ADMINISTRAREA OXIGENULUI

ADMINISTRAREA OXIGENULUI 

Definiție	Prin oxigeno-terapie se înțelege administrarea oxigenului    pe cale respiratorie pentru prevenirea și combatarea hipoxiei.
Scop	de a ameliora concentrația de oxigen din sânge
Indicații	anestezie generală complicații post-operatorii în stări de șoc în hipoxii circulatorii (datorate insuficienței cardiace, edemului pulmonar acut, IMA în insuficiență acută și cronică lăuze și noi născuți
Materiale	materiale sterile sondă nazală mască de oxigen ochelari cu oxigen cort de oxigen (pentru copii) apă distilată nesterile barbotor tavă medicală și tăviță renală materiale pentru spălatul mâinilor recipiente pentru colectarea deșeurilor sursă de oxigen  stație centrală (spital) microstație (policlinici) butelii de oxigen (ambulanțe)
Precauții	prezența oxigenului trebuie atenționată și semnalizată corespunzător se interzice fumatul sau folosirea unei flăcări deschise în preajma sursei de oxigen se verifică echipamentele electrice din încăpere se evită folosirea materialelor electrostatice, inflamabile aparatele de monitorizare vor fi amplasate în partea opusă sursei de oxigen transportul buteliilor se va face pe cărucioare, evitându-se lovirea în timpul transportului buteliile de oxigen vor fi așezate în poziție verticală, pe suport și fixate de perete cu inele metalice, departe de calorifere sau alte surse de căldură personalul care manevrează oxigenul trebuie să cunoască  locul de amplasare a extintoarelor și a modului de folosire a acestora.
Pregătirea mediului	salonul trebuie să fie prevăzut cu instalație de oxigen și barbotor se vor lua toate măsurile de asepsie
Pregătirea psihică	informăm pacientul obținem consimțământul  se creează pacientului climat de siguranță pentru a asigura cooperarea în timpul tehnicii și pentru a diminua anxietatea
Pregătirea fizică	înainte de administrare se verifică permeabilitatea căilor respiratorii se verifică sursa de oxigen se pune apă distilată în barbotor se verifică echipamentul de admnistrare
Tehnica	asistentul se spală pe mâini îmbracă mănuși sterile
Administrarea prin sondă nazală	se verifică permeabilitatea căilor respiratorii oxigenul se umidifică prin barbotor pentru a preveni iritarea căilor respiratorii se măsoară lungimea sondei pe obraz, de la narină până la tragus se umectează sonda cu apă sterilă se introduce sonda cu mișcări blânde până în nazo-faringe se fixează sonda cu leucoplast la nivelul feței pacientului se fixează debitul recomandat de medic se va supraveghea debitul și pacientul concentrația de oxigen : 25-45 % nu se folosește la pacienții cu afecțiuni ale mucoasei nazale
Administrarea prin mască	se verifică scurgerea oxigenului din sursă se pregătește barbotorul cu apă distilată sterilă se selectează o mască potrivită ca mărime se fixează masca la nivelul piramidei nazale, apoi pe cavitatea bucală masca va fi fixată în jurul capului cu o curea elastică se reglează debitul se supraveghează debitul și pacientul concentrația de oxigen : 40-60 % nu se administrează la pacienții cu arsuri la nivelul feței este incomodă pentru copii
Administarea cu ochelari de oxigen	se pregătește sursa de oxigen se verifică barbotorul se pregătesc ochelarii și se fixează după urechi cele 2  sonde se introduc în narine se reglează debitul se supraveghează debitul și pacientul este recomandată în special copiilor și persoanelor agitate
Administrarea cu cortul	se utilizează mai ales în pediatrie se pregătește cortul de oxigen se aplică în regiunea capului oxigenul este trecut printr-o stație de răcire pentru că atmosfera de sub cort se supraîncălzește pacientul inspiră oxigenul administrat în cort se supraveghează debitul și pacientul copiii sunt supravegheați în permanență pentru a nu mișca cortul concentrația de oxigen : 50 %
Îngrijirea pacientului după tehnică	pacientul va fi așezat într-o poziție care favorizează respirația se monitorizează respirația, concentrația de oxigen din sânge la aproximativ 30 minute după administrare se administrează medicația conform foii de observație
Notarea tehnicii	se notează în foaia de observație și în planul de îngrijire numele asistentei care a efectuat tehnica și rezultatele obținute. Se notează și pe barbotor.
Accidente/Incidente	pătrunderea oxigenului prin esofag duce la distensie abdominală dacă recipientul pentru barbotor se răstoarnă, lichidul poate fi împins de oxigen în căile respiratorii ale pacientului      și apare asfixierea iritarea mucoasei nazale se poate produce enfizem subcutanat
Observații	la nivelul țesuturilor oxigenul este utilizat sub formă dizolvată în plasmă, în cantitate de 0,3 ml de oxigen la 100 ml de sânge prin oxigeno-terapie se crește această cantitate până la 1.8,2.2 ml oxigen în 100 ml sânge