poate folosi crestivitatea sau hotararea. Sau poate alerga ca un
iepure fugarit de un buldozer. Stim de la inceput numai atat, ca il
asteapta situatii stresante.
Momentele critice se tin de Berbec ca o umbra. E greu de ajuns la
indrazneala de a face ce vrea, iar crizele pe care le provoaca sunt
serioase. Isi pierde deseori prietenii. Poate provoca reactii severe
din partea persoanelor cu autoritate. De multe ori curajul
existential trebuie luat cu binisorul, practicandu-l mai intai in
modalitati mai sigure, mai putin amenintatoare. Ne referim la
aventuri.
Sa ne imaginam ca stam agatati de o coarda la jumatatea inaltimii
unui perete vertical de granit. Daca franghia nu are vreun defect,
daca e bine ancorata si daca noi nu facem nici o greseala avem o
sansa destul de mare sa ramanem in viata in acea seara. Intr-o
situatie de acest fel, numai un prost n-ar fi inspaimantat. Cei mai
multi alpinisti, banuiesc, m-ar aproba. Totusi alpinistul invata
sa-si controleze frica, sa urce eficient in ciuda incarcaturii
emotionale electrizante pe care acest sport o produce. Cu alte
cuvinte, el isi dezvolta curajul.
Escaladarea unui varf este o actiune curajoasa, fara nici o indoiala.
Dar aceasta este o afirmatie statica. Nu surprinde in nici un fel
dinamica procesului. Astrologul ar reda-o diferit. Ar spune ca cere
mult curaj. Emotiile firesti sint depasite; structura constiintei se
modifica. Toate acestea sint provocate prin strategia clasica de
evolutie a Berbecului: alegerea intentionata a unei situatii critice.
Indiferent de mijloacele prin care sint obtinute, asemenea
transformari sunt esenta dezvoltarii. Ascensiunea montana este un
exemplu, dar fiecare dintre noi isi poate alege propriul munte.
Cineva ar putea invata sa inoate. Altcineva si-ar putea infrunta
seful tiranic. Ar treilea ar putea incerca sa renunte la fumat. Fie
ca Berbecul doreste sau nu sa ridice manusa aruncata, viata ii va
dezvalui cu destula claritate care este muntele care-l asteapta. Apoi
depinde numai de el daca va incepe urcusul.
Berbecul are intotdeauna o dorinta. Anumite experiente de viata, de
obicei riscante, ii dau tarcoale, il atrag ca rasaritul Soarelui dupa
o noapte lunga si rece. Dorinta sa, oricare ar fi, este ascunsa,
invaluita de frica. Strategia Berbecului este sa-si depaseasca frica
si sa-si satisfaca dorinta, cu orice pret. Sa traiasca in prezenta
fricii, dar cu toate astea sa actioneze clar si decisiv – aceasta
este dibacia Berbecului.
Resurse
Natura il pregateste pe Berbec pentru a infrunta muntii
care-l asteapta. Berbecul intra in lume inarmat cu dispozitia unui
luptator, cu vitalitate si instinct de supravietuire. Spiritul sau
este intens si direct. Onestitatea, vioiciunea, entuziasmul,
independenta, aversiunea fata de o autoritate exterioara – acestea
sunt resursele Berbecului.
Daca analizam cu atentie, vom observa ca in acel domeniu al hartii
natale atins de zodia Berbecului apare o dispozitie combativa.
Combativitatea poate avea o natura fizica manifesta, asa cum e cazul
alpinistului in lupta cu muntele. Adesea poate lua o forma mai putin
evidenta. Putem avea de-a face cu arma argumentatiei. Ne putem
intalni cu o luptatoare pentru drepturile femeilor sau pentru
protectia mediului. Putem da peste o persoana care se lupta cu un
demon interior – un alcoolic care vrea sa renunte la viciu, un
luptator din Vietnam care se lupta cu cosmarurile. Pe o harta natala
privirea ne este deseori atrasa de locul tintit de Focul Berbecului.
In acel loc va fi un foc si va fi o tinta, mai curand sau mai tarziu.
De aceasta putem fi siguri.
Puneti in fata unei situatii critice chiar si pe cel mai bland dintre
fii sau fiicele acestei zodii si veti remarca o eficienta rece,
lucida. Genunchii poate le vor tremura in anticiparea stresului, iar
dupa aceea poate chiar vor lesina. Dar atunci cand se afla sub
presiune, adevarata natura a Berbecului razbate la suprafata. Resursa
Berbecului? Oricare i-ar fi vesmintele pe care le poarta in aceasta
lume, sub ele bate inima unui razboinic. Poate ca are nevoie de
situatii critice pentru a iesi din ascunzatoare. Dar este acolo.
Umbra
O noapte intunecata. O alee prost luminata. O matahala apare din
bezna si se indreapta spre noi. Ne-am simti mai bine intr-o astfel de
situatie alaturi de un prieten Berbec sau, chiar si mai bine, daca am
avea in Berbec Soarele natal sau Luna care sa ne anime spiritul.
Dar ce face razboinicul pe timp de pace? Nu-si poate pastra imaginea
de sine fara o oarecare forma de rezistenta care sa-l ameninte din
lumea inconjuratoare. Soldatul are nevoie de un adversar. Armatele
vor sa lupte. Daca nu sint provocate de un inamic legitim, or sa-si
gaseasca unul ilegitim, poate chiar rasturnand ordinea din tara pe
care trebuia s-o apere. Intalnim si la un Berbec exact acelasi
fenomen. El se va lupta. Asta e sigur. Dar nimeni nu poate sti daca
lupta lui va servi scopului transformarii evolutive sau va fi o forma
de infruntare lipsita de sens.
Din fericire, inamicii adevarati sint peste tot. La tot pasul
Berbecul se intalneste cu obstacole in cale. Ele pot fi oameni cu
putere care vor sa-i restranga libertatea. Pot fi situatii adverse de
circumstanta. Uneori sint slabiciunile interioare. Alteori
obstacolele iau forma neintelegerii altor persoane, care are de
obicei radacinile in intensitatea trairilor Berbecului – calitate
care deseori ii pune pe ceilalti in defensiva. Orice forma ar imbraca
obstacolele, ele trebuie trecute. Daca exista pe lume un pacat
cardinal pentru Berbec, acesta este lasitatea.
Atractia pe care o exercita astfel de batalii poate fi ambigua. Chiar
daca stim ca ne ajuta sa evoluam, s-ar putea sa fim foarte obositi.
Daca Berbecul alege calea minimei rezistente, este liber s-o faca.
Batalia trebuie sa fie acceptata de bunavoie.
Oricum ar fi, Berbecul ramane un magnet pentru stres. Alegerea pe
care o poate face este doar a formei in care se manifesta stresul.
Poate fi stresul semnificativ al evolutiei personale, al provocarilor
acceptate si al varfurilor cucerite. Sau poate fi o parada nesfarsita
de hartuieli goale de continut si de sens, nascute in mare parte din
plictiseala, sensibilitatea si frustrarile Berbecului. De-a lungul
acestui drum se afla umbra Berbecului.
Razboinicul este aprins de focul bataliei. Are nevoie de el pentru a
implini ceea ce l-a adus in lumea aceasta. Dar si in cazul in care
s-ar indeparta de criza de evolutie, focul ramane. Nu poate fi stins.
El ataca invariabil o tinta laturalnica cu intreaga pasiune care ar
fi fost mai potrivita telului real.
Pot aparea discutii in care implicarea emotionala pare
disproportionata fata de conflictul aparent. “De ce insisti sa
porti afurisita aia de camasa?”
Toata impetuozitatea, vointa si curajul Berbecului se risipesc atunci
fara rost. Prietenii sint indepartati. Casatoria esueaza. Cariera e
spulberata din motive marunte. Nimeni nu castiga. Combustibilul
revolutionar de racheta, volatil, se consuma ca artificiile la
sarbatoarea nationala, starnind focul gheenei si pucioasa, golit de
inteles.
Berbecul care a ales aceasta cale ramane ranit, insetat si frustrat.
Poate fi convins de dreptatea proprie. Poate sa se autocompatimeasca.
Dar intrebarea lui e intotdeauna aceeasi: “Oare de ce par sa pun pe
toata lumea in defensiva?”
Iar raspunsul? E simplu. Razboinicul a purtat un razboi gresit.
02. Taur
Taurus
Element:
Pamant
Mod:
Fix
Arhetipuri:
Spiritul Pamantului
Muzicianul
Tacutul
Hieroglifa:
Cauta
sa dobandesti simplitatea, dar invata sa nu te increzi in ea.
– Alfred
North Whitehead
Scopul
zodiei
Varful
unei stanci intr-o zi de inceput de mai. Vantul inmiresmat destrama
norii albi si lenesi. Florile de corn se deschid. Soimii plutesc fara
efort pe curentii calzi de aer care se ridica de la pamant. Stai
singur, simtind alaturi stanca incalzita de razele de soare,
imbaindu-te in aerul cald, infiorat de atingerea mangaietoare a
primaverii. In fata se intinde valea, inflorita si fertila. Fermierii
lucreaza pe camp. Vitele pasc. Verdele electric al primaverii isi
croieste calea prin brazde si padure.
Stai
nemiscat o ora. Doua ore. Trei. Fara ganduri. Doar cu simturile. Nu
te framanta intrebari esentiale. Natura vietii nu te preocupa. In
acel moment, pe stanca, dedesubtul norilor, pur si simplu existi.
Orice cuvant e de prisos. Ce simti in vastul spatiu interior? Care
este lectia pamantului fertil? Vesnicia. Seninatatea. Pacea. Cum sa
fii infinit de complex si cu toate astea simplu. Cum sa atingi
profunzimi insondabile si totusi sa nu simti nevoia sa vorbesti
despre ele.
In
acel moment ai intrezarit care este scopul Taurului. De a gasi
seninatatea si a o pastra: aceasta este misiunea Taurului.
Strategia
Nu toti Taurii iubesc natura. Dar pentru ei a sta pe acel varf de
deal este o strategie fundamentala de evolutie. Pamantul-Mama insusi
este cel mai bun invatator al Taurului. El mangaie spiritul, il
invata simplitatea si calmul. O plimbare in padure, o ora de ragaz
langa cursul unui parau, o hoinareala seara prin desisul de ilice din
desert – toate acestea ii aduc Taurului mai multa pace decat orice
“discutie terapeutica”.
Dar
chiar daca destinul l-ar aduce pe Taur in oras, n-ar implica nici un
dezastru psihologic. Un Taur reprezentativ isi alege intotdeauna
tihna si linistea din preajma unei paduri. Dar nici un om nu este
intruparea pura a unui singur semn. O persoana care are
caracteristici puternice de Taur poate fi atrasa de alte forte catre
metropola. Pacea este mai greu de pastrat intr-un asemenea loc.
Pentru Taurul care traieste la oras e esential sa plece periodic fie
cu rucsacul pe spinare intr-un week-end, fie intr-un han de tara
pentru cateva zile. I-ar fi de ajutor si sa aiba o casa plina de
plante. Si o pisica sau un caine l-ar putea ajuta sa pastreze
legatura cu pamantul.
Pamantul-Mama
are o sora care sta in umbra. Nu sunt niciodata prea departe unul de
celalalt. Ea este al doilea invatator important al Taurului. Numele
ei este Linistea. Taurul este cel mai taciturn dintre semnele
zodiacului. Persoanele animate de linistea lui gasesc vorbitul destul
de frustrant. Esenta lor este opusa cuvintelor, intraductibila in
vreun limbaj. Linistea se afla la originea simplitatii, iar din
simplitate ia nastere pacea. Taurul, stiind aceasta, se opune
intuitiv prea multei vorbarii.
Linistea
exterioara nu este usor de obtinut. Insa linistea interioara,
adevaratul scop al Taurului, este cu mult mai greu de atins. Apare
insa si aici un invatator, oferind o strategie. In mod paradoxal,
aceasta este muzica. Ascultand absorbit, hipnotizat de succesiunea
notelor care compun ritmurile, isi opreste pentru cateva momente
murmurul de ganduri ale mintii. Nu are nici o importanta daca
momentele de pace le obtine ascultand muzica lui Beethoven sau a
formatiei Led Zeppelin; in amandoua cazurile, mintea inceteaza sa mai
vorbeasca singura. Pentru Taur aceasta este totul.
Muzica
ne reduce la tacere atunci cand o ascultam. Dar are un rol chiar mai
important atunci cand o cantam. Pentru Taur nu exista o strategie mai
puternica de evolutie decat cantatul in timp ce-si face dusul sau
stand aplecat deasupra unei armonici. Sau chiar cand ofera o
reprezentatie cu studiile lui Chopin in fata unei sali pline, cu
conditia insa ca toata mandria, pretentiozitatea si nervozitatea unei
reprezentatii publice sa fie inecate in cascada de note.
Dintre
toate semnele, Taurul este cel mai fizic. El incearca sa se elibereze
de intreaga tensiune provocata de succesiunea navalnica de imagini
mentale, transferand-o in lumea materiala. Senzatia atingerii unui
corp. Mainile in contact cu solul. Degetele mangaind lemnul fin al
unei viori vechi. Lucrul cu lutul, cu vopselele, chiar curatenia in
casa si taiatul legumelor sunt pentru Taur actiuni autovindecatoare.
Calea sa e prin corp. Nu trece dincolo de carne. Se delecteaza cu ea,
e entuziasmat de ea, o respecta si o omagiaza.
Taurul
trebuie sa atinga. E o nevoie fundamentala. El isi afla propria lume
prin simturi, prin piele, prin varful degetelor. N-o va descoperi
niciodata doar in minte. Simtim pamantul sub picioare. Auzim muzica
in urechi. Simtim caldura corpului celuilalt cand se lipeste de noi.
Natura vietii? Cine s-o stie? Cui ii pasa? Cine se poate macar gandi
la ea? Acel moment perfect este natura vietii.
Vorbind despre el il acoperim din nou sub valuri.
Resurse
Aversiune fata de dramatism. Suspiciune la adresa complexitatii.
Acestea sunt resursele unui Taur. El cauta din instinct
circumstantele care ii permit sa-si gaseasca linistea si simplitatea.
O slujba stabila. Un cerc de prieteni de incredere. Cu rabdare si cu
un simt practic desavarsit, Taurul tese un cocon. In interiorul lui
isi continua lucrul metodic si implacabil cum creste o stalagmita.
Janie are un nou psiholog. E adept al unui sistem neo-freudian, bazat
pe reincarnare si terapie cu vitamine. E foarte usurata ca, dupa toti
anii de cautari pe drumuri infundate, a gasit Raspunsul. Billy este
acum Bhagwan, care e chiar mai greu de spus decat Pana Patata, adica
ceea ce fusese luna trecuta. Sam l-a descoperit pe Dumnezeu. Ann a
descoperit orgasmele. Joe s-a descoperit pe sine.
Pentru Taur, toate astea sunt curata nebunie. El ridica din umeri. El
traieste si ii lasa pe ceilalti sa traiasca. Se sprijina de spatarul
scaunului sau din piele. Simte gustula acrisor al unui mar perfect.
Isi priveste copiii. Simte soliditatea casei sale si eficienta
corpului sau. Si in adancul sau indescriptibil si impenetrabil simte
ceva ce nici un alt semn nu poate simti in acelasi fel.
Simte reverenta.
Umbra
Lucrurile rezistente, masive, ca muntii si batranii stejari, sunt
metafore ale pacii pe care o cauta Taurul. Ele il calauzesc. Dar s-ar
putea ca la un moment dat sa le neglijeze si sa inceapa sa fie
interesat numai de securitatea materiala. Aceasta este umbra
Taurului. El cauta pacea izvorata din securitatea interioara. Dar ar
putea sa se lase pacalit de reflexia ei in lumea exterioara: bani,
averi, terenuri, plan de pensionare.
Securitatea nu are nimic rau in sine; problema nu este aceasta, ci
faptul ca ar putea constitui un fel de aur fals catre care Taurul sa
fie atras in mod fatal. Daca Taurul cade in ispita asigurarii
securitatii, intreaga seninatate a semnului poate fi risipita pe
vecie. Iar in locul ei poate rasari un soi de stabilitate amortita,
distrugatoare a spiritului. Taurul ajunge sa se plictiseasca de
moarte.
Exista pentru Taur o raspantie, la care mai devreme sau mai tarziu va
trebui sa ajunga. Un drum este al securitatii materiale, al
viitorului previzibil si stabil. Sunt sanse mari ca acesta sa fie un
drum onest si moral, inofensiv pentru nimeni in afara de insasi
persoana sa. Celalalt drum este provocator, promite dezvoltare si
schimbare. Fara certitudini, fara securitate, cu toate astea
ispititor, el ii infatiseaza Taurului o problema de decizie: viata
este o actiune ofensiva sau defensiva? Sunt aici pentru a creste sau
pentru a ma simti in siguranta?
Securitatea poate fi un factor de stagnare si la nivel intelectual.
Este vorba de data aceasta de incapatanarea proverbiala a Taurului.
Ca toate semnele fixe, Taurul este o persoana hotarata, chiar daca
acest lucru nu este imediat evident. De multe ori el pare tacut si
neutru. Nu interpretati aceasta atitudine in mod gresit, drept
nehotarare. In spatele tacerii este o vointa de fier, care ii da
Taurului capacitatea sa indeplineasca orice lucru la care s-a
hotarat. Dar in acelasi timp il poate face inflexibil.
Incapatanarea se poate solda cu reactii obtuze, lipsite de imaginatie
in fata unor experiente de viata, cu incapacitatea de a face acele
salturi existentiale care constituie un element esential al unei
vieti implinite. Evoluam si ne schimbam. In acelasi timp imaginea de
sine a fiecaruia si haloul sau de atitudini si opinii trebuie sa se
schimbe si el. In aceasta privinta Taurul s-ar putea sa esueze. E
posibil sa spuna, la fel ca batranele dealuri care ii sunt calauze,
“eu sunt acelasi astazi ca si ieri si la fel voi fi si
maine”.
Atunci totul va fi pierdut.
03. Gemeni
Gemini
Element:
Aer
Mod:
Mutabil
Arhetipuri:
Martorul
Invatatorul
Povestitorul
Jurnalistul
Hieroglifa:
Decapiteaza-te!
Dizolva-ti intregul corp in Viziune; devino vaz, vaz, vaz!
– Jalalu’l-Din
Rumi
Scopul
zodiei
Deschideti
orice carte de zodii la capitolul despre Gemeni. In primul paragraf
veti da peste cuvantul comunicare. Vorbitul si ascultatul
sunt cu siguranta probleme cheie pentru Gemeni, dar pentru a-i
intelege trebuie sa mergem mai departe. Procesul psihic la care se
refera semnul Gemenilor include mult mai mult decat atat. Este vorba
despre intreaga sfera a perceptiei, despre modul in care lumea
comunica cu noi. Modul in care vedem, simtim, auzim, mirosim intreaga
involburare de imagini care ne inconjoara. Ascultarea cuvintelor
urmeaza numai un fir al acestei tapiserii mult mai vaste.
Cel
din zodia Gemenilor s-a nascut pentru a percepe, pentru a se imbuiba
cu observatii. Stagnarea este o caracteristica proprie Taurului, dar
opusa Gemenilor. Semnul lor trebuie sa fie permanent in miscare. Sunt
atat de multe de vazut si de aflat. Nu trebuie pierdut nici un
moment. Ca un copil care a fost lasat sa prade zece minute un magazin
de jucarii, Gemenii se avanta in experienta vietii cu frenezie,
destul de des fara nici un plan major aparent, dar intotdeauna cu
mult entuziasm.
Inteligenta
vie este o caracteristica de baza a Gemenilor. Dar concentrandu-ne
asupra acestui proces deseori nu vedem dincolo de nori adevarata
natura a lor. Pentru Gemeni, gandirea este un epifenomen, un efect
secundar. Semnul nu tinteste spre activitatea mentala, ci spre
perceptie pur si simplu. Nu spre gandire, ci spre observare. Cel din
Gemeni nu este intr-atat un filosof, cat un jurnalist. Faptele
percepute in forma neprelucrata sunt hrana sa de baza, nu
interpretarea lor. El isi doreste doar sa vada, sa fie martorul celor
ce se petrec in lume. Ideile si intelegerea nascute o data cu acestea
nu sunt esentiale.
Dezvaluirea
secretului lumii. Adunarea tuturor indiciilor. Vederea
atotcuprinzatoare. Acesta este scopul Gemenilor.
Strategia
Sa vedem! Sarcina imposibila. Da-i omului un milion de ani. Da-i
viziune si urechi bionice. Da-i memoria unui computer si energia
debordanta a unui copil de patru ani. Ce-am putea vedea? In cate
aspecte ale vietii am putea patrunde? Ar fi ca un degetar de apa
intr-un ocean. Si totusi asta este misiunea Gemenilor.
Cum ar putea ei proceda? O strategie cheie este sa traiasca o viata
pe cat de intensa, pe atat de variata. Sa traiasca trei sau patru
vieti intr-una singura. Sa considere previzibilul si plictiseala
pacate de neiertat. Sa nu ingaduie niciodata mintii sa-si
incetineasca dezvoltarea. Deosebit de greu.
Cu totii cream imagini ale universului pe care le purtam in minte. Si
nu ne plac experimentele care nu confirma teoria. Unui doctor nu-i
place sa vada ca un tamaduitor reuseste sa vindece prin rugaciuni. Un
rasist alb n-are nevoie de un fizician stralucit african. Ne formam
niste imagini. Apoi cautam dovezi care sa le confirme. Gemenii
trebuie sa respinga acest instinct. Trebuie sa se straduiasca sa vada
clar, oricat de greu de inteles ar fi perceptiile lor. Gemenii
trebuie sa ingaduie universului sa nu aiba nici un sens. Daca
ideile le sunt confuze, atunci sunt pe calea cea buna. Inseamna ca
informatiile pe care le-au adunat le depasesc capacitatea de
intelegere. Pastrarea acestei stari de receptivitate totala a unei
minti deschise este o strategie evolutiva de cea mai mare insemnatate
pentru acest semn. Repet: nu atat a gandi, cat a vedea.
O cale de a castiga experienta este sa-ti traiesti viata. Dar mai
exista si alta. Lumea e intesata de experimentatori. E ticsita de
oameni. Fiecare dintre ei are un set unic de perceptii. Fiecare le-a
digerat, le-a transformat din observatii brute in forme mai rafinate:
gandurile. Dar cum putem ajunge la ele, cand sunt inchise in spatele
unui perete din os si materie cenusie?
Gemenii au raspunsul la intrebare. Pentru a ajunge la acele comori
ascunse in mintile oamenilor din jur, trebuie doar sa punem
intrebari. Sa culegem informatii. Trebuie sa stapanim arta vorbei.
Pentru Gemeni, aceasta este o strategie majora de evolutie. Gemenii
s-au nascut sa vorbeasca.
Dar s-au nascut si ca sa asculte. Insa aceasta calitate nu se
instaleaza automat. O minte ascutita, chiar elocventa, sunt mult mai
usor de dobandit decat atentia. In contextul unei harti natale dure,
directe, ei pot intrerupe vorbele celorlalti, terminand frazele in
locul lor. In cel al unei harti mai blande, mai sensibile fata de
celelalte persoane, tiparul e mai putin evident. Sunt tacuti, ne dau
impresia ca sunt fascinati de ideile noastre. Dar gandurile au
pornit-o mai departe in galop. Desi ne privesc in ochi si ne aproba,
nu sunt atenti la ce vorbim. Au stabilit deja ce urmeaza sa spunem si
acum sunt mai preocupati sa ne studieze forma nasului, gandindu-se ca
le aduce aminte de nasul cuiva pe care nu l-au mai vazut din liceu.
Comunicarea este un drum cu doua sensuri. Gemenii trebuie sa-si
aminteasca asta. Vorbim despre lucrurile pe care le cunoastem. Dar
auzim uneori si lucruri pe care nu le stim. A asculta. A absorbi
totul ca un burete. Aceasta este strategia Gemenilor. Vorbitul le
este folositor numai daca accelereaza acest proces.
Resurse
Curiozitatea. Aceasta este resursa primara a Gemenilor. Un simt al
minunatiilor lumii. Evaluarea cu ochi de copil a fiecarei picaturi de
roua, a fiecarei lacrimi, a fiecarui fulg de zapada irepetabil. Fara
aceasta, Gemenii sunt numai palavrageala.
Vitalitatea este si ea o resursa a Gemenilor. Curiozitatea lor ii
stimuleaza mereu. Sunt atatea de vazut. Atatea de aflat. Putine alte
semne traiesc atat de neobosit, dorm atat de putin. Celor care
traiesc trei vieti in timpul unei singure existente nu le mai ramane
timp pentru a lenevi. De indata ce entuziasmul le-a fost aprins,
Gemenii isi traiesc viata cu inflacarare, ca o pereche de meteori.
Vitalitatea fizica influenteaza si mentalul, dandu-le Gemenilor cea
de-a treia resursa a lor: inteligenta. Ei isi combina toata
curiozitatea si toata energia pentru a da nastere unei uriase
biblioteci cu informatii neprelucrate. Prin ea Gemenii evolueaza cu
viteza luminii, creand conexiuni, facand paralele, observand
nepotrivirile. Nici un alt semn nu are o minte mai rapida.
Si, in sfarsit, Gemenii pot vorbi. Asa cum nici un alt semn n-o poate
face, ei sondeaza mintile celorlalti, analizand straturile de
falsitate si fictiune, prospectand dupa revelatii, cristale ale
experientei lor. Pentru Gemeni substanta care sta la baza universului
nu este formata din atomi si molecule, ci din informatii. Nici un alt
semn nu este atat de infometat de ele, atat de dornic sa le adune, sa
faca corelatii, sa le difuzeze. Aceasta este cea pretioasa resursa a
lor.
Umbra
In forma sa cea mai pura, zodia Gemenilor nu implica opinii
personale. E pur si simplu observatie, reflectand totul ca o oglinda,
fara analiza. Neincrezatori in marile scheme, in Adevarurile primare,
Gemenii asambleaza la un loc indiciile, ezitand intotdeauna sa traga
concluzii premature. Intuitia le spune ca orice poate fi dovedit cu
fapte.
De aici rasare adaptabilitatea atat de specifica acestui domeniu al
zodiacului. Din pacate, atunci cand este cuplata cu motive meschine,
aceeasi flexibilitate da nastere unor lucruri oribile. Cand Gemenii
sunt siliti sa faca fata unui adevar neplacut, gandirea lor
adaptabila poate reconstrui informatiile. Mai ramane foarte putin
adevar, prin mutarea accentelor, cateva taceri strategice si
ridicarea unui stavilar de cuvinte. De multe ori noul edificiu de
idei are un sens. Chiar daca e fals, poate fi convingator sau cel
putin reuseste sa abata pe oricine de la adevarata pista. Doar
indivizii cei mai vicleni si determinati reusesc sa strabata
labirintul tesut de Gemenii aflati in defensiva. Acestia nu rateaza
niciodata un argument, fie el bun sau rau.
Exista pentru Gemeni si unele pericole fizice. Murmurul continuu al
psihicului lor se revarsa inevitabil asupra sistemului nervos. O
acumulare de tensiuni pe plan mental poate crea nervozitate.
Dificultatea de a se relaxa este deseori urmata de insomnii si poate
agrava tendinta semnului spre o vorbarie nervoasa. Daca murmurul
interior nu poate fi stavilit, circumstantele incep sa reflecte
acelasi model: ocuparea permanenta a timpului, dincolo de limitele
rationale si in sfarsit, epuizarea emotionala.
Tensiunile de felul celor acumulate de Gemeni trebuie eliberate. De
mare ajutor sunt discutiile calme cu parteneri spirituali si
relaxati. Nu un razboi al inteligentelor. Nu turniruri verbale.
Comunicarea simpla, de la inima la inima, fara luarea de notite si
fara incercarea de a-si impune punctele proprii de vedere.
Exercitiile fizice le sunt si ele folositoare Gemenilor in incercarea
de-a mai elibera din tensiunile acumulate. De obicei, au mai mare
nevoie de ele decat si-ar dori-o. Plimbari, alergari, un joc de volei
cu prietenii, toate ii pot ajuta. Fara excese, insa. Retineti:
Gemenii nu se afla aici pentru a se plictisi.
Gemenii trebuie sa acumuleze experienta, sa lase miracolul lumii sa
actioneze direct asupra inimii lor. Nu incape loc pentru
automultumire, pentru opinii dogmatice care sa-i tina la adapost de
haos si de misterele vietii. Datorita curiozitatii insatiabile, ei
pot sa-si umple intreaga viata cu experimente. Dar calul pe care-l
calaresc este salbatic. Ii poate duce spre orizonturi indepartate sau
ii poate roti in cerc inchis. Epitaful multor Gemeni a fost “Multa
tactica fara strategie”. Concluzia ar fi aceasta: calul are nevoie
de un calaret.
04. Rac
Cancer
Element:
Apa
Mod:
Cardinal
Arhetipuri:
Mama
Tamaduitorul
Omul invizibil
Hieroglifa:
Nu
sunt vii aceia pentru care a nu fi vazuti este echivalent cu a nu
exista; si genul de existenta pe care-l cauta, imortalitatea pe care
o cauta este fantomatica; ambitia de a fi vazute o au fantomele, iar
cea de a nu fi uitati o au mortii.
– Norman O.
Brown
Scopul
zodiei
Dupa
vartejul din caruselul Gemenilor, constiinta, tulburata de haosul
vietii traite in mijlocul evenimentelor, se intoarce acum spre sine,
spre radacini. Pentru Gemeni, adevarul este “undeva in afara”. Ei
cerceteaza lumea cu agerime, minunile ei umplandu-i psihicul. Si
totusi cautarea nu are rezultat. Viata e mai misterioasa ca oricand,
mai plina de maruntisuri si detalii neintelese.
Racul
o porneste intr-o alta directie. In loc sa-si aleaga tintele prin tot
universul, el isi intinde antenele constiintei spre interior, sondand
adancurile ascunse ale trairii, facandu-si drum catre inima.
Lumea
Racului e tesuta din sentimente. O uriasa subiectivitate ii animeaza
pe reprezentantii acestei zodii. Constiinta lapidara, jurnalistica a
Gemenilor face loc unei tapiserii de impresii, de reactii personale.
Pentru Raci nu mai exista un univers obiectiv. Ramane doar o
constelatie de reactii.
Cei
nascuti sub semnul Racului sunt aici pentru a patrunde in dimensiuni
ale vietii interioare care nu sunt accesibile nici unuia dintre
semnele anterioare. Ei sosesc cu un limbaj fluent privitor la sinele
adanc, un limbaj al emotiilor. Fascinati de reactiile subiective ale
mintii, forta lor vitala este data de un proces indelungat de
psihanaliza, de obicei administrat propriei persoane.
A
simti constiinta. A simti fiecare
nuanta a vietii. A lepada cochilia amortelii care ne apara ca o
armura in fata acestei macelarii a lumii. Toate acestea sunt lucrarea
Racului.
Scopul
Racului? Sa vada dezordinea infernala a vietii. Sa vada cazanul ei
clocotitor. Si, in ciuda tuturor nepotrivirilor, in ciuda oricarui
simt practic, sa iubeasca, sa aiba incredere si sa accepte
tot ce-i ofera existenta.
Strategia
O batisfera automatizata. Care este scopul ei? Sa deseneze
harta fundului oceanului de la patru mile adancime. Sa ia probe de
sol. Sa revina intacta la nava mama.
O strategie le subordoneaza pe toate celelalte: batisfera trebuie sa
supravietuiasca. Apele oceanului o apasa, cauta orice punct slab care
ar putea aparea in peretii ei. In acel mediu cu desavarsire ostil
apararea inseamna totul. Fara armura, dispozitivele sensibile din
interiorul vasului ar fi zdrobite intr-o fractiune de secunda.
Si totusi in acea armura trebuie sa fie si goluri. Un perete solid de
otel mai gros de o jumatate de metru ar apara vasul perfect. Dar fara
deschizaturi batisfera n-ar putea interactiona cu mediul pe care este
proiectata sa-l exploreze. Trebuie sa fie si ferestre pentru camerele
de filmat. Creierul din interior trebuie unit prin fire cu urechile
si ochii din exterior. Trebuie sa existe nise de depozitare pentru
materialele culese de-afara.
Proiectantii batisferei au de rezolvat o problema dificila: daca
protejeaza prea bine masinaria, nu va fi capabila sa indeplineasca
misiunea pentru care a fost creata. Daca n-o protejeaza destul de
bine, vasul va fi distrus de mediul in care ar trebui sa lucreze.
Acelasi lucru se intampla si cu Racul.
„Dispozitivele senzoriale” ale Racului sunt cele mai delicate din
tot zodiacul. Nici un semn nu simte cu atata
intensitate. Si simtirea reprezinta tot ce are viata
mai semnificativ pentru un Rac. Insa acele circuite emotionale se pot
supraincarca. Se pot arde. Viata trebuie lasata sa patrunda in
interior incet, in mod controlat. A renunta pur si simplu la
protectie ar fi un act de sinucidere.
Scopul Racului este sa ajunga la intensitatea maxima a
interactiunilor sale cu lumea si in acelasi timp sa-si protejeze
finele reglaje ale sensibilitatii sale emotionale. Daca le-ar acoperi
cu un blindaj de otel, mecanismele fragile ar putea rezista. Dar
viata inseamna mai mult decat rezistenta. Strategia Racului este sa
creeze un sistem defensiv minim potrivit supravietuirii.
Timiditatea este unul dintre aceste sisteme. Mai ales la inceputul
vietii, starile de reverie si firea rezervata formeaza invelisul
protector al Racului. Persoana initiaza doar contactele de cea mai
stricta necesitate cu restul lumii. Poarta o masca pentru a-si
ascunde personalitatea. Ca un apas in desert, putem privi direct
catre o astfel de persoana si sa nu vedem decat tufisul plin de tepi.
Mai tarziu in viata apararea poate deveni mai sofisticata. Racul
invata sa proiecteze in arena sociala o holograma plauzibila,
tridimensionala, a unei personalitati umane. Poate chiar a uneia
gregare. Sub aceasta deghizare pandeste ca un spion, facand
radiografii cu raze X, patrunzand pe cai ascunse in sufletele celor
din jur.
Racul nu prea are de ales: ori poarta o masca, ori ramane gol si dat
in vileag. Procesele interioare sunt atat de delicate, iar viata este
atat de stridenta, incat fara izolare sistemul nervos ar fi
zdruncinat. Exista insa pericolul ca grija pentru protejare sa fie
pusa inainte de orice altceva, chiar inaintea progresului personal.
Pentru ca Racul sa evolueze, trebuie sa-si schimbe carapacea. Dar
miscarea aceasta trebuie bine calculata. Nici una din persoanele
marcate de acest semn nu si-ar dori sa-si schimbe vesmintele
psihologice in fata unui larg auditoriu, in timp ce se afla la o
tribuna improvizata. Cei de fata trebuie bine selectati, iar momentul
perfect ales. Cu extrema sa vulnerabilitate, Racul isi pune intreaga
onoare in joc.
Dar trebuie sa joace. Trebuie sa se deconecteze. Trebuie sa aiba
incredere. Dragostea este intotdeauna un joc de noroc si acesta este
un risc pe care Racul trebuie sa invete sa si-l asume.
Resurse
Asezati-l pe cel nascut in Rac intr-un autobuz care se indreapta, cu
viteza mica, spre Tara de Foc. Pentru cei mai multi dintre noi
situatia ar fi la fel de atragatoare ca lepra. Racul are o reactie
diferita. Inchide ochii si in zece secunde calatoreste spre centrul
Pamantului.
Pentru un Rac lumea exterioara este mult mai putin colorata decat cea
creata de imaginatia proprie. Acea viata interioara stralucitoare
este resursa cheie a Racului. Mai mult decat oricare alt semn, el se
simte acasa in tara de basm pe care o purtam in minte.
Imaginatie, subiectivitate, sentimente – acestea sunt materiile
prime ale Racului. Si apar in prim plan in starea celei mai depline
emotii: Dragostea. Priveste o alta persoana. Simte-te plin de
tandrete, de dorinta de-a ajuta, de-a vindeca, de-a ocroti. Nu simti
nici spirit competitiv, nici frica, nimic in afara de dorinta de a-ti
oferi sprijinul. Circuitele tale de Rac s-au luminat.
Bunatatea si preocuparea plina de grija fata de altul sunt reactiile
nepremeditate ale Racului. Ele sunt singurele forte mai puternice
decat instinctul de autoprotectie al semnului. Cel mai bland om din
lume, dupa ce bea doua beri, poate deveni usor grosolan si poate
incepe sa faca avansuri sexuale unei persoane din Rac. La fel de bine
ar putea incerca sa intre cu un deschizator de conserve in Fort Knox.
Dar de s-ar ivi Gengis Han cu inima zdrobita, usile i s-ar deschide
pe data larg.
Genul acesta de iubire rasare firesc in inima unui Rac. Este una
dintre resursele semnului, nu scopul sau. Sa sprijine. Sa ajute. Sa
ocroteasca. Trasaturi demne de lauda, dar ele nu sunt acelasi lucru
cu lepadarea carapacei, nu sunt acelasi lucru cu expunerea trupului
gol. Ele sunt un fel anume, relativ sigur, de iubire.
Atitudinea grijulie a unei mame – aceasta este resursa Racului,
care apare in mod automat. O dragoste adevarata este cu mult mai
dificila, cu mult mai riscanta. Si nu se intampla niciodata fara
efort.
Umbra
Adoptarea rolului mamei este cea mai inalta expresie a unui Rac –
si potentiala sa decadere. In noua cazuri din zece atitudinea aceasta
este o expresie gingasa a iubirii umane, din toate puntele de vedere
laudabila. Alteori insa, este doar o alta ascunzatoare, o alta
carapace.
Oamenii, mai ales cei care au cate un necaz, sunt atrasi de bratele
alinatoare ale Racului. Racul scoate la suprafata sensibilitatile si
suferinta oricarei persoane cu care intra in contact, facand-o sa se
simta in siguranta ca sa poata rade sau plange. Racii par sa poarte
tricouri astrale inscriptionate cu cuvantul Mama. Oricine
poate citi mesajul. Asezati un Rac in acel autobuz care merge in Tara
de Foc. In urmatoarele zece minute, alaturi de el va sta cineva
care-si va deserta inima.
Nici un semn nu poate purta masca mamei mai convingator decat Racul.
Primim de la el intelegere si compasiune. Racul primeste in schimb
siguranta si calitatea de-a deveni invizibil. Si nimeni nu ajunge
nicaieri, cel putin nu intr-o relatie intima. Atitudinea de mama are
efecte foarte bune asupra strainilor, intr-un autobuz. Dar nu poate
fi ingaduita ca trasatura dominanta a unei casatorii sau prietenii.
Daca se intampla asa ceva, egalitatea fireasca a unei astfel de
legaturi se rupe. Ambilor parteneri li se rapeste umanitatea.
Racul trebuie sa fie vigilent pentru a evita tentatia periculoasa a
rolului de mama. Trebuie sa se fereasca de-a se invalui in atata
intelepciune, si iertare, si intelegere incat propriul sau tumult
interior, propriile sale nevoi, sa devina invizibile. Racii pot
castiga in acest fel securitate si stabilitate. Dar e numai un alt
joc cu carapace. Iar miza minima este singuratatea.
Goliciunea emotionala este inspaimantatoare pentru Rac. Dar la fel
sunt si lipsa de siguranta si de stabilitate in viata traita in
exterior: schimbare, aventura, experiente de viata.
Pentru Rac, putina experienta castigata are o mare insemnatate.
Focurile de artificii ale existentei Berbecului si Gemenilor li se
par Racilor filme de groaza. Dar chiar si Racii au nevoie de un
minimum de schimbare si diversitate. Din pacate, instinctul natural
al prudentei poate interveni in chip restrictiv. La fel ca Taurii, si
Racii se pot cufunda intr-o amorteala a spiritului plictisitoare si
previzibila. Ei pot continua sa profeseze aceeasi meserie chiar si
dupa ce valoarea acesteia pentru progresul personal s-a epuizat.
Relatiile pot evolua intr-un cadru conventional – pentru a evita
deloc confortabilele schimbari de cifru. Si, simtindu-se in siguranta
in carapacea sa, Racul isi poate neglija scanteia romantica si
creatoare, cufundandu-se cu anii intr-o traire somnolenta.
05. Leu
Leo
Element:
Foc
Mod:
Fix
Arhetipuri:
Regele (sau Regina)
Actorul
Copilul
Clovnul
Hieroglifa:
Suntem
ceea ce ne prefacem a fi.
– Kurt
Vonnegut, Jr.
Scopul
zodiei
In
zodia precedenta, a Racului, valul este tras deoparte pentru a revela
adancul sclipitor, schimbator al mintii. Constiinta este vrajita. Nu
se poate indrepta in alta directie. Mirajele privirii interioare
fascineaza gandirea facand-o sa se prabuseasca inspre interior, in ea
insasi. Atentia este distrasa de la activitatile exterioare,
dizolvandu-se in pasivitate, devenind spectatoare, simtind,
facandu-si putine planuri.
Leul
are o reactie opusa aceleia de retragere spre interior a Racului.
Nutrita si imbogatita dupa intalnirea cu radacinile constiintei,
viata cauta acum o exprimare mai palpabila. Poate ca dedesubtul
carapacei Racului o fi curs magma incandescenta, dar in Leu ea se
repede in spatiu cu toata maretia unui vulcan. Si cateodata cu tot
atata finete.
Expresia
personala – aceasta este cheia care ne permite sa
intelegem Leul. Continutul mintii devine vizibil. Nimic nu ramane
incatusat in subteranele imaginatiei. Totul primeste forma. Totul
capata expresie. Leul trebuie sa lase lumii evidenta
materiala a proceselor sale interioare. Racul are nevoie de
secrete. Pentru Leu, ele sunt o pacoste.
A
exprima ceea ce gandeste. A crea simboluri exterioare pentru starea
noastra interioara. A tese un fir transparent care, prin desfasurare,
sa poata conduce pe oricine catre inima celor mai intime mistere –
aceasta este lucrarea Leului.
Si
care este acel fir pe care Leul trebuie sa-l urmareasca? Este scopul
Leului: sa-si creeze un stil spontan, mandru, generos. Sa ajunga la
un mod de comportare care sa-i reliefeze gandirea asa cum un costum
se muleaza pe corpul primei balerine.
Scopul
Leului? Dezvoltarea personalitatii.
Strategia
Leul trebuie sa invete sa spuna „da” vietii. Calea sa este una de
afirmare, de evolutie in lumea reala. El trebuie sa alunge din mintea
sa toata meschinaria, toate mofturile si toate limitarile. In
vocabularul sau nu exista frica si suspiciunea. Nimic din ce-i
stavileste exprimarea personalitatii nu poate fi tolerat.
Nu are nici o importanta daca oamenii rad. Leul tot trebuie sa arate
cine este. Trebuie sa poata spune: „Viata, te iubesc! Te cinstesc!
Nu mi-e frica de tine!”.
Transcendenta ego-ului este una dintre metaforele de baza ale
evolutie spirituale. Ne imaginam deseori „fiintele evoluate” ca
pe niste creaturi palide care stau asezate in pozitia lotus, cu
stomacul plin de boabe de fasole incoltita, netemandu-se de nimic,
nesperand nimic, neadapostind nici un fel de opinii. Oricine este
obsedat de acest model se va uita chioras la un Leu.
Leul indica dezvoltarea ego-ului, nu transcendenta
lui. Pozitia lotus nu i-ar fi de mare folos pentru asa ceva. Leul
trebuie sa accepte absurditatea esentiala a ego-ului, apoi sa se
bucure de el, sa-l lase sa se manifeste inconstient in lumea sa.
Trebuie sa poarte o camasa ecosez si pantaloni purpurii si sa mearga
pe strada fluierand imnul national. Iar daca lumea il priveste lung,
trebuie sa fluiere mai tare. A interpreta un rol inaintea lumii
inseamna a avea incredere in ea. Aceasta incredere neconditionata in
viata este Sfantul Graal al Leului. Intreaga activitate, caldura,
veselia si dramatismul acestui semn sunt doar metode pentru atingerea
acestui scop. Tot ce se afla inauntru trebuie sa apara la suprafata.
Si daca Leul a reusit cu adevarat acest lucru, nu mai este preocupat
de retrospectiuni.
Poezia, pictura, decoratiunile – toate mijloacele creatoare
traditionale sunt instrumente valoroase pentru centrare. Orice
inclinatii ar avea catre unul din aceste domenii, trebuie sa le
urmeze. Aceste aptitudini ii ofera mijloace de exprimare a vietii
interioare si genul acesta de exprimare a sinelui este pentru Leu
dinamita evolutiva.
Stralucirea Leului este chiar mai mare atunci cand alege o cale mai
directa de exprimare creativa. Mediul in care Leul se simte in pielea
lui il dau dansul, cantecul, povestitul si mai presus de toate
reprezentatiile teatrale. In aceste situatii, intre interpret si
audienta distanta este redusa. Reactia vine instantaneu. Energia
eliberata isi gaseste imediat tinta. Iar pentru Leu acesta este
paradisul.
Arta nu este singurul teren in care imaginatia lui se poate manifesta
vizibil. Orice impact asupra unei forme de organizare, a unui
eveniment sau chiar a unei alte persoane este o exprimare a propriei
personalitati. Ori de cate ori imprimam lumii sistemul nostru de
gandire sau de valori ne exprimam impulsul creator.
Scanteia Leului trebuie sa se aprinda si in mod mai spontan. Simpla
pofta de joaca este o strategie evolutiva pentru acest semn. Fara
premeditare, imaginatia arunca in aer limitele impuse de „maturitate”
si se revarsa pe scena teatrului vietii.
Pentru astrologii din vechime Leul era un simbol al regilor. Farmecul
personal si infatisarea sa justifica aceasta titulatura. Insa un
adevar si mai adanc este transmis atunci cand vedem in Leu un semn al
copilului. Prezentarea propriei persoane intr-o maniera teatrala,
spiritul momentului prezent, atat de universal raspandit in randul
copiilor, constituie esenta Leului.
Strategia? A celebra propria existenta. A crea. A nu pastra secrete
personale. A-si mentine inocenta, spontaneitatea si prospetimea unui
copil.
Resurse
Instinctiv Leul rage.
Orice persoana pe a carei harta apar multe componente in Leu are
sufletul unui interpret: oferiti-i cea mai mica incurajare si va va
regala cu torente de dovezi ale firii sale bune, in forma unor glume,
a unor melodii cantate la pian, a unor intamplari adevarate nitelus
infrumusetate si povestite cu o fervoare conspirativa. Oricare ar fi
forma pe care ar lua-o, fiecare reprezentatie a Leului contine un act
sau doua. Bateti din palme si cortina se va ridica.
Deseori Leul isi gaseste locul potrivit in indrumarea creatoare a
energiilor umane. Personalitatea sa radianta, marinimoasa ii confera
o iscusinta naturala de conducator. El poate deseori concentra catre
o directie comuna contracurentii dintr-un grup dezorganizat de
oameni. Napoleon exemplifica cel mai concludent aceasta trasatura a
Leului, dar se pot gasi cazuri similare in aproape orice birou
comercial sau echipa de baseball cu rezultate performante.
Creativitatea si carisma sunt resursele naturale Leonine, dar exista
una cu mult mai importanta: Leul stie sa fie fericit. Atentia sa se
indreapta catre momentul prezent, in care el este regele. Chiar daca
ieri a fost o zi plina de esecuri; chiar daca maine politicienii s-ar
putea sa comande lansarea rachetelor nucleare. Dar astazi, e in plina
sanatate, e bine dispus si are douazeci de dolari in buzunar. Poate
sa danseze.
Resursa Leului: ca nici un alt semn, el stie ca viata lui se traieste
la timpul prezent. Trecutul nu mai este. Ziua de maine s-ar putea sa
nu mai vina. El stie ca trebuie sa traiasca momentul acesta care e
trecator si sa stoarca din el ultimul atom de bucurie.
Umbra
Lasand in urma lor Madison Square Garden, cei sase pustani din Sioux
City isi iau amperii in bagaje si se urca in limuzina spre Aeroportul
International Kennedy. Urmatoarea escala: Beijing.
Au pornit intr-un turneu al bunavointei prin Republica Populara
Chineza, urmand sa dea concerte in provincii in care nu s-a mai auzit
vreodata muzica occidentala. Solistul vocal se indreapta plin de
incredere spre microfon. Chitaristul isi face intrarea alunecand in
genunchi in stanga scenei. Bombele fumigene arunca o ploaie purpurie
asupra audientei alcatuite din zece mii de chinezi, care stau
politicosi cu mainile incrucisate pe genunchi si sunt nedumeriti la
culme. Cine sunt nebunii astia din America? De ce sunt atat de
agitati?
Formatia intelege in ce situatie se afla. Nu mai e pe Madison Square
Garden, ci in China. Savoarea aplauzelor din New York nu se va
materializa aici. Si deodata se transforma in sase pustani din Iowa,
la mare departare de casa.
Reprezentatii artistice, munca de creatie, exprimare personala – in
toate aceste strategii leonine energia se revarsa. Dar daca ar fi
vorba doar despre ele, semnul ar ajunge repede la capatul puterilor.
Leul trebuie sa primeasca de pe undeva un influx de vitalitate sau,
daca nu, isi va epuiza pana la urma resursele. Fluxul poate veni de
la o persoana care ii spune „Te iubesc, sunt fericit(a) ca existi”.
Sau poate veni de la zece mii de chinezi care bat din palme.
Indiferent de forma pe care ar lua-o, Leul are nevoie de aplauze.
Fara ele se ofileste.
Leul merita cu siguranta toate aprecierile pentru caldura si prezenta
sa. Dar, la fel ca vedetele noastre din Sioux City, el afiseaza o
imagine plina de incredere in sine si trufie. Fara intentie, parca
si-ar proclama superioritatea si aceasta nu mai constituie o formula
de aplaudat.
Oamenii pot avea o reactie de contracarare a grandorii pe care o
proiecteaza Leul in exterior. Pot sa-l ignore sau sa incerce sa-i mai
reduca din aplomb, ceea ce il face doar sa se afirme cu mai multa
frenezie. El spune „Va rog, iubiti-ma!”, iar ei aud „Eu sunt
cel mai maret”.
Cercurile vicioase Leonine isi au originea in genul acesta de
neintelegere. Leul are nevoie de iubire, dar cu cat mai mult incearca
sa impresioneze oamenii pentru a capata mai multa siguranta, cu atat
are sanse mai mari sa-i indeparteze. In cazurile extreme el poate
incepe chiar sa prezinte caracteristicile de care a fost acuzat
dintotdeauna de cartile de astrologie pentru public: aroganta,
pretentiozitate si sindromul „micului Napoleon”.
Umbra Leului? Trufia. Trufia il poate impiedica sa ceara pur si
simplu dragostea. El trebuie sa invete sa-si asume vulnerabilitatea
pe care o cunoaste atat de bine, sa ceara sprijin. Daca nu reuseste
acest lucru, va fi precum comedianul care joaca in fata unei sali
pline cu chipuri de piatra cioplita. Sau ca formatia de rock in
tinuturile izolate ale Chinei.
Devine demn de compatimit.
06. Fecioara
Virgo
Element:
Pamant
Mod:
Mutabil
Arhetipuri:
Slujitorul
Martirul
Perfectionistul
Analistul
Hieroglifa:
Nu
poti da absolut nimic fara a te darui pe tine insuti; cu alte
cuvinte, fara a risca tu insuti. Daca nu-ti poti asuma riscul, pur si
simplu esti incapabil sa oferi.
– James
Baldwin
Scopul
zodiei
Ragetul
Leului imbatraneste. Constiinta, obosita de fanfaronada Leului, cauta
intelesuri mai adanci, cauta sa capete un sens. Leul e o aparitie
impresionanta. El ne capteaza atentia socand-o. Dar treptat cercul
atentiei noastre se largeste. Puternicul Leu apare intr-o noua
perspectiva: pe fundalul galaxiilor, eonilor, vietii si mortii,
mandria si vanitatea sa apar absurde. Ragetul Leului se dovedeste a
fi gol de continut.
Personalitatea
atinge in Leu o culme. Nu poate fi impinsa mai departe. Urmatorul
nostru pas este un salt spre un nou nivel de traire. Din aceasta
nevoie, din aceasta disperare, apare Fecioara. Constiinta se deprinde
cu un nou sentiment: setea de transformare personala. Germenii
nemultumirii au incoltit; Fecioara trebuie sa evolueze.
Dar
in ce directie trebuie sa evolueze? Catre puritate.
Catre perfectiune. Catre implinire. Catre semnificatie. Niste maestri
severi, care propun niste teluri imposibil de atins.
Scopul
Fecioarei? Numiti-l perfectiune. Dar primul pas care trebuie facut pe
calea ei este unul amar. Fecioara trebuie sa invete umilinta.
Strategia
Doua viziuni o conduc pe Fecioara pe drumul ei. Una ii face semn s-o
urmeze. Cealalta o imboldeste sa mearga inainte. Impreuna nu-i lasa
nici un pic de ragaz.
Prima este notiunea de ideal, care ii arata ceea ce ar putea deveni.
Ea ii da Fecioarei perfectionismul, calitatile sale etice si
principiile. A doua viziune este simtul realitatii, meticulos,
scrupulos, onest. De la acesta Fecioara isi capata atributele
practice, rigurozitatea, aversiunea fata de ineficienta.
Astrologia traditionala descrie aceste aspecte ale semnului in mod
static: „Fecioarele au simtul responsabilitatii si o minte
analitica, dar au tendinta sa dea prea mare atentie detaliilor”.
Aceasta prezentare pierde din vedere tot dinamismul savuros al
Fecioarei. Ea vede fapte rigide, in timp ce o persoana interesata in
urmarirea evolutiei observa o strategie evolutiva exploziva.
Scopul acestor doua viziuni este sa creeze o sete, o nevoie de
atingere a unui ideal. Fecioara vede ce ar putea ajunge. Isi vede
potentialul, felul in care-ar arata daca si-ar sfarama toate
lanturile interioare. Si vede cum este in realitate. Clar. Concis. Cu
o cruda onestitate. Nici un alt semn nu se poate autoanaliza cu atata
raceala.
Articolele astrologice din mass-media ii adreseaza adesea Fecioarei
laude marunte: „Fecioarelor li se potrivesc ocupatiile de librari
si bibliotecari. Ele fac fata plictiselii mai bine ca celelalte
semne”. Biata Fecioara este privita ca un semn plicticos, dedat
unor infaptuiri minore si putin comune.
De fapt nu exista nici un alt semn mai captivant. De ce? Pentru ca nu
exista un alt semn mai dornic de progres. Perfectionismul o impinge
catre schimbare. Iar realismul ei pragmatic ii ofera mijloacele de a
o realiza.
Daca doar in asta ar consta strategia Fecioarei, ar insemna ca ea sa
fie cel mai egoist dintre semne. Totul s-ar circumscrie propriei
persoane, propriei evolutii, propriilor probleme.
Egoismul nu este neaparat arogant. Analiza personala obligatorie
confera propriei persoane o pozitie centrala denaturata in univers,
cu o certitudine la fel de mare ca orice complex mesianic.
Fecioara nu cade in aceasta capcana. Personalitatea ei are o a doua
dimensiune, care ii foloseste pentru a echilibra seriozitatea si
egocentrismul: aceea a serviciului.
Pentru astrologii din vechime Fecioara sugera servitutea in sensul
domestic. Eroarea e foarte mare. Fecioara simbolizeaza capacitatea
noastra de a fi de folos altor oameni, iar acest serviciu este si o
metoda de autodescoperire, niciodata o forma de autoinjosire. Ideea
nu este pur si simplu de a servi, ci de a se exprima pe sine
prin serviciul facut altuia.
Fecioara trebuie sa aleaga un anumit aspect al fiintei ei pe care
sa-l formeze, sa-l cizeleze, sa-l certifice, iar apoi sa-l ofere
lumii.
Din bunatate? Nu, nu tocmai, desi de multe ori asa pare. Oferirea
acestui dar este o parte a strategiei Fecioarei. Este o parte a
efortului ei de perfectionare.
Fecioara nu traieste in aceasta lume ca sa-i serveasca pe altii, ci
pentru a servi principiul serviciului. Facand acest
lucru, ea se transforma. Isi alege partea ei cea mai perfectibila si
se identifica pe de-a-ntregul cu ea. Devine propria
ei munca.
Daca este consilier, trebuie sa incerce sa devina dragoste nemasurata
si intelegere. Daca este un artist, trebuie sa devina o sursa
inepuizabila de frumusete. Daca este gunoier, trebuie sa devina un
simbol al dainuirii demnitatii umane. Orice altceva, orice alt aspect
mai limitat al constiintei ei, trebuie sa paleasca. Fecioara devine
insusi serviciul pe care-l ofera. Iar pe masura ce acel serviciu
tinde spre perfectiune, Fecioara il urmeaza.
Sa-si perfectioneze fiinta prin idealismul implacabil, umila impresie
de sine si dorinta de nezdruncinat de a oferi lumii un dar: aceasta
este strategia Fecioarei.
Resurse
Psihicul Fecioarei este ca un film de inalta rezolutie. Fiecare
nuanta a vietii e reliefata la fel de ferm ca poleiul pe suprafata
apei. Nici un voal romantic nu-i intuneca privirea. Ea vede numai ce
exista cu adevarat, observand cele mai mici detalii. Atunci cand
aceasta minte isi indreapta „razele X” catre interiorul ei,
imaginile obtinute sunt si mai precise. Fecioara se percepe cu o
limpezime neinduratoare, ca si cum si-ar fi facut o asigurare
impotriva maniei grandorii.
Daca detecteaza vreo „defectiune”, nu mai are liniste pana cand
n-o remediaza. Fecioara nu este niciodata multumita de sine. Lenea nu
o caracterizeaza. Polita de asigurare impotriva maniei grandorii
functioneaza de asemenea ca un pinten nemilos, ajutand-o sa-si urmeze
drumul mereu inainte. Indiferent de culmile pe care le atinge, tinta
sa este mereu mai departe.
A spune despre Fecioara ca nu poate fi lenesa inseamna a reflecta
adevarul numai pe jumatate. Pentru a vedea si cealalta jumatate ar
trebui sa spunem ca Fecioara nu poate fi multumita. Pentru ea
nu exista timp de pierdut. Ea si-a ales cu privirea o stea, iar
stelele sunt obiective foarte indepartate.
Munca facuta cu noima este o problema cheie pentru al saselea semn.
Daca matusa Winifred moare si-i lasa Fecioarei un put de petrol, s-ar
putea ca aceasta sa se retraga pe Riviera, dar dupa numai sase luni o
veti gasi muncind mai mult decat oricand. Poate ca nu va mai lucra in
bucatarie ca sa-si castige existenta, dar va fi ocupata. Lasati-i
milioanele Leului; Fecioara nu se afla aici pentru a se relaxa.
Competenta este un atribut natural al Fecioarei, in special daca este
vorba despre sarcini care cer rabdare si precizie. La fel este si
simtul responsabilitatii. In mod tipic ele se exprima in cadrul
profesiei. Dar utilitatea lor are o arie mult mai larga. Chiar daca a
avut o saptamana teribila la serviciu, atunci cand o prietena o suna
si o roaga sa o ajute la mutatul frigiderului, Fecioara ajunge acolo
intr-o jumatate de ora. Iar daca prietena mai are nevoie si de ceva
sfaturi, nu numai de muschi, timpul se va scurta la zece minute, iar
sfatul dat va fi unul bun. E drept ca s-ar putea sa includa si
istoria tehnologiei refrigerarii in emisfera vestica. Cu mintea ei
atenta, Fecioarei i-ar displacea ca vreun detaliu sa fie gresit
interpretat.
Umbra
Pentru prima data de la inceputul desfasurarii mandalei semnelor, ne
intalnim cu capacitatea de sacrificiu de sine. Ne asteapta de-a
lungul drumului si alte domenii ale constiintei. Dar si cativa
banditi vicleni.
Fecioara s-ar putea sacrifica prea mult. S-ar putea sfasia in bucati
pe altarul propriei onestitati: „Asa ar trebui sa fiu… asa sunt…
oh, Doamne…”.
Perfectiunea este un invatator aspru si neindurator; multe Fecioare
au cicatrice adanci care pot s-o dovedeasca. Fecioara poate cadea
prada indoielii si nesigurantei. Imaginea de sine negativa, erodanta,
o poate chinui, rapindu-i din vitalitatea naturala. Se poate plafona.
Poate juca un rol de mana a doua traind alaturi de un neghiob intr-o
casatorie nefericita. Se poate trezi tintuita intr-o ocupatie
plicticoasa, domestica. In cazuri extreme, Fecioara este capabila de
autodistrugere.
Puritatea, perfectiunea – sunt abstractiuni. Pentru Fecioara ele
sunt un scop al existentei, dar care ramane in veci eteric. Daca
incepe sa le piarda din vedere, totul e pierdut. Viata ei se
transforma intr-o ciorovaiala provocata de frecusuri minore. Devine
chitibusarul din revistele de astrologie distractiva.
Insa pentru a putea evolua spre perfectiune, Fecioara trebuie sa
invete sa se apere de pericolul instrumentelor pe care le foloseste.
Autocritica Fecioarei trebuie temperata de o intelegere
deplina fata de propria persoana. Trebuie sa invete sa se
iubeasca pe ea insasi neconditionat. Si trebuie sa faca aceasta in
modul cel mai greu imaginabil: cu o deplina onestitate.
Iarasi repet: Fecioara trebuie sa lupte pentru puritate. Dar procesul
este delicat; trebuie sa nu cedeze tentatiei de a-si uri lipsa de
puritate. Trebuie sa-si iubeasca propria persoana pentru ceea ce
este, nu pentru ceea ce ar putea fi. Doar asa ar putea sa
evite capcana sentimentului ca ar fi cazul sa-si plateasca
imperfectiunea printr-un sacrificiu continuu.
Indreptandu-si constiinta catre un obiectiv ingust, Fecioara ar putea
sa devina oarba in fata altora mai marete. S-ar putea lasa coplesita
de detalii. Ar putea fi atat de prinsa de catalogarea problemelor
aparute in viata sa incat sa nu mai stie cat de bine e sa traiesti.
Agitatie, chitibusarie, renuntare de sine – acestea sunt riscurile
care-i apar cand limpezimea judecatii nu se lasa temperata de
privirea in perspectiva si de acceptarea propriei personalitati.
Daca Fecioara cade prada acestei umbre, apare intotdeauna in
apropiere si o a doua. Cum se tine un sacal in urma unui leu, dupa
atacurile fata de propria persoana apar atacurile asupra celorlalti
oameni. Daca Fecioara se incrunta cand se uita in oglinda, se va
incrunta si cand va privi ce se intampla in lume.
Alegandu-si perfectiunea drept ghid, Fecioara se poate avanta in
inalt ca o racheta sau se poate risipi ca cioburile de sticla dupa o
explozie. Solutia o da buna parere de sine. Orice-ar fi, trebuie
sa-si iubeasca propria fiinta. Trebuie sa inceteze sa se mai judece
in functie de rezultate. Cealalta fata a monedei este drumul care-i
sta inainte, si nici un alt semn nu e mai constient de lungimea lui.
Lasand la o parte tendinta de a planifica totul, ea trebuie sa invete
sa traiasca in prezent, cu multa iubire. Iar daca are nevoie sa emita
judecati asupra propriei persoane, atunci acestea sa fie legate numai
de intensitatea cu care isi traieste viata in prezentul nesfarsit.
Nimic altceva nu conteaza. Si nimic altceva nu conduce mai eficient
si mai repede la perfectiune.
07. Balanta
Libra
Element:
Aer
Mod:
Cardinal
Arhetipuri:
Amantul
Artistul
Pacificatorul
Hieroglifa:
Numai
in tacere cuvantul,
numai
in intuneric lumina,
numai
in moarte viata:
stralucitor
zborul soimului
pe
cerul pustiu.
– Ursula K.
LeGuin
Scopul
zodiei
Balanta
ne invata seninatatea. Ea reprezinta capacitatea mintii de a obtine
controlul constient asupra sistemului nervos. Balanta simbolizeaza
acea parte din noi care nu este tulburata de nimic, nu este ofensata
de nimic, socata de nimic. Ea a incheiat un acord permanent de pace
cu haosul.
O
statie de autobuz in Georgia. Masina noastra e intr-un sant, cu trei
mile mai incolo, cu motorul ars, in noaptea ploioasa. In stanga
noastra, un program TV ne indeamna sa folosim mai mult deodorant. In
dreapta, un casetofon urla scartait melodii disco vechi de trei ani.
Un anunt vine prin difuzor. Autobuzul mai intazie inca doua ore. Ne
pasa? Nu; asa e viata. N-avem motive de suparare.
Telul
Balantei, ca si al tuturor celorlalte semne, este o transformare a
constiintei. In acest caz, este obtinerea unei armonii interioare de
nezdruncinat. De acum inainte nimic n-o mai deranjeaza pe Balanta.
Nimic nu-i mai perturba echilibrul. Loviturile vin si se duc.
Bucuriile si necazurile alterneaza ca ziua cu noaptea. In centrul
acestui carusel, constienta de el, dar neafectata, sta Balanta.
Scopul
Balantei? Este foarte usor de numit, foarte greu de infaptuit. Sa se
linisteasca.
Strategia
Alte semne au un fel de echilibru construit in interior. Indiferent
de gradul de dezordine din viata lor, ele continua sa-si concentreze
atentia intreaga asupra lucrului care le preocupa. Sarcina lor n-are
nimic de-a face cu linistea. Se afla in alte directii. Iar daca s-ar
nelinisti usor, ar fi cu atat mai greu pentru ele.
Nu acelasi lucru se intampla cu Balanta. Calmul este obiectivul
esential al acestui semn. Iar calmul trebuie obtinut prin
actiunea vointei asupra structurii constiintei.
Insensibilitatea sau nepasarea nu pot fi luate in calcul. Balanta nu
are mijloace naturale de protectie a
echilibrului ei. Pacea de care are nevoie trebuie castigata printr-un
efort neobosit. Nu se instaleaza niciodata de la sine.
Acesta este paradoxul: Balanta, simbolul calmului, are nervii intinsi
ca niste corzi de vioara. Arta sa nu consta atat de mult in a le
destinde, cat a avea grija ca ele sa nu plesneasca niciodata. Sarcina
sa este sa fie calma, pe fondul unei vulnerabilitati extreme si a
unei sensibilitati chinuitoare.
Dar cum? Balanta trebuie sa invete sa recunoasca primele simptome ale
unui dezechilibru emotional. Intarzie zece minute la o intalnire.
Telefonul suna de prea multe ori. Observa pe furis cum fosta ei
colega de camin, Madame Depresso, se indreapta catre intrare,
pregatindu-se sa-i faca o surpriza. Are timp doar cat sa respire
adanc; cat sa mediteze cinci secunde. Aceasta este esenta strategiei
Balantei; sa nu permita niciodata ca tensiunea ei interioara sa
declanseze o reactie in lant. S-o stavileasca inainte de a incepe.
Mai sunt si alte metode. Dar aceasta este cea de baza.
Cititi orice carte de astrologie si veti da repede peste informatia
ca Balanta este semnul artistilor. Este adevarat, dar ideea trebuie
dusa mai departe. Semnul stimuleaza adesea sensibilitatea estetica.
Ce s-a inteles mai putin este ca atat pretuirea lucrurilor frumoase,
cat si crearea lor servesc scopului evolutiv al Balantei. Amandoua
contribuie la instalarea calmului.
O pornim la drum pe o poteca de munte. Iesim dintr-o padure
intunecoasa de pini pe o pajiste intinsa de unde se deschide larg
ochilor privelistea unor culmi albastru-verzui. Privim trandafiriul,
rosul si albastrul delicat al unui apus de soare desavarsit. Simtim
uimire. Simtim placerea momentului. Si ce se intampla? Involuntar,
gura se deschide. Muschii se relaxeaza. Oftam. Aceleasi reactii
fizice si psihice le avem cand urmarim piruetele unei balerine pe
scena. Sau cand vedem un tablou atragator. Sau cand privim de jur
imprejurul dormitorului pe care tocmai l-am terminat de dereticat.
Perceperea armoniei din jur se traduce prin dobandirea calmului
interior. Acesta este unul dintre punctele de sprijin ale strategiei
evolutive a Balantei: trebuie sa infrumuseteze constant locul in care
traieste. Pictura i-ar putea fi de folos. La fel si o plimbare in
locuri incarcate de o frumusete dramatica, cum sunt muntii sau
galeriile de arta.
Armonia aceasta isi face drum in constiinta prin mai multe cai decat
cele cinci simturi. Calea sentimentelor este una dintre ele.
Sentimentele noastre depind atat de mult de calitatea relatiilor cu
alti oameni. Pentru nici un alt semn problema prieteniei si a
casatoriei nu este atat de centrala. Balanta este doar o jumatate.
Iar pacea pe care o cauta vine in parte prin gasirea celeilalte
jumatati.
Cartile de popularizare a astrologiei sustin ca Balanta are noroc in
dragoste. De fapt adesea este exact invers. Domeniul relatiilor este
aria unor transformari evolutive intense pentru acest semn. Acestea
presupun efort si probabil framantare.
Scopul celor nascuti in zodia Balantei este de a crea legaturi
profunde, armonioase. Strategia este deprinderea de a renunta
la unele caracteristici individuale fara a renunta la esential.
Iar pericolul este sa devina atat de nervoasa in incercarea de a
pastra aparenta armoniei intr-o relatie, incat sa-si piarda
de fapt toata linistea.
Resurse
Simtul armoniei este resursa naturala a Balantei. Dar aceasta armonie
are un continut mult mai larg decat culorile, formele sau
personalitatile. Este intelegerea faptului ca toate lucrurile intregi
sunt compuse din jumatati complementare. Femela completeaza masculul.
Lumina completeaza intunericul. Raul creeaza binele. Binele da sens
raului.
Exprimati in fata unor persoane din Balanta o opinie rigida,
dogmatica, iar semnul acesteia va genera repede un punct de vedere
contrar. Spuneti-i ca stanga politica detine toate raspunsurile.
Balanta va ridica in slavi intelepciunea dreptei. Spuneti-i ca tara
va fi condusa mai bine de conservatori. Va sustine imediat virtutile
liberalismului. Adevarul, pentru acest semn, este intotdeauna in
cumpana. Cel nascut in Balanta simte intuitiv ca talerul pe care sta
plumbul trebuie sa fie cumpanit de talerul cu aur, ca fiecare adevar
e in cumpana cu un alt adevar, dar care ii este opus.
Aceasta este comoara Balantei. Nu doar sensibilitatea artistica. Nu
doar amabilitatea. Nu doar manierele placute in societate. Ci ceva
mai profund, care transpare din toate aceste calitati si inca din
multe altele. Balanta tolereaza un paradox ca nici
un alt semn. Ea nu are nevoie ca lumea sa aiba vreun sens. Filosofii
opuse, persoane opuse, situatii opuse – Balanta le accepta pe
toate.
Mary crede ca Jack e egoist. Jack crede ca Mary se serveste de
ceilalti. Prietenii lor sunt impartiti. Unul dintre ei trebuie sa
aiba dreptate. Dar care? Numai Balanta intelege. Amandoi au dreptate.
Adevarul este si de o parte, si de cealalta a cumpenei. Pentru
Balanta, fiecare adevar este format din doua jumatati de
adevar. Nu exista nici un alt semn mai nemultumit in fata
unei singure jumatati de adevar.
Umbra
Adevarul este ambiguu in mod inerent. Daca suntem de acord cu
aceasta, perceptiile noastre sunt mai putin obscure. Cunoasterea
acestui lucru este o povara teribila. Ajungem la o incrucisare de
drumuri. Trebuie sa luam o decizie. Dar fiecare decizie este un pas
categoric. In urma noastra podurile ard.
Vrei sa mergi la facultatea de medicina? Inseamna ca nu mai poti
merge in Creta sa scrii poezie. Vrei sa te casatoresti? Inseamna ca
nu vei mai putea sa fii singur. Mintea e cuprinzatoare, adaposteste
multe posibilitati. Caile vietii sunt mult mai inguste. Aici trebuie
sa alegem.
In spatiul mental tolerarea paradoxurilor este intelepciune. In viata
de toate zilele poate sa nu insemne decat nehotarare. Balanta poate
sta in intersectie, plina de confuzie, pentru ca si-a dat seama ca
nici o cale nu este corecta in mod neechivoc. O
apuci pe dumul principal; esti bantuit de stafia drumului ocolit. O
apuci pe drumul ocolit; dai de stafia drumului principal.
Tot ce poate face o Balanta este sa dea cu banul si apoi sa
se comporte ca si cum ar avea convingerea ferma ca nu exista
alternativa. Fara angajare, viata este doar o lunga
asteptare. Nu ne putem retine optiunile la nesfarsit. Insa Balanta
s-ar putea sa incerce, iar in aceasta tentativa se va intalni cu
umbra ei.
S-ar putea ca Balantele doar sa infrunte timpul. Sa oscileze. Sa
zambeasca amabil. Sa nu-si faca inamici pentru ca nu adopta pozitii
fatise. Si totusi, dedesubtul calmului afisat, tensiunea se
acumuleaza. Ceva este fundamental gresit. Ce oare? Nici o amenintare.
Nici o presiune. Nici o problema. Nu se intampla nimic.
Si totusi undeva se aude ticaitul unui ceas vechi. Cu sau fara
decizii, viata merge inainte.
08. Scorpion
Scorpio
Element:
Apa
Mod:
Fix
Arhetipuri:
Detectivul
Vrajitorul
Hipnotizatorul
Hieroglifa:
Aliatul
pe care trebuie sa-l cultivam este acea parte a inamicului nostru
care cunoaste adevarul.
– Mohandas K.
Gandhi
Scopul
zodiei
Zabovesti
citind o carte de astrologie. Mintea iti este concentrata asupra ei.
Probabil esti calm, asezat confortabil. Uiti de nasterea ta. Moartea
este doar un fapt abstract. Undeva intre cele doua se perinda
evenimentele vietii; le primesti asa cum vin si incerci sa obtii un
folos din ele.
Dar
gandeste-te: traiesti pe o planeta care se roteste in jurul unei
bombe nucleare uriase. Roci de milioane de tone se napustesc la
intamplare in jurul tau cu sute de mile pe secunda. Esti protejat
doar de un strat subtire de gaze. In interiorul acestui scut aerian
iti imparti existenta cu cativa nebuni pusi pe distrugere; unii au
arme de calibrul 38, altii au bombe cu neutroni. Si chiar daca s-ar
putea sa scapi de ei, nu conteaza: esti legat de un corp material la
fel de osandit si de fragil ca o orhidee in fata unei cirezi de
bivoli.
E
inspaimantator sa stim toate astea. Mai bine nu le dam nici o
atentie. Asa ca ne facem planuri, ne cumparam polite de asigurare pe
viata si evitam sa ne gandim la lucrurile care sunt de negandit. Dar
daca am indrazni sa ne gandim? Daca am avea curajul sa sfidam tabuul
manifestat in jurul mortii? Ce s-ar intampla atunci?
La
fel ca prioritatile persoanei care impartea sacul de dormit cu un
scorpion, si ale noastre devin limpezi. Viitorul dispare. Trecutul se
evapora. Suntem concentrati pe de-a-ntregul asupra momentului
prezent. Nimic altceva nu mai conteaza. In momentul asta, toata poza
si toata politetea, toata falsitatea, raspunsurile linistitoare, sunt
aruncate cat colo. Ramane numai adevarul. Stim cine suntem si ce
vrem, ca niciodata pana acum.
Daca
scorpionul s-ar tara inapoi in desert, atunci poate cosmarul s-ar
dovedi a fi fost o binecuvantare. Poate am continua sa pastram ceva
din acea onestitate, limpezime si intensitate si mai departe in
viata. Poate ar fi mai putin probabil sa ramanem dependenti de un
trecut nerecuperabil si un viitor himeric.
Acesta
este scopul Scorpionului. Sa aiba trairi de o asemenea intensitate.
Sa puna pe foc orice prefacatorie. Sa nu lase nimic ascuns in spatele
paravanului fricii. Sa transforme inconstientul in constient.
Pe
scurt, Scopul Scorpionului este sa traiasca fiecare minut ca
si cum ar fi ultimul.
Strategia
Imaginati-va ca doctorul v-ar fi spus ca mai aveti sase luni de
trait. Ce-ati face atunci? Sa punem in joc si un milion de dolari, ca
sa-l facem mai interesant. Acum aveti libertatea sa faceti ce vreti,
dar trebuie sa va grabiti.
Unii dintre noi s-ar pregati cu frenezie pentru o croaziera in jurul
lumii. Altii, la fel de frenetic, ar incerca sa indrepte toate
faptele dezonorante din trecut. Insa cei care ar reusi sa se adapteze
la situatie s-ar comporta intr-un singur fel: ar fi calmi, s-ar
centra si ar incerca sa simta ce si-ar dori sa faca.
Nu in urma unui proces de gandire. Ei stiu instinctiv ca deductiile
logice si ratiunea nu sunt instrumentele potrivite in acest caz; sunt
bune acolo unde le e locul, dar nu si aici.
Acestia ar urma intocmai strategia principala a Scorpionului: si-ar
baza faptele pe sentimente in loc de ratiune.
De ce? Pentru ca logica este prea generala, prea impersonala. La
rascrucile vietii sunt de obicei multe alternative logice. Logica, de
exemplu, ne-ar spune ca am putea imbratisa diferite cariere, am putea
avea diferiti soti sau sotii. Logica serveste unui singur scop:
eliminarii imposibilului si ridicolului. Dupa aceasta, Scorpionul
trebuie sa-si simta drumul in viata.
In mare parte, suntem fericiti atunci cand obtinem ce-am dorit. Iar
ceea ce dorim, simtim, nu deducem. Scorpionul stie
asta.
Principiul este general valabil; spectrul mortii il face doar mai
pregnant. Daca Scorpionul trebuie sa traiasca fiecare minut ca si cum
ar fi ultimul, trebuie sa-si creeze o paralela perfecta intre
sentimente si actiuni. Pentru asta, trebuie sa darame toate
barierele care ar opri intrarea acelor sentimente in constiinta.
Trebuie sa aiba curajul sa simta orice, indiferent cat de terifiante
ar fi acele sentimente sau care ar fi implicatiile lor in viata sa.
Gandul la moarte il ajuta pe Scorpion sa ajunga la acel nivel, care-i
este propriu, al cunoasterii de sine. Valoarea sa de soc ii daruieste
limpezime emotionala. Morbiditatea nu-si are rostul; este o
denaturare a procesului. Strategia este de-a accepta in mod absolut
constient realitatea mortii implacabile. A lasa moartea sa capete rol
de consilier. A simti frica, emotiile tulburatoare si apoi a pune
mortii intrebarea cheie: „Avand in vedere ca timpul meu este
limitat, ce ar trebui sa fac mai intai? Ce este cu adevarat
important pentru mine? Care dintre angajamentele sau comportarile
mele au la baza ipoteza dementa ca sunt nemuritor in lumea asta
materiala?”.
„Scorpionii sunt sexy” este o remarca comuna in cercurile
amatorilor de astrologie. Afirmatia contine un adevar, dar care este
adesea interpretat gresit si supralicitat. Este esential sa ne aducem
aminte ca un rezervor vast de energie emotionala este incatusat in
sexualitatea noastra – si aici trebuie sa definim „sexualitatea”
intr-un mod emotional, personal, nu doar in cel fizic. Este mai
degraba necesitatea intalnirii unor emotii intense decat nevoia de
orgasm.
Ar fi imposibil, daca am pierde emotia sexualitatii, sa traim fiecare
moment ca si cum ar fi ultimul, sa transferam momentului prezent acea
intensitate a trairii. S-ar pierde prea multe din nevoile noastre
emotionale, prea mult din adevarata noastra realitate psihica in
spatele unui zid de reprimari. Iar reprimarea creeaza
dizarmonie intre actiuni si sentimente, care este antiteza
scopului unui Scorpion.
Acceptarea sexualitatii, a sentimentelor legate de ea, este o
strategie elementara a Scorpionului. Sa treaca pe langa toate fetele
frumoase si baietii din reclamele pentru Marlboro care-ndeamna:
„fa-o”. Sa reduca la tacere pe toti predicatorii si puritanii
care-l indeamna sa n-o faca. Sa permita sexualitatii sa fie
ceea ce este – cu farmec, cu sensibilitate – aceasta
este calea Scorpionului.
Dar nu sexul este esential. Esentiale sunt sentimentele. Sentimentele
care sunt deseori rasucite si deformate de educatia alternativ
moralizatoare si hipersexualizata. Sentimentele pe care trebuie sa le
dam la iveala pentru a trai fericiti si hotarati, desi stim ca pana
la urma toata lumea moare.
Resurse
Un gardian sta la granita dintre constient si inconstient. Functia sa
este sa nu lase sa patrunda in constiinta vreun lucru care ar putea
sa ne tulbure sau sa ne diminueze impresia pe care o avem despre noi
insine. El este conservator, chibzuit, prudent. In termeni
psihologici acest gardian e numit mecanism de refulare.
In cazul Scorpionului el este imperfect. Functioneaza, dar nu asa cum
trebuie. In mintea unui Scorpion irup exploziv emotii coplesitoare,
ganduri devastatoare, interpretari de circumstanta socante,
dureroase.
Oricat ar parea de ciudat, acest mecanism de refulare
imperfect reprezinta resursa principala a Scorpionului. Fara
el, autoanaliza, de o aspra transparenta, atat de necesara
Scorpionului, ar fi imposibila. Aceste sentimente zguduitoare, care
pot devia uneori cursul vietii, n-ar putea fi constientizate.
Proasta functionare a mecanismului de refulare alimenteaza mintea in
mod constant cu sentimente, o indreapta asupra ei insesi. Constiinta
devine onesta cu ea insasi, intr-un mod neinduplecat. Ea isi
cartografiaza neintrerupt terenul interior, in cautarea unor nuante
pierdute, incercand sa dea la o parte valul in spatele caruia se
ascund lucruri de neconceput.
Nici un semn nu este atat de nemilos introspectiv.
Intensitatea trairilor interioare are efecte si in lumea exterioara.
Scorpionul isi indreapta spre lumea din jurul lui privirea la fel de
patrunzator ca spre adancurile interioare. Din instinct banuitor, el
sondeaza mintea celor din jur, cautand sa surprinda motivatiile
interioare ale fiecarei persoane si secretele sale cele mai
intunecate. Si de obicei reuseste.
Resursa Scorpionului? Mintea la fel de ascutita si tacuta ca un
stilet, inclinata sa sfasie in bucati minciunile sau jumatatile de
adevar linistitoare, imaginile false, idilice ale vietii. O minte
angajata pe de-a-ntregul catre propria cunoastere.
Umbra
Scorpionul este prins la mijloc intre doua umbre: prea multa
autocunoastere si prea putina. Fiecare are capcanele ei. Amandoua
sunt la fel de nimicitoare. Daca ar cadea in vreuna din ele, imediat
toate aspiratiile, intensitatea trairilor si intelepciunea semnului
s-ar transforma in venin.
Prea multa autocunoastere? Pentru Scorpion, ideea e greu de conceput.
In mod automat, uneori orbeste, el sapa in straturi din ce in ce mai
adanci ale constiintei, cautand mereu sa ajunga la acea intelegere
definitiva care sa-i transforme viata.
Uneori lucrurile pe care le descopera sunt prea greu de acceptat.
Mecanismul de refulare are scopul sau clar. Atunci cand nu e
functional, constiinta infrunta un mare pericol: poate fi
hipnotizata, subjugata de sentimente prea complexe pentru a putea fi
clarificate.
Daca se intampla asa, Scorpionul cade prada proastei
dispozitii. Mintea nu se poate desprinde de radacinile ei.
Ea mediteaza. Inregistreaza situatii imposibile, de nerezolvat – si
ruleaza aceleasi imagini pana cand isi pierde vitalitatea si ajunge
epuizata in pragul disperarii.
Prea multa autocunoastere este periculoasa, cel putin atunci cand e
obtinuta atat de rapid incat se pierde perspectiva. Dar si prea
putina poate fi la fel de distrugatoare, mai ales atunci cand
impiedicam in mod intentionat unele lucruri inspaimantatoare sau
neplacute sa-si faca loc in constiinta.
Daca Scorpionul, de exemplu, ar incerca sa evite gandul mortii,
cunoasterea instinctiva a faptului ca este muritor n-ar disparea pur
si simplu, ci ar fi fortata sa se manifeste in afara mintii
constiente, in inconstient. Sentimentul ramane. El continua sa apese
asupra comportarii si atitudinilor Scorpionului. Dar acesta nu
mai poate intelege care este sursa tensiunilor.
Ce se intampla? Mintea este apasata de certitudinea ca „trebuie sa
se intample ceva ingrozitor”. Constiinta este strabatuta de
anxietate, care-si cauta conexiunile in orice gaseste la indemana:
masina e gata-gata sa se strice, seful are de gand sa ma concedieze,
cred ca am o tumoare la creier…
Respingerea sexualitatii se manifesta in acelasi fel: sentimentul
ramane, dar pierdem urma originii lui. Scorpionul, cazand in capcana
acestei umbre, se simte mereu insetat, mereu neimplinit. Insa
mintea nu stie ce vrea. Nu poate sa-si inteleaga setea. Si,
din nou, apare o tinta la indemana: bani, putere, o casa impecabila.
Scorpionul isi urmareste aceste scopuri cu indarjire, se lasa obsedat
de ele, ramanand totusi nesatisfacut.
Intunecat, deprimat, uneori perfid, Scorpionul care a ales calea
aceasta se furiseaza posac la adapostul propriei umbre, bantuit de
demoni pe care nu-i poate vedea niciodata, pana cand asupra
egocentrismului si disperarii sale cade cortina mortii.
09. Sagetator
Sagittarius
Element:
Foc
Mod:
Mutabil
Arhetipuri:
Hoinarul
Elevul
Filosoful
Hieroglifa:
Nu
distractia o caut. Ci intelegerea. Intelegere, intelegere si iarasi
intelegere. Ma voi imbiba cu ea, o voi inspira prin fiecare por, o
voi inghesui in fiecare orificiu. Candva ma va rasplati. Fiecare
lucru se va aseza in locul potrivit, iar eu, in sfarsit, voi
intelege.
– Laurel
Coldman
Scopul
zodiei
Pentru
astrologii medievali, Sagetatorul intruchipa trei destine. Simboliza
hoinarul. Simboliza elevul. Simboliza filosoful. Cei trei erau
ordonati in mod ierarhic, bun – mai bun – cel mai bun, cu
filosoful in frunte.
Daca
renuntam la ideea ca una din cele trei expresii ale energiei
Sagetatorului este mai buna decat celelalte, cele trei destine sunt
un mod eficient de a intelege sensul si scopul semnului.
Hoinar.
Elev. Filosof. Ce au in comun? Daca toti trei sunt intruchiparea
trasaturilor Sagetatorului, trebuie ca numitorul lor comun sa
constituie esenta semnului.
Pentru
fiecare dintre ei, mintea se avanta catre noi orizonturi, la fel ca
sageata noastra zburatoare. La toti observam cum actiunile
largesc domeniul constiintei prin acumularea unor experiente
neobisnuite.
Aceasta
expansiune este forta vitala a Sagetatorului.
In
cazul hoinarului, expansiunea se produce in urma unei activitati
fizice – el este nomadul care strabate lumea, patrunzand in
tinuturi noi, exotice. Elevul o realizeaza intelectual, cunoscand noi
fapte si puncte de vedere. Iar filosoful o obtine intuitiv, in
incercarea de a-si largi constiinta, cautand intotdeauna sa inteleaga
legile de baza ale universului.
Scopul
Sagetatorului? Sa descopere sensul suprem al vietii. Sa-si afle
destinul personal, extragandu-l din alcatuirea cosmica a lucrurilor.
Sa ajunga la Adevar. Acestea sunt tintele sagetii. Tinte cu adevarat
marete, a caror atingere practica este mai grea decat urcusul pe un
catarg inalt.
Scopul
Sagetatorului este poate cel mai greu de definit pe un plan material.
Pentru el nu exista un sfarsit clar, ci doar un proces nesfarsit.
Este o stare fluida, mereu in miscare. Imaginea vietii in forma unei
permanente cautari. Recunoasterea faptului ca sarcina principala a
omului este cautarea sensului existentei – si intelegerea ca in
aceasta lume efemera sacrificiul sigurantei nu conteaza daca ea sta
intre om si aceasta cautare nesfarsita.
Strategia
Hoinar. Elev. Filosof. Formula medievala contine instructiuni codate
pentru evolutia Sagetatorului. Cele trei forme de manifestare a
semnului nu sunt descrieri rigide ale naturii sale, ci strategii de
evolutie.
A deveni hoinar – acesta este primul pas. A te elibera de
legaturile care tin o persoana atasata de o anume cultura, cu toate
valorile si obiceiurile ei. Nu este atat de important a calatori, cat
necesitatea de a ramane deschis unor moduri straine de
gandire. Calatoriile sunt numai un mijloc prin care
Sagetatorii pot accentua acea deschidere.
Petrecerea unei luni in India inseamna mult mai mult decat
divertisment. Suntem confruntati cu o societate care functioneaza
fundamental diferit de a noastra. Daca putem lasa deoparte judecatile
de valoare si modul de comportare cu care am fost obisnuiti,
calatoria in aceste locuri ne poate invata sa privim viata din alte
puncte de vedere, iar pentru Sagetator ea este echivalenta cu
aprinderea unei trepte a rachetei spatiale a evolutiei.
Calatoriile in estul lumii sunt costisitoare si uneori imposibil de
facut. Nu are importanta. „Calea hoinarului” este mai larga decat
brosurile agentiilor de calatorii. Daca va imprieteniti cu un indian
puteti obtine acelasi efect. La fel cum, daca sunteti bogati, va
poate fi de folos apropierea de o persoana saraca, iar daca sunteti
albi, de o persoana de culoare.
Strategia hoinarului nu este doar colectionarea unor vize exotice pe
pasaport. Este expansiunea constiintei prin contactele deschise cu
civilizatii straine, chiar daca n-ar fi vorba decat despre turul unui
oras.
Calea elevului poate fi si ea inselatoare daca o privim numai dinspre
partea valorii. Sigur, educatia institutionalizata poate largi aria
constiintei – Sagetatorul „se hraneste” cu conferinte si
cursuri. Dar la fel o pot face si cartile, chiar daca sunt citite in
afara auspiciilor unei institutii de invatamant. La fel o face orice
experienta care ne obliga sa privim viata intr-un fel nou, proaspat.
Stai pe o duna inalta de nisip, purtand in spate un deltaplan prins
cu curele, gata sa faci saltul in vazduh. Si aceasta este o cale a
elevului. Mintea s-a deschis catre o experienta noua, o noua ocazie
de a invata.
La fel cum hoinarul face loc elevului, si elevul face loc
filosofului. Se produce numai o schimbare a punctului de interes.
Acum ne-am mutat atentia de la ochi si urechi si am plasat-o asupra
celei mai adanci functii perceptive a omului: intuitia. Incercam,
intuitiv, sa intelegem plinatatea vietii si sa ne aflam locul
in cadrul ei.
Calea filosofului este dependenta de observatiile patrunzatoare
adunate de hoinar si de elev. Fara ele, nu e decat un pedant batran
si uscat cu mintea plina de ipoteze neviabile. Saltul
intuitiv al filosofului trebuie alimentat de experienta.
Altfel, nu are radacini in realitate.
Crestinism, budism, existentialism – strategia filosofului este sa
le absoarba pe toate, dar sa nu permita niciodata vreunuia dintre
aceste sisteme sa gandeasca in locul lui. El trebuie sa incerce mereu
sa adune alte experiente de viata, modificandu-si si adancindu-si
continuu viziunea asupra existentei.
Pe scurt, strategia Sagetatorului este sa-si traiasca viata intr-o
continua aventura. El trebuie sa renunte la toate notiunile de
siguranta. Trebuie sa dea la o parte de bunavoie orice idee sau
opinie de indata ce-si da seama ca incepe sa se adaposteasca in
spatele ei. Trebuie sa mearga mai departe fara ezitare, asteptandu-se
la miracole, pregatit in permanenta sa realizeze clasica lovitura de
maestru a Sagetatorului: saltul de credinta.
Resurse
Libertatea personala este esentiala pentru strategiile Sagetatorului.
Hoinarul s-ar ofili fara ea. Elevul ar fi prins de rutina care
plictiseste mintea. Iar filosoful n-ar putea capata o perspectiva
mareata, nici nu si-ar putea-o verifica prin confruntarea cu
realitatile diverselor circumstante.
Este firesc atunci ca puternica dragoste de libertate sa fie o
resursa de baza a Sagetatorului. Nici un semn nu se teme ca el de
constrangere.
Entuziasmul, optimismul, spiritul de aventura – si acestea sunt
resurse ale Sagetatorului. Orice-ar pune viata in calea unui
Sagetator, el este gata sa-i faca fata. E adaptabil si viguros,
capabil sa-si revina dupa orice nenorocire.
Trasaturile puternice de Sagetator acorda unei persoane o polita de
asigurare blindata impotriva insatisfactiilor. E posibil sa existe
stari de tristete sau depresie si la un Sagetator, dar sunt
temporare, gata sa se disipeze la aluzia unei noi aventuri sau
posibilitati.
Se poate ca Sagetatorul sa nu aiba simtul innascut al sensului
vietii, dar s-a nascut cu certitudinea ca viata are un sens.
Pentru Sagetator, premisa este indiscutabila. E ca si cum s-ar fi
nascut cu un altar gol in minte – instinctiv, incearca sa aseze in
el o icoana. Poate fi a lui Iisus. Poate fi a literaturii. Poate fi a
revolutiei mondiale. Cu spiritul sau liber, isi alege proprii zei,
indiferent de ce presiuni se fac asupra lui. Dar el va face alegerea.
Resursa Sagetatorului? Credinta in idealurile sale.
Aceasta poate lua o mie de forme, dar Sagetatorul traieste din ele,
indiferent de forma lor. Nici un semn nu poate fi mai putin suspectat
la nivelul principiilor. Oricare ar fi costul,
oricat ar fi de neconfortabil, Sagetatorul face ceea ce este drept.
Aceasta „dreptate” are definitie proprie si s-ar putea ca nu toti
sa fie de acord cu ea. Dar o data ce stim care este dumnezeul
Sagetatorului, comportamentul lui este la fel de previzibil ca
miscarea unei planete in jurul Soarelui.
Umbra
Exista situatii cand prudenta poate fi salvatoare. Viata e uneori
intunecata si vicleana, plina de capcane mortale purtand masti
inocente. Ezitarea si suspiciunea ne-ar putea salva. Dar ele sunt
straine Sagetatorului, la fel ca un costum de baie unui eschimos.
Cu entuziasmul lui increzator, cu ochii luminosi, Sagetatorul a
intrat in multe incurcaturi. Optimismul exagerat, obiceiul de-a
supralicita, precum si greselile de judecata sunt umbrele sale. Ca un
caine prietenos care crede ca toate masinile care gonesc pe
autostrada sunt tovarasii lui de joaca, si el a ajuns sa fie de multe
ori zdrobit sub rotile vietii.
Sagetatorul poate avea prea multa incredere in taria unor trepte
subrede. Poate da de o curba infundata. Poate urma un guru
autoproclamat intr-un gest de sinucidere colectiva, in numele
credintei.
Umbra ametitoare pentru Sagetator nu este nicaieri atat de evidenta
ca in relatiile sale intime. Libertatea este pretioasa pentru
evolutia Sagetatorului, totusi putine semne sunt intr-un asemenea
pericol de-a renunta la ea in schimbul promisiunii unei povesti de
dragoste eterna. Din nou, aceeasi atitudine increzatoare, plina de
asteptari, care prinde sageata din zbor. „Cine se casatoreste in
graba are timp destul sa se caiasca” a fost epitaful de pe
mormantul multor Sagetatori nefericiti.
O credinta robusta, simtul umorului, dorinta de aventura – aceste
trasaturi ne pot face viata mai bogata, iar Sagetatorul le are pe
toate. Daca nu sunt compensate de un simt al fragilitatii vietii, de
constiinta usurintei cu care scanteia ei se poate stinge, Sagetatorul
cu spiritul luminos poate deveni un semn al tragediei.
10. Capricorn
Capricorn
Element:
Pamant
Mod:
Cardinal
Arhetipuri:
Pustnicul
Tatal
Primul-ministru
Hieroglifa:
Ai
crezut, cand erai copil, ca un invatat are puterea de-a face orice.
Asa am crezut si eu odata. Asa am gandit cu totii. Iar adevarul este
ca pe masura ce puterea reala a unui om creste si cunostintele sale
se extind, calea pe care o urmeaza devine mai ingusta: pana cand, in
sfarsit, el nu mai alege nimic, ci face numai si numai ceea ce
trebuie sa faca.
– Ursula K.
LeGuin
Scopul
zodiei
Ambitios,
materialist, insetat de putere – Capricornul fara chip, cu pulover
cenusiu, pe care-l descrie literatura populara, este cu-adevarat un
diavol viclean. Calculat, intrigant, priceput sa exploateze orice
slabiciune, este reprezentantul tipic al oportunistului alunecos,
insidios.
Descrierile
de acest tip surprind destul de bine imaginea umbrei Capricornului.
Dar nu au prea multe in comun cu scopul sau.
Este
adevarat ca semnul Capricornului simbolizeaza puterea lumeasca. Dar
aceasta nu este echivalenta cu banii. Nici cu aparitia pe coperta
revistei Newsweek. Foarte multi oameni aparent puternici isi
traiesc viata ca niste ostatici, supusi constrangerilor impuse de
functiile lor publice. Functia reprezinta o putere lumeasca; ei nu.
Iar aceasta nu este calea Capricornului. Pentru el, puterea suprema
are o alta semnificatie. Nu gloria, ci libertatea. Pe arena lumii,
Capricornul trebuie sa actioneze supunandu-se unei singure dictaturi:
cea a caracterului sau fundamental. Impletirea naturii sale
fundamentale cu identitatea sa publica – acesta este
scopul Capricornului. Este armonia creata din unitatea interiorului
cu exteriorul si afirmata in forul societatii.
Intr-un
cuvant, Capricornul este simbolul integritatii. In
cea mai inalta expresie pe care o poate capata semnul, nu exista nici
minciuni, nici prefacatorie, doar o imbinare continua intre
comportarea vizibila, in public, si esenta individuala a persoanei.
Separarea dintre munca si viata devine insesizabila. Cele doua se
contopesc.
Pentru
e reusi aceasta performanta, Capricornul trebuie sa devina imun la
aplauze. Nu trebuie sa joace niciodata pentru public, desi munca sa,
fiind in folosul public, trebuie sa se desfasoare necontenit in fata
multimilor. Daca se lasa ademenit de laudele celor din jur, totul e
pierdut. Si totusi nu se poate fugi de ele. Mainile care aplauda sunt
acolo, seducatoare, cochetand cu el.
Pentru
a evita seductia puterii, Capricornul trebuie sa devina un maestru
al solitudinii. Nu este foarte important sa-si petreaca
timpul in singuratate, desi aceasta este o strategie legitima, ci
trebuie sa-si gaseasca aprobarea in interiorul sau.
Pentru a reusi, trebuie sa devina indiferent la succese si la
esecuri, la laude si denigrari. Trebuie sa se sustina singur.
Scopul
Capricornului? Integritatea si solitudinea. Amandoua trebuie
obtinute, caci daca una din ele cedeaza, o atrage dupa sine si pe
cealalta.
Strategia
Petrecerea timpului in singuratate este o strategie evolutiva
eficienta pentru Capricorn, mai ales in etapele initiale ale
devenirii. Capricornul trebuie sa afle ca nu are nevoie de aprecierea
nimanui, ca se poate multumi cu propriile ganduri si proiecte,
oricare ar fi ele, chiar fara ca altcineva sa i le aprecieze sau sa i
le laude.
Acest lucru nu inseamna nici pe departe ca semnul Capricornului este
al unei persoane reci, care se lipseste de dragoste. Capricornul
poate iubi si poate fi iubit. Strategia lui nu este tulburata in
acest fel. El trebuie sa evite doar a simti nevoia unei alte
persoane.
Strategia Capricornului e dependenta de gasirea mijloacelor practice
pentru a obtine independenta. Plimbari solitare. Visarea in
singuratate. Practicarea schiului sau a navigatiei fara insotitor,
orice se poate face de unul singur ii poate fi de folos – cititul
cartilor, meditatia, orice obicei sau ocupatie care transforma
singuratatea dintr-o povara intr-o oportunitate, orice poate fi facut
cu entuziasm.
Numai dupa ce atinge acea stare interioara de solitudine, Capricornul
poate sa-si intoarca in deplina siguranta privirea catre lume. Daca o
face prematur, fascinatia si stralucirea il orbesc mai tare decat
daca ar privi direct in inima Soarelui.
Capricornul este un catarator. El priveste lumea stralucitoare si
aceasta il imbie si il provoaca la fel ca Everestul pe serpas. Stie
ca trebuie sa escaladeze varfurile. Spaima o reprezinta faptul ca ar
putea sa nu aleaga varful potrivit.
Exista un moment critic in calea Capricornului. Exact cand in fata
lui lumea se deschide cu toata splendoarea si dramatismul sau, el
trebuie sa se retraga in singuratate. Trebuie sa gaseasca puterea de
a-si lua ochii de la suita prezidentiala si a se intoarce spre
interior, spre radacini.
Aceasta retragere nu este o conditie permanenta: Capricornul trebuie
sa urce. Trebuie sa priveasca lumea in fata. Nu este o solutie sa
reziste tentatiilor ascunzandu-se de ele. Trebuie sa se retraga din
calea lor doar pana cand capata siguranta ca nu are nevoie
de afirmarea personala care vine din aprecierea altora. El are
deja respectul de sine. Stie deja cine este.
Castigandu-si increderea in sine, Capricornul priveste cu raceala
lumea celebritatilor si a onorurilor. I se alatura, dar avand mintea
indreptata ferm catre un singur scop: sa faca numai lucrurile care i
se par firesti. Capricornul trebuie sa-si aleaga un rol public care
sa-i exprime valorile, interesele si fanteziile personale. Rolul
poate sa fie o slujba. Poate sa fie o actiune de voluntariat. Poate
sa fie o functie publica. Sau doar o pasiune de-a sa – de exemplu,
sa cante la clarinet intr-o formatie. Orice aspect ar alege, oamenii
il pot aplauda, respecta, il pot considera un maestru. Sau pot
renunta la el, pierzandu-si orice interes. Nu conteaza. In ambele
situatii, Capricornul trebuie sa ramana indiferent ca o galaxie.
Important este doar sa fie el insusi.
Resurse
Nu e foarte greu de pornit masina succesului. Trebuie sa capeti un
oarecare mestesug, sa zambesti persoanelor potrivite si sa petreci
cativa ani in preajma lor. Nu e nici o rusine, doar ca nu aceasta
este conduita Capricornului.
Pentru Capricorn, a-si croi drumul in societate este o intreprindere
care ii aduce mult mai multe provocari. Infrangeri, nesiguranta,
lungi perioade cu recompense saracacioase – toate aceste obstacole
ii apar in cale. Dar el e pregatit. Are doua resurse care ii ingaduie
sa reziste presiunii continue: rabdarea si autodisciplina.
Ca nici un alt semn, Capricornul poate sa astepte. Asteptarea sa nu
inseamna nehotarare, nici instabilitate. Este intensitatea si
nemiscarea unei pisici care sta inlemnita de concentrare la trei
metri de un soarece nebanuitor.
Autodisciplina Capricornului este si ea fara egal. Indiferent de
greutatile care-i apar, odata ce si-a fixat un obiectiv, si-l
mentine. Nimic nu-l poate deturna – nici teama, nici frustarile,
nici piedicile. Le poate simti pe toate, dar comportarea unui
Capricorn ii reflecta intotdeauna intentiile, nu emotiile.
Capricornul mai are si o alta resursa: un simt practic innascut. Daca
aduna doi si cu doi obtine intotdeauna patru, oricat de mult si-ar
dori sa fie cinci. Fantezia are si ea loc in viata lui, dar numai
daca exista vreo posibilitate logica sa se transforme candva in
realitate. Daca exista o asemenea sansa, Capricornul munceste
eficient si perseverent pana cand isi indeplineste visul. Daca insa
nu exista, o arunca la o parte ca pe ziarul de ieri.
Resursele Capricornului? Pe scurt, o vointa de fier. Singuratatea,
hotararea, rabdarea, logica precisa – toate ii permit sa treaca
prin furtunile si obstacolele vietii zilnice fara sa-si piarda nici
un moment visurile. Poate fi lent. Poate da impresia ca s-a oprit
brusc la mijlocul drumului. Dar pana la urma obtine ceea ce vrea.
Umbra
Viata Capricornului cere foarte mult autocontrol. Daca acesta este
corect folosit, il ajuta sa escaladeze cel mai inalt varf. Alege si
actioneaza. Daca esueaza, nu renunta. Dar daca acest autocontrol
lipseste, apare dezastrul.
Capricornul trebuie sa-si exercite autocontrolul intotdeauna in lumea
obiectiva. Trebuie sa-l reflecte in actiunile sale.
Dar daca survine o cadere nervoasa, daca hotararea lui devine
sovaitoare, autocontrolul e denaturat. Nu mai actioneaza asupra
comportamentului, ci se manifesta subiectiv, suprimand
reactiile emotionale la problemele si evolutiile vietii.
Capricornul se poate transforma in stana de piatra.
Nici un semn nu apare atat de inghetat afectiv. Cand viata ii scapa
de sub control, Capricornul poate parea la fel de rece ca un bloc de
obsidian. In aceste momente ale drumului, Capricornul se intalneste
cu umbra lui cea mai intunecata, o denaturare a solitarismului sau:
singuratatea dureroasa.
Capricornul singur, lipsit de expresie, este in continuare o fiinta
formidabila, dar acum este una bolnava. Pierzandu-si propriul traseu,
incearca sa le impuna el calea tuturor celorlalti, devine dictatorial
si tiranic. Isi creeaza un aer de superioritate fata de cei alaturi
de care ar trebui sa traiasca pe pozitii egale.
Si incepe sa caute puterea ca un lup infometat. Oriunde merge
incearca sa-si impuna autoritatea.
Orbeste, incepe sa caute in ceilalti aprobarea pe care ar fi trebuit
s-o gaseasca in el insusi. Si reuseste. Isi face drum agatandu-se cu
ghearele pana in varf, cu perseverenta si hotarare. Dar nu este
multumit nici dupa ce a ajuns. Asa ca forteaza nota mai departe.
Devine un rob al muncii, isi solicita nemilos toate resursele, nu mai
are urechi pentru tipatul de durere al corpului si nu mai simte
durerea inimii. Apoi moare, victima a rolului si responsabilitatilor
sale, dupa ce a obtinut puterea, probabil bogatia, dar la fel de
singur ca un graunte de nisip care pluteste in vidul interstelar.
11. Varsator
Aquarius
Element:
Aer
Mod:
Fix
Arhetipuri:
Geniul
Revolutionarul
Sustinatorul Adevarului
Savantul
Exilatul
Hieroglifa:
Daca-l
intalnesti pe Buddha in cale, ucide-l.
– aforism al
budismului Zen
Scopul
zodiei
Libertatea
– acesta este scopul Varsatorului. Ce reprezinta ea?
Individualitatea. Capacitatea de a alege propria cale. De a realiza
ceea ce doreste sa realizeze. De-a nu primi ordine de la nimeni,
de-ar fi acesta tata, mama, presedinte, preot, sau alta figura cu
autoritate.
Este
mult mai usor de spus decat de facut.
Forte
uriase sunt masate in apropierea individualitatii noastre, forte care
ne pot strivi daca le permitem, transformandu-ne in marionete. Isi
fac aparitia presiunile. Conformismul. Conventiile sociale. Dorinta
de a fi acceptat. Lasandu-le sa ne supuna, servim la doi stapani:
propriei noastre naturi si starilor schimbatoare ale celor din jurul
nostru. Imediat, libertatea ne e compromisa.
Pentru
Varsator acest compromis e un blestem. Dusmanul de moarte al
Varsatorului este instinctul de trib. Daca ii cedeaza, totul
se naruie. Devine inca un personaj oarecare in serialul fara capat al
existentei zilnice.
Varsatorul
si conformismul: se potrivesc cam la fel ca pacea cu armele nucleare.
Pentru
a invinge acel instinct de trib, Varsatorul trebuie sa-si cultive o
loialitate absoluta fata de adevar. Trebuie sa spuna
exact ce vede, indiferent de consecinte. Trebuie sa se mentina ferm
cand ii este amenintata libertatea, fie prin constrangere, fie prin
mijloace insidioase. Si trebuie sa-si accepte cu bucurie destinul:
acela al exilului, al condamnarii definitive la nesincronizare cu
valorile si motivatiile comunitatii din care face parte.
Scopul
Varsatorului? Exprimarea sinelui, fara compromisuri, fara deformari.
Desavarsirea individualitatii.
Strategia
Sa ni-l imaginam pe Varsator drept unul dintre acele orase-fortareata
din Vechiul Testament. Vremurile sunt violente. Fiecare oras-stat
reprezinta o alta cultura si tensiunile dintre orasele invecinate
sunt permanente.
Daca zidurile Varsatorului s-ar prabusi sub asediu, civilizatia sa ar
fi zdrobita. Armatele victorioase l-ar ucide pe regele Varsator si-ar
zmulge zeii de pe piedestalele templului, instalandu-i in loc pe ai
lor.
Nu poate fi vorba sa se predea. O data ce inamicul ar trece de porti,
ar urma holocaustul, iar apoi uitarea. Pentru Varsator, strategia
este una singura: sa pastreze sistemele de aparare intacte,
indiferent de pret. Fara aranjamente. Fara compromisuri. Cu siguranta
concreta pe care o pot oferi piatra si mortarul.
Metafora orasului-stat este potrivita, doar ca acum nu e vorba despre
pastrarea integritatii culturale a unei societati istorice, ci de
libertatea si individualitatea unui singur om.
Inamicul a inconjurat zidurile. Si-a masat trupe la intrare si
pregateste berbecele de lupta.
Pentru Varsator, acel berbece poate lua diverse infatisari, dar in
esenta el este presiunea exercitata de civilizatie asupra
noastra pentru a ne conforma unui anume tipar comportamental.
Fiecare dintre noi are un set unic de inclinatii si valori proprii.
Dar societatea are cu noi alte planuri. Inca de cand am inceput sa
vorbim, am fost programati prin imagini ale succesului, decentei si
normalitatii. Pentru cei mai multi dintre noi, inscrierea in aceste
tipare este fireasca, chiar folositoare. Pentru Varsator, este
condamnarea la moarte.
Varsatorul trebuie sa reziste berbecelui de lupta. Trebuie sa
reziste constrangerilor impuse de civilizatie. Strategia lui
este de a-si urma propria individualitate, alegandu-si propriile cai,
chiar daca acestea dezlantuie furia sau provoaca huiduielile celor
din jur.
„Voi fi normal, chiar daca asta inseamna ca toti ceilalti ma vor
crede nebun.” – acesta este motto-ul Varsatorului.
Daca urmeaza aceasta strategie, s-ar putea ca societatea sa incerce
sa-i rapeasca libertatea prin forta: inchisoare sau azil. Dar acestea
sunt cu adevarat berbece de lupta. Presiunile civilizatiei sunt de
obicei mai subtile: „Continua sa te comporti tot asa, si nu-ti vei
putea pastra niciodata o slujba. Te vom infometa, nu vei putea simti
siguranta sau confortul”. Sau: „Daca nu renunti la parerile tale
vei ajunge de rasul intregii lumi. Te vom socoti nebun. Nu vom lua in
serios nimic din ce faci”.
Daca aceste amenintari nu-s de ajuns, inamicii Varsatorului mai au
inca o tactica. Si-au instalat deja spioni in interiorul zidurilor, a
caror sarcina este sa deschida portile pe dinauntru. Pentru persoana
din Varsator, acesti spioni iau infatisarea celor apropiati
care o iubesc. O iubesc cu adevarat, profund si sincer. Din
pacate, de aici si pana la a spune ca o inteleg este cale lunga.
Acesti spioni au trecut deja de sistemele de aparare ale
Varsatorului. Sunt inauntrul zidurilor. Pot fi sotul sau sotia, pot
fi prietenii. Deseori sunt parintii. Cand Varsatorul isi manifesta
optiunile, ei fac presiuni uriase asupra lui ca sa-l determine sa se
razgandeasca, sa se conformeze asteptarilor lor.
In ce fel? Probabil ca sunt cu inima curata, dar metodele lor sunt
inselatoare, fie ca-si dau seama, fie ca nu. Acesti spioni il
determina pe Varsator sa creada ca are responsabilitatea sa
se tradeze pe sine insusi, ca daca ii iubeste cu adevarat nu
trebuie sa-i lase sa se framante vazandu-l cat este de nepotrivit
pentru societatea in care traieste.
Infruntarea acestor spioni este pentru Varsator testul suprem, cu
mult mai dificil decat infruntarea berbecelor. Aparandu-si
libertatea, Varsatorul trebuie sa se pregateasca sa intampine o
provocare amara: sa franga inimile celor care-l iubesc. Nu conteaza
ca dezamagirea si durerea lor vine doar din dorinta de a-l vedea
mulandu-se intr-un tipar pentru care n-a fost facut. Suferinta lor e
reala. Daca ar face un compromis, Varsatorul ar putea sa le-o aline.
Totusi, nu-l poate face. Nu se poate preface ca este altfel decat
este.
Are Varsatorul inima inghetata? Nu, dar de multe ori asa pare. Calea
sa este austera, purtandu-l catre stratosfera subtire si limpede a
adevaratei sale individualitati. Daca ascensiunea sa ii dezamageste
pe pamanteni, el trebuie sa se acomodeze cu aceasta suferinta,
alinandu-se doar cu stiinta ca acele inimi frante sunt pretul
inevitabil al libertatii sale.
Resurse
„In fiecare an, inainte de semanatul porumbului, sacrificam o
fecioara zeului ploii. In fiecare an, el ne trimite in schimb ploaia.
Totusi, anul asta tu spui ca nu trebuie sa facem nici un sacrificiu,
pentru ca ploaia va veni oricum”.
O femeie din zodia Varsatorului a auzit aceste cuvinte cu zece mii de
ani in urma, si totusi si-a pastrat cu fermitate pozitia. Daca n-a
fost ucisa pentru convingerile ei, atunci cu siguranta ca a schimbat
cursul istoriei lumii.
De ce? Pentru ca a vazut adevarul si nimeni n-a
putut-o convinge de contrariul lui. A privit ceea ce era evident si a
vazut ceea ce nimeni nu putuse vedea.
Exista un cuvant care descrie aceasta independenta radicala a mintii,
un cuvant care exprima cea mai importanta resursa a Varsatorului.
Cuvantul este geniu.
Am fost invatati ca geniul reflecta o inteligenta iesita din comun,
dar interpretarea este gresita. Inteligenta este numai un instrument
al geniului si poate exista si in afara lui. Un om de geniu are o
gandire proaspata, priveste vechile probleme intr-un fel nou. Geniul
este capacitatea de a gandi asa cum nu am fost invatati sa gandim.
Varsatorul are aceasta calitate din abundenta.
Sa nu sacrificam anul acesta o virgina: cea care a avut prima acest
gand rebel de Varsator a fost imediat supusa unor presiuni dure.
Poate ca in sat erau o mie de oameni. In acest caz, noua sute
nouazeci si noua credeau ca ideea este nebuneasca. Dar
eroina-Varsator stia ca acela era adevarul – si
convingerea aceasta ii dadea tarie. Asa cum le da si Varsatorilor din
zilele noastre. Ei stiu ca alegerea lor este cea buna, desi nimeni
altcineva nu-i aproba.
Varsatorul are si o a doua resursa, fara de care geniul nu i-ar fi de
mare folos. Simpla cunoastere nu permite nimanui sa reziste in fata
catorva mii de degete acuzatoare. A doua resursa este o implacabila,
de neinfrant incapatanare. Cand isi pune ceva in
minte, Varsatorul e la fel de neclintit ca Matterhorn in briza
diminetii. Nimic nu-l poate indupleca.
Umbra
O asemenea incapatanare este de mare folos strategiei Varsatorului.
Pentru a se opune presiunilor instinctului de trib, trebuie sa fie
absolut sigur de el insusi. Undeva, in adancul sufletului sau,
trebuie sa existe convingerea neclintita ca perceptiile sale sunt
valabile, indiferent de violenta sau de elocventa cu care li se opun
inamicii.
Insa aceeasi incapatanare il poate si distruge.
Varsatorul isi poate confectiona cateva premise artificiale relativ
la independenta sa si le poate apara cu o incapatanare care poate
rivaliza cu a lui Davy Crockett la Alamo. Se poate imbraca cu orice
ocazie in blue jeans. Isi poate sustine cu insistenta dreptul de-a
striga cuvinte indecente in fata unei oficialitati. Poate refuza cu
incapatanare sa asculte alta muzica in afara celei clasice. Toate
aceste excentricitati nu sunt periculoase in sine. Trist este ca din
cauza lor este tras pe linie moarta procesul cu mult mai important
pentru un Varsator, cel al individualizarii.
Aceasta incapatanare capricioasa este umbra Varsatorului. In loc
sa-si apere dreptul de a decide cum va arata propria viata, el
accepta presiunile societatii. Merge pe o cale absolut conventionala,
evitand probelemele unui progres legitim. Atunci toata rebeliunea si
libertatea Varsatorului se consuma undeva, intr-un loc aproape lipsit
de riscuri.
Geniul dispare. Nu mai exista nici rebeliune, nici gandire
revolutionara. Ramane doar o alta figura anonima in multime, ducand o
viata lipsita de imaginatie, colorata doar de cateva ciudatenii
exasperante, dar inofensive.
Umbra Varsatorului poate fi si mai intunecata.
Conventionalismul nu este un pacat. Cei mai multi dintre noi suntem
in mod inerent conventionali. Cand ne incadram armonios in societate,
simtim si o armonie interioara. Pentru Varsator lucrul acesta nu este
valabil. Conventionalismul este in cazul sau o masca. S-ar putea
hotara sa o poarte, dar atunci va plati un pret mult prea mare: viata
pe care o va trai nu va mai fi a sa.
O persoana din Varsator care strabate calea aceasta umbrita poate da
impresia aparenta de succes. Poate fi echilibrata, fermecatoare,
spirituala. Dar se simte ca un strain, ca un agent secret care a
adoptat o falsa identitate.
Varsatorul simte instrainarea.
Nici cei mai apropiati oameni nu-l mai pot atunci cunoaste cu
adevarat. Desi relatiile continua, ei simt ca se intampla ceva ciudat
cu el. Pare distant, poate chiar rece sau lipsit de sentimente.
Cuvintele-i sunt potrivite. Isi indeplineste responsabilitatile. Rade
la glume atunci cand trebuie. Face glume la randul lui. Dar nu poate
pacali pe nimeni. Toti stiu ca lipseste, pur si simplu, ceva
esential.
In spatele acelei priviri, la fel de limpede si de patrunzatoare ca
un pumnal de spart gheata, nu se mai afla nimic. Doar o persoana
disparuta.
12. Pesti
Pisces
Element:
Apa
Mod:
Mutabil
Arhetipuri:
Misticul
Visatorul
Poetul
Dansatorul mascat
Hieroglifa:
…suntem
fiinte luminoase. Suntem perceptive. Suntem o constiinta; nu suntem
obiecte; nu avem soliditate. Suntem nemarginite.
– don Juan
Matus, citat de Carlos Castaneda
Scopul
zodiei
Invatatorii
budisti din inaltimile Tibetului isi sfatuiesc discipolii sa
priveasca lumea ca pe un vis. Oamenii, faptele, relatiile, muntii
insisi – toate trebuie vazute ca niste miraje, doar un joc de
imagini imateriale ale mintii.
In
Occident, interpretam adesea gresit ideile budiste, intelegand ca
lumea nu este reala, ca atomii si moleculele sunt doar niste iluzii:
un concept greu de asimilat, mai ales dupa ce te-ai lovit la degete
de-un picior „iluzoriu” de pat.
Invatatorii
budisti nu-si pun problema realitatii sau irealitatii lumii.
Esentialul este mai profund: este recunoasterea faptului ca nu
cunoastem lumea in mod direct – ci prin intermediul
constiintei.
Constiinta:
un proces cerebral. Ceea ce luam drept lume este de fapt un fenomen
electrochimic produs in cutele si pliurile creierelor noastre. Doar
un joc de imagini. Doar un vis.
Pentru
cei mai multi dintre noi, acest gen de cunoastere nu are nici o
importanta practica. Nu ne preocupa daca am fost muscati de un caine
sau de iluzia lui; ne doare in amandoua cazurile.
Pentru
Pesti, cunoasterea aceasta este totul. De ce? Pentru ca Pestii sunt
simbolul constiintei insesi. Calea de evolutie a
Pestilor, asociata prin traditie cu misticismul, reprezinta o
modificare fundamentala a modului de functionare a mintii. O comutare
a rotitelor. In loc sa observe lumea, Pestii observa mintea
care observa lumea. Universul obiectiv dispare. Ramane doar
o vasta retea de reactii subiective.
Ramane
doar un vis.
Scopul
Pestilor? O intelegere. O reorientare subtila a mintii, care nu
schimba nimic si totusi schimba totul. Este stiinta faptului ca
oriunde am merge, orice am face, orice am vedea, ne intalnim doar cu
o singura realitate inevitabila: propria noastra constiinta.
Strategia
Evenimentele vietii ne imping neincetat sa credem ca lumea este
„undeva acolo”, ca exista o realitate obiectiva independenta de
mintea noastra. Vantul rece urla umflandu-ne hainele, indurerandu-ne
oasele. Untura fierbinte sare de pe plita lasandu-ne o arsura pe
brat. Iubita sau iubitul dispar si ne lasa un gol in inima luni de
zile.
Actiune si reactiune.
Toate strategiile Pestilor se leaga de rasturnarea acestei credinte
in universul obiectiv. Pestii trebuie sa-si piarda ancorarea in
certitudini. Trebuie sa se desprinda de lume.
In ce fel? O strategie este sa-si petreaca in fiecare zi cateva
minute concentrandu-se asupra mintii insesi. Cu ochii inchisi,
respiratia calma, gandurile amutite, pur si simplu isi
observa constiinta. Nu continutul constiintei – nu
preocuparile si teoriile si toata agitatia de care de obicei mintea e
plina – ci constiinta in sine. Fara continut. Fara forma. Calma.
O denumire a acestui proces este meditatie. Insa cuvantul s-a
incarcat de prea multe sensuri, evoca esente parfumate si practici
ascetice, barbati hindusi cu barbi albe si zambete enigmatice. Nimic
din toate astea nu e necesar Pestilor. Pentru ei, meditatia este o
functie naturala, organica. Nu are implicatii religioase sau
metafizice. Am putea-o numi la fel de bine „distantare”.
Oricum i-am spune, meditatia este strategia evolutiva esentiala a
Pestilor. Prin intermediul ei, mintea devine constienta de ea insasi.
Isi mai reduce din atentia pentru muntele de informatii care o
asediaza continuu pe calea celor cinci simturi.
Creativitatea are un mecanism asemanator: pe masura ce Pestii isi
descatuseaza forta creatoare, lumea din afara se retrage de pe
terenul lor central. Urmatorul vers al poemului, urmatoarea nota a
sonatei, urmatoarea tusa a picturii – toate acestea se nasc in
minte, nu in domeniul real. Ele ii indreapta atentia dinspre
realitatea fizica inspre constiinta insasi.
Strategia evolutiva? Pestii trebuie sa-si desfasoare inspiratia
creatoare, fie intr-o forma de arta, fie in fantezia abstracta a
visurilor secrete. De ce? Pentru ca in jocul liber al imaginatiei,
lumea noastra interioara devine solida si reala. Conferim vietii
subiective, chiar si temporar, aceeasi realitate pe care o acordam in
mod normal lumii evenimentelor si circumstantelor. Pentru Pesti, e la
fel de important ca vazul daruit unui orb.
Realist vorbind, nu putem sa ne petrecem tot timpul in lumea
imaginatiei. Avem relatii si responsabilitati. Trebuie sa avem grija
de corpul fizic. Pestii, ca si noi ceilalti, trebuie sa traiasca in
aceasta lume. Insa viata in lume nu trebuie neaparat sa le
incetineasca evolutia. O viata traita intens si plina de culoare se
poate inscrie in strategia de evolutie a Pestilor. Nu au nevoie sa se
retraga la o manastire tibetana. Pestii trebuie doar sa-si
schimbe felul de a vedea lumea. Nimic altceva nu se cere
schimbat.
Practici ascetice? Pestii n-au nevoie de ele. Practicile ascetice
sunt legate mai mult de manifestarile exterioare si nici un semn nu
are un beneficiu mai mic decat ei de pe urma credintei ca modul de
comportare ar avea vreo semnificatie. Ei trebuie doar sa evite gandul
ca lucrurile si faptele au propria existenta independent de
minte. Compasiune, ajutorare, neangajarea in competitii –
daca Pestii pot sa-si pastreze aceste atitudini, fara sa se lase
afectati de fluxul si refluxul norocului, atunci chiar si viata cea
mai activa si stimulatoare le poate sprijini strategia evolutiva.
Strategia Pestilor este detasarea de lume, recunoasterea faptului ca
doar constiinta este realitatea la care avem acces si ca este singura
realitate care trebuie sa fie modificata.
Resurse
Catre ce ne indreptam atunci cand ne detasam de lume? Intrebarea este
suficienta pentru a-i face pe multi dintre noi sa se agate cu
disperare de realitati si fictiuni, incercand cu fervoare sa obtina
imposibilul: un coltisor sigur, stabil in aceste montagne russe
ale existentei.
Pestii insa stiu din instinct ca personalitatea este doar un dop de
pluta saltat in sus si-n jos de valurile unui ocean mult mai vast:
cel al constiintei. Ori de cate ori simt nevoia, trag adanc aer in
piept si se scufunda in tinuturile din adancul mintii.
Pentru Pesti, mintea insasi este o resursa primara.
Este refugiul semnului, calea lui de evadare din fata ultragiilor si
situatiilor apasatoare din viata. Un taram de vis. O lume de
incantare si pace, de fascinatie eterna. O lume care este intotdeauna
aproape.
Si care le face semn ca sa fie observata.
Imaginile se nasc spontan in adancul mintii, aducand in oglindirea
constienta fantezia si inventivitatea. Pestii au mai multa imaginatie
decat oricare alt semn. Nu are importanta daca imaginatia alimenteaza
o lucrare de arta sau visarea cu ochii deschisi; atentia este atrasa
in interior, departe de preocuparea instinctiva pentru mediul din
jur.
Empatia si blandetea sunt si ele resurse ale Pestilor. In aceasta
zodie personalitatea este flexibila. Se pliaza si muleaza,
adaptandu-se situatiilor schimbatoare. Intelegerea si compasiunea
pentru ceilalti se manifesta cu usurinta. Pestii se
imagineaza pur si simplu in locul celeilalte persoane. Fara
efort, incearca sa gaseasca acea traire subiectiva straina
in interiorul propriei constiinte fluide. Totul se intampla ca si cum
constiinta Pestilor ar avea proprietatea de-a contine simultan toate
punctele de vedere posibile ale oamenilor.
In sfarsit, Pestii au aflat din instinct de existenta
nivelurilor superioare de constiinta. Inca din copilarie
sunt preocupati de sondarea spatiului mintii, cautand sa ajunga la
frontierele psihicului. Unii devin evlaviosi. Altii ajung sa fie
fascinati de psihologie. Multi capata interes pentru clarviziune si
alte fenomene paranormale.
Orice forma ar lua aceasta explorare, ea reprezinta o alta resursa a
Pestilor: simtul posibilitatii propriei transcendente.
Pestii pot gasi infinite moduri de exprimare, dar cu totii vin pe
lume cu trei intuitii esentiale: viata este un mister, circumstantele
sunt valul acestuia, iar constiinta insasi este cheia dezlegarii lui.
Cele trei resurse sunt date. Mai departe Pestii evolueaza pe cont
propriu.
Umbra
Pestii trebuie sa fie fascinati de propria constiinta. Fara aceasta
vraja, tot efortul pentru evolutie ar fi blocat. Totusi, numai
fascinatia este insuficienta. Constiinta trebuie orientata si
disciplinata, ori altfel duce la depresie adanca.
Pentru Pesti se poate instala atunci o stare de confuzie si epuizare.
Mintea este inundata de imagini si impresii. Un val coplesitor de
emotii, de teama si de visuri zadarnice isi matura calea prin
constiinta, impovarandu-le personalitatea. Iar ei stau inlemniti,
privind cu ochii mari, in timp ce pivnitele si carcerele mintii irup,
ruinandu-le individualitatea.
Daca acele explozii interioare nu pot fi canalizate catre
creativitate si meditatie, devin mai fatale decat ghilotina si mai
brutale prin actiunea mai inceata.
Mai intai, Pestii pur si simplu se lasa in voia sortii. Fac atat de
mult efort pentru a mentine o aparenta de normalitate, incat le mai
ramane foarte putina energie pentru strategii de viata si
angajamente. Accepta o slujba. Stabilesc unele relatii. Iar mai
departe, Pestii urmeaza calea minimei rezistente.
Destul de repede viata isi impune propria sa logica. O porneste in
galop ca un armasar speriat, in timp ce ei incearca doar sa se
mentina in sa. Din ce in ce mai des isi vad existenta ca un spectator
sau ca si cum ar fi doar personaje dintr-un film de neinteles.
Aceasta desertaciune, la care se adauga sensibilitatea lor, ii duce
catre ultima capcana: Pestii incearca sa evadeze din lumea
obiectiva in cea subiectiva. Nu mai este vorba de cautarea
vreunei revelatii. Nici de recunoasterea calitatilor iluzorii ale
vietii. Cauta doar anestezierea.
S-ar putea sa se apuce de baut. Ori sa devina dependenti de
tranchilizante sau halucinogene. Umbrele acestea ale zodiei sunt
destul de bine prezentate in literatura astrologica populara.
Exista insa si alte umbre, mai putin intelese.
Pestii se pot afunda in carti, programe de televiziune sau in muzica.
Pot capata obsesia mancarii sau a sexului. Pot dormi zece ore pe zi.
Nu e nimic rau in asta, nu despre asa ceva e vorba. Numai ca ele pot
fi folosite pentru a stimula subiectivitatea intr-o asemenea masura
incat realitatea obiectiva sa fie temporar mascata. Nu se produce
nici o transformare a perceptiilor sau a proceselor cognitive. Are
loc doar respingerea problemelor care tin de evolutie si care sunt
inlocuite cu surogate superficiale si lipsite de sens.
Umbra Pestilor? Este fuga de realitate. Mintea, cu toata forta ei
imaginativa si creatoare, se ascunde de lume, ramanand in asteptare,
evitand orice obstacol si asteptand ca soarta sa imparta si ultimul
rand de carti proaste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu