Cel care iubeşte nu poate fi gelos, pentru că sufletul său sensibil se bucură de fericirea sufletului iubit şi va acţiona plin de dăruire pentru a amplifica această fericire, care prin empatie va deveni propria sa fericire.

Una din cele mai eficiente căi de desăvîrşire este evoluţia în cuplu, care se desfăşosară pe patru nivele ale fiinţei: erotic, afectiv, mental şi spiritual.Armonia planului erotic stă la baza întregii relaţii de cuplu şi se bazează pe transfigurare. Forţa uriaşă de transformare prin transfigurare provine întotdeauna din sublimarea energiilor de pe acest nivel. Noi putem transforma lumea prin modul în care o privim şi atîta timp cît privirea noastră este susţinută de o forţă suficientă.Armonia afectivă prelungeşte prin joc încîntarea începutului mereu proaspăt şi face ca sufletul să se deschidă din ce în ce mai mult către lumina lui Dumnezeu prin fiinţa iubită.Înţelegerea ce provine din armonia planului mental furnizează forţa de transformare interioară a unei relaţii de tip pătrat, în care cei doi se privesc unul pe altul, într o relaţie de tip triunghi, în care cei doi privesc în aceeaşi direcţie.Armonia în plan spiritual provine dintr o aspiraţie comună şi din angrenarea la unison a unei practici comune prin care fiecare îşi dezvoltă capacitatea de a vedea în celălalt esenţa divină printr o transfigurare superioară. Dacă nu percepi micile defecte ale celuilalt ca pe nişte calităţi, atunci nu iubeşti cu adevărat.Cînd unul sau mai multe din aceste planuri ale unei relaţii de cuplu nu este armonizat, apar tensiuni şi neînţelegeri. Fiecare îl învinuieşte pe celălalt că greşeşte, căutînd să i impună propriul mod de a vedea lucrurile. Cel dominat va căuta să şi adapteze personalitatea după a celuilalt, acest lucru implicînd negarea unei părţi a realităţii fiinţei sale. De regulă este incapabil de a integra în totalitate un mod de a fi care nu i este specific, trăind într o instabilitate continuă şi pierzîndu şi încrederea în sine. Acest lucru este unul din cei mai mare duşmani în evoluţia spirituală. O astfel de relaţie nu poate dura mult în acest fel, tinzînd către destrămare. Soluţia este cunoaşterea şi acceptarea naturii celuilalt, iar calităţile cerute sînt răbdarea de a l învăţa pe celălalt şi umilinţa de a învăţa de la celălalt, chiar dacă pare a avea mai puţină experienţă.1. Prejudecăţile ne împiedică să l percepem pe celălalt aşa cum este. Noi încercăm să l schimbăm pe celălalt în funcţie de idealul nostru şi, cum acest lucru este imposibil, ajungem în situaţia în care, dacă nu primim de la celălalt ceea ce considerăm că ni se cuvine, nu ne putem bucura nici de ceea ce ne poate oferi în mod obiectiv. Apare astfel tendinţa de a reproşa mereu, proces opus transfigurării şi care îl influenţează într un mod negativ creînd o stare psihică de contracţie şi închidere. Tendinţa de a reproşa mereu arată lipsa capacităţii de înţelegere şi empatie, adică lipsa iubirii. În realitate, fiinţa iubită este unică, iese din orice tipar în care încercăm s o limităm. Rolul său în această lume nu este de a ne satisface nouă plăcerile, la fel cum nici rolul meu nu este cel de a corespunde cerinţelor sale. Să nu cerem nimic de la partener şi să ne bucurăm sincer de tot ce ne poate oferi. Să nu ne facem planuri fantasmagorice şi să nu ne aşteptăm la nimic.2 Posesivitatea se naşte din concepţia falsă că stările minunate trăite alături de o altă fiinţă sînt condiţionate de prezenţa ei. Pentru a avea oricînd acces la ele, dorim ca acea fiinţă să ne aparţină în totalitate, adică să o posedăm. Manifestarea posesivităţii este gelozia, o energie negativă proiectată asupra celuilalt, care îl plasează în rînd cu obiectele materiale menite să satisfacă anumite necesităţi. Pentru a depăşi acest obstacol, este suficient să conştientizăm că noi nu posedăm nimic, nici măcar obiectele materiale ce ne sînt date spere folosinţă în timpul vieţii. Cele mai mari suferinţe şi tragedii provin din iluzia că noi posedăm ceva. Cînd vrem să posedăm pe cineva, devenim sclavii iluziei noastre. Ne putem elibera doar eliberîndu l pe celălalt. Este necesar să învăţăm să trăim în mod empatic bucuria partenerului, chiar dacă aceasta nu ni se datorează nouă personal. Astfel vom putea descoperi adevărata fericire.3. Dependenţa se naşte dintr o iubire necesitate, bazată pe credinţa că celălalt îi poate oferi ceva fără de care n ar putea trăi, sau ar suferi foarte mult. Este pusă în evidenţă prin vestita declaraţie „Am nevoie de tine”. Acest blocaj este o manifestare a aspectului lunar yin, fiind mai frecventă la femei. Depăşirea acestui blocaj este realizată în momentul conştientizării că avem totul în noi, că stările noastre nu sînt condiţionate de ceva exterior sau de o altă fiinţă. Cel ce are o credinţă fermă ştie că Dumnezeu ne oferă în fiecare moment exact ceea ce avem nevoie pentru evoluţia noastră spirituală. Şi o face nu neapărat prin fiinţa prin care am dori noi, ci prin cine este cel mai potrivit pentru aceasta. A trăi aici şi acum ne izbăveşte de frica de a pierde ceva, care este mai rea decît însăşi pierderea. Pentru a trece acest prag, este necesar să ne amplificăm solaritatea. Una din metodele mai puţin obişnuite de a realiza aceasta este de a dărui mai mult, în locul unei aşteptări pasive.4. Îndoiala provine din lipsa de încredere în celălalt, în noi, sau în relaţa noastră. Ea se datorează lipsei capacităţii empatice şi necunoaşterii celuilalt. Îndoiala alimentează o imaginaţie haotică necontrolată provenind din planul mental şi generînd mari dizarmonii în toate celelalte planuri. Transcenderea sa se face prin mărirea capacităţii de empatie, deci dezvoltarea planului afectiv în report cu cel mental.5. Obişnuinţa este un proces de rigidizare datorat intrării într o fază de acumulare în care se reacţionează după clişee stereotipe. Aparent, acest lucru s ar datora faptului că cei doi s ar cunoaşte atît de bine, încît nu a mai rămas nimic de cunoscut. În realitate, fiinţa umană ascunde potenţialităţi infinite ce nu pot fi epuizate într o singură viaţă. Motivul real al plafonării prin obişnuinţă se datorează pierderii rezonanţei cu energia începutului care ne susţine pentru a fi dinamici şi creativi. Acest blocaj este de natură solară yang şi are drept caracteristică instabilitatea, căutarea permanenă a noului, fără a pătrunde însă în profunzime. Modul cel mai eficient de a depăşi acest blocaj este reînvierea energiilor specifice începutului, prin intermediul jocului. Să redevenim copii ai Edenului şi să ne minunăm de orice răsărit de soare, de orice fir de iarbă, să integrăm cît mai mult energiile binefăcătoare ale primăverii!6. Izolarea apare cînd măcar o parte din celelalte blocaje au fost depăşite, iar cei doi consideră că sînt suficienţi unul altuia, formînd o celulă închisă. Ei consideră în mod egoist că nu mai au nevoie de comunitatea în care s au dezvoltat şi nu şi mai pun problema dacă grupul are nevoie de ei, uitînd că evoluţia în grup este superioară celei în cuplu la fel cum evoluţia în cuplu este superioară celei individuale.7. Gelozia este sentimentul de suferinţă lăuntrică acută ce apare atunci cînd sesizăm sau credem că partenerul este atras simultan de o altă fiinţă. Conform principiului că adevărata cauză a suferinţei este în noi înşine, este o limitare a noastră, evenimentele exterioare doar punînd o în evidenţă.Cauza reală a geloziei este neînţelegerea profundă a misterului iubirii, a faptului că iubirea nu este sclavie, ci libertate. Apare suferinţa datorită dizarmoniilor egoismului, orgoliului, invidiei şi posesivităţii, cînd punem pe primul plan propria fericire, în locul fericirii celuilalt.Gelozia nu este o dovadă a iubirii, ci a absenţei iubirii. Ea arată neîncredere în sine şi în celălalt.Cel care iubeşte nu poate fi gelos, pentru că sufletul său sensibil se bucură de fericirea sufletului iubit şi va acţiona plin de dăruire pentru a amplifica această fericire, care prin empatie va deveni propria sa fericire.