Gandurile si sfaturile duhovnicesti ale parintelui Arsenie Boca

 

Într-o clipa pe pamant si-n cer!

De la marginile lumii si din adancuri se reintorc si ne spune-n soapta lor tot ce avem de indeplinit – bine sau rau, dar tu, omule alege! Gandurile rele… puzderile! Ele tabarasc de obicei in mintea omului, concentrat la rugaciune sau hotarat a savarsi binele!
Musafirii nedoriti, daca incoltesc ca si buruienile prin straturi smulgele mai inainte de a creste in propria ta minte.
Ce strat minunat ! un pamant atat de roditor… . Daca nu vei plivi buruienile, din vreme, te vei pomeni in toamna vietii tale cu o serparie intreaga.
Doresti sa fii de folos pentru tine, pentru viata, pentru omenire : Smulge paiul strain pe care-l ai, buruiana gandului stricat si nu privi gandurile rele ca intr-o oglinda si nici le rasuci pentru a le vedea pe toate fetele. Caci de aici incepe pacatul, indulcindu-te sub amagirea lor.
Cu hotii nu se face targ ci se alunga !
Pasari zburatoare de vrei le poti socoti, dar nu-ti deschide fereastra inimii ca sa le arunci graunte. Lasa-le sa treaca in zbor peste ograda sufletului tau, fara sa le dai hrana.
Te vei uita, vor zbura mai departe si pacatul se va risipi ca un fum mai inainte de a face jeratic pe vatra sufletului tau.

O voi gandurilor, abia nascute, de ce va lasati turburate?
De ce fugiti ca o turma de oi cand dau peste pasune straina?…
Vedeti cum se risipesc de sub ochii pastorului? Ori le sfasie salbatica fiara, ori le otraveste o iarba rea. Vraja ispitelor de a scapa de sub supraveghere, multa paguba aduce.
Omule! Pune mana pe toiagul rugaciunii si ocolestele in staulul mintii ca sa stea acasa sub mila Domnului care le hraneste, primeste rugaciunile noastre, sufletele le sfinteste, trupurile le curateste, cugetele le indrepteaza, gandurile le curateste si asa ne izbaveste cu aceasta invatatura.

Exemplu: Sfintii nu putrezesc, ajung izvoare de mir, nu de putoare.
Firea lor pamanteasca a fost inghitita de viata Sfantului Duh, ei au devenit temple al Duhului Sfant si fii ai lui Dumnezeu, iar altii au fost rapiti intr-un alt mod de existenta si mormintele lor au ramas goale.
Legea ispasirii - se plateste fapta cu care ai asuprit pe altul.
- Dumnezeu vede faptele omului si cauta sa le indrepte.
- Moartea napraznica poate fi si ispasire (in razboi). Omul se incarca cu pacate pana cand Dumnezeu pune capat.
- Oamenii stau pe faptele lor si se vor duce la locurile lor.

De ce uitam?
Pentru ca Duhul Sfant ne vorbeste, iar noi daca nu-l avem, pielea sa tina minte? Trebuie sa-L cerem.

Nu-i destul sa te duci in manastire pentru ca nu vrei sa te mariti.
Calugaria nu e numai un cuier de haine negre.
Daca vrei sa mergi pe calea aceasta, trebuie sa te (duci) silesti, sa ai o inflacarare catre Dumnezeu, caci daca nu, scazi si ajungi in incurcaturi.
Ca sa te imbunatatesti, iti trebuie silinta, lepadare de sine: ascultare, primirea prilejurilor si trebuie sa te bucuri cand vin prilejurile, pentru ca acestea te cioplesc.
Nu sa te intristezi, caci numai atunci te lepezi de omul cel vechi-vechitura asta.

La inceput era Cuvantul…
Înainte de creatia lumii e Dumnezeu, care nu e supus timpului, spatiului, fiindca eternitatea e mai presus de timp, spatiu si e vesnic.

Porunca iubirii: sa nu-ti ingadui nici o judecata, nici o separare de fratele, ci roaga-te pentru cel ce te-a nedreptatit.
Neascultarea e caracteristica mirenilor nu calugarilor.
Apararea si smerenia e ca apa cu focul. Se exclud una pe alta.
Noi preotii ne incarcam cu pacatele obstei daca le toleram greselile.
Prin incercare se spala menajarea de sine, crutarea de sine, iubirea de sine. Cand esti asuprit, rastignit pe nedrept, sa te bucuri.
Unde ne merge bine, acolo nu sporim.
Unde-i mai greu, acolo te curatesti mai sigur. Acolo unde nu esti cioplit, esti un necioplit.
Calugaria este murire de sine.
„Slava Domnului ca am dat de omul care sa ma foloseasca” (la Sfantul Munte Athos).
Cu un secol inaintea noastra, nevointelor mari calugaresti li se zicea: „Îndeletnicire pentru buna murire.”
Numai indeletnicindu-te cu „buna murire”,mor patimile si ajungi oarecum mai repede la celalalt mod de viata al nostru.

Patriarhul Justin - Oricat de fascinant ne-ar parea Paradisul fiecare din noi vrea sa ajunga in el cat mai tarziu. E legarea de viata aceasta.
Puneti in cantarul constiintei, al seriozitatii, al responsabilitatii, al sinceritatii: pe cine aperi? Pe omul cel vechi sau pe cel nou venit din cer, in care ne-am imbracat, ne-am nascut, il marturisim, il traim pentru celalalt mod de existenta, dar cu virtutea dreptei socoteli si cu sfat.
Puneti in cantarul constiintei pe cine aperi? Pe omul cel nou venit din Cer ca sa ne ajute, sa ne primeasca, sa ne hraneasca, sa ne creasca, sa ne mute la alt nivel de existenta, sau pe cel ce te trage la moarte sigura.

*

Referitor la sfintirea masinilor:
Apa sfintita se razbuna pe sofer. Accidentele se intampla deci din cauza pacatelor soferilor.

*

Rugaciunea „Doamne Iisuse…” fara adaosuri.

Omul e ca un pom. Butucul – firea veche; altoirea prin Botez.

Instinctul, diferentei dintre barbat si femeie daca nu e ascultat, satisfacut, te impinge sa rupi zagazul randuielii si te indeamna sa iesi afara de cale (de calea calugariei) caci pentru el (instinctul) e o tiranie randuiala; disciplina vietii duhovnicesti. Ne gasim intr-o lupta intre bine si rau pe terenul mintii si al inimii noastre razvratite. Cu cat esti mai luptat de acest instinct cu atat esti mai razvratit. Ce-i de facut? Sa te convertesti pentru calea lui Dumnezeu, a ascultarii de El, si aceasta o faci din tinerete. Tineretea trebuie disciplinata. Instinctul poate rabufni si periclita sanatatea mintala. Sa fim ucenici ai Domnului Hristos, la alta intensitate sa adancim Calea.
Pe orice ascultare capeti, vine diavolul si insurubeaza si ideia lui si modifica scopul, ca la vremea platii sa poata zice: „Doamne si de mine a ascultat”.
Care-i radacina? Energia tineretii care nu vrea sa mearga pe o cale mai presus de fire, si cand e fortata, atunci zvarle, incepe sa judece, critica, ocaraste, carteste nemultumire si asteapta batranetea.
Batranetea e a doua natura a naravurilor de pana acolo, aceiasi greseala.
Cine poate sa se converteasca la Domnul?
Hristos cu toata sinceritatea la toata lumina cunostintei a dragostei de care-i capabila, la toata dragostea – definitie a lui Dumnezeu – insusire necunoscuta intr-o obste, singura care poate face unificarea. E necesara aceasta convertire a energiei tineretii la Dumnezeu. Fara aceasta convertire a puterilor tale sufletesti, nimicurile, fleacurile te faramiteaza, risipind toata puterea care daca le-ai avea unite, ai fi oarecum fericit. Cele noua fericiri ar fi exact calea ta de urmat. Ele sunt paradoxale; dar traite, devin linia ta de viata, de sens al vietii.
E grea lupta cu firea. Trebuie sa ne lasam prinsi de macaraua care ne ridica la alt nivel de existenta. Ce-i de facut?
Sa ne convertim cu toata fiinta, cu tot cugetul, cu toata iubirea care rezuma Scriptura.

 

De cate ori lovesti in cineva, de cate ori judeci pe frate, sa stii ca nu te mai poti ruga. Rugaciunea ta nu-i primita, ascultata, ci este lepadata.
Ori de cate ori calci voia lui Dumnezeu, la sfatul ispititorului, te izolezi de fratele tau, te dezbini, atunci puterea celui rau creste asupra ta si numai bine ajungi pe dinafara de cale. La unificarea cu Dumnezeu se ajunge prin desavarsita lepadare de sine, ascultarea, smerenia si dragostea.
Cu puterea voastra numai, nu puteti face nimic, ca si acesta este un dar al lui Dumnezeu.
Neascultarea nu are smerenie, nu are lepadare de sine, nu are ascultare.
Ascultarea si lepadarea de sine este cam una si aceeasi.
Firea voastra, asa cum ati adus-o de acasa, e firea naturala care cuprinde: instincte, neputinte, patimi si venind cu ea in manastire trebuie cu ajutorul lui Dumnezeu sa o aduceti intr-o (stare) cale mai presus de fire.
Cele trei fagaduinte ale calugariei - (Numai cu ascultare, lepadare de sine, smerenie si dragoste poti invinge firea naturala decazuta) - trebuie traite, realizate, caci daca ramai numai cu stiinta lor teoretica, nu realizezi stramutarea de pe linia fireasca patimasa pe calea mai presus de fire La care te-ai angajat.
Prima conditie a urmarii Domnului Hristos este lepadarea de sine, adica urmarea Domnului Hristos – El a fost ascultator pana la moarte si moarte rusinoasa pe Cruce, ascultator cu propria lui viata caci zice: „Pilda v-am dat voua.” Sarac a fost incat n-a avut unde sa-si plece capul… . Fecioria desavarsita a avut-o, caci El nu s-a nascut dupa oranduirea fireasca. Observam aceasta ca Maria Magdalena venind cu ganduri de ispitire, nu s-a putut apropia de El, pana ce nu au parasit-o cei sapte diavoli – patimi de capetenie (mandria, lacomia, desfraul, iubirea de arginti, mania, invidia, lenea).
Ascultator pana la moarte, pentru noi.
Rugaciunea e porunca, postul e porunca, iubirea de vrajmas e porunca si de asemenea moartea e porunca, mai putin popularizata intre oameni. Dar oamenii ce fac? Îsi apara viata asta, isi apara sinele, isi apara egoismul lor, si isi incurca mersul lor duhovnicesc.
În mintea omului se da lupta intre Dumnezeu si diavol.
Dumnezeu e ascuns in poruncile Sale si satana impiedica implinirea voii lui Dumnezeu.
Zice in Sf. Scriptura: „Cine vrea sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea sa in fiecare zi si sa-Mi urmeze Mie.”
E pomenita crucea aici, ca nivel de lepadare de sine, lepadare de viata, adica porunca mortii si Domnul Hristos o avea. Proba este rugaciunea din gradina Ghetsimani. Mantuitorul lupta cu sinele omenesc. „Doamne daca este cu putinta… dar nu dupa voia Mea ci voia Ta” si mai adauga „oare nu pentru ceasul acesta am venit?” (al jertfei, al mortii). - Cand Petru vrea sa-L opreasca il numeste Satana-
Satana lupta sa strice aceste fagaduinte, voturi, sa te incalceasca, aruncandu-te in carteli, judecati, nemultumiri. Acestea sunt radacini ale vrajbei intre tine si fratele. În psalm spune: „Ce este mai frumos decat sa locuiasca fratii in unire”. Mai medical explicat: Domnul Hristos mladita cereasca e omul nou. Lastarii firii vechi sunt patimile. Seva salbatica trebuie convertita si canalizata spre mladita cereasca.

Cand se ia talantul? Ştim ca atunci cand ne botezam primim pe langa Persoana Domnului Hristos in care ne imbracam si daruri de a putea realiza asemanarea.
Dumnezeu in atotstiinta Sa ne stie inainte de a ne naste si ne da in dar pe ingerul pazitor si anumite daruri – talente.
Cand se iau? Cine nu lucreaza cu ele, i se iau.

Legea ispasirii:

Calea calugariei ar fi si o cale a ispasirii pentru ceilalti, te lupti cu propriile-ti greseli care vin pe cale genetica, biruindu-ti neputintele tale in contul alor tai: frati, parinti, etc.
Mantuitorul a ispasit pentru noi prin cruce dar cu o nota deosebita ca si-a certat dusmanii.
Posibilitatile de mantuire ale lui Dumnezeu sunt infinite.
Necesitatea Judecatii universale.
Urmasii tai, fie ca te vor apasa, fie ca te vor ridica, aceasta daca ai fost calugar adevarat, biruindu-ti ereditatea.

De ce vin gandurile de hula?
Pentru ca terminologia unei huliri a fost vreodata acceptata, placuta, discutata si nu te-ai curatit de aceste ganduri si care e o putere a satanei asupra ta, cu care te canoneste. Termenii acesteia, fie ca nu i-ai alungat, fie ca i-ai acceptat. Pe baza lucrurilor necuratite ingaduie Dumnezeu sa fii palmuit ca sa te pocaiesti.
Lacrima e simbolul pocaintei, ea nu se pierde.
Pot fi lacrimi ca dar a lui Dumnezeu, ca pocainta a celui care o cere.
De la o anumita varsta lacrimile scad.
Lacrimile sunt ale firii care plange de multe pricini. Nu sunt un semn de neaaparata trebuinta pentru mantuire; nu-s conditie de mantuire, caci uneori cine le are se mandreste cu ele.
Lacrimile nu-s deajuns sa te mantuiesti. Echivalentul lacrimilor de pocainta este in constiinta. Lacrimile pe care le vezi, te incurci in ele ca le vezi.
De folos sunt cele pe care le vede numai Domnul Hristos

Calugarii brahmani zic: „cine nu poate fi atent la gandurile mintii lui, nu are ce cauta in calugarie.”

Razboiul nevazut: esti luat prin surprindere si de aceea te incurci in acest razboi.
Noi suntem atenti la patimile altora nu la patimile noastre, la patinarile atentiei noastre si in loc sa avem o atentie intravertita (in interior) o proiectam asupra altora.
Cuvantul este mai bun decat banda magnetica pentru ca emana o energie care va repara, va lamureste, va lumineaza, va linisteste.

Treptele rugaciunii: La inceput o zice pe boaba de metanii. Rezultatul dupa un timp se deapana de la sine. Atunci ai o alta treapta a rugaciunii. Domnul Hristos la care ai ajuns.
A treia treapta e cand te-ai lepadat de toate gandurile tale.
El se exprima prin gura ta.
Sfantul Serafim Sarovschi intalnindu-se cu un general ii spune acestuia toate nedreptatile cate le-a facut pentru primirea gradelor si spunandu-i ii cadeau toate trufiile, toate penele de paun asa precum ii descoperea Domnul Hristos, caci Sfantul Serafim nu-l cunostea pe general.
În aceasta stare vorbea cele ale cunoasterii de Dumnezeu si a Sfantului Duh cu respectivul om. Mintea sa era absorbita de Mintea Domnului Hristos. El i-a spus toata biografia generalului, cuvant cu cuvant.
Zice Sfantul Apostol Pavel: Sa ai simtirea si mintea Domnului Hristos in tine.
Noi si noaptea suntem ispititi de vrajmasul, de aceea trebuie sa te rogi neincetat, si in stare de vis suntem datori cu ascultarea si calugaria. Sa ai toata convingerea ca esti purtator al Domnului Hristos.
În lume umbla oameni ai lui Dumnezeu…
Nu se ajunge la rugaciune neincetata cata vreme esti patimas, ci ajungi la primejdie de naluciri, halucinatii, chiar in stare de veghe. Cand amesteci rugaciunea cu patimile, biruiesc patimile cu tot felul de naluci.
Unii il vad pe Domnul Hristos ca pe un tanar de care se indragostesc, altii ca pe un copil ce-l strang la san, ca rod al patimii. Cu inselari de acestea se ajunge pana la nebunie.
Pe cel bolnav psihic il poti ajuta daca este constient de boala sa.
Pana nu te purifici de patimi, nu te avanta in rugaciunea neincetata, ca satana te prinde in inselaciuni dracesti in loc de vederi ceresti.
Întai trebuie facuta despatimirea. Cum?
Trebuie lepadata iubirea de sine, iubirea curveasca de sine si semnele acestei iubiri sunt printre altele: judecarea, cartirea, nemultumirea.
Sunt doua faze ale nevointelor:
1. Faza ascetica – toata stradania din partea omului sa se purifice de patimile…
2. Faza a doua dupa aceasta biruinta, caracterizata prin darurile Sfantului Duh, care ridica mintea la stari de credinta luminata.
Sfintii au facut nevointe grozave si au ajuns la starea lui Adam inainte de cadere cand fiarele in prezenta lor, leapada starea lor de fiare. Sfintii iubesc toata faptura lui Dumnezeu.

Lepadarea de lume - adica de patimile lumii, nu de lume ca si creatie a lui Dumnezeu.
Legaturile satanei asupra omului sunt necrezut de tari – de aceea incurcaturile ce le vom avea in vamile vazduhului, sunt extraordinare daca nu ne descalcim mintea din cursa lui. De puterea diavolului se scapa cu puterea Domnului Hristos: „Fara Mine nu puteti face nimic” in privinta izbavirii de diavol.
Prin vami trec toti afara de cei aprinsi de focul Sfantului Duh, inca din lumea aceasta. De exemplu, flacarile mainii Avei Iosif, pe care le-a vazut ucenicul, iar batranul ii zise: „Daca vrei fa-te tot cu focul, nu numai mainile.” (pateric); insemneaza a vrea la o intensitate pe viata si pe moarte.
Cei care traiesc in Duhul lui Dumnezeu, in vremea vamilor trec prin ele ca o flacara si sunt asistati de ingeri.
Se plateste fapta cu care ai asuprit pe altul.
Bolile sunt o pedeapsa sau un drept al satanei de a te chinui in lumea aceasta. Boala este ultima mila a lui Dumnezeu cu omul care a intarziat cu pocainta, cu cel care nu se gandeste la mantuire.
Adevarul va va face liberi.
Adevarul ca persoana reala.
Oamenii iau chipul celui pe care il slujesc sau iubesc.
Daca nu ne smerim prin pricepere, ne smerim prin vinovatie. Va asigur ca Cineva va vede asa cum sunteti.
Cei care vorbesc, vorbesc dupa darul ce li s-a dat de Dumnezeu, iar ascultatorii se folosesc dupa credinta ce o dovedesc.
Sa ne imbunatatim din zi in zi caci este cine sa ne ajute.
La conceptia de viata a omului, Dumnezeu e atent si-i randuieste anii.
Pentru unii batranetea e canon, pentru altii e minte si invatatura: Va folositi in masura ascultarii caci nu ascultati de mine ci de cine trebuie.
Sinele – lumea din launtru sau stratul de mizerie interioara pus peste Chipul lui Dumnezeu din suflet, subconstientul, mostenirea ereditara.
Exista in noi un tron si o cruce.
Cand noi stam pe tron, Domnul Hristos sta pe Cruce si invers.
Crucificarile sunt mijloacele de lepadare de sine.
Trebuie sa alungi multa mizerie din suflet, sa dai de filonul de aur al Chipului lui Dumnezeu din tine.
Nimicurile si fleacurile iti faramiteaza puterea si energia; orice gunoi trebuie maturat. Îl maturi in functie de constiinta ta, cat vrei sa fii de curatit.

* * *

Despre spovedanie:

Orice gunoi trebuie maturat. Îl maturi in functie de constiinta ta, cat vrei sa fi de curatit. Hula – terminologia unei huliri a fost primita vreodata cu voia acceptata sau placuta si pe parcurs nu te-ai curatit de acest gand canoneste si se tine scai de tine.
Pe baza lucrurilor necuratite ingaduie Dumnezeu sa fi palmuit ca sa te pocaiesti. Lacrima este simbolul pocaintei, e pretuita si nu se pierde.
În patericul de la Kiev, intamplarea cu cel ce si-a adunat lacrimile inainte de moarte intr-un vas aratandu-le la judecata particulara. Îngerul i-a adus aminte ca are mai multe lacrimi varsate decat cele adunate in vas si le-a varsat toate peste mormantul lui de unde lacrimile s-au urcat ca un fum de tamaie la cer si ca semn al pocaintei lui.
Lacrimile, dar a lui Dumnezeu: La batranete se imputineaza.
Cartea „Nevointele smeritei rugaciuni” si atentie calugarii indieni zic ca cine nu poate fi atent la gandurile mintii lui, nu are ce cauta in calugarie.
Razboiul nevazut e incurcat pentru ca esti luat prin surprindere, cand nu esti atent cu mintea. În loc sa fim atenti la greselile noastre, ne aluneca gandul de la „Doamne Iisuse…” si suntem atenti la greselile altora.
Atentia trebuie sa fie intravestita (in interior).
Cuvantul viu este mai bun decat banda magnetica pentru ca emana o energie care va repara, va linisteste, va lumineaza si va lamureste.

Treptele rugaciunii: Rugaciunea pe boabe de metanii, Rugaciunea incepe sa se depene de la sine, fara sa se numere.
Atunci si alta stare sau treapta.
Gandurile tale sau intalnit cu Domnul Iisus Hristos; cel in care suntem botezati si la care am ajuns.
Cand gandurile si cuvintele tale, mintea si simtirea ta este folosita de insusi Domnul Hristos si El vorbea prin gura ta.

Despre inselaciuni dracesti si viziuni ceresti.

DESPĂTIMIREA ESTE CONDIŢIA RUGĂCIUNII NEÎNCETATE.
Faza ascetica cuprinde nevointele, iar faza mistica se caracterizeaza prin darurile Duhului Sfant care ridica sufletul si mintea la stari luminate de credinta.
Sfintii au facut nevointe infricosatoare, ajungand la starea lui Adam inainte de cadere.
Exemplul Sfantului Serafim si blandetea fiarelor din padure.
Legaturile pe care le poate face satana asupra omului sunt necrezut de tari .. .. .. ca si incurcaturile pe care le vom avea in vamile vazduhului, daca nu ne descalcim mintea din cursele lui. De puterea lui se scapa cu ajutorul lui Dumnezeu: „Fara Mine nu puteti face nimic in privinta izbavirii de diavol”.
Nu este bine sa slujesti la doi domni.
Prin vami trec toti afara de cei aprinsi de focul Duhului Sfant inca din lumea aceasta.
Despre flacarile mainii Avei Iosif in rugaciune: „daca vrei fa-te tot ca focul” (pateric), insemneaza a vrea la o intensitate pe viata si pe moarte.