Recoltarea urinei pentru testul Addis Hamburger

DEFINITIA URINEI

Urina este o solutie apoasa rezultata in urma metabolismului intermediar protidic ,toxica si

nefolositoare pentru organism

DEFINITIA MICTIUNII

Mictiunea este actul fiziologic si constient de eliminare a urinei .

Definitie: studiul cantitativ al elementelor si al cilindrilor din urina.

Sedimentul Hamburger este folosit pentru numărarea elementelor patologice urinare (hematii,

leucocite, cilindri) în condiţiile în care există suspiciunea unei suferinţe renale, dar în cadrul

examenului sumar de urină, sedimentul urinar este normal.

La femei nu se face recoltarea in timpul mentrei.

Materiale necesare:

 Materiale de protectie

 Recipient pentru colectare

Daca se face recoltare prin sonda avem nevoie de materialele pentru sondajul vezical

 Materiale pentru toaleta urogenitala

 Musama aleza

 Buletin de analize

 Foaie de observatie si plan de inghijire

Pregatirea psihica:

 Identificam pacientul

 Informam asupra tehnicii

 Explicam necesitatea tehnicii

 Obtinem consintamantul

Pregatirea fizica:

 Incepe cu 24h inainte cand se anunata bolnavul de

efectuarea testului

 Se recomanda regim fara lichide In dimineata efectuarii tehnicii bolnavul este rugat sa urineze

 Se noteaza ora exacta iar aceasta urina se arunca

 Din acest moment bolnavul este rugat sa stea culcat intre 100-180 minute

 Bolnavul nu bea nimic in acest timp

 Dupa 180 minute se pregatesc materialele

pentru recoltare

 Tehnica este aceeasi ca si la examenul

bacteriologic al urinei

 Se recolteaza intreaga cantitate de urina

 Recoltarea se face prin mictiune spontana sau

prin cateterism vezical

 Se trimite la laborator etichetat, notanduse exact intervalul intre cele doua mictiuni si

volumul urinei sau cantitatea la ce-a de-a doua mictiune.

In mod normal se elimina prin urina 1000 hematii\min si 1000 leucocite\min.

RECOLTAREA SANGELUI PENTRU HEMOCULTURA

SCOP

 punerea in evidenta a germenilor patogeni in sange pentrut insamantarea mediului de

cultura si pentrut efectuarea antibiogramei

MATERIALE NECESARE

a) De protectie :

 musama

 aleza,

 manusi

 masca

b) Sterile :

 Camp steril,

 manusi sterile

 2 flacoane cu medii de cultura unul pentru germeni aerobi si pentru germeni anaerobi

 Holder

 Ac dublu special

c) Nesterile:

 tavita medicala

 tavita renala

 carucior

 garou

 recipient pt colectarea deseurilor

 Solutie dezinfectanta (alcool de 70 sau betadina )

 FOCG Plan de ingrijire

 Bilet de trimitere la laborator

PREGATIREA PACIENTULUI

PSIHICA

 Identific pacientul il informez si explic procedura

 Obtin consimtamantul

 Incurajez si sustin

FIZICA

Pacientul este in decubit dorsal

Se alege vena

Se spala cu apa si sapun apoi facem dezinfectia

TEHNICA

-2 CADRE MEDICALE

 Ma spal pe maini, imi pun manusi

 Punem camp steril

 Montam acul la holder

 ASISTENTUL 2 pune garoul

 ASISTENTUL 1 dezinfecteaza si punctioneaza, adapteaza flaconul cu mediul de cultura

,extrage si il inmaneaza ASISTENTULUI 2

 Ataseaza a 2 a eprubeta

 Desfacem garoul

 Retragem acul ASISTENTUL 2 comprima vena 5 minutele

 AS1 omogenizeaza usor pe plan orizontal sangele cu mediul de cultura din flaconREORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCA

 Managementul deseurilor

 Microclimat

 Tehnica este efectuata in conditii de perfecta asepsie

Transportul se face imediat si flacoanele se introduc intr un termstata la 37grade C

NOTAREA PROCEDURII

Se noteaza in FOCG si planul de ingrijire

RECOLTAREA PT HEMOCULTURA SE FACE LA DEBUTUL BOLII , INAINTE DE

ADMINISTRAREA ANTIBIOTICELOR !!!!

EVALUAREA PROCEDURII

BILANT POZITIV

-Pacientul are tegumente si mucoase normal colorate;

-Semnele vitale sunt normale;

-Pacientul a inteles scopul puncției venoase;

-Pacientul nu a prezentat leşin, stare de greata, voma,hematom.

BILANT NEGATIV

-Leşinul, starea de greafă sau voma- anuntati medical;

-Anxietatea- discutaţi cu pacientul şi incurajati-l;

-Refuzul pacientului privind punctia venoasa- anunţaţi medical;

-Extravazarea sângelui în ţesuturile din jur;

-Hematomul - comprimati locul cu un tampon steril;nu repetati intepatura in aceeasi zona;

- aplicați compresă rece;

-aplicați unguente care favorizează resorbția.

-Hemoliza sângelui recoltat-repetati recoltarea cu acordul pacientului

-Recoltarea nu s-a făcut în condiţii corespunzătoare;

-Infecția-evitarea prin efectuarea procedurii in

siguranta.

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELORPE CALE SUBCUTANATA ( S.C. )

DEFINITIE

Injectia subcutanata consta in introducerea medicamentului in tesut conjuctiv

subcutanat

SCOP

Terapeutic :

De administrare a solutiilor cristaline sau perfuzare pentru hidratare

AVANTAJE

 Trebuiesc aministrate cantitati mici de substante (sub 2 ml )

 Implantarea sub piele ,sub forma de pelete care determina efect prelungit

 Aceasta cale este utilizata si pentru unele grefe sau implanturi

DEZAVANTAJE

 Injectarea este dureroasa

 Absorbtia se face relativ lent

INDICATII

 Adrenalina

 Atropina

 Heparina

 Insulina

CONTRAINDICATII

 Solutii iritante –hipotone,hipertone LOCURI DE ELECTIE

 Fata externa a bratului

 Fata supero externa a coapsei

 Regiunea subclaviculara

 Flancurile peretelui

abdominal

 Regiunea deltoidiana

 Regiunea pectorala

MATERIALE NECESARE

De protectie :

 Musama

 Aleza

 Manusi

 Masca

Sterile :

 Seringi

 Ace cu bizoul lung

 Substanta de administrat

 Substanta de administrat pentru eventualele accidente (HHC, adrenalina,

calciu )

 Pentru dezinfectia tegumentului:

o Pad de vata

o Alcool

Nesterile :

 Tava Medicala

 Tavita renala

 Recipient colectare deseuri

 F.O.C.G.

 Plan de ingrijirePREGATIREA PACIENTULUI

PREGATIREA PSIHICA

 Informez pacientul asupra efectului medicamentelor

 Explic metoda de administrare

 Informez pacientul asupra senzatiilor pe care le poate simti

 Informez asupra eventualelor alergii

 Obtin consimtamantul

PREGATIREA FIZICA

 Pacientul sta intr-o pozitie relaxanta

TEHNICA

 Verific calitatea medicamtului :culoare ,aspect ,valabilitate sau daca

medicamentul a mai fost administrat anterior

 Verific daca este calea de administrare corecta corecta,ora stabilita ,etc.

 Verific seringa daca este integra si data de valabilitate .

 Ma spal pe maini ,ma dezinfectez si imi pun manusi

 Dezinfectez gatul fiolei si o rup cu o compresa sterila

 Desfac seringa si aspir continutul fiolei cu acul pentru a nu contine cioburi

 Elimin bulele de aer din seringa

 Indepartez acul in recipintul special ,atasez ac nou Dezinfectez tegumentul

prin miscari circulare

 Cutez cu policele si indexul mainii stangi sau drepte o

portiune de tegument fixand-o si ridicand-o de pe

planurile profunde ,se patrunde cu acul prin axul

longitudinal al cutei 2-4 centimentri ,acul formeaza un

unghi de 45 de grade cu tegumentul , in cazul

insulinei, si unghi 90 de grade in cazul fraxiparinei

 Verific daca acul nu a ajuns intr-un vas de sange

aspirand

 Injectez substanta lent si retrag acul Tamponez

locul

 Ma spal pe

maini

 Voi alterna

locurile de

administrare

!!!!!!! In cazul perfuziei subcutanate :

 Se administreaza 3 litri de substanta in 24 h

 Administrarea se face in 24 h ,si in 12 h in bolus .

 Este o metoda foarte rar folosita

FRAXIPARINA

 La administrarea subcutanata locul uzual de injectare este peretele

abdominal

!!!!!!! Acul se introduce in intregime ,perpendicular intr-un pliu realizat intre

police si index ,pliu ce trebuie mentinut pana la terminarea injectiei

 Seringile gradate sunt destinate administrarii in doze ajustate

INGRIJIREA PACIENTULUI DUPA TEHNICA

 Supraveghez pacientul dupa tehincaNOTAREA PROCEDURII

 In F.O.C.G. si plan de ingrijire cu : data ,ora ,substanta administrata ,calea

de administrare ,doza si toleranta pacientului .

EVALUAREA PROCEDURII

BILANT POZITIV

 Medicamentul este injectat lent, in zona corecta si nu se aspira sange

 Pacientul prezinta raspuns favorabil la medicament fara efecte adverse

BILANT NEGATIV

 Acul inteapa un vas de sange –acul este scos si se reia procedura

 Zona devine rosie , indurata si dureroasa –se aplica rapid comprese reci sau

gheata

 Durere vie violenta – atingerea unei terminatii nervoase

 Ruperea acului

PARTICIPAREA NURSEI LA EFECTUAREA PUNCŢIEI RAHIDIENE

DEFINIŢIE 

 Puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu ajutorul unul ac special în spaţiul subarabnoidian la nivel:

 • lombar (puncţia lombară);

 • toracal (puncţia toracală); 

• suboccipital (puncţia suboccipitală). 

SCOP 

Explorator:

 • măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian (L.C.R.) şi prelevarea unei cantităţi pentru examene: citologice, biochimice, bacteriologice;

 • în traumatismele cranio-cerebrale şi accidentele vasculare cerebrale pentru aprecierea aspectului L.C.R. - sanguinolent - semn de hemoragie; pentru măsurarea presiunii acestuia;

 • injectarea unor substanţe de contrast în mielografie

 b)Terapeutic:

 • administrarea de anestezice, antibiotice sau a agenţilor antimitotici (?) 

• decomprimarea în cazul în care presiunea L.C.R. este crescută (asociind cefalee şi edem papilar)

 INDICAŢII 

– în meningite; 

- traumatisme cranio-cerebrale şi AVC; 

- lues; 

- rahianestezie 

PREGĂTIREA MATERIALELOR 

- Cărucior rulant pentru materiale sau tavă medicală; 

- Mănuşi sterile, câmpuri sterile, comprese sterile; 

- Ace sterile pentru puncţie lungi de 8-10 cm, subţiri cu bizou scurt, prevăzute cu mandren şi uneori cu "introducer"; 

- Soluţii dezinfectante (betadină sau alcool iodat); 

- Seringi sterile de 2-5 ml; 

- Eprubete sterile; 

- 1-2 tăviţe renale; 

- monometru Claude pentru măsurarea presiunii L.C.R 

- Soluţii de injectat când este cazul; 

PREGĂTIREA PACIENTULUI 

a) PSIHICĂ: 

IIEO.

b) FIZICĂ: 

- Se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea sa, cu scopul şi locul puncţiei: 

     • Şezând cu capul flectat, umerii aplecaţi, spatele îndoit, coatele sprijinite pe genunchi, membrele inferioare sprijinite pe un scăunel;

 • Se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, iar în timpul procedurii să nu se mişte.

 • În decubit lateral: la marginea mesei de operaţie sau a patului, cu coapsele flectate pe abdomen şi gambele flectate pe coapse, capul în flexie maximă, coloana vetrebrală arcuită, umerii în plan vertical; 

• Se asigură intimitatea pacientului cu paravan dacă procedura se execută la salon EFECTUAREA PROCEDURII: 

- Se identifică pacientul; 

- Se aşează pacientul într-una din poziţiile amintite în funcţie de starea sa şi recomandarea medicului; 

- Se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative;

 - Se controlează ca tempereratura camerei să fie de 20°C; 

- Se dezinfectează locul puncţiei cu betadină; 

- Se oferă medicului mănuşi sterile;

 - Se oferă medicului acul de puncţie steril;

 - Se supraveghează pacientul pe tot timpul puncţiei;

 - Se oferă medicului monometrul Claude pentru a măsura presiunea L.C.R.; 

- Se oferă medicului pe rând eprubetele pentru recoltarea L.C.R. în vederea diferitelor examene de laborator; 

- Se etichetează eprubetele şi se trimit imediat la laborator, 

- Se oferă medicului seringile cu soluţii medicamentoase dacă puncţia se face în scop terapeutic; 

- Se extrage brusc acul puncţiei de către medic la sfârşitul procedurii; 

- Se masează locul puncţiei; Se aplică o compresă sterilă pe locul puncţiei şi se fixează cu romplast 

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI 

- Se aşează pacientul foarte atent pe cărucior în poziţie orizontală şi la fel şi în pat;

 - Se menţine pacientul fără pernă şi nemişcat cel puţin 6 ore până la 24 ore; 

- Se alimentează pacientul la pat numai după 6 ore; 

- Se oferă pacientului pernă după 24 ore; 

- Se observă cu atenţie mişcările extremităţilor, 

- Se evaluează capacitatea de micţiune a pacientului; 

- Se monitorizează în permanenţă pacientul 

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ 

- Se colectează materialele folosite în recipiente speciale conform P. U.

 - Se îndepărtează mănuşile. 

- Se spală pe mâini cu apă curată şi săpun. 

NOTAREA PROCEDURII Notaţi: 

- Procedura în fişa de proceduri şi în dosarul / planul de îngrijire. 

- Data, ora, cantitatea, aspectul lichidului extras, precum şi tratamentul efectuat; 

- Orice observaţie legată de starea pacientului; 

- În ce scop a fost efectuată puncţia;

 - Se specifică ce probe s-au recoltat şi când au fost trimise la laborator.

 INCIDENTE ŞI ACCIDENTE 

- Puncţie albă determinată de introducerea defectuoasă a acului; 

- Scurgere foarte lentă a lichidului din cauza hipotensiunii L.C.R.;

 - Imposibilitatea puncţionării foarte frecventă la vârsnici din cauza osificării ligamentare şi la obezi (canalul rahidian situat profund); 

- Puncţie traumatică (prin ac se exteriorizează sânge ca rezultat al efracţiei unui vas meningeal); 

- Durere la nivelul unui membru pelvian prin puncţionarea unei rădăcini nervoase; 

- Lipotimie mai ales la pacienţi care nu au fost sedaţi anterior şi la care puncţia se realizează în şezând; 

- Cefalee şi rahialgie, o complicaţie frecvent întâlnită care pare a fi determinată de scăderea presiunii L.C.R.; 

- Sincopa şi accidentele mortale care apar foarte rar la pacienţii cu traumatisme cerebrale, fractură de bază de craniu, etc.

Îngrijirea stomelor (traheostomă, gastrostomă, colostomă, urostomă)

Stoma vine din grecescul “stoma” și înseamnă orificiu sau deschizătură.

Stomie înseamnă crearea prin intervenţie chirurgicală a unei deschizături, comunicări (stomă) cu exteriorul sau realizarea unei comunicări între un organ cavitar şi tegument.

Tipuri de stome

traheostoma = orificiu creat la nivelul traheei prin care se poate asigura respirația. 

gastrostoma = orificiu făcut la nivelul stomacului; 

Vezi și: Nutriția enterală și nutriția parenterală.

colostoma = regiune a colonului care este fixată la un orificiu de la nivelul peretelui abdominal. 

urostoma = crearea unei comunicări între rinichi şi piele printr-o sondă, în vederea derivării urinii spre exterior. 

Îngrijirea stomelor – Scop

menținerea permeabilității stomei prin aspirarea de secreţii care o pot obstrua, menținerea integrității pielii din jur, prevenirea infecțiilor, suport psihologic. 

îngrijirea stomelor se va face prin tehnici sterile pentru a preveni infecțiile. 

Materiale necesare 

➢ pentru îngrijirea traheostomei:

recipiente sterile, canulă sterilă în cazul inlocuirii ei 

solutie normal salină (ser fiziologic), apa oxigenata 

comprese sterile, mănuşi sterile 

echipament pentru aspirare 

periuţă sterilă din nailon, curăţător steril de pipă pentru parte interioară a canulei 

echipament pentru toaletarea gurii 

lubrifiant pe baza de apă, unguent cu antibiotic 

banda de fixare a canulei ( daca este nevoie să fie schimbata) şi foarfecă sterilă 

dacă este necesar repoziţionarea canulei: dilatator de trahee steril, canulă sterilă de mărime potrivită 

Pregătirea pacientului

fizică: se asigură intimitatea pacientului şi va fi ajutat să se aşeze într-o poziţie confortabilă, poziţie semişezândă 

psihică: asistenta va discuta cu pacientul explicându-i practica de îngrijire, stabilind un climat de încredere, uşurându-i adaptarea la noua situaţie, acesta va fi educat să se poată îngriji singur şi să poată duce o viaţă activă normală. 

Tehnica

➢ îngrijirea traheostomei

 se stabilește un câmp de lucru steril lângă patul pacientului pe o măsuţă de lucru pe care se vor aşeza materialele necesare, 

se va turna într-un recipient steril ser fiziologic şi în altul apă oxigenată, într-un al treilea recipient steril se pun comprese sterile ce vor fi îmbibate cu ser fiziologic/ apă oxigenată pentru curăţarea interioară a canulei; 

se pun mănuşi nesterile și se îndepărtează pansamentul din jurul stomei; 

se pun mănuşile sterile, se aspiră pacientul; 

dacă trebuie schimbată banda adezivă se va pregati acesta ca lungime sau, daca este gata pregatita se va desface pachetul prin tehnica sterilă; 

cu mâna dreaptă se ia o compresă sterilă îmbibată în soluţie de curăţat ( apa oxigenata, ser fiziologic), se scurge de excesul de lichid , pentru a preveni aspirarea sa şi se şterge pielea din jurul stomei, apoi cu alta compresă se va şterge bordura canulei; 

se va repeta procedeul de fiecare data cu alta compresă, pana cand zona va fi curată apoi se va usca zona curăţată cu comprese sterile şi se reface pansamentul în mod steril; 

spălarea sau înlociurea canulelor interioare: se pun mănuşi sterile şi se scoate canula care se introduce în recipientul cu apă oxigenată; se va curăţa repede canula cu ajutorul periutei de nailon, folosind mana dreaptă ; se clăteşte 10 secunde cu ser fiziologic, se verifică să nu mai aibă secreţii pe ea , se scutura usor de marginea recipientului cu ser fiziologic si fără a se usca, se reintroduce canula în traheostoma şi se aplica un nou pansament steril; 

dacă trebuie înlocuită canula se va desface în mod steril pachetul cu noua canulă; 

Observaţii

se va schimba pansamentul steril din jurul stomei de câte ori va fi nevoie şi se vor aspira secreţiile verificându-se aspectul şi culoarea secretiilor; 

se va ține la îndemână trusa de urgență; 

se va evita efectuarea excesivă a diverselor manevre până când stoma nu este bine definită (primele 4 zile); 

dacă zona din jurul stomei prezintă excoriații sau semne de infecție, se va aplica un unguent cu antibiotic, la indicația medicului; 

nu se vor folosi niciodată in jurul stomei medicamente sub forma de pudra sau pe baza de ulei deoarece aspirarea lor poate produce infectii. 

un alt aspect important este umidifierea şi încălzirea gazelor respiratorii, prin umidificatorul ventilatorului (la pacienţii ventilaţi mecanic) sau prin nebulizator sau aparat de aerosoli (la pacientul care respira spontan) 

nici aspectele psihologice ale îngrijirii pacientului traheostomizat nu vor fi neglijate. Internarea prelungită într-o secţie de terapie intensivă (valabilă pentru majoritatea acestor bolnavi), cu tot ceea ce presupune acest lucru potenţează anxietatea şi teama. Pacientul conştient va fi informat asupra tuturor manevrelor ce i se vor efectua şi va fi încurajat să se exprime (comunicare scrisă pentru bolnavul traheostomizat). Există de asemenea un impact psihologic pe termen lung, legat de prezenţa cicatricei de traheotomie într-o regiune vizibilă a corpului. 

Complicații

Cele mai multe complicații pot să apară în primele 4 ore de la efectuare traheotomiei:

hemoragie la locul inciziei care poate determină aspirarea de sânge; 

sângerare sau edem traheal care poate cauza blocarea căilor aeriene; 

aspirarea secrețiilor; introducerea aerului în cavitatea pleurală cauzând pneumotorax; 

hipoxie și acidoza, stop cardiac; 

emfizem subcutanat. 

Pregătirea pacientului pentru radioscopia gastrică

Definiție: examinarea radiologică a tubului digestiv cu substanța de contrast administrată pe cale orală și rectală, substanța de contrast utilizată este sulfatul de bariu.

Scop :  studierea morfologiei și funcționalității tubului digestiv organelor tubului digestiv pentru stabilirea diagnosticului în gastrită cronică, ulcer gastro-duodenal și tumori ale tubului digestiv.

Contraindicații: pacienții cașectici, cu tromboze, cu ileus, gravidele în prima jumătate a sarcinii, perforarea tubului digestiv cu hemoragie gastrointestinală acută, peritonita acută, bolnavii adinamici în stare gravă.

Pregătirea instrumentelor și materialelor necesare:

-sulfat de bariu 150g sau un pachet original;

-cană;

-apă;

-lingură de lemn;

-purgativ (ulei de parafină)

Pregătirea sulfatului de bariu: un pliculeț sulfat de bariu de 150 g se   amestecă cu o cantitate de apa caldă si se omogenizează, peste pasta omogena se adaugă apa caldă 200-300g amestecându-se cu o baghetă de lemn.

Pregătirea bolnavului:

• Pregătirea psihică a pacientului

• se anunță cu 2 zile înainte de tehnică ce urmează să i se efectueze, importanța ei pentru diagnosticul bolii.

• Se explică pacientului tehnica de investigație;

• Se anunță pacientul ca în dimineața examinării nu trebuie să mănânce;

• Se atenționează pacientul ca nu trebuie sa fumeze, pentru ca fumatul mărește secreția digestivă;

• Se informează pacientul de regimul alimentar care trebuie să îl respecte

• Pregătirea fizică

• Cu 1-2 zile înainte bolnavul primește regim alimentar ușor digerabil, neflatulent,  (supe, pâine prăjită, oua, făinoase)

• Seara înaintea explorării se efectuează clisma evacuatoare

• În dimineața examinării pacientul nu bea nu mănâncă și nu fumează

• Pacientul este însoțit la serviciul radiologic ajutat să se dezbrace în porțiunea superioară a trunchiului și așezat sub ecranul radiologic, unde i se oferă sulfatul de bariu pe care îl bea la indicația medicului

• Pacientul este readus la serviciul de radiologie după 2,8, 24 h pentru a se urmării sub ecran evacuarea stomacului, umplerea intestinului subțire și a colonului. 

• La 2 ore de la începutul examinării, pacientul poate să mănânce

• După tehnică pacientul este ajutat să se îmbrace și  va fi însoțit în salon

Tehnica se notează în FO.

Îngrijirea pacientului după tehnică: pacientul este informat că scaunul va fi de culoare albă, după terminarea examinării se poate administra un purgativ(o lingura de ulei de parafina).

Atenţie :

• La copii mici gustul sulfatului de batiu se corectează cu lămâie sau cacao și se administrează cu lingurița

• La sugari bariul se prepară cu ceai sau lapte și se administrează cu biberonul

• Cu 2-3 zile înainte de examenul radiologic se va evita administrarea de purgative și medicamente cu conținut de Ca. Fe, bismut, iod

• Nu se efectuează sondaj  gastro-duodenal înainte de examenul radiologic deoarece irită mucoasa și produce hipersecreție.

ALIMENTAREA ȘI HIDRATEREA ORGANISMULUI PRIN PEV

Definiție : introducerea alimentelor în organismul pacientului prin mijloace artificiale

Scop:

hidratarea pacienților inconștienți și cu tulburări de deglutiție, cu intoleranțe sau hemoragii digestive, pacienți cu stricturi esofagiene, pacienți cu negativism alimentar

Alimentarea parenterală:

se face cu substanțe cu valoare calorică ridicată. 

pe cale IV pot fi introduce substanțe izo și hipertone (glucoza 10,20,33,40%), soluție Dextran, hidrolizate proteice.

Calea PIV sau PEV: constă în introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură a soluției medicamentoase prescrise pentru reechilibrare hidroelectrolitică, hidroionică și volemică.

Scop: 

de hidratare și mineralizare

de administrare a medicamentelor la care se urmărește un efect prelungit

depurativ, diluând și favorizând excreția din organism a produșilor toxici

completarea proteinelor și altor componente sanguine

alimentare

Materiale necesare:

..................................................................................................................................

.................................................................................................................................

Pregătirea psihică:

.................................................................................................................................

.................................................................................................................................

Pregătirea fizică:

...................................................................................................................................

.................................................................................................................................

 Efectuarea procedurii:

se verifică prescripția medicală privind cantitatea și tipul soluției

se identifică pacientul

ne spălăm pe mâini și îmbrăcăm mănuși

aducem materialele la patul pacientului 

pregătim soluția perfuzabilă și trusa de perfuzat

suspendăm punga sau flaconul în stativ

deschidem trusa de perfuzat

menținem asepsia când deschidem trusa

fixăm clema/prestubul la distanță de 2-5 cm mai jos de picurător

închidem prestubul

îndepărtăm capacul acului și îl introducem în pungă/flacon

presăm ușor picurătorul și lăsăm să se umple până la jumate

înlăturăm capacul protector și deschidem prestubul

lăsăm lichidul să curgă până ce se diminuează bulele de aer, ținând tubul perfuzorului cu amboul în sus

închidem prestubul

selectăm locul potrivit

aplicăm garoul la 8-10 cm deasupra locului injecției

se recomandă pacientului să strângă pumnul

se efectuează puncția

dacă venele nu sunt vizibile dați drumul la garou, rugați pacientul să-și coboare mâna pentru a i se umple venele apoi reaplicați garoul.

dezinfectăm tegumentul folosind mișcări circulare

poziționăm mâna nedominantă la 4-5 cm sub locul puncției și cu policele se întinde pielea

îndepărtăm capacul protector de la amboul tubului de perfuzor

executăm puncția.

Dacă se instalează perfuzia cu branulă:

fixăm cu arătătorul de la mâna stângă, exercitând presiune la 3 cm deasupra locului puncției

extragem mandrinul de pe lumenul branulei

atașăm tubul perfuzorului la branulă

deschidem prestubul și dăm drumul soluției să curgă

fixăm rata la 60 picături/minut

fixăm cu bandă romplast

aplicăm eticheta pe pungă indicând data, ora, medicația adecvată

așezăm pacientul în poziție comodă

observăm faciesul pacientului, starea, tegumentele, apariția frisoanelor, alterarea funcțiilor neuromusculare, apariția edemelor.

inspectăm locul de inserție și notăm culoarea tegumentului

Îngrijirea pacientului după tehnică:

......................................................................................................................................

Reorganizarea locului de muncă:

........................................................................................................................................

Notarea procedurii: .................................................................................................................

Incidente:

hiper-hidratare: la cardiaci poate determina edem pulmonar acut – se reduce ritmul sau se întrerupe perfuzia și se administrează medicație tonico-cardiacă.

embolie gazoasă : pătrunderea aerului în curentul circulator

revărsarea lichidului: în țesuturile peri venoase, poate da naștere la flebite și necroze

coagularea sângelui: pe ac sau branulă prin heparinizare.

Participarea asistentului medical la examenul cu ultrasunete (echografice)

Ultrasonografia este examinarea neinvazivă pentru vizualizarea structurilor din ţesuturile moi ale 

corpului, prin înregistrarea reflectării undelor sonore îndreptate către ţesuturi. 

Echografia abdominală

Ecografia abdominală generală este o metodă imagistica medicală de diagnostic bazată pe ultrasunete

folosită pentru a vizualiza diferite structuri/organe din cavitatea abdominală, arătând dimensiunea, forma

și consistenta organelor.

Ecografia abdominală generală permite diagnosticarea multor boli hepatice (ex: ciroză, steatoză, cancer

hepatic), pancreatice (chisturi, pancreatită acută și cronică, tumori pancreatice), biliare (calculi biliari,

colecistită, colangiocarcinom), renale (calculi, tumori), afecțiuni splenice.

Ecografia abdominală permite determinarea dimensiunilor, evaluarea structurii interne a organelor și

evidențierea unei leziuni, pe baza imaginilor obținute în timp real.

Ecografia este una dintre cele mai larg utilizate metode diagnostic din medicina modernă. Ea este ieftină,

portabilă și o metodă sigură deoarece nu utilizează radiații ionizante mutagene.

Scop/indicaţii:

 vizualizarea în timp real a organelor 

abdominale (aorta abdominală, ficat, vezică 

şi canalele biliare, pancreasul, rinichi, 

ureterele, vezica urinară); 

 evaluarea motilităţii unor organe, a formei, 

dimensiunilor, poziţiei; 

 evaluarea unor structuri slab vizualizate 

radiologic sau inaccesibile; 

 stabilirea diagnosticului de sarcină, 

urmărirea ritmului de creştere a sarcinii, 

sarcini multiple, malformaţii fetale.Materiale necesare:

- ecograf (tehnica efectuată de medic)

- gel pentru realizarea contactului cu tegumentul;

- prosop textil sau de hartie pentru îndepărtarea gelului.

- FOCG

- recipiente pentru colectarea deşeurilor

Pregătirea pacientului:

Pregatirea psihica

 identificăm pacientul

 îl informăm cu privire la procedura (i se prezintă pacientului avantajele şi dezavantajele)

 îi explicăm procedura

Avantaje:

- nu prezinta risc de radiaţii;

- pregătirea este minimă;

- nu necesită substanţe de contrast;

- nu influentează fătul, se poate repeta fără risc;

- nu necesită spitalizare, se poate efectua ambulatoriu.

Dezavantaje:

- nu pot fi examinate structurile pline cu aer (plămân, intestin);

- la pacienţii obezi undele ultrasonore sunt atenuate.

- se explică tehnica procedurii, modul de colaborare;

- se culeg informaţii despre eventualele alergii la latex;

- se iau măsuri pentru îndepartarea gazelor dacă se înterpune în faţă fluxului undelor;

- se inspectează zona pentru a nu exista leziuni (gelul se aplică pe pielea integră)

- se iau măsuri pentru asigurarea imobilităţii copiilor;

- unele examene necesită post alimentar şi întreruperea fumatului;examenele radioscopice cu bariu se fac înaintea

ecografiei.

 solicităm consimţământul

Pregatirea fizică

- se aşează în poziţie adecvată examenului;

Participarea asistentului medical la procedură

- se verifică dacă pacientul a respectat recomandările;

- se asigură contactul permanent între transductor şi

tegument.

Pregătirea pacientului pentru ecografie abdominală constă în:

 post alimentar (inclusiv băuturi acidulate și cafea) cu cel puțin 6 ore înainte de investigație,

astfel că stomacul să fie gol și conținutul gazos intestinal să fie redus, permițând vizualizarea

adecvată.

 Este indicat să se bea 1-1.5 litri lichide (apă plată).

 Poziţia pacientului este în funcţie de organul vizat, de obicei decubit dorsal.

 Prezenţa gazelor şi bariului în abdomen distorsionează imaginea.

Tehnica este efectuată de către medic

După tehnică asistentul medical îndepartează gelul de pe abdomenul pacientului cu prosopul de

hârtie

Reorganizarea locului de muncă

- dacă tehnica s-a efectuat în cabinetul medical asistentul va transporta pacientul în salon şi îl aşează

confortabil în pat

- dacă tehnica a fost efectuată la patul pacientului se va asigura confortul acestui

- se crează condiţii optime de microclimat

- se efectueză managementul deşeurilor conform P.U

Notarea procedurii

- medicul notează rezultatele obţinute în FOCG

- asistentul medica notează efectuarea procedurii în planul de îngrijire

Important de știut este faptul că ecografia nu prezintă niciun risc, nu este invazivă și poate fi repetată

ori de câte ori este nevoie (spre deosebire de radiografie sau CT, nu implică radiații).Nu necesită substanţă de contrast, procedura este utilă pentru femeile gravide, pacienţi alergici sau cuinsuficienţă renală.

ENDOSCOPIA DIGESTIVĂ

Definiție

Endoscopia reprezintă examinarea prin vizualizare, combinată cu fotografiere, radiografie, biopsie și permite anumite conduite terapeutice la nivelul organelor cavitare sau cavități ale organismului.

Endoscopia anumitor organe și sisteme 

Endoscopia digestivă cuprinde examinarea endoscopică a esofagului, stomacului, duodenului, colonului și a cavității peritoneală

Eso-gastro-duodeno-scopia reprezintă examenul endoscopic al tractului gastrointestinal : esofagul, stomacul, duodenul, în scop: 

explorator

vizualizare, frotiuri, biopsie și introducerea substanțelor de contrast pentru stomac și duoden

terapeutic 

aspirarea secrețiilor cu îndepărtarea corpilor străini

hemostază prin coagulare laser 

gastrostomă pentru alimentație de durată

dizolvarea chimică sau mecanică a calculilor biliari și extragerea acestora 

Contraindicații

persoanele în vârstă

pacienții cu afecțiuni pulmonare sau cardiace

persoane cu stenoze laringo-esofagiene

persoanele cu varice esofagiene

persoane obeze

persoane cu deformații importante ale coloanei cervico-dorsale

Materiale necesare

materiale de protecție : mușama și aleză

endoscop rigid sau flexibil

instrumente endoscopice pentru recoltarea din țesut

mască

mănuși sterile 

comprese și tampoane sterile

pense

seringi,ace

câmp steril

medicație anticolinergică (Atropină)

substanță de contrast

antispastice

sedative ușoare

aspirator

soluții perfuzabile 

Organizarea mediului

explorările endoscopice se efectuează numai în sala de examinare, pregătită după proceduri standardizate pentru evitarea contaminării cu germeni și a riscului de infecție 

personalul respectă măsurile de protecție generale : spălarea mâinilor cu apă și săpun, dezinfectarea lor, echipamentul de protecție care evită expunerea la contaminare 

instrumentarul steril se pregătește pe tava de instrumente protejată cu câmp steril 

se verifică etanșeitatea tubulaturii și sursa de lumină, aspiratorul 

monitoarele pentru supravegherea funcțiilor vitale se poziționează pentru a asigura accesul liber al personalului

Pregătirea psihică

identificăm pacientul

îi explicăm necesitatea tehnicii

obținem consimțământul

Pregătirea

fizică

recomandăm pacientului cu o seară înainte să nu mănânce mai târziu de ora 8 iar în dimineața investigației să nu mănânce nimic

în cazul stenozei pilorice se efectuează spălătură gastrică pentru evacuarea completă a stomacului

se însoțește pacientul la sala de examinare iar la recomandarea medicului i se administrează un sedativ ușor

se așează pacientul în decubit lateral stâng, cu capul sprijinit pe o pernă și membrele inferioare ușor flectate

dacă sunt ușoare probleme cardiace sau respiratorii, pacientul va fi așezat în poziție șezând

solicităm cooperarea în timpul investigației și asigurăm comfort psihic și securitate

Tehnica

A1+A2+M se spală pe mâini și se dezinfectează

A1 : predă medicului instrumentele pregătite înainte, în funcție de specificul intervenției, pregătește eprubetele sterile și alte recipiente necesare pentru colectarea diferitelor fragmente, etichetându-le cu datele persoanele ale pacientului și examinările solicitate

piesele recoltate pentru biopsie sunt fixate cu formol și apă distilată

A2 : asigură poziția pacientului și supraveghiază permanent facies, puls, tensiune, respirație, starea generală a pacientului, culoarea tegumentelor și a mucoaselor, durere, flatulență

M : efectuează endoscopia iar după tehnică A2 asigură transportul pacientului la salon, asigurându-i comfortul necesar recuperării

A2 : instruiește pacientul să evite hidratarea timp de 1-2 h (până la apariția sensibilității de deglutiție) 

Îngrijirea pacientului după tehnică 

Pacientul este condus la salon, instalat în condiții de confort și securitate ; supraveghere și repaus la pat 

Incidente și accidente

dureri la deglutiție

durere și tumefierea amigdalelor

febrilitate 

Observații

     În endoscopia diagnostică și terapeutică, sunt ulitizate atât aparate rigide cât și cele flexibile care datorită fibrelor optice pot fi manevrate în toate direcțiile 

după gastro-duodeno-scopie, pacientul elimină o cantitate apreciabilă de mucus prin câteva eructații.

dacă pacientul nu elimină aerul și acuză dureri, asistenta va introduce la recomandarea medicului sondă gastrică

avantaje ale chirurgiei endoscopice : diagnostic preoperator bine stabilit, complicații potențiale cu prag scăzut, vindecarea rapidă a plăgilor, intervenții care permit mobilizarea postoperatorie rapidă.

 

PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU UROGRAFIE

30. PREGATIREA PACIENTULUI PENTRU UROGRAFIE

Urografia=metoda de vizualizare radiologica cu ajutorul unei substante de contrast iodate a aparatului urinar

Indicatii: infectii unrinare, hematurie, tulburari de mictiune, insuficienta renala, tumori

Contraindicatii: în cazurile de insuficienţă renală şi hepatică, boală Basedow, insuficienţă cardiacă decompensată, stări alergice, anemii hemolitice, precum şi în tuberculoza pulmonară evolutivă.

Materiale necesare

-substanta de contrast ODISTON (30, 60, 75%)

-materiale pentru injectie IV( ac, seringa, garou, vata, spirt)

-materiale pentru clisma

-carbune animal, ulei ricin

Pregatirea alimentara: cu 2-3 zile inainte se consume regim fara celuloza, reziduuri si apa minerala; in ziua precedenta examenului regim hidric, in ziua examenului lichide putine

Pregatirea medicamentoasa: se administreaza de 3x/zi carbune cu 2 zile inainte, in seara precedenta se administreaza ulei de ricin-2linguri si inainte injectarii substantei se face clisma evacuatorie

Se testeaza sensibilitatea la substanta de contrast si pacientul e informat cu privire la reactiile adverse.

Tehnica 

Pacientul este transportat la serviciul de radiologie si va fi asezat pe masa radiologica

Daca toleranta la iod este buna, se va efectua injectarea: adulti (20ml-75%sau 25ml-60%)- injectarea se face incet si cu multa precautie.

La 8-10 minute după efectuarea injecţiei, ea apare în urină, şi atunci se face urografia. Se executa mai multe cadre la intervale de timp.

Dupa tehnica pacientul este ajutat sa se imbrace si sa se deplaseze la salon.

Notare: se noteaza in FOCG si in planul de ingrijire.

PARTICIPAREA NURSEI LA EFECTUAREA PUNCŢIEI RAHIDIENE

PARTICIPAREA NURSEI LA EFECTUAREA PUNCŢIEI RAHIDIENE 

DEFINIŢIE 

 Puncţia rahidiană reprezintă pătrunderea cu ajutorul unul ac special în spaţiul subarabnoidian la nivel:

 • lombar (puncţia lombară);

 • toracal (puncţia toracală); 

• suboccipital (puncţia suboccipitală). 

SCOP 

Explorator:

 • măsurarea presiunii lichidului cefalorahidian (L.C.R.) şi prelevarea unei cantităţi pentru examene: citologice, biochimice, bacteriologice;

 • în traumatismele cranio-cerebrale şi accidentele vasculare cerebrale pentru aprecierea aspectului L.C.R. - sanguinolent - semn de hemoragie; pentru măsurarea presiunii acestuia;

 • injectarea unor substanţe de contrast în mielografie

 b)Terapeutic:

 • administrarea de anestezice, antibiotice sau a agenţilor antimitotici (?) 

• decomprimarea în cazul în care presiunea L.C.R. este crescută (asociind cefalee şi edem papilar)

 INDICAŢII 

– în meningite; 

- traumatisme cranio-cerebrale şi AVC; 

- lues; 

- rahianestezie 

PREGĂTIREA MATERIALELOR 

- Cărucior rulant pentru materiale sau tavă medicală; 

- Mănuşi sterile, câmpuri sterile, comprese sterile; 

- Ace sterile pentru puncţie lungi de 8-10 cm, subţiri cu bizou scurt, prevăzute cu mandren şi uneori cu "introducer"; 

- Soluţii dezinfectante (betadină sau alcool iodat); 

- Seringi sterile de 2-5 ml; 

- Eprubete sterile; 

- 1-2 tăviţe renale; 

- monometru Claude pentru măsurarea presiunii L.C.R 

- Soluţii de injectat când este cazul; 

PREGĂTIREA PACIENTULUI 

a) PSIHICĂ: 

IIEO.

b) FIZICĂ: 

- Se asigură poziţia corespunzătoare în conformitate cu starea sa, cu scopul şi locul puncţiei: 

     • Şezând cu capul flectat, umerii aplecaţi, spatele îndoit, coatele sprijinite pe genunchi, membrele inferioare sprijinite pe un scăunel;

 • Se atenţionează pacientul să menţină poziţia exactă, iar în timpul procedurii să nu se mişte.

 • În decubit lateral: la marginea mesei de operaţie sau a patului, cu coapsele flectate pe abdomen şi gambele flectate pe coapse, capul în flexie maximă, coloana vetrebrală arcuită, umerii în plan vertical; 

• Se asigură intimitatea pacientului cu paravan dacă procedura se execută la salon EFECTUAREA PROCEDURII: 

- Se identifică pacientul; 

- Se aşează pacientul într-una din poziţiile amintite în funcţie de starea sa şi recomandarea medicului; 

- Se măsoară şi se notează funcţiile vitale şi vegetative;

 - Se controlează ca tempereratura camerei să fie de 20°C; 

- Se dezinfectează locul puncţiei cu betadină; 

- Se oferă medicului mănuşi sterile;

 - Se oferă medicului acul de puncţie steril;

 - Se supraveghează pacientul pe tot timpul puncţiei;

 - Se oferă medicului monometrul Claude pentru a măsura presiunea L.C.R.; 

- Se oferă medicului pe rând eprubetele pentru recoltarea L.C.R. în vederea diferitelor examene de laborator; 

- Se etichetează eprubetele şi se trimit imediat la laborator, 

- Se oferă medicului seringile cu soluţii medicamentoase dacă puncţia se face în scop terapeutic; 

- Se extrage brusc acul puncţiei de către medic la sfârşitul procedurii; 

- Se masează locul puncţiei; Se aplică o compresă sterilă pe locul puncţiei şi se fixează cu romplast 

ÎNGRIJIREA PACIENTULUI 

- Se aşează pacientul foarte atent pe cărucior în poziţie orizontală şi la fel şi în pat;

 - Se menţine pacientul fără pernă şi nemişcat cel puţin 6 ore până la 24 ore; 

- Se alimentează pacientul la pat numai după 6 ore; 

- Se oferă pacientului pernă după 24 ore; 

- Se observă cu atenţie mişcările extremităţilor, 

- Se evaluează capacitatea de micţiune a pacientului; 

- Se monitorizează în permanenţă pacientul 

REORGANIZAREA LOCULUI DE MUNCĂ 

- Se colectează materialele folosite în recipiente speciale conform P. U.

 - Se îndepărtează mănuşile. 

- Se spală pe mâini cu apă curată şi săpun. 

NOTAREA PROCEDURII Notaţi: 

- Procedura în fişa de proceduri şi în dosarul / planul de îngrijire. 

- Data, ora, cantitatea, aspectul lichidului extras, precum şi tratamentul efectuat; 

- Orice observaţie legată de starea pacientului; 

- În ce scop a fost efectuată puncţia;

 - Se specifică ce probe s-au recoltat şi când au fost trimise la laborator.

 INCIDENTE ŞI ACCIDENTE 

- Puncţie albă determinată de introducerea defectuoasă a acului; 

- Scurgere foarte lentă a lichidului din cauza hipotensiunii L.C.R.;

 - Imposibilitatea puncţionării foarte frecventă la vârsnici din cauza osificării ligamentare şi la obezi (canalul rahidian situat profund); 

- Puncţie traumatică (prin ac se exteriorizează sânge ca rezultat al efracţiei unui vas meningeal); 

- Durere la nivelul unui membru pelvian prin puncţionarea unei rădăcini nervoase; 

- Lipotimie mai ales la pacienţi care nu au fost sedaţi anterior şi la care puncţia se realizează în şezând; 

- Cefalee şi rahialgie, o complicaţie frecvent întâlnită care pare a fi determinată de scăderea presiunii L.C.R.; 

- Sincopa şi accidentele mortale care apar foarte rar la pacienţii cu traumatisme cerebrale, fractură de bază de craniu, etc.

SUPRAVEGHEREA POST-OPERATORIE

SUPRAVEGHEREA POST-OPERATORIE

Supravegherea începe din momentul terminării intervenției chirurgicale, înainte ca el să fie transportat în salon.

1. Reîntoarcerea pacientului în salon

• de obicei, pacientul este însoțit de medicul anestezist, de asistent care va urmări respirația și modul în care este transportat și așezat în pat.

• este indicat a se face cu patul rulant sau cu căruciorul

• pacientul este acoperit

• asistentul medical îl însoțește pe timpul transportului

• patul va fi manevrat cu atenție

• poziția pacientului va fi în decubit dorsal, cu capul într-o parte

• pe timpul transportului asistentul medical urmărește facies, respirație, puls și perfuzia

Instalarea operatului 

• se face în salon, cu mobilier redus, ușor lavabil, salon aerisit, semi-obscur, cu temperatura de 18-20 C, deoarece căldura excesivă deshidratează și favorizează hipotermie

• în salon există instalații de oxigen, prize și aparatură de aspirație

• patul va fi accesibil din toate părțile, mușamaua și aleza bine întinse, saltea anti-escare

Pozițiile pacientului în pat

• transferul de pe targă pe pat va fi efectuat de către 3 persoane, ale căror mișcări trebuie să fie sincrone

• poziția pacientului în pat este variabilă de în funcție de tipul de intervenție

• cea mai frecventă este decubit dorsal, cu capul într-o parte, fără pernă

• în cazuri particulare (persoane obeze, cardiaci, operați la sân și pe torace) operatul va fi așezat în poziție semi-șezând, în poziția fowler, cu genunchii flectați, cu un sul sub genunchi

2. Supravegherea operatului

Elemente de supraveghere 

1. Date clinice

1. asistentul va supraveghea aspectul general al operatului :

• colorația pielii (cianoză)

• starea mucoaselor (limba uscată, umedă, saburală – încărcată)

• starea de calm sau agitație (agitația exprimă o complicație chirurgicală – hemoragie internă, peritonită post-operatorie)

1. asistentul supraveghiază parametrii fiziologici

• T.A. – se măsoară de câte ori este nevoie, în primele 2 h după intervenția chirurgicală se măsoară din 15 în 15 minute, în următoarele 6 h din 30 în 30 de minute și în următoarele 16 h din ora în oră. Se notează în foaia de reanimare.

• pulsul se măsoară din 10-15 minute și se noteză în foaia de reanimare

• respirația – se urmărește frecvența, amplitudine, ritmicitate,

• În funcție de caz și de modificările respirației indicate de anestezist

• se va indica o aspirație pentru a îndepărta mucozitățile din faringe sau se recomandă administrarea de oxigen

2. Pierderile lichidiene sau sanguine

Urina : reluarea emisiei de urină în prima parte a zilei este un semn bun; la început cantitatea nu este abundentă dar în două zile revine la normal. Se măsoară cantitatea și se observă aspectul.

Scaunul : se reia în următoarele 2-3 zile și este precedat de eliminare de gaze. În cazul în care nu apar gazele se folosește tubul de gaze.

Transpirația : se notează dacă apare, deoarece dacă este abundentă poate antrena pierderi mari de apă.

Vomismente : se va nota cantitatea, aspectul și caracterul (bilioasă, alimentară).

Pierderile prin drenaj : se notează aspectul și cantitatea pentru fiecare dren în parte.

Alte semne clinice sunt urmărite de medic și anestezist, nefăcând parte din atribuțiile asistentei medicale, fiind semne importante în evoluția post-operatorie (starea abdomentului și a respirației).

Examene complementare 

    În funcție de evoluția post-operatorie a pacientului :

• radiografie pulmonară

• test de coagulare

• hemogramă – hematocrit (arată anemia)

• examene de urină (uree și electroliți)

• examen chimic al lichidului de drenaj

• foaie de temperatură

• foaie de reanimare și supraveghiere

• se notează temperatura dimineața și seara,valorile pulsului, T.A

• se notează diureza și scaunul

• se notează ziua operației și apoi 1 (prima zi după operație), 2 (a doua zi), 3 (a treia zi după operație)

• se notează medicamentele administrate înainte și după intervenție și îngrijirile pre și post operatorii.

3.  Îngrijiri acordate pacienților operați

• în momentul trezirii, asistentul va fi lângă pacient și va supraveghia vărsăturile, agitația, posibile imprudențe

• asistentul îi va da sa bea o linguriță de apă după trezire dacă operatul nu a băut în ultimele 2 h

• asistentul menține pacientul în decubit dorsal în primele 2 h, apoi decubit lateral drept și stâng, mai ales pe pacienții peste 50 ani, cu excepția pacienților cu rahioanestezie

• se asigură confortul pacientului

• cearceaful și lenjeria patului să nu aibă cute

• se menține gura pacientului umedă

• se schimbă lenjeria de corp

• se face zilnic toaleta pacientului

Primele zile post operatorii

1. Lupta împotriva durerii

• nu vom administra calmante fără prescripție medicală și fără a cunoaște exact caracterul durerii

    După intervenții chirurgicale asupra organelor interne, durerile pot fi :

• superficiale

• parietale

• viscerale

Durerile parietale apar datorită tracțiunii musculare asupra suturilor profunde. Pentru calmarea acestor dureri sunt suficiente analgezice sau intervenție chirurgicală în caz de hematom.

    Durerile profunde au mai multe cauze :

• distensii viscerale ale tubului digestiv

• colici abdominale

• tuburile de dren (poate fi profund, acoperit cu ceva)

2. Lupta împotriva insomniei

• i se administrează pacientului medicație hipnotică la indicația medicului

• asistentul medical are intervenții proprii: oferă ceaiuri, calmante și asigurarea unui climat de liniște

3. Lupta împotriva anxietății 

• asistentul medical are rol moral, de liniștire

4. Lupta împotriva complicațiilor pulmonare 

• la persoanele în vârstă, obeze sau pacienților pulmonari cronici este necesară o profilaxie activă (dezinfecția nazo-faringiană, evitarea frigului în special noaptea, exerciții respiratorii de 2 ori pe zi, obiligarea pacienților să expectoreze, provocarea tusei prin tapping (lovire între omoplați)

5. Lupta împotriva distensiei digestive (balonării)

• se administrează medicație care favorizează reluarea peristaltismului intestinal sau se instituie sondă gastro-duodenală sau aspirație continuă

6. Lupta împotriva stazei venoase 

• administrarea de anticoagulante

• mobilizarea precoce a pacientului (exerciții fizice)

7. Lupta împotriva complicațiilor de decubit (escare)

• asistentul întoarce pacientul stânga-dreapta

• lenjeria să fie bine întinsă

Alimentația și hidratarea

• în funcție de analize și modificări se perfuzează (se aduce) un aport de electroliți

• se reia treptat alimentația 

VĂRSĂTURA

Vărsătura este un act reflex prin care se elimină brusc, la exterior, pe gură, conținutul stomacal.

Vomica= eliminarea unei colecții masive de puroi, colecții dintr-un abces pulmonar sau chist hidat.

Cauzele vărsăturilor :

de origine centrală (cerebrală) - când crește presiune LCR, respectiv crește tensiunea în HIC, vărsătura se produce fără efort, nu sunt precedate de greață sau stare generală gravă.

de origine periferică – vărsături de origine digestivă, urogenitală, boli infecțioase. Aceste vărsături prezintă simptome premergătoare.

Manifestări de dependență

Frecvență - ocazională : în intoxicații alimentare, în stenoză pilorică

- incoergibile : gravide și boli psihice

Orar – matinale : gravide și alcoolici

post-prandiale –:precoce la nevropatici și tardive în ulcer și cancer gastric.

Cantitate - este mai mare în stenoza pilorică deoarece la alimentele ingerate se adaugă secreția exagerată a glandelor gastrice.

Culoare – galben verzui → vărsături biliare

roșie sanghinolentă → hematemeză 

galben murdar → ocluzii intestinale

brună, aspect de zaț de cafea →cancer gastric.

Conținut – apoase, mucoase (gastrite, sarcină

alimentar – stenoza pilorică, ulcer gastric și duodenal

biliar 

fecaloid – ocluzie intestinală

sanguinolent

purulent – deschiderea unui abces în stomac.

Mirosul – fecaloid  

Forța de proiecție – brusc, în jet, fără efort

Scop → obținerea de informații privind conținutul gastric pentru stabilirea diagnosticului și pentru efectuarea bilanțului INGESTA-EXCRETA.

Materiale necesare 

tăviță renală

pahar cu apă

F.O. si foaia de temperatură

mănuși

mască 

pix

Tehnica

se așează pacientul într-o poziție care să împiedice aspirarea vărsăturii (șezând), se susține fruntea bolnavului în timpul vărsăturilor și cu cealaltă tăvița renală.

după vărsătură i se oferă bolnavului un pahar cu apă pentru a-și clăti gura și se anunță medicul.

Simptome care însoțesc vărsătura

greață

amețeli

cefalee

sialoree (salivație abundentă)

Notarea vărsăturilor 

se notează cu un cer și număr (cu roșu la vărsătura sanghinolentă).

Vărsătura colectată trebuie păstrată până la venirea medicului iar la indicația acestuia se transportă la laborator.

*antiemetic = împotriva vărsăturilor

SPĂLĂTURA VAGINALĂ

Definiție	Prin spălătura vaginală se înțelege introducerea unui curent de lichid sau soluție medicamentoasă introdusă în vagin, care după ce se spală pereții vaginali, se evacuează pe lângă canulă
Scop	terapeutic de îndepărtare a conținutului vaginal și de dezlipire a exudatelor patologice de pe mucoasa vaginală dezinfecția locală înaintea intervențiilor chirurgicale calmarea durerilor și reducerea proceselor inflamatorii
Materiale necesare	de protecție  paravan mușama și aleză pătură și prosop sterile canulă vaginală irigator vată c) nesterile - tavă medicală și tăviță renală - stativ pentru irigator - bazinet sau ploscă - mănușă pentru consult d) medicamente -  2 L  soluție medicamentoasă (apă oxigenată, cloramină, permanganol de potasiu 1/2000)
Pregătirea psihică	se anunță pacientul și i se explică necesitatea tehnicii
Pregătirea fizică Tehnica	se izolează patul cu paravan se protejează patul cu mușama și aleză se așează pacientul în poziție ginecologică se introduce bazinetul sub bazinul pacientei se spală organele genitale externe cu apă și săpun asistentul se spală pe mâini, se dezinfectează, îmbracă mănuși se adaptează canula la tubul irigatorului se elimina aerul se așează irigatorul la 50-75 cm înălțime față de simfiză pubiană se verifică temperatura soluției se reperează orificiul de intrare în vagin se deschide robinetul și se introduce canula odată cu curentul de lichid până în fundul de sac al vaginului se plimbă canula pe toată suprafața vaginului se retrage canula înainte ca irigatorul să se golească se așează în tăvița renală
Îngrijirea după tehnică	se usucă regiunea genitală și se șterge cu prosopul se îndepărtează materialele folosite ajutăm pacienta să se îmbrace și se așează comodă în pat se examinează lichidul de spălătură și la indicația medicului se trimite la laborator, etichetat și însoțit de buletinul de analize

 

După temperatura apei, spălăturile se împart în :

1. Spălături reci – apa până la 20 °

2. Spălături călduțe – apa între 35-37°

3. Spălături calde – apa între 40-50 °

În cazul acestor spălături se dă cu cremă regiunea vulvară.

Recoltarea sângelui venos pentru examen hematologic

Se face prin puncție venoasă pentru următoarele analize : VSH, hematocrit și rezistență globulară.

VSH= viteza de sedimentare a hematiilor

• dacă este prezentă infecția VSH este mare

• sedimentare =așezare progresivă a elementelor figurate din sângele necoagulabil lăsat în repaus

• se recoltează cu sistem vacumtainer 

• avantaje : asigură confortul pacientului, calitatea probei de sânge și securitatea personalului medical 

Materiale necesare

• holder = tub de plastic care prezintă la partea superioară amboul la care se atașează acul de puncție prin înfiletare iar la partea inferioară prezintă două aripioare

• acul de puncție cu carcasă bicoloră

• tub vacumtainer pe diferite culori convenționale

Materiale necesare

• mușama și aleză

• tavă medicală și tăviță renală

• garoul

• vată

• alcool

• mănuși

Pregătirea pentru VSH

• recoltarea se face fără garou

• în eprubetă de culoare neagra care conține 0,4 ml de citrat de sodiu de 3,8%

Pregătire psihică – se anunță pacientul și i se explică necesitatea tehnicii

•  recoltarea se face pe nemâncate, dimineața

Pregătire fizică - pacientul este așezat în decubit dorsal cu membrul superior în abducție, extensie și supinație 

Tehnica

• asistentul se spală pe mâini și îmbracă mănușile

• verifică banda de siguranță a acului, integritatea și valabilitatea

• îndepărtează carcasa de culoare deschisă  a acului, prin mișcări de răsucire și înfiletează capătul liber al acului în holder 

• alege locul puncției și-l aseptizează

• puncționează vena introducând apoi tubul în holder, apucând aripioarele cu indexul și mediul iar cu policele se împinge tubul în holder astfel încât să fie străpunsă suprafața gumată a dopului

• după prelevarea sângelui se scoate tubul din holder și se imprimă mișcări ușoare de înclinare și răsturnare pentru omogenizare cu aditivul

• eprubeta se așează pe stativ

• se retrage acul din venă

• se face o compresiune la locul puncției fără ca pacientul să miște brațul

Reorganizarea locului de muncă

• managementul deșeurilor

• pregătim produsul pentru laborator

• se completează buletinul de analize

• se etichetează produsul

• se trimite la laborator

Rezultate -  1-10 ml/h – bărbați

• 7-15 ml/2h –bărbați

• 2-13 ml/h – femei

• 12-17 ml/2h – femei

Recoltarea hematocritului

• recoltarea sângelui pentru determinarea hematocritului 

• se face pe eprubetă cu dopul mov care conține cristale de EDTA (acid etilin diamino tetra acetic) 

• pe eprubetă se recoltează : hematocrit, HLG, VEM 

• se agită eprubeta după recoltare

Interpretarea rezultatelor

• eritrocite :  4,5 – 5,5 mil/mm3 

: 4,2-4,8 mil  /mm3 

• leucocite : 4200-4800

• limfocite : 20-40%

• hemoglobină -  15 ± 2 gr/100 ml 

• 13 ± 2 gr / 100 ml

• VEM (volum eritrocitar) – 83- 97 cm 3 

INR = timp de protrombină 

• recoltarea se face pe eprubetă albastră

• sunt determinări de coagulare, fibrinogen, timp quick, timp hover

Rezistența globulară

• se recoltează sângele pentru obținerea globulelor roșii

• se evită hemoliza și coagularea sângelui

• se recoltează 5 ml de sânge prin puncție venoasă

• se trece imediat într-un balon Erlenmayer în care sunt 5-10 cristale de sticlă

• se agită ușor balonul timp de 10-15 minute cu mișcări circulare, sângele se defibrinizează și nu se mai coagulează

• se etichetează și se trimite la laborator

Rezultate : 0,42%

Recoltarea sângelui pentru examen biochimic

• se efectuează prin puncție venoasă

• se face dimineață, pe nemâncate

• se face în eprubeta de culoare roșie sau portocalie

• se determină glicemia, electroforeza, transaminaza, acid uric, sideremie, calcemie, bilirubinemie, reacția Walter Rose (poliartrită), ASLO (antistreptolizina) 

• eprubeta verde –cu litiu heparină – pentru analize biochimice. 

Când se recoltează mai multe probe de la același pacient, umplerea tuburilor vacuum tainer se face în următoarea ordine :

• tuburi fără aditivi

• tuburi pentru probe de coagulare

• alte tuburi cu diverși aditivi

Sterilizarea

Sterilizarea = procesul de distrugere a tuturor organismelor (bacterii, virusuri, spori) de pe instrumentarul medical, de pe materialul moale, de pe echipamentele medicale din laborator ce iau contact direct/indirect cu pacientul. 

Eficiența procesului de sterilizare depinde de pregătirea materialului contaminat înainte de a fi supus sterilizării.

Pregătirea materialelor se face în 3 etape :

1. Curățarea – constă în îndepărtarea în totalitate de pe obiecte și instrumente a murdăriei vizibile și a unui număr mare de microorganisme. Constă în spălarea inițială la jet de apă rece imediat după folosire, este urmată de dezinfecție termică sau chimică. Dezinfecția chimică se realizează prin imersia materialului contaminat în soluție de clor activ timp de 30 minute. Timpul de acțiune și concentrație a soluției trebuie respectate întocmai.

2. Uscarea instrumentarului 

3. Ambalarea materialelor prin împachetarea instrumentelor în hârtie specială

   pentru sterilizare.

   Așezarea instrumentarului în cutii metalice cu capac. Încărcarea casoletelor cu material textil 80% din capacitatea casoletei pentru a permite trecerea aburului.

Metode de sterilizare

1. Metode fizice 

1. Căldura uscată

• flambare – se sterilizează gâtul eprubetelor de sticlă, fiolelor. Nu are eficiență și este o metodă care nu mai este folosită.

• încălzirea la roșu – se sterilizează ansele de platină înainte și după folosire.

• etuva cu aer cald – se sterilizează instrumentarul metalic și sticlăria de laborator. Parametrii de sterilizare sunt 180 C timp de 60 minute sau 160 C timp de 120 minute. Valabilitatea este 24 h dacă nu au fost deschise cutiile.

2. Căldura umedă 

• fierberea – la 100 C timp de 30 minute. Valabilitate 3-6 h dacă trusa nu a fost deschisă. Nu mai este o metodă folosită.

• autoclavarea – se sterilizează materialul steril. Temperatura este de 134 C la 2,4 atmosfere, timp de 10 minute. Are valabilitate 24 h dacă cutiile nu au fost deschise.

2. Metode chimice

1. oxidul de etilen ( gaz) – ETO.  Se sterilizează materialele plastice, endoscoape termosensibile. Parametrii de sterilizare – 50-60 C timp de 4-6 h. Se va ambala în pungi de plastic, hârtii speciale iar valabilitatea este 6 luni dacă nu au fost deschise.

Controlul sterilizării – este obligatoriu și se face cu ajutorul indicatorilor fizici, chimici și   biologici.

Indicatori fizici –  termometrul 

• manometrul

• imprimante grafice

• diagrame

Scopul – de a verifica temperatura pentru autoclavare, presiunea, etapele procesului de sterilizare la autoclav.

Indicatori chimici

1.  indicatori lichizi pentru sterilizarea la aburi (acidul benzoic) – o soluție transparentă, incoloră și virează de la incolor la brun când sterilizarea este corectă.

2. indicatori lichizi pentru sterilizarea la aer cald – sunt fiole cu o soluție chimică de culoare roșie, care după sterilizare trebuie să fie verde.

3. indicatori stripuri – bandă de hârtie imprimată cu un marker martor și un alt marker galben sau incolor, care după sterilizare își schimbă culoarea.

4. indicatori chimici impregnați pe marginea pungilor de plastic 

5. bandă adezivă test – se utilizează pentru diferențierea casoletelor sterile de cele nesterile.

Indicatori biologici

1. Bacilul STEAROTHERMOPHILUS – se utilizează pentru sterilizarea cu aburi.

Este o fiolă cu indicatori mov înainte de sterilizarea și trebuie să rămână mov daca sterilizarea este corectă. Daca nu este corectă, se face galbenă.

2. Bacilul SUBTILIS – se utilizează pentru sterilizarea uscată și cea cu gaz. Are conținut verde, rămâne verde dacă e corectă.

Metodele de dezinfecție și sterilizare se aleg ținând cont de tipul de instrumente, modul de utilizare și recomandările producătorului.

Sterilizarea = procesul de distrugere a tuturor organismelor (bacterii, virusuri, spori) de pe instrumentarul medical, de pe materialul moale, de pe echipamentele medicale din laborator ce iau contact direct/indirect cu pacientul. 

Eficiența procesului de sterilizare depinde de pregătirea materialului contaminat înainte de a fi supus sterilizării.

Pregătirea materialelor se face în 3 etape :

Curățarea – constă în îndepărtarea în totalitate de pe obiecte și instrumente a murdăriei vizibile și a unui număr mare de microorganisme. Constă în spălarea inițială la jet de apă rece imediat după folosire, este urmată de dezinfecție termică sau chimică. Dezinfecția chimică se realizează prin imersia materialului contaminat în soluție de clor activ timp de 30 minute. Timpul de acțiune și concentrație a soluției trebuie respectate întocmai.

Uscarea instrumentarului 

Ambalarea materialelor prin împachetarea instrumentelor în hârtie specială

   pentru sterilizare.

   Așezarea instrumentarului în cutii metalice cu capac. Încărcarea casoletelor cu material textil 80% din capacitatea casoletei pentru a permite trecerea aburului.

Metode de sterilizare

Metode fizice 

Căldura uscată

flambare – se sterilizează gâtul eprubetelor de sticlă, fiolelor. Nu are eficiență și este o metodă care nu mai este folosită.

încălzirea la roșu – se sterilizează ansele de platină înainte și după folosire.

etuva cu aer cald – se sterilizează instrumentarul metalic și sticlăria de laborator. Parametrii de sterilizare sunt 180 C timp de 60 minute sau 160 C timp de 120 minute. Valabilitatea este 24 h dacă nu au fost deschise cutiile.

Căldura umedă 

fierberea – la 100 C timp de 30 minute. Valabilitate 3-6 h dacă trusa nu a fost deschisă. Nu mai este o metodă folosită.

autoclavarea – se sterilizează materialul steril. Temperatura este de 134 C la 2,4 atmosfere, timp de 10 minute. Are valabilitate 24 h dacă cutiile nu au fost deschise.

Metode chimice

oxidul de etilen ( gaz) – ETO. Se sterilizează materialele plastice, endoscoape termosensibile. Parametrii de sterilizare – 50-60 C timp de 4-6 h. Se va ambala în pungi de plastic, hârtii speciale iar valabilitatea este 6 luni dacă nu au fost deschise.

Controlul sterilizării – este obligatoriu și se face cu ajutorul indicatorilor fizici, chimici și biologici.

Indicatori fizici – termometrul 

manometrul

imprimante grafice

diagrame

Scopul – de a verifica temperatura pentru autoclavare, presiunea, etapele procesului de sterilizare la autoclav.

Indicatori chimici

 indicatori lichizi pentru sterilizarea la aburi (acidul benzoic) – o soluție transparentă, incoloră și virează de la incolor la brun când sterilizarea este corectă.

indicatori lichizi pentru sterilizarea la aer cald – sunt fiole cu o soluție chimică de culoare roșie, care după sterilizare trebuie să fie verde.

indicatori stripuri – bandă de hârtie imprimată cu un marker martor și un alt marker galben sau incolor, care după sterilizare își schimbă culoarea.

indicatori chimici impregnați pe marginea pungilor de plastic 

bandă adezivă test – se utilizează pentru diferențierea casoletelor sterile de cele nesterile.

Indicatori biologici

Bacilul STEAROTHERMOPHILUS – se utilizează pentru sterilizarea cu aburi.

Este o fiolă cu indicatori mov înainte de sterilizarea și trebuie să rămână mov daca sterilizarea este corectă. Daca nu este corectă, se face galbenă.

Bacilul SUBTILIS – se utilizează pentru sterilizarea uscată și cea cu gaz. Are conținut verde, rămâne verde dacă e corectă.

Metodele de dezinfecție și sterilizare se aleg ținând cont de tipul de instrumente, modul de utilizare și recomandările producătorului.

RECOLTAREA SECREȚIILOR VAGINALE

Secreția vaginală = transsudat a mucoasei vaginale.

Conține :

celule epiteliale descuamate

germeni a căror varietate este în funcție de vârstă, stări fiziologice și patologice 

conținut de glicogen.

Glicogenul favorizează flora microbiană.

Prezența glicogenului, acidului lactic și lactobacililor dau secreției vaginale un ph acid cu rol de apărare contra infecțiilor.

Recoltarea se face în primele 10 zile după ciclul menstrual.

Materiale necesare

mănuși

mușama și aleză

tampon fixat pe port-tampon

specul vaginal

eprubete sau lame de sticlă

F.O și buletin de analize

Pregătirea psihică

se anunță bolnavul și i se explică necesitatea tehnicii

se obține consimțământul 

Pregătirea fizică

cu două zile înainte de recoltare se recomandă repaus terapeutic și sexual

se așează pacienta în poziție ginecologică

efectuăm toaleta organelor genitale cu apă sterilă, fără soluții dezinfectante.

Tehnica

ne spălăm pe mâini și ne punem mânuși

se îndepărtează labiile mari și mici

efectuăm toaleta organelor genitale

se recoltează cu ansa sau cu tamponul fixat pe port-tampon din următoarele locuri : orificiul glandelor Bartolin, orificiul colului uterin și meatul urinar.

recoltarea se face cu valve sau specul steril pentru examenul bacteriologic 

la fetițe, în caz de suspiciune de difterie vulvară se recoltează cu 3 tampoane : vaginal, nazal și faringian. 

reorganizăm locul de muncă (managementul deșeurilor, condiții de micro-climat) 

notăm în F.O și în planul de îngrijire.

etichetăm produsul și-l trimitem la laborator

Interpretarea rezultatelor

La examenul microscopic apar 4 imagini :

TIP 1 = secreție normală, prezintă epitelii și lactobacili

TIP 2 = prezintă epitelii, lactobacili, apar rar bacili gram negativ sau leucocite 

TIP 3 = prezintă epitelii, foarte rar lactobacili, frecvent bacili gram negativ si frecvent leucocite

TIP 4 = prezintă rar epitelii, lactobacili absenți, foarte frecvent leucocite și floră microbiană. Trichomonas este prezent.

SPĂLĂTURA VEZICALĂ

Definiție

Prin spălătura vezicii urinare se înțelege introducerea unei soluții medicamentoase prin sondă în vezică

Scop

terapeutic – de îndepărtare a exudatelor patologice rezultate prin inflamația pereților vezicii

Materiale necesare

de protecție – mușama și aleză

sterile 

sonde Foley sau Nelaton

casoletă cu comprese sterile

pense

seringă Guyon

mănuși

nesterile

bazinet

tavă medicală și tăviță renală

medicamente

ser fiziologic

oxicianură de mercur

lubrifiant

soluție de spălătură la indicația medicului

Pregătirea psihică

anunțăm pacientul și i se explică necesitatea tehnicii

Pregătirea fizică

se izolează patul cu paravan

se protejează cu mușama și aleză

se așează pacientul în decubit dorsal, cu picioarele puțin îndepărtate si la femei în poziție ginecologică

se efectuează toaleta regiunii

Tehnica

se efectuează sondajul vezical, iar după evacuarea conținutului vezicii se adaptează la sondă seringa Guyon

se introduc 80-100 ml de soluție fără să se destindă vezica

se retrage seringa și se lasă să se scurgă lichidul

se repetă operația până lichidul evacuat este limpede

Reorganizarea locului de muncă

managementul deșeurilor

condiții de microclimat

se notează în F.O. si în planul de îngrijire

se va nota aspectul lichidului de spălătură

Accidente

sonda se poate înfunda cu cheaguri de sânge și insuflăm aer sau ser fiziologic

SPĂLĂTURA OCULARĂ

Definiție

Prin spălătură oculară se înțelege introducerea unui curent de lichid în sacul conjunctival

Scop

terapeutic 

în procesele inflamatorii ale conjunctivei

prezența secreției conjunctivale abundentă

îndepărtarea corpilor străini

Materiale necesare

de protecție

mușama și aleză

prosop

sterile

comprese

picurător

tampoane de vată

nesterile 

tavă medicală și tăviță renală

mănuși de consult

medicamente

acid boric 3 %

ser fiziologic

oxicianat de mercur 1/5000

Pregătirea psihică

se anunță pacientul și i se explică necesitatea tehnicii

Pregătirea fizică

se așează pacientul în poziție șezând, cu capul pe spate și privirea în sus

dacă starea nu permite poziția șezând, pacientul va sta în decubit dorsal cu capul flectat pe spate

se protejează ochiul sănătos cu o compresă sterilă

se așează prosopul în jurul gâtului, tăvița renală lipită de gât

tehnica se efectuează cu două asistente, una supraveghează pacientul și îl menține în poziția aleasă și cealaltă efectuează tehnica

Tehnica

ne spălăm pe mâini și ne punem mănuși

verificăm ca temperatura apei să fie de 37°

se așează pe cele două pleoape o compresă îmbibată într-o soluție antiseptică de spălare

se deschide fanta palpebrală cu degetele mâinii stângi și se toarnă lichidul din recipient în sacul conjunctival, evitând corneea

se solicită pacientului să miște ochiul în toate direcțiile

se repetă tehnica până când lichidul de spălare este curat

se îndepărtează tăvița renală

Îngrijirea după tehnică

se usucă fața pacientului cu o compresă

se aspiră lichidul rămas în unghiul nazal al ochiului 

se îndepărtează compresa după ochiul sănătos

Reorganizarea locului de muncă

notăm tehnica în F.O și în planul de îngrijire

condiții de microclimat 

managementul deșeurilor

păstrăm lichidul de spălătură pentru a-l vedea medicul

Accidente

recipientul va fi ținut la 6-7 cm de ochiul pacientului pentru eventualele reflexe ale acestuia care pot traumatiza ochiul

evitarea infectării ochiului sănătos cu lichid de spălătură de la ochiul bolnav

RECOLTAREA URINEI PENTRU EXAMEN SUMAR

Urina este o soluție apoasă prin care sunt eliminate substanțele toxice și inutile din organism rezultate în urma metabolismului intermediar protidic.

Micțiunea este actul fiziologic, conștient de eliminare a urinei.

Scop - determinarea ph-ului și densitatea urinei, glucoza, albumina.

examinarea sedimentului de urină

Materiale necesare

tavă medicală sau cărucior

recipient pentru colectare

seringi, ace, mănuși

pensă pentru clamparea sondei când mostra de urină (10 ml) este recoltată pe sonda a demeure. 

Pregătirea psihică

informăm pacientul, obținem consimțământul și îi explicăm tehnica

Pregătirea fizică

la femei se execută toaleta genito-urinară

la copii și sugari, fixăm punga colectoare la nivelul organelor genitale 

se explică pacientei cum să efectueze tehnica ( să se spele pe mâini, să-și pună mănuși, sa colecteze 10 ml în recipient, așează capacul si asistentul etichetează recipientul)

Tehnica

în cazul în care recoltarea se face pe sondă a demeur, se clampează sonda cu 15 minute înainte de recoltare

asistentul se spală pe mâini, pune mănuși

se dezinfectează sonda 

se desface seringa, se puncționează sonda și se extrage urină

se transferă într-un recipient, mostra de urină contaminată cu sânge sau secreții se aruncă

Reorganizarea locului de muncă

managementul deșeurilor

condiții de microclimat

se etichetează recipientul și se transportă la laborator

RECOLTAREA ASEPTICĂ A URINEI (UROCULTURĂ)

Urina este o soluție apoasă prin care sunt eliminate substanțele toxice și inutile din organism rezultate în urma metabolismului intermediar protidic.

Micțiunea este actul fiziologic, conștient de eliminare a urinei.

Scop – studiul bacteriologic al urinei pentru identificarea germenilor și efectuarea antibiogramei

Materiale necesare

pentru prelevare fără sondă

apă și săpun pentru toaleta urogenitală

antiseptic pentru dezinfecția meatului urinar

comprese sterile

recipient steril

container pentru deșeuri

pentru prelevare pe sondă urinară a demeur 

tavă medicală

comprese sterile

antiseptic

soluție de clorhexină

seringi și ace sterile

cantainer pentru deșeuri

Pregătire psihică – se explică pacientului necesitatea prelevării și se obține consimțământul

Pregătirea fizică

se efectuează toaleta organelor genitale

se asigură condiții pentru executarea tehnicii

se asigură intimitatea

se verifică prescripția medicală

identificăm pacientul

Recoltarea fără sondaj 

ne spălăm pe mâini și ne punem mănuși

recoltăm urina după spălarea și dezinfectarea organelor genitale cu comprese sterile îmbibate în antiseptice

se colectează urina în recipientul steril, jetul din mijloc

Recoltarea pe sondă urinară a demeure

ne spălăm pe mâini și punem mănuși

dezinfectăm locul de prelevare cu comprese sterile îmbibate în antiseptice

se puncționează după ce sonda a fost clampată

se extrage urina, se pune în flaconul pentru laborator, etichetat și cu buletinul de analize

se face managementul deșeurilor

organizăm locul de muncă